Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1019/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1019
Ședința publică de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 2: Claudia Susanu
JUDECĂTOR 3: Liliana Palihovici
Grefier: - -
S-au luat în examinare cererile de recurs comercial formulate de creditorii Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I - Administrația Finanțelor Publice a municipiului I împotriva încheierii de ședință din 27 mai 2008 și a sentinței comerciale nr. 280/S din 06 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că la data de 27 mai s-a depus prin serviciul de registratură din partea intimatului concluzii scrise la cererile de recurs formulate în cauză.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 18 mai 2009, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și din lipsă de timp pentru deliberare instanța a amânat pronunțarea cauzei la data de 25 mai 2009 și apoi pentru data de astăzi, când:
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față.
Prin încheierea din 27 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecătorul sindic s-au dispus următoarele.
Amână soluționarea cauzei în ceea ce privește cererile creditorului deanulareaa contractului de asociere în participațiune și de desființare a contractului de închiriere asupra spațiului din mun. B,-, Sector 1, urmând a se pune în vedere lichidatorului judiciar să convoace adunarea creditorilor pentru a se analiza contestația creditorului până la termenul din data de16.09.2008, ora 11,00.
Respinge cererea de suspendare formulată de către creditorul, ca neîntemeiată.
Admite excepția lipsei calității procesuale active a creditorilor Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I, AVAS B, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I și.
Respinge cererile vizând stabilirea răspunderii personale formulate de către creditorii Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I, cu sediul în mun. I,-, jud. I, AVAS B, cu sediul în mun. B, Bulevardul nr. 21, Sector 1 în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în mun. B, str. -. -. Al. nr. 6, etaj 1,. 2, sector 1 și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I, cu sediul în Bulevardul nr. 2. cod -, jud. I, în contradictoriu cu pârâții, Lesner, Lesner, și, precum și de creditorul în contradictoriu cu pârâții Lesner, și, ca fiind introduse de persoane lipsite de calitate procesuală activă.
Ia act că cererile de chemare în garanție formulate de către pârâtul în contradictoriu cu Lesner, Lesner, Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Administrația Finanțelor Publice a municipiului I și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, ambii cu sediul ales la DGFP I- I, în mun. I,-, jud. I, au rămas fără obiect.
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului de a formula cerere de chemare în garanție față de cererile de stabilire a răspunderii personale formulate de către creditori, ca fiind rămasă fără obiect.
Ia act de renunțarea chematelor în garanție și la soluționarea excepțiilor vizând inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție formulată de către pârâtul și la excepția lipsei calității procesuale pasive a chematelor în garanție în această cerere.
Amână pronunțarea în ceea ce privește excepția tardivității formulării cererilor vizând stabilirea răspunderii personale de către lichidatorul judiciar Cabinet, cu sediul în mun. I, B-dul. - nr. 24,. 331,. B,. 4, parter, jud. I, cod de identificare fiscală RO-, număr de ordine în 574 în contradictoriu cu pârâții și Lesner la06.06.2008.
Definitivă și executorie și cu drept de recurs în termen de10 zile de la comunicare în ceea ce privește soluționarea cererilor vizând stabilirea răspunderii personale formulate de către creditorii Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I, AVAS B, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I și și odată cu fondul pentru celelalte dispoziții.
Pentru a se pronunța în acest sens tribunalul a reținut următoarele:
Deliberând asupra excepției lipsei calității pentru a da posibilitate adunării generale creditorilor să soluționeze contestația creditorului formulată împotriva deciziei comitetului creditorilor din data de 19.05.2008 potrivit dispozițiilor procedurale, adunarea creditorilor fiind cea care va analiza condițiile de admisibilitate a contestației, se va amâna soluționarea cauzei în ceea ce privește cererile creditorului în anulare, urmând a se pune în vedere lichidatorului judiciar să convoace adunarea creditorilor pentru a se analiza contestația creditorului până la termenul din data de16.09.2008, ora 11,00.
discutarea propunerii de închidere a procedurii după soluționarea acestor cereri, la data de 16.09.2008, ora 11,00.
