Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1204/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1204
Ședința publică de la 15 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 2: Claudia Susanu
JUDECĂTOR 3: Liliana Palihovici
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurenta.. A. PU-ȘI și pe intimata " ", intimata -" -."SRL, lichidator CASA DE INSOLVENȚĂ - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU SOCIETATEA DEBITOARE -" -."SRL, intimată PRIMĂRIA ORAȘULUI, intimată ROMANIAN INTERNAȚIONAL BANK SA, intimată - SRL, având ca obiect procedura insolvenței, recurs declarat împotriva sentinței nr. 187/S din 31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează instanței că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.10.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de 12.10.2009, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi 15.10.2009, când - după deliberare
INSTANȚA
Asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 187/ din 31 martie 2009 Tribunalul Iași - judecător sindic a respins contestația formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, împotriva tabelului suplimentar al creanțelor întocmit asupra averii debitoarei -. .
S-a constatat consolidat tabelul creanțelor și s-a dispus întocmirea, înregistrarea și afișarea lui la ușa instanței, prin grija administratorului judiciar. S-a fixat termen pentru continuarea procedurii la data de 02.06.2009, pentru când lichidatorul judiciar va întocmi și depune la dosar raport de activitate.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul-sindic a reținut că prin sentința nr. 244/S/ 22.05.2007, pronunțată în acest dosar, s-a deschis procedura generală a insolvenței asupra debitoarei -.P SRL, iar prin sentința comercială nr. 566/S/ 28.11.2008 s-a deschis procedura falimentului, fiind numit lichidator judiciar CASA DE INSOLVENȚĂ. La data de 16.01.2009 lichidatorul judiciar a întocmit și afișat tabelul suplimentar, în care creditoarea a fost înscrisă cu suma acceptată, în cuantum de 71953 lei, în loc de - lei, cât a solicitat prin declarația de creanță suplimentară.
Împotriva tabelului suplimentar a formulat contestație creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, susținând - în esență - că suma respinsă de 14.939 lei reprezintă dobânzi, ce provin din perioada anterioară deschiderii procedurii insolvenței față de debitoare, iar suma de 13.227 lei, pentru care lichidatorul a făcut o compensare cu un decont TVA, este datorată în continuare, deoarece nu s-a formulat o cerere de rambursare sau compensare.
Contestația este neîntemeiată - a constatat judecătorul sindic - deoarece suma de 14.939 lei, reprezentând dobânzi ce provin din perioada anterioară deschiderii procedurii insolvenței față de debitoare, trebuia declarată, pentru a fi avută în vedere la întocmirea tabelului preliminar și definitiv, și nu pentru a fi cuprinsă în tabelul suplimentar, întrucât în acest din urmă tabel sunt înscrise - conform art. 3 pct. 18 din Legea nr. 85/2006 - doar creanțele născute după data deschiderii procedurii.
Relativ la suma de 13.227 lei, judecătorul sindic a reținut că în mod legal lichidatorul judiciar a apreciat că se compensează cu un decont TVA, chiar dacă nu există o cerere expresă în acest sens, deoarece în speță sunt incidente dispozițiile art. 1144 Cod civil, potrivit cărora compensația operează de drept, chiar când debitorii n-ar ști nimic despre aceasta.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, criticând-o pentru netemeinicie.
Recurenta arată că, dacă în ceea ce privește suma de 14939 lei, reprezentând dobânzi calculate de organul fiscal pentru perioada 22.05.2007 - 28.10.2008, nu înțelege să aducă critici, având în vedere dispozițiile art. 41 din Legea nr. 85/2006, coroborate cu dispozițiile art. 122 indice 1 Cod procedură fiscală, înțelege să critice sentința sub aspectul aplicării de judecătorul sindic a dispozițiilor generale ale articolului 1144 Cod civil, fără a ține cont de dispozițiile speciale ale Codului fiscal și ale Ordinului MFP nr. 1857, în ceea ce privește modalitatea de rambursare a soldului sumei negative de TVA.
Plecând de la principiul consacrat în dreptul civil, conform căruia "specialia generalibus derogant" susține recurenta că în mod greșit tribunalul a ales să aplice norma generală, în ceea ce privește modalitatea de compensare, fără a ține cont că legiuitorul - în cazul rambursărilor de TVA - a reglementat expres procedura de soluționare a solicitărilor de rambursare, fără a exista posibilitatea compensării de drept în această materie. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 147 indice 3 alineat 6 din Codul fiscal (Legea nr. 571/2003) "persoanele impozabile înregistrate conform art. 153 pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată, în baza unui decont, acesta fiind și cererea de rambursare".
De asemenea, în Ordinul MFP nr. 1857 din 01.11.2007, normă emisă în temeiul art. 147 indice 3 alineat 9 din Codul fiscal, pentru reglementarea metodologiei de soluționare a deconturilor cu sume negative de TVA, la cap. 1 pct. 1 se precizează că "decontul de TVA se depune de către persoanele impozabile, înregistrate conform art. 153 din Codul fiscal, la organul fiscal competent". Ulterior, conform cap. 2 pct. 3 coroborat cu pct. 6, organul fiscal emite o decizie de rambursare, sub rezerva verificărilor ulterioare, potrivit art. 90 Cod procedură fiscală.
Recurenta învederează că debitoarea - -., pentru a putea beneficia de rambursarea sumei de 13227 lei, respectiv compensarea acesteia, trebuia să depună decontul de rambursare, decont ce reprezintă cererea de rambursare, la organul fiscal, pentru ca acesta din urmă să emită o decizie de rambursare urmând - ulterior - a proceda, prin organele de inspecție fiscală, la verificarea celor solicitate. Tribunalul, fără a constata dacă debitorul s-a conformat dispozițiilor legale, pentru a putea beneficia de rambursarea taxei pe valoare adăugată și compensare acesteia, a pronunțat o hotărâre netemeinică, încălcând reglementările speciale în această materie. Având în vedere că suma de 13227 lei reprezintă o creanță fiscală, aplicabile sunt dispozițiile Codului fiscal și Codului d e procedură fiscală și doar unde aceste acte nu dispun se pot aplica dispozițiile Codului civil și a Codului d e procedură civilă. Or, în cazul de față nu se poate spune că legiuitorul nu a reglementat modalitățile de rambursare și compensare a creanțelor, astfel încât nu pot fi incidente dispozițiile Codului civil, așa cum a înțeles instanța de fond să se raporteze în motivarea hotărârii, ci dispozițiile Codului fiscal (Legea nr. 571/2003, art. 147 indice 3 alineat 6) și Normelor de aplicare (Ordinul MFP 1857/2007), precum și Codul d e procedură fiscală (OG nr. 92/2003, art. 116) ce reglementează modalitățile de compensare a creanțelor fiscale.
întâmpinare, Casa de Insolvență solicită respingerea recursului. Intimata arată că, din documentația depusă la dosar și comunicată lichidatorului judiciar, din fișa sintetică debitorului, respectiv capitolul taxă pe valoarea adăugată, se constată un plus în sumă de 13.2227 lei, reprezentând de rambursat. În aceste condiții trebuie să opereze de drept compensarea, în puterea legii și chiar când debitorii n-ar ști nimic despre aceasta, debitorul aflându-se în procedura insolvenței, fiind sub incidența prevederilor legii speciale, care se completează - în măsura compatibilității lor - cu cele ale Codului d e procedură civilă, Codului Civil și Codului Comercial.
Lichidatorul judiciar susține că - în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Legea nr. 85/2006 - (1) organele care aplică procedura sunt: instanțele judecătorești, judecătorul sindic, administratorul judiciar și lichidatorul; (2) organele prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni. Art. 52 din aceeași lege menționează: "deschiderea procedurii de insolvență nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanței sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condițiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii", iar art. 1144 cod civil prevede: "compensația se operează de drept, în puterea legii și chiar când debitorii n-ar ști nimic despre aceasta, cele două datorii se sting reciproc în momentul când ele se găsesc existând deodată și până la concurența lor".
În mod eronat în recurs se invocă reglementările speciale în materia compensării decontului negativ de TVA, susținându-se că ar fi aplicabile doar dispozițiile Codului fiscal și Codului d e procedură fiscală și doar unde aceste acte nu dispun sunt aplicabile dispozițiile Codului civil și ale Codului d e procedură civilă.
Ceea ce în mod eronat și intenționat nu dorește recurenta să ia în calcul este că debitoarea - -.P SRL se afla în procedura specială a falimentului, iar Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței stabilește foarte clar locul în ierarhia participanților, prin lipsa oricăror referiri a altor autorități, la art. 5 alineat 1 enumerând limitativ organele care aplică procedura. Autoritatea competentă să decidă asupra unor măsuri în procedura insolvenței este judecătorul sindic. Tocmai pentru a nu întâmpina asemenea situații în desfășurarea cu celeritate a procedurii, legiuitorul a instituit prin art. 12 alineat 1 că " Hotărârile judecătorului sindic sunt definitive și executorii". În procedura falimentului, atribuțiile lichidatorului judiciar, ca persoană subsumată statului de drept, în conformitate cu art. 25 lit. f coroborat cu art. 66 și 67 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței sunt clar delimitate, la verificarea amănunțită, la formularea de obiecțiuni și întocmirea tabelului creanțelor. Or, în cazul de față nu mai este necesară înregistrarea unei cereri către organul fiscal, întrucât compensația trebuie să opereze de drept, în puterea legii și nu prin îndeplinirea altor formalități, legislația în vigoare fiind precisă în această privință, iar jurisprudența consemnând decizii în acest sens.
Menționează intimatul că recurentul nu a negat niciodată existența decontului de negativ, în sumă de 13.227 lei, și nu a contrazis niciodată cercetarea amănunțită a lichidatorului, pentru a stabili legitimitatea sumei, ci doar metodologia de soluționare a deconturilor cu sume negative de Acestea ar avea aplicabilitate numai în timpul vieții debitorului, când DGFP I are calitatea de autoritate publică, fiind într-un raport juridic de drept public. În procedura falimentului, DGFP I se află într-un raport juridic de drept privat, susține intimatul. Drept urmare, nu sunt aplicabile dispozițiile reglementărilor metodologice de soluționare a deconturilor cu sume negative de, invocate de recurent, privind rambursarea urmată ulterior de inspecție fiscală, debitorului fiindu-i ridicat dreptul de administrare, în conformitate cu art. 47 din Legea nr. 85/2006. Inspecțiile fiscale, controlul financiar și solicitarea de informații de la debitor sunt în acest caz abuzive, întrucât Legea insolvenței statuează foarte clar - în prevederile art. 147 - entitățile cărora li se vor prezenta informații, sub sancțiunea aplicării legii penale. Singura autoritate competentă să decidă măsuri asupra refuzului debitorului de a pune la dispoziția judecătorului sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului, în condițiile art. 35, documentele și informațiile prevăzute la art. 28 alineat 1 lit. a - f din Lege, în procedura insolvenței este judecătorul sindic.
În recurs s-au depus acte, conform articolului 305 Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului curtea constată că recursul este fondat, în cauză fiind aplicabil punctul (9) al articolului 304 Cod procedură civilă, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Respingând contestația creditoarei DGFP I la tabelul suplimentar al creanțelor debitoarei "-."SRL, judecătorul sindic a reținut că - în ce privește creanța de 13.227 lei - a operat compensarea de drept, cu un decont TVA, fiind aplicabile prevederile articolului 1144 Cod civil. Textul menționat prevede: " compensația operează de drept - în puterea legii - și chiar când debitorii n-ar ști nimic despre aceasta; cele două datorii se sting reciproc, în momentul când ele se găsesc existând deodată și până la concurența cotităților lor respective".
Curtea de apel reține că pentru a opera stingerea datoriilor prin compensație, în aplicarea articolului citat, este necesar ca ambele datorii să fie certe (să aibă ca obiect sume de bani sau lucruri fungibile între ele), lichide (adică valoarea lor exactă să fi fost stabilită) și exigibile (adică ajunse la scadență). În speță această condiție nu este îndeplinită, câtă vreme se tinde compensarea cu un decont TVA, supus dispozițiilor speciale din Codul fiscal, invocate de recurentă. Astfel cum judicios susține și creditoarea, în motivarea recursului, decontul TVA trebuie urmat de o decizie de rambursare, în lipsa căreia creanța împotriva statului nu este certă, lichidă și exigibilă. Articolul 52 din Legea nr.85/2006, invocat de intimat în întâmpinare, nu are legătură cu speța, câtă vreme stabilește un drept al creditorului, iar nu al debitorului din procedura insolvenței.
Raportat considerentelor expuse și în aplicarea art. 304 pct. 9 și art. 312 alineat (3) Cod procedură civilă, curtea va admite recursul, modificând în parte sentința, în sensul admiterii în parte a contestației și înregistrării în tabelul suplimentar al creanțelor a sumei de 13.227 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de creditoarea DG. a Județului I împotriva sentinței comerciale nr. 187/S din 31 martie 2009 Tribunalului Iași - judecător sindic, hotărâre pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite în parte contestația formulată de creditoarea DGFP I împotriva tabelului suplimentar al creanțelor, întocmit asupra averii debitoarei "-.P"SRL.
Dispune înregistrarea în tabelul suplimentar al creanțelor a sumei de 13.227 lei, creanța DGFP
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 15 octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
-
Red.
Tehnored.
2 ex.
11.11.2009
Tribunalul Iași - judecător sindic:
Președinte:Anca GhideanuJudecători:Anca Ghideanu, Claudia Susanu, Liliana Palihovici
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
