Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1068/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1068/2008
Ședința publică din data de 06 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Iluț
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia Pușcașu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții, și împotriva sentinței civile nr. 2293/2007 pronunțată de la data de 19.11.2007 de Tribunalul Sălaj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații:, ORAȘUL J - PRIN PRIMAR, SC SRL J, intimat DGFP S, debitoarea SC SRL, intimat-lichidator judiciar, având ca obiect procedura insolvenței- închiderea procedurii și antrenare răspundere administratori.
La apelul nominal se prezintă pentru recurenți, avocat.
Procedura de citare este îndeplinită potrivit art. 8 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 prin publicarea citației în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 1580/22.04.2008.
Pentru timbrarea recursului, recurenții au achitat în solidar taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei și au aplicat timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a prezentat referatul cauzei, după care instanța pune în discuție cererea de repunere în termenul de recurs.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea cererii de repunere în termenul de recurs, pe motiv că sentința atacată a fost comunicată la adresa unde pârâții nu mai locuiau, apreciind că datorită acestei realități faptice, recurenții nu au avut cunoștință de sentință în mod obiectiv, sentința nefiind comunicată nici în Buletinul Procedurilor de Insolvență, iar datorită dificultăților materiale și în prezent recurenții locuiesc cu chirie, neavând un alt domiciliu stabil. Mai arată că adresa din buletin a recurenților este identică cu cea de la Registrul Comerțului, inclusiv pentru, respectiv pe--26.
Instanța în deliberare asupra cererii de repunere în termenul de recurs, apreciază că hotărârea primei instanțe nu a fost comunicată cu recurenții prin nici o modalitate, conform Codului d e procedură civilă și Legea nr. 85/2006, neavând posibilitatea să ia cunoștință de hotărârea atacată cu prezentul recurs, motiv pentru care, constată că recursul este declarat în termen legal.
Reprezentantul recurenților declară că nu are de formulat alte cereri și nici excepții de invocat.
Instanța în urma deliberării apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare cauzei și nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, constată că recursul se află în stare de judecată, închide faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 2293/2007 a Tribunalului Sălaj în sensul respingerii ca nefondate a cererilor de atragere a răspunderii administratorilor și asociaților formulate de DGFP S și. Critică sentința atacată ca fiind nemotivată și dată cu aplicarea greșită a legii, precizând că actele contabile ale societății au fost predate administratorului judiciar de către, clădirea înstrăinată inițial s-a reîntors în patrimoniul debitoarei, fiind ulterior înstrăinată avantajos de lichidator și nu s-a prejudiciat în nici un fel societatea. Solicită plata cheltuielilor de judecată, pentru care depune factura emisă în justificarea onorariului avocațial.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2293 din 19 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj privind procedura insolvenței debitoarei SC SRL judecătorul sindic a admis cererea formulată de creditorii DGFP S și și a obligat în solidar pe administratorii statutari ai debitoarei în persoana pârâților, și să suporte în parte pasivul societății debitoare și în temeiul dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 85/2006 a dispus închiderea procedurii și radierea debitoarei din registrul comerțului.
Pentru a hotărî în sensul celor menționate s-a reținut că în speță, procedura de faliment față de societatea debitoare s-a deschis prin sentința civilă nr. 1307/10 mai 2005 Tribunalului Sălaj, în temeiul Legii nr. 64/1995 republicată și prin sentința civilă nr. 292/3 aprilie 2006 s-a dispus trecerea debitoarei în faliment.
Pe parcursul derulării procedurii au fost identificate și valorificate bunurile debitoarei iar sumele obținute au fost distribuite potrivit tabelului de distribuție și a raportului final care a fost aprobat de către creditor.
În ce privește angajarea răspunderii patrimoniale a administratorilor și asociaților se reține că aceștia nu au prezentat actele contabile societății lichidatorului deși au fost solicitate în mod repetat ceea ce prezumă că au folosit o contabilitate neconformă cu legea și pe de altă parte au folosit bunurile societății în folosul lor.
Mai mult, administratorii și asociații au cumpărat un imobil pe care l-au revândut după numai 8 zile ce denotă angajarea societății debitoare într-o activitate economică străină obiectului de activitate iar prețul imobilului nu a fost contabilizat în contabilitatea societății.
Imobilul a fost cumpărat cu suma de 114.000.000 lei și revândut la prețul de 70.000 Euro.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții, și solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii și respingerea cererii de angajarea răspunderii patrimoniale.
În motivarea recursului se susține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct 9 Cod procedură civilă hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece fiind vorba de o răspundere civilă delictuală trebuia demonstrată existența celor patru elemente ale acestei răspunderi: respectiv prejudiciul cert, legătura de cauzalitate, fapta ilicită și vinovăția.
Imobilul care a fost înstrăinat s-a vândut la o valoare superioară celui de achiziție cu mai mult de un an anterior deschiderii procedurii și nu a cauzat nici un prejudiciu societății aflate în insolvență.
De aceea, nu se poate vorbi de nașterea unei răspunderi civile în sarcina lor.