Analizând cererile vizând stabilirea răspunderii personale formulate de către creditorii Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I, la data de 08.11.2005 (fila 126, vol. III), AVAS B, la data de 14.11.2005 (fila 137, vol. III), în contradictoriu cu pârâtul, de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I (fila 106, vol. V) în contradictoriu cu pârâții, Lesner, Lesner, și, precum și de creditorul în contradictoriu cu pârâții Lesner, și (fila 122, vol. V), față de disp.art.725, alin.1 din Codul d e procedură civilă raportat la dispozițiile art.138 alin.1 și 3 din Legea nr.85/2006, apreciază că în prezent creditorii nu mai au calitate procesuală activă în cererile formulate, dispozițiile legii noi de procedură devenind aplicabile în ceea ce privește soluționarea acestor cereri, motiv pentru care admite excepția lipsei calității procesuale active și respinge cererile vizând stabilirea răspunderii personale formulate.
Fiind respinse cererile principale, în cadrul cărora pârâtul a formulat cereri de chemare în garanție în contradictoriu cu pârâții Lesner, și (fila 152, vol. III) și în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Administrația Finanțelor Publice a municipiului I și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor (fila 184, vol. III), acestea rămân fără obiect, de asemenea și excepțiile procesuale invocate de către chematele în garanție. Față de renunțarea acestora la excepțiile vizând inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție formulată de către pârâtul și la excepția lipsei calității procesuale pasive a chematelor în garanție în această cerere, apreciind că are prioritate, ia act de renunțare.
Din lipsă de timp pentru deliberare în ceea ce privește excepția tardivității formulării cererilor vizând stabilirea răspunderii personale de către lichidatorul judiciar Cabinet, cu sediul în mun. I, B-dul. - nr. 24,. 331,. B,. 4, parter, jud. I, cod de identificare fiscală RO-, număr de ordine în 574 în contradictoriu cu pârâții și Lesner, în baza dispozițiilor art.260 din Codul d e procedură civilă.
Prin sentința nr. 280/S/06.06.2008 a fost admisă excepția tardivității cererilor vizând stabilirea răspunderii personale formulate de lichidatorul judiciar Cabinet în contradictoriu cu pârâții și Lesner ca fiind tardiv formulate, urmare a prescrierii dreptului la acțiune.
Pentru a se pronunța în acest sens, tribunalul a reținut următoarele.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate asupra excepției tardivității formulării acțiunilor în stabilirea răspunderii personale a celor doi pârâți, și Lesner, potrivit art. 137 din Codul d e procedură civilă, instanța reține că excepția este întemeiată, în cauză fiind împlinit termenul prescrierii dreptului la acțiune, pentru următoarele considerente:
Art. 138 - 142 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței reglementează regimul juridic al acțiunii în stabilirea răspunderii materiale personale față de "membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice alta persoana care a cauzat starea de insolvență a debitorului", prin una dintre faptele expres și limitativ prevăzute în cuprinsul alin. 1 la literele a) - g) al art. 138.
Această formă specială de răspundere este instituită exclusiv în favoarea debitorului falit, care se vede nevoit în această etapă, fie prin reprezentantul său care în procedura falimentului este lichidatorul judiciar (cum este situația de față), fie prin subrogarea în drepturile sale a comitetului creditorilor sau a unui creditor, cu autorizarea judecătorului-sindic, să readucă în patrimoniul său contravaloarea prejudiciilor care i-au determinat starea de insolvență.
Astfel, acțiunea reglementată de art. 138 poate fi promovată numai după deschiderea procedurii insolvenței față de debitor, dreptul subiectiv al debitoarei falite neputându-se naște anterior acestui moment, întrucât anterior societatea nu se află în situația premisă de "debitor ajuns în stare de insolvență", în această etapă anterioară acțiunea pentru stabilirea răspunderii administratorilor aparținând direct societății, potrivit dispozițiilor art. 73 și 155 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, într-un termen de 3 ani.
Deși tradițional momentul începerii curgerii termenului de prescripție a dreptului la acțiune este cel al nașterii dreptului la acțiune (art. 7 alin. 1), potrivit dispozițiilor art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, "prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea". În aplicarea acestor prevederi, art. 139 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, leagă momentul începerii curgerii prescripției de "datala care a fost cunoscutăsautrebuia cunoscută persoanacare a cauzat apariția stării de insolvență".
