Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1361/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 1361
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
PREȘEDINTE: Tudora Drăcea
JUDECĂTOR 2: Mariana Moț
JUDECĂTOR 3: Nela Ochea
GREFIER: - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta debitoare SC SRL, împotriva sentinței nr. 413 din data de 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimata SC SRL, intimatul administrator judiciar, având ca obiect deschiderea procedurii de insolvență.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta debitoare SC SRL, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuția părților excepția tardivității declarării recursului invocată de intimata SC SRL.
Avocat, pentru recurenta debitoare SC SRL, solicită respingerea acestei excepții întrucât recursul este declarat în termen, dat fiind faptul că societății nu i s-a comunicat sentința recurată unde își are în prezent sediul social și, anume în C, str. - -, 18, 4, 10, județul
Pe fond solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, considerând că nu există creanță și că, în mod greșit, s-a deschis procedura.
CURTEA:
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 413 din data de 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr- a fost respinsă contestația formulată de debitoarea SC SRL, ca fiind tardiv formulată.
A fost admisă cererea formulată de creditoarea SC SRL.
În temeiul art. 33 alin 6 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitorului SC SRL.
S-a pus în vedere debitorului ca în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii să depună actele și informațiile prevăzute de art. 28 alin. 1 Legea 85/2006.
În temeiul art. 34 din Legea privind procedura insolvenței, a fost numit administrator judiciar pe, care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din lege, cu o retribuție lunară de 1000 lei.
În temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dolj, prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, în vederea efectuării mențiunii în temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolvenței.
A fost fixat termen pentru depunerea raportului prevăzut de art. 59 Legea 85/2006 la data de 21 mai 2009, termenul limită pentru depunerea creanțelor la 21 mai 2009, termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la 04 iunie 2009, termenul pentru soluționarea eventualelor contestații la 18 iunie 2009 și pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la 02 iulie 2009.
În temeiul art. 3 pct. 26 Legea 85/2006, s-a dispus convocarea adunării generale a acționarilor (asociaților) de către lichidatorul judiciar în termen de 20 de zile de la deschiderea procedurii, pentru desemnarea administratorului special.
În temeiul art. 4 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus deschiderea de către debitor a unui cont bancar din care să fie suportate cheltuielile aferente procedurii, în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii, în caz de neîndeplinire a atribuției, contul urmând a fi deschis de către administratorul judiciar.
S-a dispus comunicarea sentinței către instanțele judecătorești în a căror jurisdicție se află sediul debitorului și tuturor băncilor unde acesta are deschise conturi.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a constatat următoarele:
Prin cererea formulată la data de 15 septembrie 2009 și înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, sub nr-, creditorul SC SRL a formulat cerere de declanșarea procedurii falimentului împotriva debitorului SC SRL.
În motivarea cererii a arătat că între părți s-au desfășurat raporturi comerciale probate cu factura fiscală nr. - din 01.11.2007, în cuantum de 10.140 lei care face dovada în legătură cu existența actului juridic și cu executarea obligațiunii ce a constituit obiectul lui, iar factura fiscală este acceptată la plată de către debitoare prin semnarea ei de primire. Raporturile juridice cu debitoarea au avut la bază contractul de închiriere și prestări servicii nr.12/31.08.2007, al cărui obiect l-a constituit închirierea unui buldozer și prestarea unor servicii de terasamente indicate de beneficiar și la această sumă se adaugă penalitățile de întârziere de 0,30% pe zi aplicate la obligațiile neexecutate( art.7.3 din contract) în cuantum provizoriu de 7,597.01 lei.
A mai arătat că a încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, emițând către debitoare notificări de plată și propuneri de stingere a litigiului pe cale amiabilă, demersuri rămase însă fără nici un rezultat material din partea debitorului, însă reprezentanții debitoarei au refuzat transmiterea unui răspuns concret cu privire la achitarea debitului restant, lucru din care a prezumat starea de insolvență a debitorului.
