Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 101/2010. Curtea de Apel Iasi

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA COMERCIALĂ

DECIZIE Nr. 101 - Supliment 1

Ședința publică de la 15 Februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Liliana Palihovici

JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu

JUDECĂTOR 3: Claudia Antoanela

Grefier:

S-au luat în examinare cererile de recurs formulate de " " SRL B și " " SRL B împotriva sentinței nr. 375/S din 10.06.2009 și a încheierii nr. 402 din 10.06.2009 pronunțate de Tribunalul Iași - judecător sindic.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 08 februarie 2010, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, când, ulterior deliberării:

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor comerciale de față, reține următoarele:

1. Prin sentința comercială nr. 375/S din 10 iunie 2009 Tribunalul Iași -judecător sindic a respins excepția invocată de - " " SRL privind lipsa de calitate procesuală activă a reclamantei-creditoare. Instanța a respins cererea, așa cum a fost precizată ulterior, formulată pe cale de ordonanță președințială de creditoarea - " " SRL, în contradictoriu cu pârâtele - " " SRL, - " " SRL și - "" SRL. Reclamanta - " " SRL a fost obligată să plătească pârâtei - " " SRL, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 10 000 lei.

Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut că prin încheierea nr.145/CA/15.03.2004 a Tribunalului Alba, pronunțată în dosarul-/2002, s-a dispus intrarea debitoarei - "" SA T în procedura falimentului.

Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 40/18.01.2007 a fost transmis, către - " " SRL, dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile grupate în modulul situat pe platforma "", jud.

Acest contract a fost atacat - pentru nulitate absolută - de creditoarea - " " SRL, acțiunea fiind aflată în curs de soluționare pe rolul Tribunalului Iași - judecător sindic.

Prin sentința comercială nr. 506/21.11.2007, pronunțată în acest dosar, judecătorul sindic a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta - " " SRL, în nume propriu și pentru " " USA, având ca obiect sistarea oricărui act de dispoziție (tăiere,dezafectare sau înstrăinare, indiferent de forma lui) asupra activelor - "" SA, cumpărate de - " " SRL în baza contractului autentic nr.40/18.01.2007.

Prin acțiunea înregistrată la data de 10.07.2008, așa cum a fost precizată ulterior, creditoarea a formulat o nouă cerere pe cale de ordonanță președințială, având același obiect și aceleași motive cu cea anterioară, respectiv: că are calitatea de acționar și creditor al debitorului falit și urmare a vânzării efectuate există riscul dispariției bunurilor din patrimoniul societății falite sau al înstrăinării acestora, către o terță persoană, ceea ce i-ar afecta drepturile sale de acționar majoritar, în condițiile în care a atacat atât contractul nr. 40/18.01.2007 cât și hotărârea Adunării creditorilor, prin care s-a aprobat această vânzare.

În apărare, dobânditoarea-pârâtă - " " SRL a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, motivat de faptul că aceasta nu justifică un interes legitim în promovarea unei asemenea cereri.

Judecătorul sindic a reținut că excepția este neîntemeiată, deoarece reclamanta își justifică interesul prin prisma pretențiilor pe care le invocă, în calitate de acționar care se consideră prejudiciat prin vânzarea presupus nelegală a activului societății debitoare.

Analizând cererea formulată de reclamantă în limitele stabilite de dispozițiile art. 581 Cod procedură civilă, raportat la dispozițiile Legii nr.85/2006, prin prisma probelor administrate în cauză, instanța a constatat-o a fi neîntemeiată, întrucât - în stadiul actual al procedurii - aparența dreptului care să justifice acțiunea reclamantului este discutabilă.

Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea " " SRL, arătând că - în conformitate cu dispozițiile articolului 581 Cod procedură civilă - prin intermediul ordonanței președințiale se pot lua măsuri provizorii, vremelnice, grabnice, cu privire la păstrarea unui drept sau prevenirea unei pagube iminente ori pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar putea ivi cu prilejul unei executări. În speța de față suntem în aplicarea primelor două teze ale articolului 581 Cod procedură civilă.