În ce privește neținerea actelor contabile în dosarul tribunalului la fila 157 există un proces-verbal încheiat de administratorul judiciar prin care acestuia i s-au predat actele contabile. Ca atare, au fost încălcate în mod flagrant prevederile legale și principiul caracterului personal al răspunderii civile delictuale.
În sfârșit, mai susțin recurenții hotărârea este nelegală deoarece cererea a fost formulată în temeiul Legii nr. 64/1995 republicată și această cerere prevedea doar posibilitatea angajării răspunderii a membrilor organelor de conducere nu și pentru asociații neadministratori.
De aceea, se apreciază că prima instanță a acordat ceea ce nu s-a cerut încălcând astfel principiul disponibilității care guvernează procesul civil. Se mai susține că deși s-a solicitat să fie obligat la plata unui pasiv de 18.093,54 RON au fost obligați la plata sumei de 36.554,79 RON.
Examinând recursul, în raport de criticile formulate, Curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
În speță, într-adevăr procedura de insolvență față de societatea debitoare s-a deschis sub imperiul Legii nr. 64/1995 republicată. Creditoarea DGFP Sas olicitat la data de 22 februarie 2006 angajarea răspunderii patrimoniale administratorilor statutari ai societății debitoare în temeiul dispozițiilor art. 137 alin (1) lit c și d din lege.
Astfel, s-a invocat că la data de 28 iulie 2000 debitoarea a dobândit prin cumpărare un imobil pe care l-au înstrăinat altei societăți care avea ca administrator pe căsătorită cu și soră cu administratorul din societatea debitoare.
Într-adevăr din raportul administratorului judiciar rezultă că deși le-au fost solicitate prin notificare documente contabile acestea nu au fost puse la dispoziția administratorului judiciar.Procesul-verbal aflat la fila 157 din dosarul de fond la care fac referire recurenții nu fac dovada predării întregii documentații contabile a societății debitoare.
Din conținutul raportului întocmit de lichidatorul judiciar aflat la fila 33 din dosarul de fond rezultă că, la data de 28 iulie 2000 debitoarea a dobândit prin cumpărare proprietatea asupra unui imobil înscris în CF nr. 609 al localității la prețul de 80.000.000 lei.
Ulterior, la data de 15 martie 2004 debitoarea reprezentată prin - asociat- și asociat și administrator a vândut imobilul de mai sus către și sotia, cu toate că primul avea calitatea de administrator în societatea debitoare iar cea de-a doua avea calitatea de asociat.
Cumpărarea imobilului s-a realizat în nume personal bunul intrând în proprietatea privată comună a celor doi soți.
La un interval de 8 zile după această vânzare respectiv la data de 23 martie 2004 cei doi au revândut imobilul către SC care avea ca administrator pe căsătorită cu administrator al societății debitoare și cu sora sa asociat în aceeași societate.
deține și calitatea de asociat majoritar în societatea SC.
Susținerile recurenților în sensul că, nu putea fi angajată răspunderea patrimonială a asociaților și că din acest punct de vedere hotărârea este nelegală sunt nefondate, deoarece în actuala reglementare dată de Legea nr. 85/2006 sub imperiul căreia s-a pronunțat hotărârea atacat cu recursul de față, dispozițiile art. 138 alin (1) stabilesc că poate fi angajată răspunderea patrimonială nu numai a membrilor organelor de supraveghere sau de conducere din cadrul societății ci și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Ca atare, prima instanță în mod corect a reținut că în cauză se impune a fi angajată răspunderea personală nu numai a administratorilor statutari ci și a asociatului fiind astfel incidente dispozițiile art. 138 alin (1) lit a și d din lege.
Este nefondată și critica recurenților în legătură cu neîndeplinirea condițiilor angajării răspunderii pârâților deoarece așa cum rezultă din conținutul dovezilor administrate la instanța de fond rezultă cu prisosință că există elemente de natură să angajeze răspunderea pârâților care prin faptele lor au contribuit la ajungerea societății în insolvență.
Conduita culpabilă a acestora a fost demonstrată și de faptul că pe parcursul derulării procedurii a fost anulat actul de înstrăinare al imobilului, acesta întorcându-se în patrimoniul societății și fiind ulterior vândut în cadrul procedurii de către lichidatorul judiciar.
În ce privește critica referitoare la cuantumul sumei la care au fost obligați aceasta urmează a fi respinsă deoarece eventualele erori de calcul pot fi îndreptate pe calea unei cereri separate în condițiile art. 281 Cod procedură civilă.
În consecință, reținând că nici unul dintre motivele invocate în conținutul cererii de recurs nu este de natură să conducă la modificarea sau casarea hotărârii care este temeinică și legală, recursul se va respinge ca nefondat în baza art. 312 alin (1) Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de, și împotriva sentinței civile nr. 2293 din 19.11.2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 06.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./6.06.2008
Jud.fond.-
Președinte:Adriana IluțJudecători:Adriana Iluț, Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu
| ← Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 90/2008.... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
