Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1029/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 1029
Ședința publică de la 23 2009
PREȘEDINTE: Nela Ochea
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Moleanu
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Țăndăreanu
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarele - SRL și - SRL împotriva sentinței nr. 624 din 4 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare - SRL C, având ca obiect procedura insolvenței - deschidere procedură.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta creditoare - SRL B prin avocat, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier învederându-se faptul că recursurile au fost declarate și motivate în termenul prevăzut de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, că s-a făcut dovada achitării taxelor judiciare de timbru, precum și faptul că recurenta - SRL a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 cod procedură civilă.
Avocat pentru recurenta - SRL B depune înscrisuri în susținerea recursului.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat solicită admiterea recursului declarat de recurenta - SRL B, modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond și admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei - SRL C susținând că deține împotriva acesteia o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 144. 600 lei. Mai arată că, prin acceptarea la plata a facturii fiscale emise de creditoare și chiar prin plata parțială a acestei facturi, debitoarea a recunoscut debitul. Lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța cu privire la recursul declarat de - SRL și solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată constând în taxele judiciare de timbru.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin Sentința nr. 624 din 4 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-, s-au respins cererile creditorilor - SRL și - SRL având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SRL
Analizând condițiile deschiderii procedurii, judecătorul-sindic a reținut că cererea creditorului - SRL nu îndeplinește condițiile legii, creanța acestuia împotriva debitorului nefiind certă deoarece facturile emise nu fac dovada creanței întrucât nu au fost acceptate la plata și, pe de altă parte, ele au fost comunicate la o altă adresă decât sediul debitoarei. În ce privește cererea creditoarei - SRL judecătorul-sindic a reținut, de asemenea, că nu sunt îndeplinite condițiile deschiderii procedurii deoarece neplata restului prețului din factura - din 23 2008 este consecința unui refuz de plată, întemeiat pe executarea necorespunzătoare a lucrărilor, și nu a neputinței debitorului de a plăti cu sumele disponibile.
Împotriva sentinței au declarat recurs ambii creditori, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Recurenta creditoare - SRL invocă faptul că judecătorul-sindic a apreciat greșit faptul că nu sunt îndeplinite condițiile deschiderii procedurii împotriva debitoarei, creanța sa neavând caracter cert. Susține că a executat lucrările contractate cu societatea debitoare, că a emis factura nr. - din 23 2008 în valoare de 194.300, 82 RON, că debitoarea nu i-a comunicat nici un refuz de plată sau executarea necorespunzătoare a lucrărilor și că aceasta i-a achitat parțial factura. Mai susține că prin plata parțială, debitoarea a acceptat implicit factura, creanța rămasă, în cuantum de 144.600,82 lei fiind certă, lichidă și exigibilă iar invocarea excepției de neexecutare a obligațiilor asumate, pentru prima dată în cererea de deschidere a procedurii insolvenței nu are nici o relevanță.
Recurenta creditoare - SRL invocă de asemenea, aprecierea eronată a stării de fapt de către judecătorul-sindic. Susține că a făcut dovada creanței sale nu numai cu facturile de plată dar și cu avizele de însoțire a mărfii menționate pe acestea, avize care sunt semnate de reprezentantul debitoarei și care atestă recepționarea mărfii (betonului). Semnarea avizelor presupune implicit acceptarea la plată a prețului. Pe de altă parte, debitoarea a achitat o parte dintr-o factură la data de 17 octombrie 2008, această plată parțială echivalând cu acceptarea facturilor emise, ce însumează prețul betonului livrat. Totodată, indicarea exactă a facturii achitate dintr-un șir care reflectă executarea unor prestații succesive, presupune că debitoarea recunoaște existența mai multor facturi de plată.
În ce privește locul comunicării facturilor, recurenta susține că nici o dispoziție legală nu obligă comunicarea documentelor la sediul social, că a făcut comunicarea la locul solicitat de debitoare și că este esențială doar recepționarea facturilor care este dovedită cu plata parțială a uneia dintre ele.