Astfel, susține recurenta că - potrivit deciziei civile nr.2020/2005 a Curții de Apel Alba Iulia - s-a dispus admiterea recursului său și modificarea sentinței atacate, în sensul obligării judecătorului sindic să dispună lichidatorului judiciar al falitei SA T punerea în executare a sentinței nr.411/08.04.1999, pronunțată de Curtea de Apel București, precum și îndeplinirea formalității de înregistrare a modificării în structura acționariatului, în registrul acțiunilor și al acționarilor societății falite. În prezent, așa cum rezultă din certificatul constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș (depus la dosarul cauzei), reclamanta este acționară majoritară la. ""

Recurenta învederează că în disprețul acestor hotărâri definitive, irevocabile, dar și executorii, lichidatorul judiciar a refuzat constant îndeplinirea obligațiilor ce-i reveneau. Până la executarea firmei Ferm Consult, pentru îndeplinirea obligațiilor impuse prin hotărârile definitive, lichidatorul împreună cu un grup infracțional organizat au încălcat în mod repetat si grosier legile în vigoare, motiv pentru care pretinde recurenta că a fost obligată să facă toate demersurile necesare, în vederea declanșării urmăririi penale împotriva celor vinovați și a atacat la instanțele de judecat aceste acte ilegale. În schimb, în continuarea acelorași practici abuzive, cu acordul și concursul lichidatorului judiciar, pârâta " " a cumpărat universalitatea activelor ce aparțineau "" A - în faliment.

Această hotărâre a Adunării creditorilor a fost atacată în instanță nu numai de reclamantă, ci și de alți creditori, acțiunea fiind încă în curs de soluționare. S-a contestat în instanță și valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare, încheiat între lichidatorul judiciar în numele societății falite și " ", în prezent cauza aflându-se pe rolul Tribunalului Iași - Secția Comercială - Faliment.

Recurenta învederează că o cerere de ordonanță președințială trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții:

Urgența măsurii ce se cere a fi luata de instanță. În cazul de față, urgența este justificată pe deplin de constatările făcute de Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, Garda Națională de Mediu, Comisariatul Județean

Potrivit adresei nr.2773/10.09.2008 a Gărzii Naționale de Mediu - Comisariatul Județean T, au fost sancționate următoarele societății:

- - "", pentru că nu a solicitat și nu a obținut aviz de mediu la vânzarea de active;

- - " " SRL, pentru că a desfășurat activități și lucrări de dezmembrare, desființare, demontare a utilajelor și instalațiilor, fără a solicita și obține acte de reglementare privind protecția mediului;

- - " " SRL, pentru că nu au fost solicitate acte de reglementare la vânzarea de active. Aceste contravenții au fost constatate la punctul de lucru de la

La punctul de lucru de la s-a constatat că în incintă își desfășoară activitatea mai multe societăți. La acel punct de lucru s-au constat următoarele contravenții:

- - " " SRL nu a respectat procedurile și cerințele legale, pentru a preveni impactul asupra aerului înconjurător, prin incendiul produs la secția de oxo-alcooli și - de asemenea - au fost începute lucrări de dezmembrare, desființare, demontare, dezafectare fără a solicita și obține acte de reglementare privind protecția mediului. izbucnit este confirmat și prin Buletinul Informativ al Inspectoratului de Urgență "", al județului T, ce relatează că la data de 03.09.2008 a izbucnit un incendiu la. " " (fost ""), obiectiv aflat în dezmembrare. În finalul informării se atrage atenția asupra faptului că "și în continuare există pericolul producerii unor evenimente similare sau chiar mai grave, dacă personalul care execută lucrările de dezmembrare nu ia toate măsurile stabilite, pentru executarea în siguranță a acestor lucrări".

Recurenta arată că nu deține totalitatea datelor referitoare la societățile ce desfășoară activități de dezmembrare, tăiere etc. în incinta combinatului. Presa locală a semnalat și inadvertențe, între ordinele de dezmembrare ce erau pe numele unor societăți, în timp ce mijloacele de transport și muncitorii aparțineau altor societăți (ex. - " " SRL și - "" SRL).

Așadar, condiția urgenței este cu prisosință îndeplinită, iar măsurile solicitate sunt menite a împiedica - fără exagerare - chiar un dezastru ecologic. unui dezastru ecologic a fost exprimata public și de către presa locală.

A doua condiție - învederează reclamanta - este aceea a neprejudecării fondului. Instanța trebuie să verifice doar aparența dreptului, fără a intra în soluționarea pe fond a acestuia. Cu alte cuvinte, așa cum se arată în literatura de specialitate, instanța trebuie doar să "pipăie" fondul, fără a stabili cui aparține dreptul, ci doar aparența acestuia. În cauza de față susține recurenta că aparența dreptului îi aparține, fiind acționar majoritar în - "" SA - în faliment.

Consideră recurenta că interes în promovarea unei asemenea cereri ar fi trebuit să aibă chiar și lichidatorul judiciar, a cărui obligație legală este de a păstra și valorifica activele societății falite, în scopul îndestulării masei credale și nu al distrugerii și risipirii acestuia, cum se întâmplă în prezent.

Vremelnicia măsurii - a treia condiție impusă de textul de lege - susține recurenta că este îndeplinită în speță. Prin intermediul unei asemenea cereri nu se solicită a se lua măsuri definitive, în legătura cu fondul cauzei, ci doar măsuri vremelnice, provizorii, de natură a împiedica crearea unei pagube iminente și de nerecuperat în patrimoniul "" A, implicit și al reclamantei, în calitate de acționar majoritar. Arată - " " SRL că pe platforma industrială "" există instalații de acetat de sodium, acetat de butyl, solvenți-plastifianți și alte două instalații chimice, ce ocupă suprafețe considerabile de teren, instalațiile fiind construite de inox. Valoarea acestor instalații, doar a metalelor dezasamblate, se ridică la peste 20 milioane euro.

Admiterea cererii se impune și în condițiile în care pe rolul instanțelor se află în curs de soluționare două acțiuni, ce au ca finalitate constatarea nulității hotărârii Adunării generale a creditorilor și a actului de vânzare-cumpărare nr.40/2007, încheiat între - "" SA și - " " SRL, cu repunerea părților în situația anterioară. Recurenta se întreabă care va fi - în acest caz - universalitatea bunurilor ce vor trebui să se reîntoarcă în patrimoniul - "" SA, dacă toate utilajele și instalațiile vor fi dezafectate.

Recurenta mai susține că nu se poate vorbi despre o autoritate de lucru judecat, față de celelalte cereri de sistare tăieri, formulate pe calea ordonanței președințiale. Așa cum a statuat practica judiciară, o hotărâre pronunțată într-o ordonanță președințială nu are autoritate de lucru judecat, pentru că se discută despre situații de fapt existente la un anumit moment, dar și pentru că efectele unei asemenea hotărâri sunt vremelnice și provizorii.

Reclamanta arată că interesul său în soluționarea cererii este evident. Nu pot fi primite concluziile potrivit cărora creanța sa este achitată în proporție de 98%, întrucât nu s-a făcut, de lichidatorul judiciar, dovada plății și a încasării efective de către reclamantă.

- " " SRL pretinde că însăși societatea cumpărătoare invocă nulitatea contractului de vânzare-cumpărare a acestor active, pentru lipsa obiectului și a cauzei, solicitând în același timp și autentificarea unui contract anterior, contract încheiat pe un preț mai mic (deci în paguba creditorilor) și a cărui autentificare a fost respinsă anterior, de instanțe, definitiv și irevocabil. În aceste condiții, dacă intimații înșiși invocă nulitatea acestui contract, în mod cert există un mare dubiu asupra legalității acestui act, prin urmare nu pot invoca un just titlu, pentru a beneficia de protecția art.480 Cod civil. Doar proprietarul poate dispune de bunul său, așa cum consideră de cuviință, dar această societate nu este proprietar, pentru că în primul rând contractul nu a primit girul judecătorului sindic, iar până la acel moment este doar un act sub semnătură privată și chiar așa-zisul cumpărător își această calitate.

Cu atât mai mult - învederează recurenta - cererea de sistare este întemeiată, pentru că pârâta dezmembrează și vinde la fier vechi toate instalațiile, recuperându-și astfel investiția, dar în același timp încearcă să obțină și nulitatea celui de al doilea contract, solicitând și restituirea diferenței de preț, diferența ce a făcut-o, practic, câștigătoarea licitației.

La data de 7 iulie 2009 recurenta a depus motive completatoare de recurs, în care învederează că greșit a reținut judecătorul sindic că anterior a fost soluționată o cerere identică, în realitate situația de fapt fiind în prezent diferită.

Recurenta susține că tribunalul nu a analizat dovezile administrate (înscrisuri) care erau datate septembrie-noiembrie 2008 și nu fuseseră avute în vedere la o judecată anterioară.

" " SRL pretinde că urgența - ca o condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale - este pe deplin dovedită, iar prin admiterea ordonanței nu se prejudecă fondul, măsura luată fiind una preventivă, de natură a reglementa o situație urgent. Recurenta susține că este contradictorie sentința, în motivare reținându-se că ea justifică interesul - prin prisma pretențiilor pe care le invocă, în calitate de acționar ce se consideră prejudiciat - dar că în stadiul actual al procedurii aparența dreptului este discutabilă. Cele două aserțiuni - învederează recurenta - se exclud reciproc.

În drept, se invocă punctele 7,8 și 9 ale art. 304 Cod procedură civilă.

întâmpinare, intimata " " SRL solicită a se constata nulitatea recursului, conform art. 302 indice 1 litera b) Cod procedură civilă (neindicarea hotărârii care se atacă cu recurs).

Intimata susține că motivele completatoare de recurs din 7 iulie 2009 sunt depuse tardiv, fiind în afara termenului de recurs, de 5 zile de la pronunțare.

