Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

Secția comercială si de contencios administrativ si fiscal

DOSAR Nr-

D E IZIA nr. 1170

Ședința publică din data de 9 octombrie 2008

PREȘEDINTE: Valentin Niță

JUDECĂTORI: Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Maria Pohoață

: - -

Grefier: - -

________

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de creditoareaAutoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B--11 sector 1, împotriva sentinței nr. 410 din 20 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu debitoareaSC SAcu sediul în P,- județul P, - număr de ordine în registrul comerțului J -, lichidator judiciar și P, cu sediul în P,-. 34 R 2, județul P, creditoarea Administrația Finanțelor Publice, cu sediul în P- județul P, pârâțiiC, domiciliat în P-. 46. 5, domiciliat în P- și în P,- județul P și, domiciliat în P,- județul P și intimatul Oficiul Registrului Comerțuluide pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,- județul

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 2 octombrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 9 octombrie 2008.

CURTEA

Prin sentința nr. 410 din 20 septembrie 2007, judecătorul sindic de la

Tribunalul Prahova, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților si și a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Fată de pârâtul acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. A fost aprobat raportul final, dipunându-se închiderea procedurii privind pe debitoarea SC SA și radierea acesteia din evidentele ORC S-a dispus descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilitati privind procedura.

Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut că, potrivit dispozițiilor. art. 138 din Legea 85/2006, care a preluat disp. art. 137 din Legea 64/1995, judecătorul sindic poată să dispună ca o parte a pasivului debitorului,persoana juridică, ajunsă in stare de insolvență să fie suportată de către membrii organelor de conducere, care au cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din faptele prevăzute la lit. a,g, printre care si aceea de a folosi bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane (lit. a ), au dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăti ( lit. c ), au ținut o contabilitate fictiva, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

În ceea ce-l privește pe pârâtul C, judecătorul sindic a reținut că în perioada 24.01.1995-20.10.1995, acesta a deținut funcția de președinte al Consiliului de Administrație, în perioada 20.10.1995- 15.11.1996 a deținut funcția de administrator general, conform Hotărârii AGA nr. 7, dată după care a fost suspendat din funcție.

Pe de altă parte, judecătorul sindic a reținut că pretențiile creditoarei privesc creanțe acumulate într-o perioada ulterioară suspendării din funcție a pârâtului C, motiv pentru care, nemaiputând exercita atribuții de organ de conducere, nu poate fi subiect obligat în raportul juridic dedus judecații, respectiv nu deține calitate procesuală pasivă, motiv pentru care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia și a respins cererea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru aceleași considerente, judecătorul sindic a admis și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, întrucât acesta a deținut funcția de administrator economic de la data de 20.10.1995 pana la data de 15.11.1996, conform Hotărârii AGA nr. 7, după care i s-a desfăcut contractul individual de muncă conform art. 130 lit. j din Codul Muncii, și implicit, și în privința acestuia a respins excepția lipsei calității procesuale pasive.

Cu privire la pârâtul, judecătorul sindic reținut că potrivit dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006, care a preluat disp. art. 137 din Legea 64/1995, pentru a dispune instituirea răspunderii trebuiesc întrunite condițiile răspunderii civile delictuale si anume ca fapta pârâtului să fie săvârșita cu vinovatie, să aibă ca urmare apariția stării de insolvență, să fi creat un prejudiciu în patrimoniul creditorului, iar între fapta și prejudiciu să existe un raport direct de cauzalitate.

Din redactarea alin. 1 din art. 138 din legea 85/2006, rezultă că o condiție esențială pentru angajarea răspunderii patrimoniale a paratului este aceea că prin faptele sale să fi, cauzat, starea de insolvență a debitorului, spre deosebite de reglementarea anterioară, respectiv Legea 64/1995, care impunea ca o condiție a angajării răspunderii ca persoana vinovată să fi, contribuit, la apariția acestei stări.

Potrivit reglementarilor actuale este necesară dovedirea existentei raportului de cauzalitate intre vreuna din faptele limitativ enumerate la lit. a -g si starea de insolvență a debitorului.

Judecătorul sindic a apreciat că invocarea disp. art. 138 nu atrag în mod implicit răspunderea organelor de conducere, deoarece Legea 85/2006 nu a instituit

prezumția de vinovatie si de răspundere în sarcina pârâților, ci dau posibilitatea stabilirii acestei răspunderi după administrarea de probatorii in acest sens.

S-a mai reținut de judecătorul sindic că din probele administrate în cauză

rezultă că pârâtul, în calitate de administrator la SC SA, nu a făcut altceva decât să execute hotărâri stabilite de AGA,ori in aceasta situație practica judiciară a admis constant că de câte ori cel in cauză executa hotărâri ale adunării generale sau ale consiliului de administrație nu va răspunde fată de creditori dacă ordinul ( hotărârea ) nu este vădit ilegală.

Față de aceasta situație, judecătorul sindic a apreciat că a intervenit o cauza ce exclude caracterul ilicit al faptei,ceea ce evident înlătură aplicabilitatea sancțiunii prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006.