Recurenta mai arată că este dovedită existența creanței precum și caracterul său lichid și exigibil conform celor susținute mai sus, prezumția de insolvență fiind instituită de lege.
În susținerea recursului s-au depus înscrisuri.
Recursurile sunt nefondate.
În ce privește recursul - SRL B, curtea constată că judecătorul-sindic făcut o apreciere corectă a condițiilor pe care le îndeplinește creanța invocată împotriva debitoarei. Într-adevăr factura emisă a fost achitată parțial și nu a fost acceptată expres prin semnarea ei, întrucât dirigintele de șantier a constatat executarea necorespunzătoare a unor lucrări, ce au fost comunicare beneficiarului prin intermediul celor două note de constatare din 9 și 26 2008. Susținerea potrivit căreia executarea necorespunzătoare a lucrărilor și refuzul parțial de plată a facturii nu i-a fost invocat decât în cererea de deschidere a procedurii, nu poate fi primită întrucât constatările dirigintelui de șantier au fost făcute în prezenta șefului de șantier al orului(recurentul creditor), d-nul. Ca atare, plata parțială, în condițiile în care executantul avea cunoștință de executarea unor lucrări necorespunzătoare și de necesitatea remedierii lor, remediere ce nu a fost constată de dirigintele de șantier, nu prezumă acceptarea totală a facturii în mod tacit. Față de aceste considerente, Curtea constată că nu este îndeplinită condiția caracterului cert al creanței invocate de - SRL B, nefiind astfel îndeplinită una din condițiile deschiderii procedurii. În aceste condiții neplata creanței nu este consecința unei imposibilități de plată ci a unui refuz întemeiat de plată.
În ce privește recursul creditoarei - SRL, curtea apreciază, asemenea că judecătorul-sindic a făcut o apreciere corectă a stării de fapt. Se reține că nu este îndeplinită condiția caracterului cert al creanței. Recunoașterea unei facturi nu implică recunoașterea tacită și a celorlalte, chiar dacă este vorba de un lanț de operații succesive. Se invocă faptul că - SRL a livrat o cantitate mai mare de beton decât cea contractată, acesta fiind motivul refuzului la plată al debitoarei iar acest aspect nu poate fi verificat decât în cadrul unei acțiuni de drept comun, creanța neavând caracter cert. Avizele de însoțire mărfii sunt semnate de mai multe persoane, neidentificate prin nume și prenume sau alte date de identificare și nu poartă nici o ștampilă din partea debitoarei. În consecință nu se poate determina dacă acestea au fost sau nu acceptate de reprezentantul abilitat al debitoarei.
De asemenea, se reține că facturile nu au fost legal comunicate debitoarei. În legătură cu locul comunicării, debitoarea susține că adresa îi este necunoscută iar creditoare nu face nici o dovadă a faptului că însăși debitoarea a cerut ca să i se facă comunicarea la acea adresă. În condițiile în care debitoarei nu i-au fost legal comunicate facturile nici nu a început să curgă termenul de plată și în consecință creanța nu este nici exigibilă. unei facturi, care a și fost achitată parțial, nu conduce la ideea că au fost recepționate și celelalte câtă vreme ele au fost emise succesiv.
Nefiind îndeplinite cele două condiții pe care trebuie să le îndeplinească creanța și nici condiția stării de încetare de plăți, neplata fiind consecința unui refuz de plată și nu a lipsei fondurilor, corect judecătorul-sindic apreciat că procedura insolvenței nu poate fi deschisă.
Aspectele invocate de părți pot fi rezolvate numai în cadrul unei acțiuni de drept comun.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge recursurile ca nefondate, sentința recurată fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de creditoarele - SRL cu sediul procedural ales în B,-,. 4, sector 6 și - SRL cu sediul procedural ales în B,-, sector 2, împotriva sentinței nr. 624 din 4 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare - SRL cu sediul în C,-, - 6, având ca obiect procedura insolvenței - deschidere procedură.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.NT/2.10.2009/ 25 2009
Președinte:Nela OcheaJudecători:Nela Ochea, Ecaterina Moleanu, Nicoleta Țăndăreanu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