În fine, intimata susține că motivele de recurs sunt nefondate, deoarece ordonanța președințială reprezintă un abuz de drept, iar admiterea unei asemenea ordonanțe președințiale ar însemna o gravă încălcare a dreptului de proprietate, dobândit de ea prin cumpărarea activelor falitei, în baza contractului de vânzare cumpărare nr.40 din 18.01.2007.

Învederează intimata că " " nu poate justifica existența unui drept, care s-ar păgubi prin întârziere și nici prevenirea unei pagube iminente, care nu s-ar putea recupera. " " este creditor cu creanța acoperită și nu poate invoca alt drept, în cadrul procedurii falimentului, decât cel al acoperii creanței sale și nici un interes legitim.

Este relevant că cererea de ordonanță președințială formulată, soluționată prin sentința nr.375/S/10.06.2009, este a treia cerere de ordonanță președințială cu același obiect, cererile anterioare fiind soluționate definitiv și irevocabil prin: decizia nr. 1022/29 octombrie 2007 Curții de Apel Iași, prin care a fost modificată sentința civilă 18/F/5.02.2007 și respinsă cererea de ordonanță președințială a recurentei și prin sentința civilă nr. 506/S/21.11.2007, irevocabilă prin dec. 275/9.06.2008 a Curții de Apel Iași.

Intimata pretinde că este deosebit de important faptul că - prin decizia nr. 1022/29.10.2007 - Curtea de Apel Iași reține că cererea recurentei, de ordonanță președințială, nu îndeplinește condiția esențială prevăzută de dispozițiile art. 581 Cod procedură civilă și anume aceea a "existenței litigiului pe fondul dreptului."

Acțiunile pe care le invocă recurenta sunt acțiuni în anularea hotărârii Adunării Creditorilor din data de 15 ianuarie 2007 și acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr.40/18 ianuarie 2007. Nu există o acțiune a recurentei, care să vizeze starea actuală a activelor C "", active care i-au fost vândute intimatei prin contractul nr. 40/18 ianuarie 2007. n speță nu există un drept al petentei, care s-ar păgubi prin întârziere și nicio pagubă iminentă. Nici un drept legal al petentei nu este amenințat în vreun fel și nu se pune problema vreunui prejudiciu, care ar putea fi încercat de recurentă. Nu există urgența, având în vedere că ne aflăm la 3 ani de la încheierea contractului de vânzare cumpărare nr.40/18.01.2007 și nu este îndeplinită condiția vremelniciei, atât timp cât nu există o acțiune de fond, prin care să se solicite constatarea stării activelor. Susține intimata că există un proces-verbal de constare și evaluare a activelor, întocmit anterior încheierii contractului de vânzare cumpărare nr.40/18 ianuarie 2007.

- " " SRL arată că este un terț cumpărător, adjudecatar, care de bună credință a plătit integral prețul contractul de vânzare cumpărare, ce s-a încheiat conform hotărârii Adunării Creditorilor din data de 15 ianuarie 2007, în baza art.117 pct.2 lit. a din Legea 85/2006 și a încheierii Judecătorului Sindic din data de 17 ianuarie 2007, irevocabilă prin decizia nr.1021 din 29 octombrie 2007.

Întâmpinare la recursul " " SRL a formulat și debitoarea "" SA, prin lichidator judiciar Ferm Consult, solicitând respingerea acestuia, ca nefondat. Lichidatorul judiciar învederează că în prezent acționar majoritar al - "" SA este Statul Român, prin AVAS B, - " " SRL neavând vreo legătură cu calitatea de acționar. În acest sens, la data de 03.11.2009, Curtea de Apel Timișoaraa admis recursurile declarate de "" SA, prin lichidator judiciar, " " SRL și AVAS B și a statuat irevocabil că acționar al debitoarei falite este Statul român.

Contractul de vânzare-cumpărare încheiat de debitoarea falită cu cumpărătorul " " SRL este deplin valabil, nefăcându-se dovada încălcării vreunei condiții de validitate a actului juridic. Atâta vreme cât recurenta nu are nici un drept, care s-ar putea păgubi și nu poate justifica vreo pagubă iminentă (are doar o creanță de aproximativ 2%, satisfăcută integral), condițiile ordonanței președințiale nu sunt îndeplinite. Ce a făcut cumpărătorul cu bunurile sale ori ce sancțiuni a aplicat sau nu un anumit organ administrativ specializat, nu sunt argumente care să justifice admisibilitatea ordonanței președințiale. Intimata învederează că a fost achitată creanța recurentei, suma de bani fiind consemnată într-un cont bancar, întrucât recurenta a refuzat încasarea ei.

