Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1037/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1037
Ședința publică din data de 16 2008
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena G -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de creditoarele Agenția Domeniilor Statului, cu sediul în B, sector 1,- și B, cu sediul în B, sector 1, str. -. -.., nr.50 împotriva sentinței nr. 152 din data de 11 aprilie 2008 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu debitoarea SC SA, cu sediul în com., jud. D, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, prin lichidator judiciar, cu sediul în Târgoviște, str. - -, -. A,.4,.19, jud. D, creditorii D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, jud. D, SC SA - SDFEE Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 236, jud. D, - prin lichidator SC Insolvency Specialists, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr.155, -. 6,.10, SC SRL, cu sediul în B, sector 5, Calea 13, tronson I, nr. 90,.6, domiciliat în Târgoviște, Calea B, -. C,.4,.23, jud. D, SC SA, cu sediul în P,-, jud. D, domiciliat în com., jud. D, SC SRL, cu sediul în B, ector 1, Calea, intrarea 7-8, nr.155, -. 6, SC SRL, cu sediul în
C,-, jud. D, Primăria P, cu sediul în P, jud. D și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, str. -. -, nr. 1, jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 9 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a permite părților să depună concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 260 Cod pr.civilă a amânat pronunțarea la data de 16 2008, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursurilor de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița în dosarul de faliment nr. 293/F/2002 la data de 9.11.2005 creditoarea Bas olicitat atragerea răspunderii patrimoniale a numiților,
, -escu, ina -escu, ina și G, membrii ai organelor de conducere ai debitoarei, care se fac vinovați de ajungerea societății în stare de insolvență pentru faptele prevăzute de art. 124 lit.c) și d) din Legea nr. 64/1995, cu corespondent în art. 138 lit.c) și d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Autoritatea reclamantă a motivat că analiza indicatorilor economico-financiari prin prisma dispozițiilor art. 1 alin.2 din Legea nr. 64/1995, republicată, pe anii 2000-2002, când lichiditățile, deși constante, nu puteau acoperi datoriile din ce în ce mai mari ale SC SA, a evidențiat că administratorii societății au desfășurat o activitate care a condus în mod vădit la cronicizarea stării de încetare a plăților, contribuind la prejudicierea creditorilor.
Reclamanta a considerat că administratorii nu au ținut contabilitatea conform legii, în contextul în care aceștia au refuzat să pună la dispoziția lichidatorului actele contabile, iar din compararea indicatorilor financiari pe anii 2001-2003 rezultau neconcordanțe evidente între indicatori, ceea ce dovedește că nu reflectau situația reală sau documentele au fost incorect întocmite.
În opinia creditoarei răspunderea administratorilor se impune ca o sancțiune care trebuie aplicată pentru interesul pe care l-au manifestat pentru continuarea mandatului lor de administratori, mandat comercial prezumat a fi oneros (încasarea salariilor și a altor indemnizații de conducere) în loc să solicite deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995.
La data de 26.12.2005 a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva acelorași administratori și pentru același temei de drept și de fapt și creditoarea
Cererea a fost completată și împotriva lui care a deținut contractul de administrare nr. 995/29.11.1999.
La data de 11.06.2006 a formulat cerere de intervenție în interes propriu, calificată de tribunal ca o cerere principală, Agenția Domeniilor Statului B împotriva pârâtului pentru antrenarea răspunderii materiale și obligarea sa la plata sumei de 338.618,18 lei, către creditoare, pentru fapta prevăzută de art.138 lit.c) din Legea nr. 85/2006.
În esență, s-a susținut că acest pârât nu a ținut contabilitatea potrivit legii, nu a îndeplinit corect obligațiile sale de administrator statutar, fiind responsabil și în temeiul art. 73 alin.1 lit.c) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
Cererile creditorilor B și D nu au fost completate cu toate mențiunile prevăzute la art. 112 Cod pr.civilă, în sensul că pentru pârâții, și nu au fost indicate adresele în vederea citării în proces, motiv pentru care, în temeiul art. 133 Cod pr.civilă, cererea împotriva acestor pârâți a fost declarată nulă.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a confirmat calitatea de manager pentru o perioada de 1 an și 4 luni, până la data de 11 aprilie 2001, când a fost înlocuit cu. În această perioadă producția a fost calamitată, situația fiind stabilită prin procese verbale de constatare anexate la dosar (filele 1180-1194, vol IV), iar bunurile materiale, mijloacele fixe, terenurile au fost sechestrate de
A fost depusă întâmpinare și de către, care a precizat că s-a pensionat la data de 11.06.1998 și nu se face vinovat de ajungerea societății în stare de faliment; s-a depus copia deciziei de pensionare nr. - din 24.12.1998 de către pârâtul ina; pârâții, -escu, și au susținut și dovedit că s-au pensionat din anul 1993-1995.
