Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1028/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1028
Ședința publică din data de 16 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Giurgiu Afrodita G -
JUDECĂTORI: Giurgiu Afrodita, Tănăsică Elena Nițu Teodor
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul -cu ales la. de av. în Târgoviște,--4,. 1, Județ D, împotriva sentinței nr.189 pronunțată la 8 mai 2008 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu lichidatorul judiciar domiciliată în Târgoviște, str.- -,. 3.. A,. 8, Județ D, creditoareaADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICEcu sediul în Mun. Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Județ D, debitoareaSC COM SRLcu sediul în Târgoviște, B-dul -,.9,.C,.43, Județ D și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște,., nr. 1, Județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-pârât reprezentat de avocat din cadrul Baroului D, conform împuternicirii avocațiale depusă la fila 4 dosar, lipsind intimata-debitoare SC Com SRL, intimata-creditoare Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, lichidatorul judiciar și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
Procedura legal îndeplinită prin publicare în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 2782 din 10.07.2008.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurent depune la dosar taxă judiciară de timbru în cuantum de - din 15.09.2008 și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei, declară că nu mai are alte cereri de formulată în cauză, solicitând cuvântul în susținerea recursului.
Curtea ia act de susținerile apărătorului recurentului, analizând actele și lucrările dosarului, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului declară că întreaga creanță pretinsă de creditoarea D reprezintă taxa pe valoare adăugată neachitată la bugetul de stat de debitoare, în condițiile în care în anul 2004 contestația formulată de societate a fost suspendată până la soluționarea dosarului penal nr.6914/2004, iar prin sentința penală nr. 1116/2005 definitivă, instanța a soluționat și latura civilă, constatând că există identitate între suma menționată în hotărâre și întreaga sumă ce reprezintă creanța
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței instanței de fond, respingerea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale promovată de lichidatorul judiciar.
În subsidiar, solicită casarea sentinței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare și efectuarea unei expertize contabile. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față, reține următoarele:
La data de 26.02.2008, lichidatorul judiciar a formulat cerere de atragere răspunderii patrimoniale a administratorului statutar al debitoarei, prin care a solicitat instanței obligarea acestuia la plata sumei de 246.702,00 lei reprezentând valoarea creanțelor înscrise în tabelul definitiv al creanțelor împotriva debitoarei de către Administrația Finanțelor Publice.
În motivarea cererii s- arătat că pârâtul are calitatea de administrator cu puteri depline al societății debitoare, fiind numit în această funcție la data de 11 mai 1994. Acesta, deși a fost notificat conform legii insolvenței, nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar documentele solicitate și mai mult, nu și- îndeplinit obligațiile prevăzute în legislația fiscală privind depunerea declarațiilor cu privire la activitatea economico-financiară desfășurată de debitor.
Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile art.138 alin.(1) lit.d) din Legea nr.85/2006.
Pârâtul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță pentru a formula eventuale apărări.
Prin sentința nr.189 din 8 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar și s-a dispus ca administratorul statutar al debitorului să suporte întreg pasivul în sumă de 246.702,00 lei.
Prin aceeași hotărâre s-a dispus și închiderea procedurii insolvenței luându-se și celelalte măsuri impuse de lege.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că, din raportul final întocmit de lichidatorul judiciar rezultă faptul că administratorul statutar al debitoarei, deși a fost notificat în acest sens, nu a pus la dispoziția lichidatorului documentele contabile ale societății. De asemenea, debitoarea nu a depus la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița bilanțul contabil începând cu anul 2003, iar din datele furnizate de site-ul Ministerului Finanțelor, rezultă faptul că administratorul statutar nu a depus nici organelor fiscale teritoriale raportările informative obligatorii conform Codului d e Procedură Fiscală din anul 2001.
Judecătorul sindic a apreciat că sunt îndeplinite prevederile art. 138 alin.(1) lit.d), motiv pentru care a admis cererea și a obligat pârâtul să suporte întreg pasivul în sumă de 246.702 lei.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul criticând-o pentru nelegalitate susținând că prin sentința penală nr. 1116/22.08.2005 a fost achitat pentru infracțiunile de evaziune fiscală, în calitatea sa de administrator la SC COM SRL, iar în baza art. 346 alin.(3) Cod pr. penală a fost respinsă cererea părții civile Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice D, privind despăgubirile civile în sumă de 549.821.901 lei.
De asemenea, s-a mai susținut că prin rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii prin care s-a dispus achitarea, s-a statuat că fapta nu există (circumstanță reținută și în concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit în dosarul penal) astfel că, este evident faptul că prin introducerea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului se încearcă o nouă judecare a cauzei în latură civilă, în unei finalități diferite.