În recurs s-au depus înscrisuri, conform articolului 305 Cod procedură civilă.

Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată următoarele:

Excepțiile invocate de intimata de " " SRL - care se soluționează mai întâi, potrivit articolului 137 alineat (1) Cod procedură civilă - se vădesc neîntemeiate.

Instanța de control judiciar reține că nu operează nulitatea reglementată de articolul 302 indice 1 alineat (1) litera b) din Codul d e procedură civilă, câtă vreme declarația de recurs transmisă la 15 iunie 2009 de " " SRL cuprinde datele de identificare a hotărârii recurate: numărul dosarului, data pronunțării hotărârii și obiectul pricinii. Lipsa numărului sentinței recurate nu poate atrage nulitatea cererii de exercitare a căii de atac, în condițiile în care datele indicate de recurentă permit identificarea hotărârii atacate, iar la acel moment sentința nu fusese comunicată părților. De altfel, intimata - care a invocat nulitatea - a procedat similar, la declararea recursului împotriva încheierii judecătorului sindic din 20 iunie 2009, examinată la punctul 2 al prezentei decizii.

În ce privește "motivele completatoare de recurs", depuse la 7 iulie 2009 de " " SRL, curtea constată că termenul de motivare a recursului nu curge - astfel cum susține intimata " " SRL - de la pronunțarea sentinței, ci de la comunicarea acesteia, potrivit art. 303 alineat (2) Cod procedură civilă. Raportat la acest din urmă moment, completarea motivelor de recurs apare în termen.

Curtea de apel constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:

" " SRL a solicitat judecătorului sindic să dispună sistarea - pe cale de ordonanță președințială - a oricăror acte de dispoziție, tăiere, dezafectare sau dezmembrare a activelor achiziționate de " " SRL de la falita "", până la soluționarea irevocabilă a două acțiuni și închiderea procedurii falimentului. Este de principiu că - potrivit art. 581 alineat 1 Cod procedură civilă - instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea pierderilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Admisibilitatea ordonanței președințiale, după cum rezultă din textul menționat, este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor de urgență, vremelnicie și neprejudecare a fondului.

În speță, instanța de recurs constată că judecătorul sindic a considerat judicios că nu sunt îndeplinite cerințele articolului 581 Cod procedură civilă, punctul 9 al articolului 304 Cod procedură civilă nefiind aplicabil în speță.

Curtea de apel reține că esențial în analiza cauzei este caracterul procedurii în care se cere emiterea ordonanței președințiale, legat de aceasta stabilindu-se și îndeplinirea condițiilor de la articolul 581 Cod procedură civilă.

Instanța de recurs constată că sistarea oricăror acte de dispoziție se cere într-o procedură de insolvență, dar vizează active ale debitoarei în faliment achiziționate de intimata " " SRL, care - în calitate de cumpărător - poate dispune de bunurile cumpărate.

Prin ordonanța președințială de față recurenta tinde a obține împiedicarea cumpărătoarei în exercițiul dreptului său de proprietate, demers care excedează cadrului limitat configurat de art. 581 Cod procedură civilă.

În speță nu există un drept ce s-ar păgubi prin întârziere și nici nu se pune problema piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. În ce privește a treia situație vizată de articolul 581 alineat (1), aceea a prevenirii unei pagube iminente, curtea reține că pretinsa pagubă - invocată de " " SRL - nu este dintre acelea care nu s-ar putea repara. Se observă că - în același dosar al judecătorului sindic - recurenta a solicitat și obținut asigurarea de dovezi, sub forma identificării și inventarierii bunurilor cumpărate de " " SRL de la falita "" SA Ca atare, în cazul admiterii acțiunilor în anulare introduse de recurentă, repunerea părților în situația anterioară se va face având în vedere concluziile expertizei de asigurare de dovezi. În lipsa cerinței esențiale a textului de reglementare a ordonanței, sunt lipsite de relevanță susținerile recurentei, referitoare la situația de fapt. Chiar dacă situația de fapt este aceea prezentată de reclamantă, remediul judiciar nu este procedura sumară a ordonanței președințiale.

În ce privește punctele 7 și 8 ale articolului 304 Cod procedură civilă - invocate de recurentă, alături de punctul 9 - curtea constată că nu sunt aplicabile. Referitor la punctul 7, instanța de recurs reține că judecătorul sindic a motivat hotărârea, considerentele prezentate nefiind contradictorii ori străine de natura pricinii. Nu există o contradicție în considerente, câtă vreme interesul - în sens procedural, de condiție pentru a fi parte în proces - nu se confundă cu aparența dreptului, ca o cerință de admisibilitate a ordonanței președințiale. În fine, privitor la punctul 8 al articolului 304 Cod procedură civilă, curtea reține că nu s-au formulat critici care să poată fi încadrate în acest text procedural, care vizează greșita interpretare a "actului juridic dedus judecății" în sens de operațiune juridică, iar nu de înscris depus ca dovadă.

Raportat considerentelor expuse și în aplicarea art. 312 alineat (1) teza a II-a Cod procedură civilă curtea va respinge recursul " " SRL, menținând sentința judecătorului sindic.

2. Prin încheierea nr. 402 din 10 iunie 2009 Tribunalul Iași - judecător sindic a respins excepția invocată de - " " SRL, privind lipsa de calitate procesuală activă a reclamantei-creditoare și a admis cererea de asigurare dovezi formulată, în dosarul de faliment privind pe debitoarea - "" SA T, de creditoarea-reclamantă - " " SRL, în contradictoriu cu pârâta - " " SRL.

În consecință, judecătorul sindic a încuviințat efectuarea unei expertize având ca obiective:

- inventarierea și identificarea tuturor mijloacelor fixe ce se găsesc pe platforma "", jud. T, achiziționate de pârâta - " " SRL de la debitoarea falită - "" SA T;

- identificarea bunurilor imobile aflate în proprietatea debitoarei falite, transmise către pârâta - " " SRL prin contractul nr.40/18.01.2007.

- constatarea stării în care se află aceste bunuri.

S-a stabilit că, în vederea efectuării expertizei, urmează ca reclamanta să propună un expert autorizat, ce se regăsește pe lista celor agreați de Ministerul Justiției. Asupra cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă instanța se va pronunța odată cu fondul.

Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut că prin încheierea nr.145/CA/15.03.2004 a Tribunalului Alba, pronunțată în dosarul-/2002, s-a dispus intrarea debitoarei - "" SA T în procedura falimentului.

Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 40/18.01.2007 a fost transmis, către - " " SRL, dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile grupate în modulul situat pe platforma "", jud.

Acest contract a fost atacat, pentru nulitate absolută, de creditoarea - " " SRL, acțiune aflată în curs de soluționare pe rolul Tribunalului Iași, judecător sindic.

Prin cererea înregistrată la data de 10.07.2008, reclamanta - " " SRL, invocând calitatea sa de acționar și creditor al societății debitoare, în condițiile în care a atacat atât contractul nr. 40/18.01.2007 cât și hotărârea adunării creditorilor, prin care s-a aprobat această vânzare, a solicitat efectuarea unei expertize, pentru asigurare dovezi, motivat de faptul că există riscul ca în viitor situația bunurilor respective să nu mai fie identică cu cea din prezent.

În apărare, dobânditoarea-pârâtă - " " SRL a invocat excepția privind lipsa calității procesuale active a reclamantei, motivat de faptul că aceasta nu justifică un interes legitim, în promovarea unei asemenea cereri.

Excepția este neîntemeiată, a constatat judecătorul sindic, deoarece reclamanta își justifică interesul prin prisma pretențiilor pe care le invocă, în calitate de acționar care se consideră prejudiciat prin vânzarea presupus nelegală a activului societății debitoare și prin primejdia ca în viitor proba să fie greu de administrat.

În ceea ce privește cererea reclamantei, judecătorul sindic a reținut că - până la soluționarea pe fond a acțiunilor la care s-a făcut referire - există riscul ca starea bunurilor în discuție să nu mai fie la fel cu cea din prezent, iar în viitor proba să fie greu sau imposibil de administrat.

Împotriva încheierii a declarat recurs pârâta " " SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând art. 304 indice 1 și art. 304 punctele 7-9 din Codul d e procedură civilă.

În motivarea recursului, pârâta arată că în mod greșit au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei interesului legitim a intimatei " " SRL, de a promova cererea de asigurare a dovezilor. Intimata ar putea justifica un interes, în situația în care ar putea dovedi că deține calitatea de creditor al debitoarei falite.

Or, învederează recurenta, " " SRL nu deține această calitate, n calitate de creditoare având creanța realizată în proporție de 100%, iar prin cererea introductivă intimata invocă calitatea sa de creditoare a societății. În situația în care intimata nu mai are de recuperat nici o sumă de la debitoare falită, ea nu are calitate de a promova vreo cerere cu privire la patrimoniul acesteia. Existența interesului legitim a intimatei trebuie analizat și prin prisma:

- aparenței de drept, în litigiul invocat ca fiind pe rolul instanței de fond, având ca obiect anularea Hotărârii Adunării Creditorilor din data de 15.01.2007 și a actului de vânzare a bunurilor mobile și imobile ale debitoarei falite, constând în contractul de vânzare-cumpărare nr.40/18.01.2007.