În vederea rezolvării cererilor formulate în contradictoriu cu ceilalți pârâți, tribunalul a dispus efectuarea unor expertize contabile prin care să se stabilească dacă persoanele în cauză au săvârșit faptele prevăzute la art. 137 lit.c) și d) din Legea nr. 85/2006, dacă aceste fapte au condus la starea de insolvență și să se precizeze producerea lor în timp pentru stabilirea cursului prescripției.
Prin sentința nr. 152 din data de 11 aprilie 2008 pronunțat de Tribunalul Dâmbovițas -a aprobat raportul final al lichidatorului judiciar, s-a închis procedura falimentului debitoarei SC SA și s-au respins cererile formulate de creditorii B, D și Agenția Domeniilor Statului privind atragerea răspunderii patrimoniale a administratorilor G, -escu, și ina, au fost anulate cererile de atragere a răspunderii patrimoniale formulate de B și D împotriva pârâților, și, în baza art. 136 din Legea nr.85/2006 a fost descărcat lichidatorul judiciar Cabinetul Individual de Insolvență de orice îndatoriri și responsabilități față de procedură, creditori, debitor și acționarii societății debitoare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că nu s-a făcut dovada că persoanele chemate să răspundă pentru ajungerea societății în stare de insolvență se fac vinovate de comiterea faptelor prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Răspunderea instituită de lege, deși este o răspundere civilă delictuală, se particularizează prin specificul faptelor ilicite care o atrag, pe de o parte, și prin consecințele și urmările produse, direct sau indirect, pe de altă parte.
Pentru faptele prevăzute de art. 138 lit.c) din Legea nr. 85/2006 legiuitorul a impus ca și condiție specială de răspundere, ca persoanele în cauză să fi dispus, în interes personal, continuarea activității care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți.
Referindu-se la fapta ce vizează modul de ținere a contabilității sau de păstrare a documentelor contabile, prevăzută de art. 138 lit.d) din Legea nr. 85/2006, creditorii au rezumat posibilitatea unei asemenea fapte din nepunerea la dispoziția administratorului judiciar/lichidatorului a tuturor documentelor contabile, însă JUDECĂTOR 2: Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena l-sindic a reținut că nici această faptă nu atrage răspunderea în baza art. 138 lit.d) din lege, de vreme ce fapta sancționabilă constă în ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente din vina administratorilor sau neținerea contabilității în conformitate cu legea.
Împotriva sentinței mai sus-menționate au declarat recurs creditoarele Agenția Domeniilor Statului și B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit a fost respinsă cererea privind angajarea răspunderii prevăzute de art. 138 din Legea insolvenței.
Creditoarea Agenția Domeniilor Statului a precizat în motivele de recurs că în mod greșit judecătorul-sindic și-a însușit opinia expertului contabil constând în aceea că pârâții nu au săvârșit fapte de natura celor limitativ prevăzute de art. 138 din lege.
Consideră recurenta că administratorii societății se fac vinovați de continuarea unei activități deficitare întrucât, încă din anul 2000 debitoarea se afla în incapacitate de plată.
Astfel, prin inacțiunea acestora s-a ajuns la creșterea în mod fictiv a pasivului societății prin acumularea de dobânzi și penalități ale debitelor înregistrate la masa credală.
Recurenta-creditoare Bas usținut în motivele de recurs că judecătorul fondul s-a antepronunțat într-un mod flagrant, în condițiile în care a formulat în termen legal obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză, iar judecătorul fondului nu a acordat posibilitatea expertului să își exprime poziția, în cauză fiind evident faptul că raportul de expertiză era incomplet și trebuia refăcut.
A mai precizat recurenta că, în mod cu totul eronat, judecătorul fondului a respins cererea de angajare a răspunderii patrimoniale îndreptată împotriva pârâților, ina, -escu, și ca prescrisă.
Recurenta a invocat și o eroare de procedură în sensul că potrivit dispozitivului sentinței recurate judecătorul fondului a anulat cererile menționate, când sancțiunea care ar fi decurs din considerente ar fi fost "respingerea cererilor ca fiind prescrise".
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, precum și sub toate aspectele potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursurile sunt nefondate, potrivit considerentelor ce urmează:
Răspunderea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței poate fi angajată numai dacă prejudiciul produs creditorilor a fost cauzat prin săvârșirea uneia dintre faptele ilicite reglementate limitativ de acest text de lege.
Pe lângă această condiție, antrenarea răspunderii presupune îndeplinirea cumulativă și a condițiilor referitoare la raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și insolvența debitorului precum și la vinovăția persoanelor a căror răspundere se solicită.
