Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1281/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1281
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Geta Sandu
JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU și pe intimat " GRUP ", având ca obiect procedura insolvenței, recurs formulat împotriva sentinței comerciale numărul 433/S din 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic în dosarul nr- (format vechi 111/2009).
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la prim termen, declarat și motivat în termen;
- recurent scutit de taxele de timbru;
- prin cererea de recurs se solicită judecarea pricinii în lipsă, după care
Verificînd actele și lucrările dosarului, Curtea constată recursul în stare de judecată și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 433/S din 30 iunie 2009, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a creditorului Administrația Fondului pentru Mediu, invocată de către debitorul " GRUP"
S-a respins cererea creditorului Administrația Fondului pentru Mediu cu sediul in B, nr. 294, sector 6, reprezentată prin Președinte, în contradictor cu debitorul " GRUP" cu sediul în-, --2,. C,. 1, 5, jud. I, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței.
S-a admis contestația debitorului " GRUP" promovată in contradictor cu creditorul Administrația Fondului pentru Mediu.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași - Secția comercială și de contencios administrativ - Judecător-sindic la data de 10.03.2009, sub nr-, creditorul Administrația Fondului pentru Mediu a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului SC GRUP
În motivarea cererii, creditorul a arătat că are asupra debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă, în valoare de 39.228 lei reprezentând obligații datorate fondului de mediu, dobânzi și penalități de întârziere pentru perioada 2003 - februarie 2009.
Creditoarea a depus, în dovedirea cererii, o serie de înscrisuri în fotocopii certificate.
Cererea este scutita de obligația achitării taxei de timbru si a timbrului judiciar. Instanța, în baza dispozițiilor art. 129 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, a solicitat relații de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, referitoare la istoricul mențiunilor debitoarei, sosite la dosar.
Cererea formulată de către creditor având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței a fost comunicată debitorului, acesta înregistrând la 12 mai 2009 o contestație întemeiată pe dispozițiile art. 31 și art. 3 pct. 1 si 6 din Legea 85/2006.
Se invocă in cuprinsul contestației excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei întrucât aceasta nu deține împotriva debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă, așa cum prevăd dispozițiile art. 3 pct. 6 din Legea 85/2006. De asemenea, creanța invocată de debitor nu îndeplinește condiția de a fi certă, lichidă și exigibilă. Astfel, prin sentința civilă din 14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admisă contestația formulată de debitor cu privire la calcularea și imputarea sumelor reprezentând debit si penalități calculate până la data de 17.08.2007 și a fost anulat atât raportul de inspecție fiscală cât și decizia de impunere privind obligații la fondul de mediu nr. 16730 din 15.10.200. Prin urmare, creditorul nu deține nici un titlu de creanță valabil care să o legitimeze in formularea unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței. Se contestă de către creditor si starea de insolvență, situația financiară a debitoarei nereflectând existența unei incapacități de plată. Mai mult, nu lipsa fondurilor bănești a fost cauza neplății debitului ci contestarea acestei creanțe in fata forurilor competente.
In drept au fost invocate dis part 3 pct. 1 si 5, art. 31 si 33 din legea 85/2006.
In susținerea contestației a solicitat debitorul administrarea probei cu înscrisuri, sens in care au fost depuse fotocopii ale sentinței civile nr. 321/CA din 14.04.2009 precum si certificat de soluție din 08.05.2009.
Creditorul nu a formulat întâmpinare la contestația debitorului.
Analizând cererea creditorului precum si contestația debitorului, față de actele și lucrările dosarului, judecătorul-sindic reține următoarele:
Creditorul Administrația Fondului pentru Mediu a formulat prezenta cerere de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoare, întemeindu-și pretențiile pe decizia de impunere nr. 16730 din 15.10.2007, titlul executoriu nr. 772 din 22.11.2007 emis in baza deciziei menționate, somație nr. 19839 din 22.11.2007.
Instanța reține că debitorul figurează ca parte într-un raport de drept fiscal, ramură a dreptului public, cu o reglementare specifică, ce generează între subiectele sale un raport de subordonare al contribuabilului față de stat, reprezentat de organele sale de specialitate cu atribuții în domeniul activității financiare.
Cum raporturile juridice de drept financiar se, se modifică și se sting pe baza manifestării unilaterale de voință a statului, prin modalitățile specifice prevăzute de dreptul financiar, aportul juridic de drept financiar ia naștere ca urmare a manifestării unilaterale de voință a statului, care, reprezentat prin organele sale de specialitate cu atribuții financiare, are drepturi (de a preleva impozite și taxe care se transformă în venituri la bugetul de stat) dar și obligații (de a da curs cererilor privind formularea unor diferite obiecțiuni, plângeri sau contestații, de a analiza cererile de înlesnire de plată și de a rezolva obiecțiunile formulate cu ocazia activității de control, sau a actului de impunere). C de-al doilea subiect are în primul rând obligația de a respecta prevederile legale, dar are și o serie de drepturi (de a contesta modul în care a fost impozitat, de a contesta modul în care se realizează executarea silită, de a cere anumite înlesniri, evidențiind aspectele concrete care-i permit acest lucru etc.)
In temeiul dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă instanța se va pronunța prioritar asupra excepției lipsei calității procesuale active, invocată de debitor prin întâmpinare, apărare cu privire la care judecătorul sindic reține următoarele circumstanțe.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana ce figurează în calitate de reclamant și titularul dreptului raportului juridic dedus judecății. Înscrisurile depuse de părți, respectiv decizia de impunere nr. 16730 din 15.10.2007 precum si titlu executoriu nr. 772 din 22.11.2007 certifică existenta unui raport juridic de drept fiscal, astfel încât excepția lipsei calității procesuale active se dovedește fiind neîntemeiată și urmează a fi respinsă. Inexistenta unei creanțe,certe, lichide și exigibile reprezintă condiții care țin de fondul cererii de deschidere a procedurii insolvenței și nu de calitatea procesuală a creditorului, acestea urmând a fi analizate in cele ce urmează.
Pentru analizarea incidenței dispozițiilor procedurale de executare colectivă instituite prin Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, trebuie întrunită condiția existenței unei cereri din partea unui "creditor a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile", potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, iar creanța să atingă cel puțin valoarea-prag de 10.000 lei, prevăzută de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, pe de o parte, precum și condiția referitoare la existența stării de insolvență a debitorului pe de altă parte.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, scopul acestui act normativ este "instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență", iar "insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienta fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile".
Analizând caracteristicile creanței creditorului raportat la înscrisurile depuse și temeiul juridic al pretențiilor, judecătorul-sindic apreciază că în cauză creditorul nu a probat existența unei creanțe certe într-un cuantum de cel puțin 10.000 lei.
Potrivit Legii nr. 85/2006, fără a se cere un titlu executoriu, este obligatoriu ca probele cauzei se releve caracterul cert al creanței, respectiv existența ei neîndoielnică și un cuantum cert de cel puțin 10.000 lei, însă în cauză cuantumul creanței reclamate de către creditoare este discutabil din punct de vedere juridic, întrucât îi lipsește caracterul cert, în sensul art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă.
Astfel, debitorul a uzat de căile legale speciale oferite de legislația fiscală pentru a contesta creanțele fiscale precum si de procedura de contestare specială prevăzută de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, iar potrivit sentinței civile nr. 321/CA din 14.04.2009 a fost admisă contestația formulata de aceasta si pe cale de consecință a fost anulată decizia de impunere nr. 16.730/15.10.2007.
Pe cale de consecință, judecătorul-sindic a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legii, creditorul nedeținând o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitorului, astfel încât va admite contestația debitorului si a respins cererea creditorului de deschidere a procedurii insolvenței.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Administrația Fondului pentru Mediu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivare:
" GRUP" a făcut obiectul inspecției fiscale desfășurate de Administrația Fondului pentru Mediu, conform avizului de inspecție fiscală nr. 6222/07.05.2007, având ca obiectiv verificarea modului de calcul, constituire și virare a obligațiilor la Fondul pentru mediu pentru perioada 2002-2003.
Urmare a verificărilor efectuate, s-a stabilit că, în perioada 07.06.2002-02.10.2003, " GRUP" Lap rodus și comercializat ambalaje (conform cod 2522 - articolelor de ambalaj din material plastic), printre care și dopuri de plastic destinate sticlelor de băuturi de tip.
Conform Legii nr. 293/2002 privind aprobarea nr.OUG 93/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se constituie venit la Fondul pentru mediu:
- cota de 3% din valoarea ambalajelor comercializate de producătorii și importatorii de ambalaje, cu excepția celor utilizate pentru medicamente, pentru perioada 07.06.2002-02.10.2003.
Obligația calculării, declarării și virării sumelor către Administrația Fondului pentru Mediu revine producătorilor și importatorilor de ambalaje.
În conformitate cu prevederile anexei nr. 1 pct. 1 lit. b) din nr.HG 349/2002, ambalajul este definit ca fiind - "orice produs, indiferent de materialul din care este confecționat ori de natura acestuia, destinat să cuprindă bunuri în scopul reținerii, protejării, manipulării, distribuției și prezentării acestora, de la materii prime la produse procesate, de la producător până la utilizator sau consumator. nereturnabil destinat acelorași scopuri este, de asemenea, considerat ambalaj"; iar începând cu data de 05.08.2004 (data intrării în vigoare a nr.HG 899/2004), ambalajul este definit ca fiind "orice produs, indiferent de materialul din care este confecționat ori de natura acestuia, destinat reținerii, protejării, manipulării, distribuției și prezentării bunurilor, de la materii prime la produse procesate, de la producător până la utilizator sau consumator".
În litera și spiritul definiției mai sus menționate, analizând funcțiile principale pe care le îndeplinesc produsele fabricate de " GRUP" L (funcții de reținere și/sau protejare a produselor), se constată că dopurile de plastic se încadrează în noțiunea de ambalaj, acestea fiind elemente indispensabile în scopul reținerii dar mai ales protejării conținutului aflat în sticlele în care sunt îmbuteliate diverse lichide. În situația în care aceste dopuri nu s-ar aplica pe sticle, conținutul lichid și-ar pierde atât conținutul dar mai ales calitatea, în special în cazul băuturilor acidulate, carbogazoase, etc.
Ținând cont de prevederile legale mai sus menționate și luând în considerare obiectul de activitate al " GRUP" L rezultă că aceasta are obligația declarării și plății la Fondul pentru mediu pentru ambalajele importate și pentru ambalajele produse în perioada 07.06.2002-02.10.2003.
Începând cu data de 03.10.2003 sunt aplicabile în materia ambalajelor următoarele dispoziții legale:
Potrivit pct. 13 lit. d) din nr.OUG 86/2003 pentru modificarea și completarea Legii nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu, pentru perioada 03.10.2003 - 26.07.2004, se constituie venit la Fondul pentru mediu "o sumă de 10.000 lei/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională de producătorii și importatorii de bunuri ambalate, cu excepția celor utilizate pentru medicamente".
Pentru perioada 30.07.2004-31.12.2005, în conformitate cu pct. 1 lit. "d" din Legea nr. 333/2004 privind aprobarea nr.OUG 86/2003 pentru modificarea și completarea Legii nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu, se constituie venit la Fondul pentru mediu "o sumă de 5.000 lei/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională de producătorii și importatorii de bunuri ambalaje, cu excepția celor utilizate pentru medicamente".
Începând cu data de 01.01.2006, în conformitate cu prev. art. 9, alin. 1, lit. d) din nr.OUG 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2006, se constituie venit la fondul pentru mediu "o taxă de 1 leu (Ron)/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională de către producătorii și importatorii de bunuri ambalate și ambalaje de desfacere".
Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformității produselor definește la art. 4 lit. o) termenul de "introducere pe piață a unui produs" ca fiind "acțiunea de a face disponibil, pentru prima dată, contra cost sau gratuit, un produs din domeniul reglementat, în vederea distribuirii și/sau utilizării".
În conformitate cu prev.: art. 14 din nr.HG 349/2002, astfel cum a fost modificat prin HG nr. 899/2004; art. 16 din nr.HG 621/2005, agenții economici au responsabilitatea atingerii obiectivelor, după cum urmează:
a) agenții economici care introduc pe piață produse ambalaje sunt responsabili pentru ambalajele primare, secundare și terțiare folosite la ambalarea produselor lor;
b) agenții economici care ambalează produse ambalate sunt responsabili pentru ambalajele secundare și terțiare pe care le introdus pe piață;
c) atenții economici care introdus pe piață ambalaje de desfacere sunt responsabili pentru ambalajele respective introduse pe piață.
Ținând cont de prevederile actelor normative menționate și luând în considerare obiectul de activitate al societății debitoare, rezultă că avea obligația declarării și plății la Fondul pentru mediu:
- pentru ambalajele importate, ca și pentru cele produse în perioada 07.06.2002-02.10.2003;
- pentru perioada de după 03.10.2003:
- pentru ambalajele primare, secundare și terțiare folosite la ambalarea produselor, indiferent că ambalajele utilizate au fost achiziționate de la alți producători din țară sau din străinătate, sau au fost produse de societate; în această categorie intră și "ambalajele ambalajelor produse", în speță cutiile de carton;
- pentru ambalajele primare, secundare și terțiare în care sunt ambalate produsele importate de societate, indiferent că aceste produse au fost revândute sau au fost utilizate în activitatea de producție;
- pentru ambalajele de desfacere produse(importate.
Se constată că obligațiile, în valoare totală de 31.749 lei (Ron), stabilite în sarcina societății și care fac obiectul Deciziei de impunere nr. 16730/15.10.2007 privind obligații la Fondul pentru mediu constatate în Raportul de inspecție nr. 16729/15.10.2007, sunt corect determinate, cu respectarea tuturor prevederilor legale în vigoare, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă.
Or, din interpretarea coroborată a art. 205 și 209 din nr.OG 92/2003 republicată, rezultă că " GRUP" L avea posibilitatea contestării (pe cale administrativă) la organul fiscal, a titlului de creanță și a actelor administrative fiscale, decizia de soluționare a contestației, putând fi atacată la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, potrivit art. 218 alin. 2 Cod procedură fiscală.
În situația în care debitoarea deși a avut posibilitatea contestării debitului prin căile de atac mai sus enunțate dar nu a făcut acest lucru, nu poate invoca existența caracterului cert, lichid și exigibil al creanței.
Întrucât " GRUP" L nu și-a achitat obligațiile și având în vedere faptul că împotriva societății s-a emis Decizia de impunere nr. 16730/15.10.2007 iar obligațiile datorate la Fondul pentru mediu sunt de 39.228 lei, deci mai mari decât valoarea-prag prevăzută de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, se constată că Administrația Fondului pentru Mediu în calitate de creditor este îndreptățită să solicite deschiderea procedurii insolvenței pentru această societate.
Urmare celor enunțate și cu observarea lipsei argumentelor de natură juridică, constatând că debitoarea are o creanță certă, lichidă și exigibilă, solicită admiterea recursului iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii prin care să se dispună deschiderea procedurii prevăzute de legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Recursul este nefondat.
Prin cererea adresată judecătorului-sindic recurenta a solicitat deschiderea procedurii insolvenței asupra debitoarei " GRUP", susținând că are o creanță asupra acesteia în cuantum de 39.228 lei reprezentând obligația aferentă cotei de 3% deșeuri în cuantum de 13.520 lei, dobânzi în cuantum de 23.450 lei și penalități de întârziere în cuantum de 2.258 lei.
Prin contestația formulată, debitoarea " GRUP" a arătat că prin sentința civilă nr. 321/CA din 14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași - Secția Comercială și de Contencios Administrativ au fost anulate decizia nr. 67/28.12.2007 emisă de, decizia de impunere nr. 16.730/15.10.2007 și raportul de inspecție fiscală nr. 16729/15.10.2007, înscrisuri care justificau creanța în baza căreia se solicită deschiderea procedurii.
Așa fiind, în mod corect prima instanță a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale privind deschiderea procedurii insolvenței, deoarece recurenta-creditoare nu deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitorului, așa cum prevăd dispozițiile art. 3 alin. 1 pct. 6, coroborate cu dispozițiile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Așa fiind toate criticile recurentului care vizează existența unei creanțe certe, lichide și exigibile împotriva debitorului sunt nefondate.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul comercial d e față și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței comerciale nr. 433/S din 30 iunie 2009 Tribunalului Iași, Secția comercială și de contencios administrativ, Judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași -
08.12.2009
2 ex.
Președinte:Geta SanduJudecători:Geta Sandu, Cipriana Poiană, Camelia Gheorghiu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
