Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1076/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1076/
Ședința publică din data de 05 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței comerciale nr. 220/09.04.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - MANAGEMENT SRL prin lichidator judiciar GRUP, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 220/09.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a admis cererea formulată de către lichidator pentru plata cheltuielilor de procedură și a dispus ca plata sumei de 3000 lei să se facă din contul UNPIR- Filiala
A aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar GRUP Reșița; în temeiul art. 133 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea MANAGEMENT și radierea acesteia din Registrul Comerțului de sub nr. J-; descărcarea administratorului judiciar GRUP Reșița de orice îndatoriri și responsabilități; precum și notificarea acestei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S, pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin sentința civilă nr. 680/JS din data de 18.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței - procedura simplificată, instituită prin Legea nr. 85/2006, împotriva debitoarei MANAGEMENT L Reșița, la cererea lichidatorului GRUP Reșița, care a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar.
Lichidatorul judiciar a întocmit raportul final, depus la dosarul cauzei la data de 26.02.2009, afișat la ușa instanței la data de 27.02.2009, conform proces verbal, fila 58 dosar fond, iar din raport rezultă că debitoarea nu a primit notificarea lichidatorului privind deschiderea procedurii, întrucât scrisoarea recomandată a fost înapoiată, iar actele societății nu au intrat în posesia lichidatorului.
Lichidatorul judiciar a întocmit tabelul preliminar, fiind depusă o singură declarație de creanță, a SB, iar Tabelul preliminar nu a fost contestat, astfel că a fost definitivat.
Întrucât lichidatorul nu a primit nici un act contabil al societății debitoare, acesta nu a putut întocmi Raportul privind cauzele încetării de plăți și nici nu s-a putut pronunța în ce privește aplicarea prev. art.138 din Legea nr. 85/2006.
S-a mai reținut că prin cererea depusă la dosarul cauzei la data de 26.02.2009 (fila 52 dosar fond), lichidatorul GRUP a prezentat decontul de cheltuieli și a solicitat aprobarea din fondul UNPIR a sumei de 3000 lei, iar judecătorul sindic a admis cererea de tarifare și a dispus plata sumei de 3.000 lei, reprezentând cheltuieli procedurale, din contul R
Astfel, având în vedere împrejurarea că debitoarea a fost dizolvată de drept, nu au fost identificate în patrimoniul acesteia bunuri pentru valorificarea și îndestularea creditorilor, în baza art. 129 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a aprobat Raportul final, iar în baza art. 131 din Legea 85/2006 a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea societății debitoare MANAGEMENT L Reșița, din Registrul Comerțului C-
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate modificarea sentinței recurate în sensul continuării procedurii de lichidare a debitoarei până la recuperarea tuturor datoriilor acesteia.
În motivarea recursului, s-a arătat că în fapt, prin sentința atacata, instanța de fond a admis solicitarea lichidatorului și a dispus închiderea procedurii de lichidare judiciară a debitoarei, constatând că propunerea de închidere a procedurii este fondată. Arată că în raportul fin al s-a arătat că în patrimoniul debitoarei nu au fost evidențiate bunuri valorificabile și că nu sunt elemente care să susțină ideea că situația în care a ajuns debitoarea s-ar datora faptelor săvârșite de către foștii administratori.
Creditoarea recurentă AVAS B susține că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în cauză, considerând
Recurenta AVAS consideră că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006, chiar și în contextul prezentat de lichidator, iar modalitatea continuării procedurii este formularea cererii de chemare în judecată, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au făcut parte din conducerea societății, pentru a atrage la masa credală sume suplimentare destinate acoperirii pasivului debitoarei, apreciind că lichidatorul judiciar are datoria de a căuta modalități de recuperare a patrimoniului, pentru a plăti cât mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are către creditori.
Recurenta susține că pornind de la izvorul creanței sale, respectiv creanța pe care debitoarea o datora CAS C-S, o aplicare a dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006 reprezintă de fapt, găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS, ceea ce constituie o încălcare a dispozițiilor art. 94 din OUG 150/2002 modificată, conform cărora utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri și se pedepsește conform prevederilor art. 302 Cod penal și art. 280 Codul muncii. Astfel, consideră că Statul R, reprezentat in cauza de față prin a suferit un prejudiciu, a cărui existenta certa se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului ca societatea a ajuns în încetare de plăți ci și a împrejurării ca obligațiile fata de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului.
Se mai susține că lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și următoarele din Legea 85/2006, arătând că este evident că aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență de debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Această recurentă consideră că lichidatorul nu este executor judecătoresc care ar avea doar obligația dea vinde bunuri aflate în averea debitoarei ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe. În acest context, conform art. 25 din Legea 85/2006, prima atribuție a lichidatorului este examinarea activității debitorului asupra căruia se inițiază procedura simplificată în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, această analiză fiind premisa declanșării unor acțiuni în baza art. 138 din Legea 85/2006.
Recurenta arată că fiind singurul creditor al debitoarei, în condițiile în care lichidatorul judiciar își declină intenția de a formula cerere de chemare în judecată în temeiul dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006, își exprimă intenția de a formula această cerere, motiv pentru care solicită autorizarea în acest sens.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Acesta a fost temeiul juridic care a stat la baza pronunțării sentinței recurate, fapt care rezultă și din motivarea judecătorului sindic, Curtea reținând că închiderea procedurii în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 se poate dispune oricând, nefiind condiționată de vreun act sau moment anume în cadrul procedurii insolvenței, lipsa resurselor pentru acoperirea cheltuielilor administrative justificând această măsură.
Pe de altă parte, din cuprinsul dispozițiilor legii nu se desprinde posibilitatea impunerii obligării practicianului în insolvență, de către instanță, să formuleze vreun act, demers juridic sau de orice altă natură. Ca urmare, nici formularea unei eventuale plângeri penale nu poate justifica admiterea unei căi de atac.
Raportat la înscrisurile cauzei și la susținerile din recurs, formulate ca simple critici neprobate, nu sunt reliefate motive de casare sau modificare a sentinței recurate, temeinice.
În ceea ce privește cererea formulată de creditoare, privind obligativitatea ca lichidatorul judiciar să formuleze o cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere, iar în cazul în care lichidatorul judiciar nu își asumă această obligație, recurenta arată că fiind singurul creditor al debitoarei, în condițiile în care lichidatorul judiciar își declină intenția de a formula cerere de chemare în judecată în temeiul dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006, își exprimă intenția de a formula această cerere, motiv pentru care solicită autorizarea în acest sens, nu poate fi analizată pe fond.
Potrivit art. 17 al. 2 din Legea nr. 85/2006, comitetul creditorilor se întrunește lunar și, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, după caz, ori a cel puțin 2 dintre membrii săi, ori de câte ori este necesar, neexistând nici o obligație legală a judecătorului sindic în legătură cu convocarea acestui organ colegial al creditorilor, indiferent de problema care se dorește a fi pusă în discuția acestui comitet.
Dar, în situația particulară a existenței unui singur creditor, acesta avea obligația să-și manifeste intenția de a introduce o cerere în atragerea răspunderii, în cadrul soluționării pe fond a pricinii. În cadrul procedurii și la prima instanță trebuia depusă o astfel de cerere și nicidecum direct în recurs. De altfel, creditoarea nu a făcut dovada existenței unei cereri exprese, ci chiar și în această fază procesuală afirmațiile sale sunt doar o expunere a intențiilor lipsite fiind de susținerea acestora în conformitate cu disp. art. 1169. civ.
Raportat la disp. alin. 1 și 3 din același text de lege, creditorii nu au calitatea procesuală directă de a formula o atare cerere, astfel că nu pot invoca existența unei atare calități nici în recurs.
Cu toate acestea, cum temeiul închiderii procedurii îl constituie art. 131 din Legea insolvenței și respectiv lipsa fondurilor bănești, creditoarea nu a manifestat disponibilitatea avansării sumelor necesare continuării demersurilor impuse de lege.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul creditoarei AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 220/2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.10.2009.
Presedinte, Judecător, Judecător
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /29.10.2009
Tehn. / 2 ex./30.10.2009
Instanța de fond - Tribunalul C-
Judecător -
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