Expertul desemnat în cauză a concluzionat că persoanele chemate să răspundă nu au săvârșit fapte de natura celor prevăzute de art. 138 din lege, pentru a fi antrenată răspunderea acestora. Obiecțiunile formulate de recurentul AVAS la raportul respectiv au fost corect respinse, cu motivarea că aceste tind la tergiversarea cauzei, întrucât expertul a răspuns la toate obiectivele stabilite de judecătorul-sindic din perspectiva săvârșirii faptelor menționate in cererea de angajare a răspunderii prevăzută de art. 138 din lege.
Critica referitoare la faptul că judecătorul-sindic și-a însușit opinia expertului, deși în cauză s-a dovedit săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 lit. c), constând în aceea că pârâții au dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți, este nefondată judecătorul-sindic argumentând corect imposibilitatea reținerii acestei fapte în sarcina pârâților în lipsa probelor din care să rezulte cu certitudine săvârșirea acesteia de către persoanele chemate în judecată.
Simplele susțineri neînsoțite de alte dovezi din care să rezulte continuarea în interes personal a activității debitorului nu pot fi reținute nici de instanța de recurs.
Starea de insolvență a societății a fost determinată de calamitățile naturale din anul 1999, evoluția ulterioară fiind nefavorabilă, determinând deschiderea procedurii în anul 2002.
Debitorul fiind organizat ca societate pe acțiuni, formularea cererii de deschidere a procedurii trebuia să fie aprobată de adunarea generală, astfel că deschiderea procedurii s-a făcut la cererea unui creditor.
Recurenții, având la rândul lor posibilitatea solicitării deschiderii procedurii, nu pot susține numai vinovăția pârâților în creșterea fictivă a pasivului societății prin acumularea accesoriilor creanțelor determinate de continuarea activității unei societăți aflate în insolvență încă din anul 2000.
Cererea de angajare a răspunderii patrimoniale împotriva pârâților, ina, -escu, și nu a fost respinsă ca prescrisă așa cum susține recurentul B, ci ca nefondată, așa cum rezultă din dispozitivul sentinței.
Judecătorul-sindic a anulat cererile formulate de creditorii recurenți împotriva pârâților, și, având în vedere faptul că recurenții, în calitate de reclamanți, nu au indicat domiciliul acestora, deși li s-a pus în vedere să o facă și nici nu au făcut dovada că au dispus măsurile ce se impun pentru aflarea domiciliului acestora pentru a se dispune citarea lor prin publicitate.
Față de lipsa de diligență a reclamantului B, judecătorul-sindic a dispus anularea cererii față de pârâții respectivi, fără să analizeze dacă față de aceștia acțiunea a fost formulată în termen.
Cererile formulate cu privire la pârâții menționați de B au fost respinse pe fond, însă ca un argument în plus, judecătorul-sindic a reținut că față de aceștia dreptul la acțiune ar fi și prescris.
În dispozitivul sentinței cererile nu sunt respinse ca prescrise, ci pe fond, iar pentru pârâții pentru care nu s-a menționat domiciliul cererea a fost anulată.
Analizând probatoriile administrate în cauză, judecătorul-sindic a reținut corect că pârâții nu au săvârșit faptele prevăzute de art. 138 lit. c) și d), pentru a fi antrenată răspunderea acestora, criticile referitoare la fondul cauzei și la excepțiile menționate în motivele de recurs fiind nefondate.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă va respinge ca nefondate recursurile, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de creditoarele Agenția Domeniilor Statului, cu sediul în B, sector 1,- și B, cu sediul în B, sector 1, str. -. -.., nr.50 împotriva sentinței nr. 152 din data de 11 aprilie 2008 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu debitoarea SC SA, cu sediul în com., jud. D, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, prin lichidator judiciar, cu sediul în Târgoviște, str. - -, -. A,.4,.19, jud. D, creditorii D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, jud. D, SC SA - SDFEE Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 236, jud. D, - prin lichidator SC Insolvency Specialists, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr.155, -. 6,.10, SC SRL, cu sediul în B, sector 5, Calea 13, tronson I, nr. 90,.6, domiciliat în Târgoviște, Calea B, -. C,.4,.23, jud. D, SC SA, cu sediul în P,-, jud. D, domiciliat în com., jud. D, SC SRL, cu sediul în B, ector 1, Calea, intrarea 7-8, nr.155, -. 6, SC SRL, cu sediul în
C,-, jud. D, Primăria P, cu sediul în P, jud. D și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, str. -. -, nr. 1, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 2008.
Președinte Judecători
- - G - - -
Grefier
- -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / -2ex./19.09.2008
Dosar fond 293/F/2002- Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond. -
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