În concluzie, pentru recuperarea debitului datorat de 17.737,01 lei a solicitat declararea debitorului în încetare de plăți și deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitorului.
În drept a invocat dispozițiile Legii nr. 85/2006.
În dovedirea cererii a depus la dosarul cauzei, următoarele acte: factura fiscală nr. -/01.11.2007, contractul de închiriere și prestare servicii nr.12/31.08.2007.
La data de 12.02.2009, debitorul SC SRL contestat starea de insolvență, întrucât creanța în cuantum de 10.140 lei ce a făcut obiectul facturii fiscale nr. - emisă la data de 01.11.2007 pretinsă de creditoare a fi scadentă și exigibilă la momentul sesizării judecătorului sindic a fost achitată integral de către debitoare potrivit chitanțelor poștale seria -/-/02.10.2007 în cuantum de 6600 lei, seria -/-/04.09.2007 în cuantum de 930 lei, seria -/-/26.09.2007 în cuantum de 3000 lei, deși factura fiscală invocată, emisă ulterior plății, nu a fost acceptată de către reprezentantul legal al debitorului, motiv pentru care acesta nu a semnat-o și nu a aplicat ștampila societății, însă a achitat anticipat pretențiile nejustificate ale creditoarei datorită retenției de către această societate a unui utilaj ce a făcut obiectul unei alte convenții de vânzare cumpărare încheiată între aceste societăți.
În motivarea contestației a arătat că între cele două societăți au încheiat în luna octombrie 2007 o convenție de vânzare cumpărare unui utilaj identificat în factura fiscală nr.-/01.10.2007 în cuantum de 117.334 lei ce a fost achitată integral prin trei ordine de plată și anume OP nr.14/08.10.2007, în sumă de 50.000 lei; OP nr.16/18.10.2007 în sumă de 30.000 lei și OP nr. 18 din 23.10.2007 în sumă de 37.334 lei.
Propunerea de a achiziționa utilajul menționat în documentul fiscal amintit a fost făcută creditoarei SC SRL de către debitoare cu o lună înaintea încheierii vânzării și realizării plății integrale a prețului acestuia motiv pentru care creditoarea cu rea credință a pretins anterior încheierii actului ce a consemnat transferul dreptului de proprietate, plata unei chirii ca urmare a depozitării utilajului pe proprietatea creditoarei.
În ciuda caracterului abuziv al acestei pretenții ce excede raporturilor juridice comerciale dintre cele două societăți debitoarea a achitat în numerar prin angajații săi de la sediul creditoarei eșalonat în trei rate întreaga valoare de 10.140 lei pretinsă de către creditoare. Creditoarea a condiționat încheierea convenției de vânzare-cumpărare pentru utilajul necesar debitoarei și întocmirea facturii fiscale nr. -/01.10.2007 pentru valoarea de 117.334 lei a bunului, de plata anticipată în numerar a chiriei pretinse de această societate.
Prin urmare, reprezentantul legal al debitorului a achitat anticipat prin cele trei chitanțe poștale întreaga sumă de 10.140 le pretinsă de creditoare.
În final după ce debitoarea a achitat integral prețul utilajului prin trei ordine de plată a fost întocmită și factura fiscală nr. -/01.10.2007 invocată în cererea de deschiderea procedurii insolvenței fără ca reprezentantul creditoarei să elibereze și documentele care atestă realizarea plății contravalorii chiriei nedatorate de către debitoare ca urmare a staționării bunului pe proprietatea creditoarei.
În drept a invocat dispozițiile art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
La data de 13.03.2009, creditoarea SC SRL a formulat întâmpinare la contestație prin care a solicitat respingerea contestației ca tardiv depusă, anularea contestației debitorului pe cale de excepție ca netimbrată, iar pe fond ca neîntemeiată și deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului în temeiul art.31 din Legea nr. 85/2006.