Având în vedere că la data de 26.06 2006 lichidatorul judiciar SI SPPI, desemnat să administreze procedura falimentului debitorului SC SRL, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a aprobării raportului final de lichidare și a distribuirii tuturor sumelor obținute, judecătorul sindic a admis această cerere.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 5 și 9 proc. civilă, solicitând, totodată, ca recursul să fie analizat sub toate aspectele potrivit disp.art. 304¹proc. civ.

Astfel, recurenta susține că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra obiecțiunilor formulate de ea la raportul de expertiză, încă din data de 31.08.2007 și nici nu a analizat corespunzător acest raport de expertiză.

În opinia sa, arată recurenta, expertul trebuia să-și extindă aria de investigație și asupra documentelor invocate de liderii de sindicat, notelor de constatare ale DGFP P, expertizelor întocmite de experții contabili și chiar asupra raportului final întocmit de către lichidatorul judiciar SC SRL.

Expertul dovedește o atitudine partizană administratorului C, evitând să răspundă, pe fond, întrebării care se referea la continuarea activității în condițiile în care societatea se îndrepta spre faliment și nici nu aduce lămuriri cu privire la efortul administratorului de a încasa creanțele si de a achita obligatiile societății.

De asemenea, expertul nu stabilește întinderea răspunderii administratorului cu privire la deficientele constatate în conducerea contabilității.

Mai mult decât atât, arată recurenta, chiar din raportul de expertiză se reține că evidența contabilă nu a fost întocmită la timp, iar la data întocmirii nu a fost respectată realitatea datelor, în această situație fiind aplicabile dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.

Raportul de expertiză, incomplet, a identificat și alte cauze de atragere a răspunderii patrimoniale. Cauza de exonerare identificată de expertul contabil referitoare la lipsa culpei fostului administrator, respectiv administratorul nu a făcut altceva decât să pună în aplicare hotărârile nu își găsește aplicabilitatea decât în cazul în care fostul administrator ar fi lipsit de discernământ, cunoscând faptul că răspunderea civilă delictuală intervine pentru cea mai ușoară culpă (neglijență sau imprudență).

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca expertul să răspundă obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză.

Curtea, analizând sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma criticilor formulate de recurentă, având în vedere actele dosarului și dispozițiile legale în materie, constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

În cadrul dosarului de faliment nr. 34 /1998 aflat pe rolul Tribunalului Prahova, creditoarea Pas olicitat în contradictoriu cu pârății C, și, ca în temeiul dispoziloor art. 137 lit. a,c si din Legea 64/1995 să fie obligați la plata pasivului rămas neacoperit, reprezentând creanța bugetului consolidat al statului.

Potrivit raportului de expertiză depus de lichidator la termenul de judecată din 14.09.2005, a evidențelor proprii, dar și a rapoartelor întocmite de lichidator, pârâții, în calitate de administratori, au angajat datorii fată de furnizori, au dispus compensări nelegale, au dispus eliberarea de marfă din patrimoniul societatii debitoare, fără a întocmi facturile corespunzătoare și au incalcat disciplina financiar- contabilă, inclusiv pentru nedepunerea de bilanțuri contabile la P și la P, încalcând astfel prevederile Legii contabilității nr. 82/1991, republicată.

Pârâții au continuat activitatea societatii în condiții neprofitabile încălcând dispozițiile art. 32 alin. 1, care preveneau obligarea debitorului să formuleze în temeiul Legii 64/1995, în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență.

Împotriva raportului de expertiză contabilă, recurenta Baf ormulat obiecțiuni( aflate la fila 82 dosar fond), însă judecătorul sindic în mod greșit a dispus respingerea acestora, reținând că expertul desemnat în cauză a răspuns obiectivelor solicitate de părți și încuviințate de instanță.

Așadar, expertul numit în cauză trebuie să identifice cu mai multă precizie și acuratețe eventualele vinovății ale administratorilor debitoarei în ajungerea acesteia în stare de faliment, evitând considerațiile de ordin general și personale.

Ca atare, recursul va fi admis, iar sentința va fi casată cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de creditoareaAutoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B--11 sector 1, împotriva sentinței nr. 410 din 20 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu debitoareaSC SAcu sediul în P,- județul P, - număr de ordine în registrul comerțului J -, lichidator judiciar și P, cu sediul în P,-. 34 R 2, județul P, creditoarea Administrația Finanțelor Publice, cu sediul în P str. - - nr.

22 județul P, pârâțiiC, domiciliat în P-. 46. 5, domiciliat în P- și în P,- județul P și, domiciliat în P,- județul P și intimatul Oficiul Registrului Comerțuluide pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,- județul

Casează sentința nr. 410 din 20 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 9 octombrie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Maria Pohoață

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. VN

Dact. MC

4 ex/ 17.10.2008

f- Trib.

sindic

operator de date cu caracter personal

notificare nr. 3120

Președinte:Valentin Niță
Judecători:Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Maria Pohoață

← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată ....		Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță