Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1030/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1030
Ședința publică de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Susanu
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Liliana Palihovici
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. I și pe intimat SC SRL I, lichidator LICHIDATOR 2003 - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU SOCIETATEA DEBITOARE SC SRL I, având ca obiect procedura insolvenței, recurs declarat împotriva sentinței nr. 156/S/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de plata taxei judiciare de timbru, este motivat și formulat în termen.
Având în vedere că recurenta-creditoare a solicitat judecata în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 156/S din 17 martie 2009, Tribunalul Iași - judecător sindic - espins cererea formulată de creditorul Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, având ca obiect autorizarea să introducă cerere de stabilire a răspunderii personale a organelor de conducere ale debitorului, în conformitate cu dispozițiile art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006.
Tribunalul a admis raportul final prezentat de lichidatorul judiciar Lichidator 2003, cu sediul în mun. I,-, - scara A,. 1, parter, jud. I, cod de identificare fiscală RO -, număr de ordine în 201, număr de înregistrare în Registrul societăților profesionale - 0057.
În temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC, cu sediul în mun. I, nr. 132BIS, jud. I, cod de identificare fiscală nr. -, număr de ordine în registrul comerțului J-. S-a dispus radierea debitorului din evidențele Oficiului Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași și cele ale În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, tribunalul l-a descărcat pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități. În temeiul art. 4 alin. 4 din Legea privind procedura insolvenței, s-a aprobat decontul de cheltuieli prezentat de lichidatorul judiciar 2003 și s-a dispus plata către acesta a sumei de 2.193 lei (233 lei cheltuieli materiale și 1.960 lei onorariu) din fondul de lichidare.
În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus notificarea sentinței debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului I, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul-sindic a reținut că - în condițiile în care debitorul falit nu deține bunuri sau elemente de patrimoniu valorificabile, nu are disponibilități în conturi bancare și nu au fost identificate nici creanțe ce ar fi putut fi încasate în numele acestuia, care să asigure acoperirea creanțelor creditorilor - procedura este lipsită de obiect, cererea creditorului bugetar fiind lipsită de temei, în special în condițiile de pasivitate pe care le-a manifestat, în condițiile în care - din întreaga documentație - rezultă că debitoarea înregistra, încă din anii 1999-2001, datorii la bugetul consolidat, într-un volum mare.
Astfel, cererea de autorizare a fost respinsă pentru neîntrunirea condițiilor impuse de art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, întrucât aceste prevederi legale nu conferă automat creditorilor dreptul de a promova acțiunea în răspundere, în special în condițiile în care lichidatorul judiciar și-a exprimat poziția, în sensul că nu se impune promovarea unei astfel de acțiuni. O acțiune în stabilirea răspunderii personale poate fi primită numai în cele două situații limitativ prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, respectiv omisiunea lichidatorului de a indica persoanele culpabile ori omisiunea de a formula acțiunea în răspundere, în situația în care aceasta amenință să se prescrie, situații ce nu se regăsesc în cauză, iar autorizarea în vederea promovării unei astfel de acțiuni ar aduce atingere principiului legalității. Judecătorul-sindic a avut în vedere și că argumentele de esență ale creditorului privesc un management defectuos al administratorului statutar, însă - n reglementarea art.138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței - răspunderea administratorilor nu devine automat operantă, în toate cazurile când pasivul social nu poate fi acoperit, ci numai atunci când se face dovada că prin culpa lor, membrii organelor de conducere au cauzat starea de insolvență a societății, prin săvârșirea vreuneia dintre faptele expres și limitativ enumerate la lit. a - g ale alineatului 1 al articolului menționat, iar prejudiciul a rezultat direct din fapta culpabilă săvârșită. Rezultă - așadar - că pentru instituirea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere este necesar ca aceștia să aibă calitatea de autori ai faptelor limitativ enumerate de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, iar săvârșirea acestor fapte să fi determinat ajungerea debitoarei în insolvență. Astfel, managementul defectuos, invocat de creditor, nu este de natură să atragă răspunderea specială întrucât, pe de o parte, această ipoteză nu se regăsește printre faptele enumerate expres și limitativ de art.138 alin.1 iar, pe de altă parte, întrucât nu orice deficiență managerială este de natură a conduce la stabilirea răspunderii personale a administratorilor și a motiva suportarea pasivului, de aceștia. Prin instituirea acestei forme speciale de răspundere civilă, legiuitorul a urmărit să sancționeze patrimonial o serie de fapte, care contravin în mod flagrant ordinii juridice ce trebuie să domine relațiile comerciale, nu și orice politică managerială deficitară.
Cum în cauză nu se regăsește niciuna din cele două situații, judecătorul-sindic a respins cererea de autorizare, precum și obiecțiunile la raportul final formulate, pentru aceleași motive, și a dispus, potrivit art.131 din Legea nr.85/2006, închiderea procedurii și radierea debitorului din evidențele registrului comerțului și cele fiscale, continuarea procedurii neavând ca finalitate decât majorarea nejustificată a cheltuielilor de procedură.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, se arată că existau indicii premergătoare întocmirii acțiunii privind răspunderea personală, fiind menționat în raportul final că "indicatorii sintetici din situațiile financiare ale anilor 1999 - 2001 (MEF) indică scăderea cifrei de afaceri și înregistrarea de pierderi în cei trei ani", înțelegând că administratorii au continuat o activitate ce ducea în mod vădit la încetarea de plăți dar că lichidatorul judiciar a omis să formuleze acțiunea în răspundere.
Administrația Finanțelor Publice a municipiului pretinde că - în calitate de creditor bugetar - a dat dovadă de rol activ în recuperarea creanțelor de la debitoarea în cauză, sens în care, anterior deschiderii procedurii, a întreprins toate măsurile de executare silită prevăzute de nr.OG 11/1996 și ulterior, de Codul d e procedură fiscală. De asemenea, instituția a manifestat aceeași atitudine și pe parcursul procedurii insolvenței, formulând cerere de admitere a creanței, cerere de autorizare și participând la adunările creditorilor.
Interpretarea restrictivă - dată de instanța de fond articolului 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 - aduce atingere dreptului și interesului legitim al creditorilor în recuperarea creanțelor. Autorizarea creditorului Mun. I, de a formula acțiunea în răspundere personală a organelor de conducere a debitoarei, se circumscrie scopului stabilit de legiuitor în art. 2, respectiv instituirea unei proceduri colective, pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență. Dacă lichidatorul judiciar nu a depistat fapte de natura celor prevăzute la alin. 1 al art. 138, recurenta susține că solicitarea creditorului mun. I, de a dovedi existența unor astfel de împrejurări sau fapte menționate de lege, care să conducă la incriminarea persoanelor vinovate de starea de insolvență debitoarei, este pe deplin legală, astfel încât el nu trebuie privat de dreptul conferit de legiuitor, de a formula acțiunea prevăzută la alin. 1. Datoriile foarte mari pe care societatea le înregistrează la bugetul de stat, constând în impozit pe venituri din salarii, impozit pe profit, impozit pe dividende persoane fizice, dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată, contribuția de asigurări sociale datorată de angajator, etc. demonstrează că debitoarea a desfășurat activitate, dar că veniturile obținute au fost destinate personal și folosite în detrimentul creditorilor, învederează recurenta.
Obligarea organelor de conducere ale societății debitoare la suportarea pasivului acesteia, cu bunurile personale, reprezenta, în situația închiderii procedurii falimentului fără a fi acoperite creanțele anunțate de creditori, singura posibilitate a creditorilor de a-și recupera creanțele.
În lumina dispozițiilor Legii nr. 85/2006, instituirea răspunderii personale a organelor de conducere a societății reprezintă atât o sancțiune, pentru persoanele care au contribuit la ajungerea debitoarei în stare de incapacitate de plată, cât și o garanție pentru terții aflați în raporturi juridice comerciale cu debitoarea, în ceea ce privește posibilitatea recuperării creanțelor, în caz de insolvență.
În drept, recurenta invocă prevederile art. 304 punctele 8 și 9, art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, art. 2 și 138 alineatul 1 și 3 din Legea nr. 85/2006.
În cauză nu s-a depus întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
Niciunul dintre argumentele prezentate de Administrația Finanțelor Publice a municipiului I - în motivarea recursului - nu se încadrează în punctul 8 al articolului 304 Cod procedură civilă, text care vizează greșita interpretare a actului juridic dedus judecății - în sens de operațiune juridică și nu de înscris depus ca dovadă, conform art. 172 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Instanța de recurs reține că nici punctul 9 al articolului 304 Cod procedură civilă nu este aplicabil în cauză, atât timp cât tribunalul - respingând cererea creditoarei, de autorizare a introducerii acțiunii de stabilire a răspunderii organelor de conducere ale debitoarei - a interpretat și aplicat judicios dispozițiile art. 138 alineatele 1 și 3 din Legea nr. 85/2006 insolvenței. Curtea de apel constată - de asemenea - că acele critici care exced cadrului articolului 304 Cod procedură civilă și care se examinează conform articolului 304 indice 1 se vădesc nefondate, situația de fapt stabilită de judecătorul sindic având pe deplin corespondent în dovezile administrate, care au fost judicios interpretate.
Curtea de apel constată că alineatul 3 al articolului 138 din Legea nr. 85/2006 instituie, drept cerință autorizării pentru introducerea acțiunii prevăzute de alineatul 1, ca lichidatorul judiciar să fi omis a indica, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență sau să fi omis a formula acțiunea prevăzută la alineatul 1. În cauza de față, astfel cum corect a stabilit judecătorul-sindic, niciuna dintre aceste două ipoteze nu este aplicabilă și incidența textului nu poate fi extinsă, interpretarea strictă alineatului 3 fiind cea judicioasă, iar nu interpretarea propusă de recurentă.
În același timp, curtea constată că răspunderea nu poate fi angajată, potrivit articolului 138 (1), decât pentru faptele limitativ arătate în acest text, și că managementul defectuos nu se numără printre ele, fiind corectă concluzia judecătorului-sindic, potrivit căreia nu orice deficiență managerială conduce la angajarea răspunderii personale administratorului.
Raportat considerentelor expuse și în aplicarea art. 312 alineatul 1 teza a - II - a Cod procedură civilă curtea va respinge recursul și va menține sentința Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Administrația Finanțelor Publice a municipiului I împotriva sentinței comerciale nr. 156/S din 17 martie 2009 a Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 1 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
30.06.2009
Tribunalul Iași
Jud. sindic
Președinte:Claudia SusanuJudecători:Claudia Susanu, Anca Ghideanu, Liliana Palihovici
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