În motivare a arătat că în ceea ce privește scadența și exigibilitatea infirmată de debitoare arată că, având în vedere faptul că debitorul și-a schimbat sediul, reprezentantul creditoarei s-a întâlnit accidental într-o benzinărie cu debitorul și au procedat la întocmirea facturii și înaintarea acesteia debitorului, iar aceasta a fost acceptată la plată de către debitor prin semnare.
În vederea achitării facturii debitorul a emis un bilet la ordin în cuantum de 10.400 RON, bilet ce a primit parțial refuzul băncii pentru suma de 10.089 RON, bilet ce constituie titlu executoriu.
Referitor la afirmația debitorului privind achitarea integrală a învederat că plățile făcute de debitor sunt cu titlu privat, neavând nicio legătură cu debitul contestat, iar în ceea ce privește acceptarea la plată a facturii, aceasta a fost semnată de debitor, mai mult decât atât în vederea achitării acesteia s-a emis biletul la ordin ce constituie titlu executoriu.
Având în vedere că factura a fost acceptată la plată prin semnare de către debitor la data de 01.11.2007, iar până la această dată nu a fost achitată, starea de insolvență reiese în mod cert.
În ceea ce privește convenția la care face referire debitorul privind vânzarea-cumpărarea utilajului, a considerat că nu are nicio relevanță în ceea ce privește debitul, având în vedere că aceasta a fost încheiată în data de 01.10.2007, iar perioada de staționare pentru care s-a emis factura este 02.09.2007-24.09.2007.
În concluzie a solicitat respingerea contestației debitorului și deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva acestuia.
În drept a invocat dispozițiile art.1 și art.31 din Legea nr. 85/2006 coroborate cu prevederile art.304 poct.9 Cod Procedură Civilă.
Analizând contestația formulată de debitoare instanța a reținut că aceasta a fost formulată la data de 12.02.2009.
În raport de dispozițiile art.33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, aceasta trebuia formulată în termen de 10 zile de la comunicarea cererii de deschidere a procedurii.
Verificând dovada de îndeplinire a procedurii de citare instanța a reținut că debitoarei i-a fost comunicată cererea de deschidere la 31.10 2008(fila 23), comunicarea fiind efectuată la adresa menționată în certificatul de furnizare informații de la ORC ( fila 24).
Ca atare, în raport de dispozițiile legale sus menționate contestația formulată de debitoare la trei luni de la data comunicării este tardivă și în consecință a fost respinsă.
În ceea ce privește cererea de deschiderea procedurii instanța a reținut faptul că raportul juridic dintre părți a avut la bază contractul nr. 12/31.05.2007 în baza căruia a fost emisă factura -/01.11.2007. prin contract debitoarea s-a obligat să achite creditoarei în termen de 15 zile calendaristice de la confirmarea primirii facturii în original prin filă CEC sau BO, suma de 10.140 RON.
Astfel, pentru această sumă a fost emis un BO care a fost refuzat parțial la plată de bancă pentru suma de 10.089 RON.
Tribunalul a constatat creanța ca fiind lichidă, certă și exigibilă, întrucât potrivit dispozițiilor legale Biletul la Ordin constituie titlu executoriu iar cuantumul creanței dovedită prin bilet este mai mare de 10.000 lei.
În ceea ce privește prezumția stării de insolvență instanța a constatat că aceasta rezultă din faptul că debitoarea după 30 de zile de la scadența facturii nu și-a plătit datoria față de creditoare și nici nu a făcut dovada altor plăți efectuate către ceilalți creditori.
Astfel, în temeiul art.33(6) din aceeași lege a fost admisă cererea creditoarei și s-a dispus intrarea în procedura generală de insolvență a SC SRL.
În temeiul art.34, art.47(3) din Legea nr. 85/2006, a fost numit administrator judiciar și în temeiul art. 11 lit. c din Legea nr. 85/2006 și a fost fixată remunerația administratorului judiciar la 1000 lei lunar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea SC SRL, criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Susține recurenta debitoare că în mod eronat a fost admisă cererea creditoarei și respinsă contestația sa ca fiind tardiv formulată.
În acest sens, arată că cererea introductivă i-a fost comunicată la fostul sediu, situat în C, Calea B și nu la sediul din str. -, fiindu-i încălcat astfel dreptul la apărare.
Recurenta debitoare mai arată că în mod greșit a reținut judecătorul sindic că aceasta ar contesta starea de insolvență deși, în realitate, aceasta a înțeles să conteste caracterul cert, lichid și exigibil al creanței pretinse de intimata reclamantă.
Pe fondul cauzei, recurenta debitoare contestă caracterul cert, lichid și exigibil al creanței arătând că între cele două păți a existat un contract de închiriere a unui utilaj, convenindu-se ulterior vânzarea cumpărarea acestuia, vânzare condiționată de plata anticipată în numerar a chiriei.
Aceasta a fost achitată cu trei chitanțe poștale până la concurența sumei de 10140 lei și cu toate acestea intimata reclamantă a întocmit ulterior factura fiscală nr. - din 1.11.2007 pe care o invocă ca și temei al creanței deși, susține recurenta că nu mai datora nicio sumă de bani cu titlu de chirie.
Intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care invocă tardivitatea recursului iar pe fond, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Curtea, a pus în discuție, la termenul de astăzi excepția tardivității recursului pe care urmează să o respingă motivat de faptul că la dosarul instanței de fond nu există dovada de comunicare a sentinței către recurenta debitoare.
Cu privire la motivele de recurs, Curtea reține că într-adevăr, recursul este fondat fiind analizat în conformitate cu dispozițiile art. 304 pr.civ. și dispozițiile speciale ale Legii nr. 85/2006, astfel:
Cu privire la primul motiv de recurs, într-adevăr, judecătorul sindic a respins ca tardiv formulată contestația recurentei debitoare pe care în mod greșit a calificat-o ca o contestație la cererea de deschidere a procedurii, când, în realitate, aceasta are caracterul unei apărări formulate de debitor.
Acesta a susținut în mod constant că reclamanta invocă o creanță care nu are caracter cert, lichid și exigibil întrucât a fost înscrisă într-o factură pe care nu a acceptat-o la plată.
Într-adevăr, pe factura nr. - din 1.11.2007 există doar o semnătură de primire ce pare a fi aceeași cu a delegatului creditoarei, fără însă a purta ștampila recurentei.
Mai mult decât atât, chiar dacă între părți a existat un contract de închiriere a unui utilaj, părțile au convenit vânzarea cumpărarea acestuia, recurenta debitoare susținând că a achitat prețul, fapt ce nu ar mai îndreptăți-o pe intimata reclamantă să emită factura invocată pentru staționare tehnologică a utilajului.
Pe de altă parte, una dintre condițiile de admisibilitate a cererii întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 85/2006, o reprezintă existența unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Potrivit art. 379 alin. 3 și 4 pr.civ. " Creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță, sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă pentru această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală."
Față de aceste dispoziții legale, Curtea apreciază că în mod greșit judecătorul sindic a reținut existența unei creanțe certe, lichide și exigibile și a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței.
Prin urmare, în baza art. 312 pr.civ. Curtea urmează să admită recursul, să modifice sentința în sensul că va respinge cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulate de intimata creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității declarării recursului.
Admite recursul declarat de recurenta debitoare SC SRL cu sediul în C, str. - -, 18, 1, 4, 10, județul D, împotriva sentinței nr. 413 din data de 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SRL cu sediul în B, sector 6, B- - la sediul &Asociații, nr.1, 4, intimatul administrator judiciar cu sediul în C,-, - 13, 2, 18, județul
Modifică sentința nr. 413 din data de 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în sensul că respinge cererea de deschidere a procedurii formulate de creditoare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red - MM/3/ex/
Jud sindic -
Tehnored - NB/23 2009
09 2009
Președinte:Tudora DrăceaJudecători:Tudora Drăcea, Mariana Moț, Nela Ochea
| ← Alte cereri. Decizia 701/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
