Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1025/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1025
Ședința publică de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Susanu
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Liliana Palihovici
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent B și pe intimat ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE V, intimat SC. -SA V, intimat SC. - SA B, intimat SC. - SA V, intimat SC. -SA V, intimat INSPECTORATUL TERITORIAL D E munca V, intimat SC. -SA B, intimat, intimat GRUPUL DE POMPIEI-P -V, intimat COM BETON-SA I, intimat SC..SA F, intimat PRIMARIA MUN. V, intimat DIRECTIA REGIONALA VAMALA I, intimat SC. -SRL V, lichidator CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU SOCIETATEA DEBITOARE SC. -SRL V, intimat, pârât SC -SA. V -J/-. CUI. R=-, având ca obiect procedura insolvenței, recurs declarat împotriva sentinței nr. 46/F din 28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă cons. jur. pentru recurenta-creditoare AVAS B, lipsă fiind reprezentanții legali ai intimatelor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul se află la al 2 lea termen de judecată iar intimata-creditoare Direcția Regională Vamală Iad epus precizări prin care achiesează la susținerile recurentei-creditoare.
Interpelat de instanță, cons. jur precizează că nu are alte cereri de formulat.
Instanța acordă cuvântul cu privire la recurs.
Cons. jur. pentru recurenta-creditoare AVAS B solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Apreciază că titlul obținut prin procedură are efecte benefice tuturor creditorilor care participă la aceasta. Consideră că pentru a exista egalitate de tratament, titlul ar trebui pus în executare de către administratorul judiciar.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 46 F din 28 ianuarie 2009 Tribunalul Vaslui - judecător sindic - a aprobat raportul final depus de lichidatorul judiciar și a dispus închiderea procedurii falimentului debitorului CONSTRUCȚII AG
S-a dispus radierea debitorului din evidențele Oficiului Registrului Comerțului
A fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
S-a distribuit suma de 169,07 lei, pentru cheltuieli de procedură.
S-a dispus notificarea sentinței debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice V și Oficiului Registrului Comerțului în vederea efectuării mențiunilor și publicării în Buletinul Procedurilor de insolvență.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, prin sentința civila nr. 19/F/29 ianuarie 2004, Tribunalul Vasluia admis acțiunea creditoarei Casa Județeană de Pensii V și a dispus deschiderea procedurii debitorului CONSTRUCȚII AG iar prin sentința civilă nr. 198F din 29.06.2004 s-a dispus falimentul și s-a desemnat ca lichidator pe -Cabinet individual de insolvență.
La data de 14 ianuarie 2009, lichidatorul judiciar a înregistrat la tribunal raportul final cu privire la activitatea de lichidare a debitoarei, cu propunerea de închidere a procedurii.
Prin Raportul final depus la dosarul cauzei, lichidatorul judiciar al debitoarei Construcții AG arată că au fost valorificate toate bunurile debitoarei, nu mai sunt bunuri, care să poată fi vândute, și nu sunt creanțe de încasat și a solicitat aprobarea raportului final și a situațiilor financiare finale, conform art.129 din legea insolvenței, închiderea procedurii și art.132 din legea insolvenței și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați, conform art.136 din legea privind procedura insolvenței.
Constatând că la data de 14 ianuarie 2009, lichidatorul judiciar - Cabinet individual de insolvență - desemnat să administreze procedura falimentului debitorului Construcții AG V, a solicitat în temeiul art. 129 și art. 132 din legea insolvenței, tribunalul a dispus aprobarea raportului final și închiderea procedurii, ca urmare a distribuirii tuturor sumelor obținute;
S-a constatat că s-a întocmit raportul final de lichidare, conform art. 129 din Legea privind procedura insolvenței, că bunurile identificate în averea debitorului au fost lichidate și că sumele obținute au fost distribuite conform Planului de distribuire, dovada plăților fiind făcută cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Împotriva sentinței a declarat recurs B, arătând că motivația instanței de fond, prin care s-a dispus închiderea procedurii de faliment a CONSTRUCȚII AG L fără a dispune mai întâi punerea în executare - de lichidatorul judiciar - a sentinței prin care a dispus atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului falitei, este nu numai greșită, ci și nelegală, întrucât din analiza textelor de lege sus-menționate rezultă că executarea silită a membrilor organelor de conducere ale debitorilor aflați sub incidența Legii nr. 85/2006, pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială, conform dispozițiilor art. 138, se efectuează de lichidatorul judiciar, în cadrul procedurii de lichidare judiciară, prin intermediul executorului judecătoresc.
Recurenta învederează că prin art. 142 alin. 1, în care se arată că "executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 se efectuează de executorul judecătoresc, conform Codului d e procedură civilă", legiuitorul nu a făcut decât să precizeze limitarea de competență - pe care lichidatorul judiciar o are - în valorificarea și recuperarea creanțelor (indiferent de titlul din care rezultă și de natura obligației, inclusiv al creanțelor rezultate din hotărârile pronunțate de judecătorul sindic prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului) de la debitorii falitului și anume că executarea silită a acestor creanțe nu se face de lichidatorul judiciar (care de altfel nu are această competență) ci de executorul judecătoresc, singurul îndrituit de lege să facă o astfel de procedură.
Aceasta - pretinde recurenta - nu înseamnă că judecătorul sindic nu are obligația de a pune în vedere lichidatorului judiciar să execute titlurile de creanță (inclusiv cele rezultate din hotărârile pronunțate de judecătorul sindic prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului) și nu înseamnă că lichidatorul judiciar nu are obligația (rezultată din Legea nr. 85/2006 ) și dreptul procesual (în calitatea sa de reprezentant al falitei) să pună în executare silită titlurile de creanță pe care debitorul le are față de debitorii săi.
În acest context, din analiza gramaticală a dispozițiilor art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 în care se arată că "după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat, pus la dispoziția sa de lichidator", rezultă că acest text de lege poate fi interpretat în sensul că executarea silită trebuie începută de lichidatorul judiciar, în cadrul procedurii de insolvență prevăzute de Legea nr. 85/2006 (întrucât instituirea răspunderii persoanelor prevăzute de art. 138 alin. 1 și executarea silită a acestora se realizează atât în faza reorganizării judiciare cât și a falimentului) și că ar putea fi continuată după închiderea procedurii de faliment, de creditori, în cadrul procedurii de executare silită instrumentată de executorul judecătoresc.
În fapt, consideră recurenta că interpretarea corectă a acestui text de lege trebuie făcută numai în sensul că executarea silită a persoanelor prevăzute de art. 138 alin. 1, pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială, trebuie efectuată de lichidatorul judiciar, prin intermediul executorului judecătoresc, numai în cadrul procedurii de faliment, deoarece art. 142 alin. 2 cuprinde dispoziții care nu pot fi puse în aplicare după închiderea procedurii de faliment.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 142 alin. 2: "după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile acestei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat, pus la dispoziția sa de lichidator", situație care este imposibilă după închiderea procedurii de faliment, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 136 din Legea nr. 85/2006, rin p. închiderea procedurii judecătorul sindic, administratorul sau lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat, sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați.
În acest context, este evident că dacă tabelul definitiv consolidat nu a fost pus la dispoziția executorului judecătoresc în timpul procedurii, odată cu începerea executării silite de lichidator, după închiderea procedurii de faliment acest fapt nu este posibil (dat fiind că nu se cunoaște la ce executor judecătoresc se va executa hotărârea, data la care se execută - putând fi executată în termenul de prescripție - și de către cine).
De asemenea, prin interpretarea art. 142 alin. 2 în sensul că executarea silită trebuie efectuată de creditori, după închiderea procedurii, prin intermediul executorului judecătoresc și prin distribuirea sumelor obținute, conform tabelului definitiv consolidat și dispozițiilor Legii nr. 85/2006, s-ar ajunge la situația de a se transforma executorul judecătoresc în lichidator judiciar, competență pe care acesta nu o poate avea.
Aceeași concluzie rezultă și din faptul că printr-o astfel de interpretare s-ar nesocoti Legea nr. 85/2006, care cuprinde dispoziții speciale privind judecarea contestațiilor la planurile de distribuire a sumelor obținute și instanțele abilitate să le judece (în cazul Legii nr. 85/2006 - judecătorul sindic din cadrul tribunalului d e la sediul debitorului iar în cazul Codului d e procedura civilă - instanța de executare, respectiv judecătoria).
De asemenea, recurenta precizează că ne aflăm în cadrul unei proceduri concursuale, menită să acopere întreg pasivul debitoarei. În acest sens, arată că modificările aduse de Legea 85/2006 sunt în sensul promovării cererii de angajare a răspunderii patrimoniale de administratorul/lichidatorul judiciar sau de comitetul creditorilor, ca organ reprezentativ, tocmai pentru apărarea intereselor tuturor creditorilor înscriși la masa credală. Având în vedere aceste aspecte, atâta timp cât lichidatorul judiciar este în posesia unui titlu executor, acesta este obligat - în îndeplinirea atribuțiilor sale legale - să îl pună în executare, tocmai pentru acoperirea pasivului debitoarei, procedura insolvenței profitând în mod echitabil tuturor creditorilor înscriși în tabelul creditorilor, conform ordinii de prioritate stabilite de art. 123 din Legea 85/2006
În drept, se invocă art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
întâmpinare, lichidatorul judiciar solicită respingerea recursului, arătând că sentința pronunțată de judecătorul-sindic este legală și temeinică.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefundat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
Punctul 9 al art. 304 Cod procedură civilă nu este incident, atât timp cât judecătorul sindic a interpretat și aplicat corect dispozițiile relevante din Legea nr. 85/2006. De asemenea, verificarea criticilor care exced cadrului art. 304 Cod procedură civilă, verificare făcută în aplicarea art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, relevă că prima instanță a stabilit judicios situația de fapt, cele reținute de judecătorul-sindic având pe deplin corespondent în dovezile administrate.
Curtea de apel constată că Legea insolvenței nu instituie obligația, dar nici posibilitatea ca judecătorul-sindic să desemneze executorul judecătoresc care să execute silit bunurile aflate în patrimoniul persoanelor a căror răspundere personală, prevăzută la alin. (1) al art. 138, fost instituită, pentru acoperirea datoriilor societății pe care au condus-
Potrivit prevederilor art. 142, executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. (1) se efectuează de executorul judecătoresc, conform Codului d e procedură civilă. După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator.
Ca atare, textul de mai sus are în vedere ipoteza în care, urmare a admiterii de instanță a acțiunii în răspundere întemeiate pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, persoanele responsabile de cauzarea stării de insolvență a debitorului persoană juridică refuză să execute, de bunăvoie, hotărârea pronunțată de judecătorul-sindic, astfel că - pentru a se putea acoperi pasivul debitorului insolvent - este necesară trecerea la executarea silită a bunurilor din averea personală a celor obligați la suportarea unei părți din pasiv. În această situație, legiuitorul a prevăzut că executarea silită a persoanelor responsabile se va face de executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile Codului d e procedură civilă. Cu alte cuvinte, prerogativa executării silite față de asemenea persoane este recunoscută executorului judecătoresc, ea realizându-se potrivit dispozițiilor din dreptul comun, fiind reglementată - deci - de art. 373 și următoarele Cod procedură civilă, judecătorul-sindic neavând posibilitatea legală de a stabili - prin hotărârea de închidere a procedurii - modalitatea de punere în executare a hotărârii de atragere a răspunderii persoanelor prevăzute la art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006. Susținerile contrare ale creditoarei-recurente B - privitoare la acest aspect - nu au nici o bază legală.
În cazul în care obligația (stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu) nu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, debitorul neînțelegând să execute benevol obligația sa, potrivit art. 3711Cod procedură civilă ea se aduce la îndeplinire prin executare silită, în conformitate cu dispozițiile Cărții V, dacă legea nu prevede altfel. Executarea silită are loc, în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare.
Dreptul de a porni executarea silită împotriva unui debitor este recunoscut oricărui creditor care deține un titlu executoriu, conform dispozițiilor Codului d e procedură civilă, fără ca instanța (în speță, judecătorul-sindic) să indice în hotărâre procedura de executare.
Având în vedere norma cuprinsă în alin. (2) al art. 142 din Legea nr. 85/2006, creditorii au posibilitatea ca - după închiderea procedurii falimentului - să își recupereze creanțele împotriva persoanelor culpabile de starea de insolvență a debitorului, în urma repartizării sumelor de executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe, pus la dispoziția sa de lichidator, fiind lipsite de fundament juridic afirmațiile recurentei, în sensul că prin aceasta s-ar ajunge în situația ca executorul să se transforme în lichidator judiciar. De asemenea, se poate observa că, potrivit aceleiași reglementări, după închiderea procedurii sarcina repartizării sumelor provenite din executarea silită a patrimoniului persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței nu revine lichidatorului, ci executorului judecătoresc, tocmai pentru că - după închiderea procedurii - practicianul este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea sa, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați, așa cum statuează articolul 136 din legea menționată. Aceasta nu înseamnă, în niciun caz, că creditorii vor fi puși în imposibilitatea de a-și valorifica drepturile obținute împotriva acestor persoane, nemaiavând posibilitatea legală să execute silit - individual - bunurile lor.
Numai la o analiză sumară a textului menționat s-ar putea trage concluzia că există o contradicție - între închiderea procedurii și distribuirea sumelor rezultate din executarea silită a patrimoniului persoanelor responsabile de cauzarea stării de insolvență - deoarece după închiderea procedurii sumele vor intra în averea debitorului și vor fi destinate, în caz de faliment, acoperirii pasivului persoanei juridice, așa cum prevede art. 140, ceea ce ar putea duce la concluzia că această acoperire de pasiv nu s-ar putea realiza decât în cadrul procedurii, nu și după închiderea acesteia. O asemenea concluzie nu poate fi primită tocmai pentru că - prin art. 142 alin. (2) - legiuitorul a transferat această obligație executorului judecătoresc, care are datoria să procedeze la repartizarea sumelor, în conformitate cu tabelul definitiv consolidat de creanțe, pus la dispoziția sa de lichidator, și aceasta chiar după pronunțarea hotărârii de închidere a procedurii. De aceea, obligația lichidatorului - de a pune la dispoziția executorului judecătoresc tabelul definitiv de creanțe - nu este de natură să intre în contradicție cu prevederile art. 136, obligația instituită prin art. 142 neurmărind altceva decât să asigure finalizarea acestei etape procedurale, desigur, cu respectarea legii speciale privind efectuarea plăților.
Curtea de apel mai reține că prin Legea nr. 85/2006 nu s-a instituit în sarcina judecătorului-sindic obligația ca, anterior închiderii procedurii, să desemneze un executor judecătoresc, motivat de împrejurarea că hotărârea pronunțată în temeiul art. 138 constituie titlu executoriu și, ca atare, aceasta urmează a fi pusă în executare ca orice alt titlu, potrivit prevederilor Codului d e procedură civilă, la care face trimitere însuși textul art. 142. Practic, legiuitorul a înțeles să transfere în sarcina executorului judecătoresc obligația de a acoperi pasivul debitorului, prin repartizarea sumelor obținute din executarea silită în conformitate cu tabelul definitiv consolidat pus la dispoziție de lichidator, această obligație a practicianului nereprezentând altceva decât o măsură cu caracter administrativ, menită să asigure încheierea etapei privind efectuarea plății datoriilor.
Raportat considerentelor expuse și în aplicarea art. 312 alineat (1) teza a II-a Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul și va menține sentința Tribunalului Vaslui.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței civile nr. 46 F din 28 ianuarie 2009 a Tribunalului Vaslui - judecător sindic, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
01.07.2009
Tribunalul Vaslui
Jud. sindic
Președinte:Claudia SusanuJudecători:Claudia Susanu, Anca Ghideanu, Liliana Palihovici
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