A mai susținut recurentul că pretinsele creanțe bugetare datează încă din anii 2000-2002, astfel încât termenul general de prescripție în materie de creanțe bugetare (5 ani) este la momentul actual împlinit și nu a fost suspendat sau întrerupt în condițiile prevăzute de Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, această circumstanță fiind chiar prin ea însăși suficientă în vederea respingerii cererii de atragere a răspunderii sale patrimoniale.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 pr.civilă, precum și sub toate aspectele potrivit art. 3041pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Răspunderea reglementată de art. 138 din lege este menită să asigure acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență și își are premisele în raportul administratorului judiciar asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului și a persoanei căreia i-ar fi imputabilă.
În cererea de atragere a răspunderii recurentului, administratorului judiciar a precizat fapta săvârșită cu vinovăție de administratorul societății debitoare care a cauzat stare de insolvență, prevăzută de art. 138 lit.d, datorită căreia debitorul a ajuns în imposibilitatea de a achita cu fondurile bănești disponibile datoriile exigibile.
Administratorul judiciar a prezentat judecătorului-sindic dovezile săvârșirii de către pârâtul recurent a faptelor pentru care a solicitat angajarea răspunderii acestuia și a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor necesare angajării răspunderii civile delictuale, respectiv: prejudiciul produs creditorului, fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre fapta respectivă și insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile precum și vinovăția pârâtului-recurent.
Aspectele referitoare la contabilitatea societății și actele contabile solicitate sunt menționate în raportul administratorului judiciar și în cererea de atragere a răspunderii, fără ca administratorului statutar să facă dovada existenței unei alte situații de fapt care să conducă la concluzia că nu a săvârșit fapta pentru care i-a fost antrenată răspunderea.
Simplele susțineri din recurs, neînsoțite de acte care să dovedească neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii prevăzute de art. 138 din lege, nu pot fi reținute de instanță, iar sentința penală invocată în recurs nu are autoritate de lucru judecat în dosarul de insolvență întrucât temeiul creanței pentru care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței îl reprezintă titlurile executorii emise de creditoare în perioada noiembrie 2005- aprilie 2007, necontestate de debitor.
Anterior deschiderii procedurii insolvenței societatea debitoare a fost dizolvată pe cale judiciară, potrivit art. 30 din Legea nr.359/2004 prin încheierea judecătorului delegat nr.3522/2005 pentru neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege, iar potrivit raportului întocmit de lichidator, situațiile financiare nu au fost depuse nici la ORC nici la organele fiscale teritoriale și nici după deschiderea procedurii la solicitarea practicianului în insolvență.
Pârâtul-recurent nu s-a prezentat în instanță pentru a dovedi că nu se face vinovat de săvârșirea faptei prevăzută de art. 138 lit.d, sentința penală prin care a fost achitat pentru infracțiunile privind evaziunea fiscală nefiind de natură a înlătura cele reținute de judecătorul sindic.
În ceea ce privește împlinirea termenului general de prescripție invocat de recurent, se reține că titlurile executorii au fost emise în perioada 2005-2007, iar cererea de deschidere a procedurii simplificate de insolvență s-a făcut la 07.06.2007 în termenul general de prescripție care în materie fiscală este de 5 ani de la data emiterii titlului. Acest aspect a fost verificat la momentul deschiderii procedurii de către judecătorul sindic, care a analizat îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, printre care și cea referitoare la o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Recurentul nu a contestat raportul referitor la cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență a debitoarei și săvârșirea faptei reținute în sarcina sa și nici nu a produs dovezi în combaterea celor menționate și dovedire de practicianul în insolvență.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 pr.civilă va respinge ca nefondat recursul, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul -cu ales la. de av. în Târgoviște,--4,. 1, Județ D, împotriva sentinței nr.189 pronunțată la 8 mai 2008 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu lichidatorul judiciar domiciliată în Târgoviște, str.- -,. 3.. A,. 8, Județ D, creditoareaADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICEcu sediul în Mun. Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Județ D, debitoareaSC COM SRLcu sediul în Târgoviște, B-dul -,.9,.C,.43, Județ D și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște,., nr. 1, Județ D, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Giurgiu Afrodita, Tănăsică Elena Nițu Teodor
G - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex./30.09.2008
f- - Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal-Nr. notificare 3120
Președinte:Giurgiu AfroditaJudecători:Giurgiu Afrodita, Tănăsică Elena Nițu Teodor
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . → |
|---|