- conservării unui drept propriu viitor, care s-ar pierde dacă cererea nu ar fi admisă.

Recurenta susține că în cadrul procedurii de insolvență s-a realizat inventarierea tuturor bunurilor mobile și imobile ale debitoarei falite, înscris care se află la dosarul cauzei. Pe lângă acest înscris se mai află și expertizele efectuate în scopul vânzării bunurilor mobile și imobile ale debitoarei falite, aflate la dosarul cauzei. În aceste condiții, se întreabă recurenta care ar putea fi necesitatea și utilitatea expertizării, la această dată, a bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea sa.

- " " SRL pretinde că - în eventualitatea anulării Hotărârii Adunării Creditorilor din data de 15.01.2007 și a actului de vânzare a bunurilor mobile și imobile a debitoarei falite către ea, constând în contractul de vânzare-cumpărare nr.40/18.01.2007 - se vor produce efecte cu privire la restabilirea situației anterioare, iar nu a unei situații intermediare, pentru care intimata încearcă să obțină această probă. Ca efect a restabilirii situației anterioare, în cazul în care s-ar dispune irevocabil anularea actului de proprietate, recurenta arată că va fi obligată la restituirea tuturor bunurilor care au făcut obiectul predării-primirii sau a echivalentului acestora.

Drepturile și libertățile persoanelor trebuie exercitate cu bună credință și fără a aduce atingere drepturilor și libertăților celorlalți, iar interesul legitim al intimatei nu s-ar reține nici în situația în care aceasta se pretinde, în mod nelegal, acționar al debitoarei falite. Chiar dacă s-ar fi realizat transferul acțiunilor, deținute de B la "", către " ", prin încheierea unei convenții între vânzătoare și cumpărătoare, cu efectul modificării structurii acționariatului societății falite, intimata nu ar fi avut interes in formularea cererii de asigurare dovezi, pentru că - în calitatea sa de acționar, nu poate, potrivit legii speciale, să promoveze o acțiune în anularea transferului patrimonial efectuat în patrimoniul debitoarei falite și nu ar fi titulara unui drept de proprietate asupra bunurilor acestei, iar în posibila sa calitate de acționar ar fi avut dreptul doar la o creanță, rezultată din valoarea reziduală, valoare care oricum ar fi acoperită de prețul plătit.

Susține recurenta că acest fapt este recunoscut și de recurentă, prin promovarea unei plângeri împotriva delegatului permanent al lichidatorului, prin care aceasta invocă o vătămare adusă, prin neînregistrarea calității sale de acționar, vătămarea constând în suma de 7.000.000 euro, reprezentând valoare reziduală care i s-ar fi cuvenit în calitate de acționar. " " a făcut și o ofertă reală, de a cumpăra acțiunile statului român cu 900.000 Euro, deși chiar ea susține că valoarea reziduală este de 7.000.000 Euro, raportată la suma plătită de cumpărătoare, 21.500 000 euro fără TVA. Această ofertă reală a fost respinsă irevocabil, prin sentința civilă nr. 124/10.05.2007, pronunțată de Tribunalul Alba și decizia nr. 1023/29.10.2007, pronunțată de Curtea de Apel Iași.

Recurenta învederează că u sunt îndeplinite nici celelalte condițiile de admisibilitate a cererii de asigurare a dovezilor, prevăzute de art. 235 Cod procedură civilă. Proba nu este necesară soluționării cererilor în constatarea nulității absolute a Hotărârii Adunării Creditorilor din 15.01.2007 și a contractului de vânzare cumpărare nr.40/18.01.2007, deoarece motivele de nulitate invocate de intimată nu vizează și nu ar putea viza starea bunurilor mobile și imobile, aflate pe platforma "" la ora actuală.

Astfel, motivele respective vizează numai "neregularități" în adoptarea hotărârii creditorilor, care nu s-ar putea proba cu expertiza ce se solicită a fi încuviințată în cauză, ca o dovadă viitoare care s-ar pierde prin întârziere.

- " " SRL pretinde că proba nu este necesară nici pentru o eventuală restabilire a situației anterioare. O eventuală anulare a actelor menționate produce consecința repunerii părților în situația anterioară încheierii acestora, neprezentând nici o relevanță juridică o situație intermediară.

Recurenta mai arată că intimata readuce în discuție o hotărâre judecătorească irevocabilă, prin care s-a respins cererea acesteia de a limita dreptul celei dintâi de dispoziție asupra proprietății sale. Se susține că, pentru a pronunța această hotărâre, cele două instanțe au reținut că nu s-a făcut dovada că recurenta dezasamblează bunurile mobile de pe platforma "" și că soluția este corectă, deoarece singura probă care putea face dovada era cercetarea la fața locului, probă inadmisibilă pe această cale. De asemenea, rin p. această expertizare a stării bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea sa, intimata - în fapt - încearcă să obțină o nouă inventariere, în condițiile în care la dosarul cauzei există deja liste de inventariere și expertize de evaluare.

Recurenta susține și că prin admiterea cererii este nesocotit principiul constituțional privind garantarea proprietății private, întrucât, prin efectul hotărârii, intimata a obținut, în fapt, un drept de acces pe proprietatea sa privată, fără justă cauză.

În fine, chiar dacă susținerile nefondate ale intimatei s-ar reține ca fiind reale, oricum cererea de asigurare dovezi nu ar putea fi admisibilă, fiindcă aceasta susține că valoarea totală a instalațiilor este de 20 milioane euro.

În situația în care recurenta a efectuat plăți în patrimoniul debitoarei falite, numai în baza acestui contract în sumă de 21.500.000 euro fără TVA, care a fost achitată efectiv, susține - " " SRL că orice eventual "prejudiciu" pretins de intimată ar fi acoperit cu suma respectivă.

Chiar dacă s-ar dispune restabilirea situației anterioare, prin efectul anulării contractului de vânzare-cumpărare, în situația în care ea nu ar restitui bunurile în starea în care s-au aflat la data cumpărării, debitoarea falită s-ar îndestula - din prețul plătit - pentru daunele create, conchide recurenta.

Intimata " " SRL nu a formulat întâmpinare.

Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.

Recurenta a invocat punctele 7, 8 și 9 ale articolului 304 Cod procedură civilă, dar nu a dezvoltat motive care să poată fi încadrate în punctele 7 și 8. Curtea constată că judecătorul sindic a prezentat clar, concis și logic argumentele juridice și de fapt care au stat la baza soluției judiciare adoptate, punctul 7 al art. 304 Cod procedură civilă neputând fi aplicat în cauză. Punctul 8 al articolului 304 Cod procedură civilă nu își află incidența, întrucât textul se referă la greșita interpretare a "actului juridic dedus judecății", în sens de operațiune juridică, în speță neexistând vreo dezbatere în legătură cu natura juridică a cererii cu care a fost investit judecătorul sindic.

Curtea de apel reține că punctul 9 al articolului 304 Cod procedură civilă nu operează, în condițiile în care tribunalul a interpretat și aplicat judicios prevederile legale care reglementează asigurarea de dovezi. Potrivit articolului 235 alineat (1) Cod procedură civilă, "oricine are interes să constate de urgență mărturia unei persoane, părerea unui expert, starea unor lucruri, mobile sau imobile va putea cere administrarea acestor dovezi dacă este primejdie ca ele să dispară sau să fie greu de administrat în viitor", textul fiind pe deplin aplicabil în cauză. Interesul - " " SRL în obținerea asigurării de dovezi este justificat de calitatea sa de reclamantă în cererile de anulare, și nu de calitatea de creditor ori acționar al debitoarei falite. it cu o cerere întemeiată pe dispozițiile articolului 235 Cod procedură civilă, judecătorul nu poate examina dacă acțiunea pe fond ce se desfășoară între părți este ori nu fondată, astfel încât sunt lipsite de relevanță susținerile recurentei, privind fondul litigiilor dintre părți. Este adevărat că - astfel cum învederează recurenta - proba nu este necesară judecării acțiunilor în anulare, dar este utilă pentru situația în care s-ar dispune repunerea părților în situația anterioară.

Instanța de recurs reține că ingerința în dreptul de proprietate al - " " SRL, rezultată din eventuala prezență a reprezentanților intimatei la constatările pe teren ale expertului, are temei legal (în prevederile Codului d e procedură civilă privind administrarea dovezilor - expertiza) și nu este disproporționată cu scopul legitim urmărit.

Raportat considerentelor expuse și în aplicarea art. 312 alineat (1) teza a II-a Cod procedură civilă curtea va respinge recursul " " SRL, menținând încheierea judecătorului sindic.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de " " SRL împotriva sentinței comerciale nr. 375/S din 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, hotărâre pe care o menține.

Respinge recursul formulat de " " SRL împotriva încheierii nr. 402 din 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, hotărâre pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 15 februarie 2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

Grefier,

Red.

Tehnored.

2 ex.

09.03.2010

Tribunalul Iași:

-

Președinte:Liliana Palihovici
Judecători:Liliana Palihovici, Anca Ghideanu, Claudia Antoanela

← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată ....		Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță