Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1016/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - insolvență -
- revizuire -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1016
Ședința publică din 21 mai 2009
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 2: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 3: Sas Remus
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de revizuientul, cu domiciliul în mun. O,-, jud. B împotriva sentinței nr.448 din 27 noiembrie 2008 a Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 14 mai 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 21 mai 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29.09.2008 în dosarul nr- (număr vechi 31/F/2005), a formulat cerere de revizuire a sentinței nr. 12 din 15 ianuarie 2008.
În fapt s-a arătat că prin hotărârea a cărei revizuire se solicită s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei SC "" SA B, dispunându-se antrenarea răspunderii sale personale pentru plata pasivului neacoperit în sumă de 436.035 lei RON, pe motiv că revizuientul, în calitate de administrator nu a înregistrat o serie de facturi în evidența contabilă, a efectuat plăți către diverse societăți fără temei legal, iar o serie de bunuri ce se presupunea că au fost achiziționate de la diverse societăți nu au putut fi identificate, situația de fapt încadrându-se în disp. art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
S-a susținut că toate actele firmei "" SA B au fost ridicate de Parchetul de pe lângă ÎCCJ, motiv pentru care nu au putut fi prezentate instanței pentru a face pe deplin dovada susținerilor sale. După vacanța judecătorească, la începutul lunii septembrie 2008, revizuientul a arătat că a reușit să intre în posesia unor înscrisuri (contracte, acte contabile, facturi, procese verbale de compensare) din cuprinsul cărora rezultă, fără dubii, existența în favoarea societății a unor creanțe certe, lichide și exigibile, în sumă suficientă pentru a acoperi datoriile.
În dovedirea celor susținute, revizuientul a depus la dosar înscrisuri, invocând în drept prev. art. 322 pct. 5 Cod proc. civ.
Prin sentința nr. 448 din 27 noiembrie 2008, tribunalul a respins cererea de revizuire ca nefondată.
În motivarea soluției, prima instanță a reținut următoarele:
În sensul art. 322 pct. 5 Cod proc. civ. prin înscrisuri noi se înțeleg numai acelea care existau la data judecății și care au fost reținute de partea potrivnică ori nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.
Nu constituie înscrisuri noi în sensul art. 322 pct. 5 Cod proc. civ. care să justifice admiterea cererii de revizuire înscrisurile constând în contracte, acte contabile, facturi, procese verbale de compensare, despre care revizuientul a afirmat că au fost ridicate în baza unui proces verbal de percheziție încheiat la 15.07.2004. Asemenea acte cunoscute de revizuient puteau fi solicitate oricând în timpul procesului ca probă în instanță, neputându-se reține față de prev. art. 175 Cod proc. civ. că acestea nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs revizuientul, învederând următoarele:
În urma percheziției din data de 15.07.2004 au fost ridicate mai multe dosare cu acte contabile aparținând SC "" SA B și altor societăți administrate de revizuient, fără ca în procesul verbal încheiat potrivit art. 108 Cod proc. penală, să fie indicate și descrise înscrisurile aflate în dosarele ridicate. Această împrejurare de fapt constituie un caz de forță majoră care l-a împiedicat să prezinte în fața instanței de fond înscrisurile.
Din interpretarea art. 322 pct. 5 Cod proc. civ. rezultă, în primul rând, că trebuie să fie vorba de înscrisuri doveditoare ce n-au putut fi administrate inițial, independent de voința părții, iar, în al doilea rând, acestea să fi existat în momentul judecății și partea care se prevalează de înscrisuri să nu fie în măsură de a le produce dintr-o împrejurare ce nu-i poate fi imputată.
În condițiile în care în procesul verbal de percheziție lipsesc mențiunile cu privire la înscrisurile ridicate, este de la sine înțeles că procurarea documentelor necesare de la organele de urmărire penală nu a fost posibilă.
În dovedirea cererii a fost depusă la dosar rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, dată în dosarul nr. 400/P/2007.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a învederat că înscrisurile depuse de revizuient nu constituie înscrisuri noi în sensul art. 322 pct. 5 Cod proc. civ. care să justifice admiterea cererii de revizuire, deoarece acestea constau în special din contracte, acte contabile, facturi, procese verbale de compensare, despre care revizuientul a afirmat că au fost ridicate în baza unui proces verbal de percheziție încheiat în 15.07.2004, dar fără să fie menționate expres. Asemenea acte cunoscute de revizuient puteau fi solicitate oricând în timpul procesului ca probă în instanță, neputându-se reține, față de prev. art. 175 Cod proc. civ. că acestea nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
În primul rând, arată intimatul, cele 4 contracte de cesiune creanță nu au fost folosite de debitoarea falită la data încheierii lor, respectiv luna august și noiembrie 2003, dar nici mai târziu, pentru ca în baza lor, în evidența contabilă să se debitele celor 4 cesionari față de SC "" SA B, respectiv: SC " CONS " SRL I, SC " " SRL, SC " " SRL și SC " COM 2003" SRL.
În asemenea condiții, administratorul nu poate să invoce faptul că împotriva voinței sale nu s-a putut folosi de aceste înscrisuri în instanță, când din proprie inițiativă nu le-a folosit la timpul potrivit, deși avea obligația să o facă pentru a ține evidența contabilă în conformitate cu legea, ca aceasta să reflecte situația reală a societății.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursul nu este întemeiat.
Potrivit art. 322 pct. 5 Cod proc. civ. poate fi formulată o cerere de revizuire dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Împrejurarea că anumite înscrisuri (contracte, facturi, acte contabile) ar fi fost ridicate de către autoritățile de urmărire penală la data de 15.07.2004 fără a se menționa expres într-un proces verbal ce înscrisuri au fost ridicate, nu constituie un caz de forță majoră întrucât aceste înscrisuri puteau fi procurate și depuse la dosar prin diligența părții interesate, în speță recurentul.
Forța majoră se caracterizează prin aceea că este o împrejurare având caracter excepțional, absolut invincibilă și absolut imprevizibilă. Or, recurentul de la data ridicării înscrisurilor (anul 2004) a avut suficient timp pentru a intra în posesia acestora, însă nu a depus diligențe în acest sens nici cu prilejul judecării în fond a cauzei nici în recurs, formulând ulterior o cerere de revizuire care condiționează însă analizarea înscrisurilor de existența unei imposibilități absolute de înfățișare; la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere.
În speță recurentul cunoștea unde sunt înscrisurile, timpul necesar pentru procurarea acestora era suficient; de asemenea, dată fiind motivarea sentinței nr. 12/2008 (a cărei revizuire se cere), cunoștea care înscrisuri sunt esențiale pentru soluționarea cauzei și totuși nu a procurat aceste înscrisuri nici pentru data când s-a judecat recursul împotriva sentinței nr. 12/2008.
În concluzie, împrejurarea că înscrisurile invocate ca temei al cererii de revizuire, se aflau în posesia unor autorități ale statului, iar recurentul cunoștea faptul că au fost ridicate de aceste autorități și cunoștea de asemenea faptul că sunt esențiale pentru soluționarea cauzei având ca obiect atragerea răspunderii materiale; nu constituie o împrejurare absolut invincibilă și absolut imprevizibilă. În plus, conținutul cererii de atragere a răspunderii materiale și temeiul legal al acesteia erau cunoscute de revizuient, cunoscut fiind și conținutul expertizei contabile efectuate în cauză; astfel încât susținerea că nu știa ce înscrisuri sunt necesare pentru a dovedi netemeinicia cererii, nu sunt fondate.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ.
În numele LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul, cu domiciliul în mun. O,-, jud. B împotriva sentinței nr.448 din 27 noiembrie 2008 a Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. SR
Jud.
Tehnored. MM
2 ex. - 01.06.09
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta, Morariu Adriana, Sas Remus
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