Așadar, dispozițiile art. 139 reglementează un moment de natură subiectivă - data la care a fost cunoscută persoana care a cauzat starea de insolvență, precum și un moment de natură obiectivă - data la care trebuia cunoscută acea persoană, stabilindu-se, astfel, un moment de certitudine cu privire la începerea curgerii termenului de prescripție. În reglementarea actuală, chiar dacă persoana sau persoanele care au cauzat starea de insolvență nu au fost cunoscute de către persoanele cu vocație la promovarea acțiunii în răspundere, termenul începe să curgă din momentul în care aceștia trebuiau să cunoască persoanele responsabile. Se instituie așadar implicit o obligație proactivă în sarcina administratorului/lichidatorului judiciar în a identifica persoanele responsabile de ajungerea debitorului în stare de insolvență.
Momentul de natură obiectivă decurge din reglementarea art. 59 din Legea nr. 85/2006, care prevede că "Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul, în cazul procedurii simplificate, va întocmi și va supune judecătorului-sindic, în termenul stabilit de judecătorul-sindic, dar care nu va putea depăși 60 de zile de la desemnarea sa, unraportasupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă."
Astfel, în cauza de față, momentul la care lichidatorul judiciar trebuie să cunoască persoanele responsabile de ajungerea debitorului în stare de insolvență este de 60 de zile de la data numirii sale, ce a avut loc la data de 4 februarie 2003, așadar la data de16 aprilie 2003.
Nu are relevanță faptul că administratorul judiciar s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă sau nu de a întocmi acel raport în termenul prevăzut de lege, că l-a întocmit ulterior sau că la acea dată nu a putut identific persoanele responsabile, întrucât legiuitorul nu a înțeles să distingă, astfel încât nici judecătorului care vine să interpreteze legea nu-i este îngăduit să o facă( lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).
Faptul că acțiuni în stabilirea răspunderii personale au fost promovate împotriva celor doi pârâți anterior intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, de către creditori, în baza Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, nu îndreptățește pasivitatea lichidatorului judiciar nici anterior și nici ulterior intrării în vigoare a noii legi la25 aprilie 2006, care-i conferea calitate procesuală activă în mod exclusiv. Noua lege conținând dispoziții procedurale, este de imediată aplicare, în conformitate cu dispozițiile art. 725 din Codul d e procedură civilă, dispozițiile sale aplicându-se, din momentul intrării sale în vigoare, și proceselor și cererilor în curs de judecată începute sub legea veche. Interpretarea dată de către pârâtul dispozițiilor alin. 4 al art. 725 în ceea ce privește recunoașterea calității procesuale active a creditorilor titulari ai cererilor promovate sub egida legii vechi, este eronată, întrucât dispozițiile au ca rațiune unică salvarea actelor de procedură îndeplinite anterior, din punct de vedere formal. Or, în cauză nu se pune în discuție valabilitatea formală a cererilor în stabilirea răspunderii promovate, ca acte de procedură, ci chiar pierderea dreptului la acțiune ca element al acțiunii civile, de a continua o acțiune pentru care legea procesuală a înțeles să restrângă sfera titularilor.
De asemenea, argumentele lichidatorului judiciar referitoare la faptul că a înțeles să-și însușească acțiunile promovate de către creditori în ceea ce-i privește pe cei doi pârâți, nu pot fi primite, întrucât nu există o instituție procesuală care să permită această "însușire" a unei acțiuni promovate de către o altă persoană. C mult, creditorii ar fi putut uza de instituția procesuală a chemării în judecată a unei alte persoane (art. 57 din Codul d e procedură civilă) sau lichidatorul judiciar ar fi putut cere repunerea în termenul de prescripție, în condițiile art. 19 din Decretul nr. 167/1958, ulterior intrării în vigoare a dispozițiilor noii legi privind procedura insolvenței, care au restrâns sfera titularilor dreptului la acțiune.
Cum lichidatorul judiciar a înțeles să formuleze cele două acțiuni în stabilirea răspunderii celor doi pârâți la data de 24.09.2007 (pentru ), respectiv la 04.12.2007 (pentru Lesner), mult peste termenul de 3 ani reglementat de dispozițiile art. 139 din Legea nr. 85/2006, care s-au împlinit la data de 16 aprilie 2006, acțiunile apar tardiv introduse, după prescriere dreptului la acțiune.
Prescripția extinctivă este mijlocul de stingere a dreptului la acțiune în sens material ca urmare a neexecutării lui în termenul prevăzut de lege. Funcția prescripției extinctive este aceea de a asigura stabilirea și securitatea circuitului civil, îndeplinind o funcție de stimulare titularilor de drepturi sa le valorifice în termenele prevăzute de lege.
În termen legal, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - a declarat recurs împotriva încheierii pronunțate la 27 mai 2008 de Tribunalul Iași - judecător sindic, criticând-o pentru greșita interpretare și aplicare a legii în ceea ce privește constatarea lipsei calității procesuale active a
În critica acestui aspect, arată că prin cererea de angajare a răspunderii patrimoniale, AVAS a solicitat ca în temeiul art. 137 din Legea 64/1995 republicată să fie obligată fosta conducere la suportarea pasivului debitoarei. Astfel cererea AVAS a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Legii 64/1995 republicată, în vigoare la acea dată. La data formulării cererii AVAS, judecătorul sindic a fost legal investit cu cerere, întemeiată pe dispoziții în vigoare la acea dată, neputându-se anticipa eventualele modificări ce ar putea fi avute în vedere de legiuitor.
Prin apariția Legii 85/2006, nu se poate constata o retroactivitate a dispozițiilor cuprinse în această normă juridică, atâta timp cât la momentul introducerii cererii, AVAS avea calitate procesuală activă, temeiul de drept invocat fiind chiar art. 137 din Legea 64/1995 republicată. Dacă s-ar constata că există o lipsă a calității procesuale active s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile în timp, principiu expres prevăzut de art. 15 pct. 2 din Constituția României.
O cerere făcută în imperiul Legii 64/1995 republicată nu poate fi lipsită de efecte juridice, atâta timp cât temeiul de drept există la momentul introducerii acesteia, în cazul de față creditorii fiind efectiv prejudiciați în drepturile lor procesuale prin respingerea unei cereri, fără a se intra în cercetarea fondului acesteia.
Motivarea judecătorului -sindic încalcă flagrant principiul "tempus regit actum" și principiul "neretroactivității legii civile" consacrat de art. 15 alin. 2) din Constituție și art. 1 din Codul civil.
Prevederile art. 138 alin. 1) din Legea 85/2006 nu pot fi extinse asupra unor cereri introduse anterior intrării în vigoare acestui text de lege.
Ulterior recurenta AVAS critică neanalizarea de către instanța de fond a probatoriului administrat în vederea angajării răspunderii patrimoniale promovată de AVAS în temeiul prevederilor art. 137 lit. c,d și f din Legea 64/1995, republicată în Legea 85/2006.
În termen legal creditoarea Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iaf ormulat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 27.05.2008 cât și a sentinței comerciale nr. 280/S/06.06.2008 pronunțată de Tribunalul Iași -judecătorul sindic solicitând casarea încheierii și a sentinței, respingerea excepției tardivității formulării acțiunii referitoare la antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor Lesner și și trimiterea cauzei pentru soluționarea pe fond a acestor acțiuni.
Soluția instanței nu este nici legală și n ici temeinică, în primul rând pentru faptul că acțiunile promovate de creditori au fost soluționate printr-o încheiere, creditorii au fost scoși în afara cadrului procesual, constatându-se că aceștia sunt lipsiți de calitate procesuală activă potrivit noului act normativ în vigoare - Legea 85/2006 iar demersul acestora continuat de către lichidatorul judiciar a fost respins ca fiind tardiv prin sentința 208/2008 recurată.
Astfel, creditorii au solicitat instanței, în baza probelor administrate să dispună ca pasivul societății debitoare SRL I să fie suportat de către persoanele care au contribuit la ajungerea debitoarei în incapacitate de plată, invocându-se ca temei legal disp. art. 137 din Legea 64/1995. Aceste acțiuni au fost formulate în anul 2005 potrivit cadrului legal în vigoare la acea dată.
Întrucât prin tergiversarea cauzei nu au fost soluționate aceste acțiuni și între timp, apare un alt act normativ care abrogă legea 64/1995 și restrânge sfera titularilor acțiunilor în răspunderea organelor de conducere care au condus la intrarea societății în insolvență, instanța constată că, la data la care cauza a ajuns să fie soluționată, creditorii num ai au calitate procesuală activă.
Deși lichidatorul judiciar care, potrivit actului normativ abrogat nu avea prevăzută această atribuție/calitate procesuală activă, continuă demersul juridic al creditorilor, instanța invocă, din oficiu excepția tardivității formulării cererii de atragere a răspunderii personale a celor doi pârâți ce au avut calitate de administratori -asociați în diferite perioade de timp, excepție pe care o consideră întemeiată, constatând ca fiind împlinit termenul de prescripție al dreptului la acțiune stabilit de lege.
În motivare, instanța reține că la data de 16 aprilie 2003 lichidatorul judiciar trebuia să cunoască persoanele responsabile de ajungerea debitorului în insolvență, dată de la care consideră că a început să curgă termenul de prescripție, acesta împlinindu-se în interpretarea sa, în aprilie 2006.
Solicită să se constate că în reglementarea veche (Legea 64/1995) nu era prevăzut un termen de prescripție pentru introducerea acestor acțiuni, astfel încât interpretarea dată textelor de lege este total greșită, excepția invocată fiind neîntemeiată.
Soluția instanței de fond, în sensul constatării lipsei calității procesuale active a Administrației Finanțelor Publice a municipiului I contravine principiului neretroactivității legii civile în timp consacrat în legislația noastră.
Astfel, potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile", iar în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Codul civil "legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă". Aceasta înseamnă că acțiunile formulate și actele de procedură efectuate sub imperiul legii vechi român valabile dacă au respectat dispozițiile acesteia, și doar cele efectuate după intrarea în vigoare a legii noi vor trebui să fie în concordanță cu condițiile cerute de ultimul act normativ.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate cât și a dispozițiilor legale operante în cauză, Curtea reține următoarele:
Recurenta creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului Iaf ormulat la data de 8 noiembrie 2005 (fila 14 și urm. dosar recurs) în baza dispozițiilor art. 137 din legea 64/1995 și a art. 73 din Legea 31/1990 cerere pentru stabilirea răspunderii personale a numiților administrator de drept și a lui Lesner, fost administrator la SC " SRL.
Recurenta creditoare Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -AVAS a formulat, la data de 7 noiembrie 2005, aceeași cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale împotriva numiților și Lesner, în temeiul disp. art. 137 lit. c,d și f din Legea 64/1995. Acțiunile în discuție au fost formulate anterior modificării Legii 64/1995 prin Legea 85/2006.
Instanța de fond a reținut, în esență, că cele două creditoare recurente nu ar mai avea calitate procesuală activă în cererile de antrenare a răspunderii personale, față de dispozițiile art. 725 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la dispozițiile art. 138 alin. 1 și 3 din Legea 85/2006, întrucât, dispozițiile legii noi de procedură devin aplicabile imediat, în ceea ce privește soluționarea acestor cereri.
Reținând că în noua reglementare - art. 138 alin. 1 și 3 Legea 85/2006 - se conferă calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere fie administratorului judiciar sau lichidatorului fie, prin excepție comitetului creditorilor, dar după prealabila autorizare a judecătorului sindic, tribunalul a constatat lipsa calității procesuale active a celor două recurente care formulaseră acțiunea în temeiul Legii 64/1995.
Excepția lipsei calității procesuale active sau pasive, constituie o excepție de fond care este analizată obligatoriu la momentul sesizării.
Această analiză se impune în orice acțiune în justiție, instanța fiind obligată să verifice calitatea părților, deoarece raportul de drept procesual nu se leagă valabil decât între titularii dreptului care rezultă din raportul de drept material dedus judecății.
La momentul formulării celor două cereri de chemare în judecată exista o dispoziție legală - art. 137 alin. 1 din Legea 64/1995 - care conferea creditorilor calitate procesuală activă în formularea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale.
Faptul că ulterior se modifică dispozițiile de procedură și anumitor persoane nu li se mai recunoaște calitatea procesuală activă într-un anumit gen de acțiuni, nu poate avea repercusiuni asupra proceselor aflate în derulare în sensul de a antrena respingerea acțiunilor pe excepția în discuție.
Calitatea procesuală activă, care există în persoana reclamantului la momentul investirii instanței, se poate pierde doar dacă operează transmisiunea acesteia, fie pe cale legală - ipoteza succesiunii sau a reorganizării persoanelor juridice - fie pe cale convențională - cazul cesiunii de creanță, vânzării bunului litigios.
Dispozițiile art. 725 al. 1 Cod procedură civilă nu sunt operante în cauză întrucât în discuție este legitimarea procesuală activă la momentul sesizării instanței ceea ce face operante dispozițiile art. 725 alin. 4 Cod procedură civilă.
Față de cele expuse anterior, Curtea reține că în cauză este operant motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, soluția fiind pronunțată cu încălcarea principiului neretroactivității legii civile, consacrat de dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituție, conform cu care "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile" dar și art. 1 cod civil potrivit căruia "legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă.
Curtea reține că pârâtul a formulat cereri de chemare în garanție a numiților și Lesner, și, considerate persoane fizice direct responsabile, cât și a ANAF - Administrația Finanțelor Publice a municipiului I și Statului Român prin Ministerul Finanțelor pentru culpa agenților săi administrativi, conform art. 60 și urm. Cod procedură civilă, în procesul intentat de recurentele creditoare AVAS și Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, pentru ca acestea să răspundă în cazul în care s-ar admite acțiunile principale.
Față de cele reținute anterior urmează ca în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să admită recursurile formulate de creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS și Administrația Finanțelor Publice a municipiului I împotriva încheierii din 27 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecătorul sindic în dosarul nr-, încheiere care va fi casată în parte, în ceea ce privește cererile pentru stabilirea răspunderii personale formulate de creditoarele recurente și cererile de chemare în garanție formulate de pârâtul.
Urmează a fi respinsă excepția lipsei calității procesuale active a creditoarelor AVAS și Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, iar în baza disp. art. 312 alin. 5 teza I Cod procedură civilă urmează a fi trimisă cauza Tribunalului Iași -judecător sindic, pentru judecarea cererilor de stabilire a răspunderii personale formulate de AVAS și Administrația Finanțelor Publice a municipiului I și a cererii de chemare în garanție formulate de pârâtul.
Având în vedere dispozițiile art. 377 alin. 2 teza Cod procedură civilă, conform cu care sunt irevocabile hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, nerecurate și reținând că direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I și respectiv - în calitatea lor de reclamanți creditori - nu au declarat recurs, în raport cu aceștia hotărârea este irevocabilă, astfel încât vor fi menținute dispozițiile încheierii din 27 mai 2008 care nu contravin prezentei decizii.
Referitor la recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice a municipiului I și împotriva sentinței comerciale nr. 280/S/06.06.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, Curtea reține că recurenta nu a fost parte în pricina respectivă unde Cabinetul, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei " " SRL a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului (filele 61 și următoarele dosar recurs).
În aceste condiții Administrația Finanțelor Publice nu avea calitatea necesară pentru a ataca sentința nr. 280/06.06.2008 nefiind parte litigantă, motiv pentru care în baza dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă urmează a fi respins recursul formulat de aceasta împotriva sentinței 280/S/06.06.2008 a Tribunalului Iași - judecător sindic, hotărâre ce va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS și Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, împotriva încheierii din 27 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Iași -judecătorul sindic în dosarul nr-, încheiere pe care o casează în parte, în ce privește cererile pentru stabilirea răspunderii personale formulate de creditoarele -recurente și cererile de chemare în garanție formulate de pârâtul.
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a creditoarelor AVAS și Administrația Finanțelor Publice a municipiului
Trimite cauza Tribunalului Iași, judecător -sindic, pentru judecarea cererilor de stabilire a răspunderii personale formulate de AVAS și Administrația Finanțelor Publice a municipiului I și a cererii de chemare în garanție formulate de pârâtul.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate, care nu contravin prezentei.
Respinge recursul formulat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a municipiului I împotriva sentinței comerciale nr. 280 S din 6 iunie 2008 Tribunalului Iași, judecător sindic.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
27.06.2009
Tribunalul Iași:
Președinte:Anca GhideanuJudecători:Anca Ghideanu, Claudia Susanu, Liliana Palihovici
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 144/2009.... → |
|---|
