Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 107/2010. Curtea de Apel Tg Mures

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA nr. 107/

Ședința publică din 28 Ianuarie 2010

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul, cu domiciliul în comuna de M-/B -.2 județul M, împotriva sentinței nr.1492 pronunțată la data de 12.06.2009 de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde recurentul-pârât prin avocat, lipsă intimatul-lichidator M Insolvency Specialists Târgu-

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul asupra cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 20,00 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, iar intimatul-lichidator a depus note de ședință.

Reprezentantul recurentului-pârât declară că nu are alte cereri de formulat.

În raport de actele și lucrările dosarului, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.

Reprezentantul recurentului-pârât cere admiterea recursului astfel cum este formulat în scris, modificarea hotărârii atacate în senul respingerii cererii formulate de lichidatorul judiciar privind angajarea răspunderii personale a pârâtului și exonerarea acestuia de obligația de a acoperi pasivul debitoarei SC Trans Internațional SRL Târgu- Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA,

Prin sentința nr. 1492 din 12 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș, s-a admis în parte cererea promovată de lichidatorul Insolvency Specialists și s-a dispus angajarea răspunderii personale a pârâtului pentru datoriile falitei Trans Internațional SRL, până la concurența sumei de 1.015.291,44 lei, obligând pârâtul să aducă la masa credală a debitoarei falite suma sus-menționată, care va fi destinată plății datoriilor.

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut următoarele:

Față de debitoarea falită a fost deschisă procedura simplificată a falimentului prin sentința nr. 1285/2007, fiind numit în calitate de lichidator Insolvency Specialists.

Potrivit raportului întocmit de lichidator privind cauzele și motivele insolvenței, pârâtul în calitate de administrator al societății nu a asigurat ținerea evidențelor contabile în conformitate cu dispozițiile legale, motiv pentru care acesta este în culpă pentru ajungerea debitoarei în stare de insolvență. Potrivit acestei raport, debitoarea a predat lichidatorului situația financiară anuală pentru anul 2007, precum și balanța de verificare pe luna februarie 2008.

În cursul soluționării cererii, pârâtul, prin interogatoriu, a învederat că toate documentele contabile au fost ridicate în cursul anului 2006 de către reprezentanții în vederea efectuării unor cercetări penale, aflându-se și în prezent la această instituție.

În ceea ce privește avansurile de trezorerie în cuantum de 1.015.291 lei, pârâtul a învederat că nu poate preciza nimic, însă de regulă cu privire la avansurile ridicate existau documente justificative, în condițiile în care suma a fost ridicată pentru efectuarea unor cheltuieli de transport pe care societatea le efectua în străinătate.

În urma solicitării formulate de judecătorul sindic toate actele contabile ridicate de la debitoare de către au fost puse la dispoziția părților. În urma studierii acestor acte, lichidatorul a procedat la efectuarea unei completări cu privire la raportul asupra cauzelor și motivelor insolvenței, învederând că toate documentele contabile depuse la. au fost studiate, concluzionându-se că există o corectă și legală ținere a evidențelor contabile. S-a învederat de asemenea că nu există nici un act care nu ar fi fost contabilizat, cu precizarea că registrul jurnal nu a fost pus la dispoziția lichidatorului. În urma studierii acestor documente s-a constatat că în ceea ce privește avansurile de trezorerie în cuantum de 1.015.291 lei nu au fost găsite documentele justificative, precizându-se că toate ridicările de numerar ori restituirile de avans neutilizate au fost făcute în baza dispozițiilor de plată, respectiv de încasare completate pe numele administratorului.

Cu privire la aceste lipsuri pârâtul nu a putut preciza nimic, deși i s-a acordat mai multe termene pentru a avea timpul necesar în vederea studierii actelor contabile existente la organele de cercetare penală.

În consecință, având în vedere starea de fapt reținută, judecătorul sindic a constatat că pârâtul în calitate de administrator al debitoarei falite nu a putut prezenta documentele justificative cu privire la modul de utilizare a sumelor de bani ridicate ca și avansuri de trezorerie, lipsa acestor sume de bani menționate scriptic în evidențele contabile conduce la prezumția că acestea au fost folosite în interes personal. În condițiile în care pârâtul în calitate de administrator a îndeplinit toate atribuțiile privind conducerea societății debitoare, răspunderea pentru existența bunurilor înregistrate scriptic în evidențele contabile ale societății revine acestuia, în conformitate cu disp.art.49 din Legea 31/1990. Faptul că aceste sume de bani sunt înscrise în evidențele contabile ale societății, iar pârâtul nu a putut dovedi existența lor sau a modului în care au fost utilizate aceste sume de bani și cauzele care au determinat neoperarea acestei mișcări în contabilitate, operare care ar fi fost obligatorie în conformitate cu dispozițiile Legii 82/1991, conduce la prezumția că acestea au fost folosite în interes personal sau au fost ascunse de către pârât, având în vedere dreptul de dispoziție pe care l-a avut asupra acestor bunuri.

În condițiile în care obligația privitoare la organizarea și conducerea contabilității revine administratorului societății în conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea 82/1991, iar situațiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, a fluxurilor de trezorerie și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată de fiecare comerciant, pârâtul avea obligația de a opera în contabilitate toate operațiile efectuate cu sumele de bani ridicate ca și avansuri de trezorerie. Potrivit celor menționate mai sus pârâtul trebuia să facă dovada modului de utilizare a sumei de 1.015.291,44 lei, lipsă din patrimoniul debitoarei, sumă care reprezintă un procent de 50% din valoarea totală a creanțelor înscrise în tabelul definitiv de obligații.

În ceea ce privește modul de conducere a evidențelor contabile, judecătorul sindic reținut că, după studierea evidențelor contabile care au fost preluate de DNA - Serviciul Teritorial Tg. M, lichidatorul a concluzionat că aceste evidențe au fost conduse în conformitate cu dispozițiile legale, considerent pentru care judecătorul sindic a reținut că, sub acest aspect nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006, pentru a se dispune angajarea răspunderii personale a acestuia pentru pasivul debitoarei falite. Referitor la susținerea lichidatorului în ceea ce privește efectuarea unei activități în interes personal și dispoziția de continuare a activității debitoarei în condițiile în care aceasta ducea în mod vădit la starea de încetare de plăți, judecătorul sindic a reținut că, din probele administrate în cauză nu rezultă că administratorul debitoarei ar fi dispus continuarea unei activități în interes personal în scopul ajungerii debitoarei în starea de insolvență. Faptele menționate de lichidator în cererea introductivă prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. c, din Legea 85/2006, nu pot fi reținute în sarcina pârâtului.

Fapta săvârșită de administratorul debitoarei constând în ridicarea din caseria societății a sumei de 1.015.291,44 lei, fără a putea dovedi modul de utilizare a acesteia în interesul debitoarei, cauzând prin aceasta starea de insolvență a societății reținută potrivit celor de mai sus, se circumscrie sferei de aplicare a dispozițiilor art. 137 lit. din Legea 85/2006, considerent pentru care apreciind sub acest aspect cererea ca fiind întemeiată în parte, judecătorul sindic a dispus admiterea acesteia. În consecință, s-a dispus angajarea răspunderii personale a pârâtului, pentru datoriile debitoarei falite până la concurența sumei de 1.015.291 lei, celelalte fapte menționate în cerere neputând fi reținute în sarcina acestuia.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, solicitând modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii cererii de angajare a răspunderii materiale și exonerarea de la plata sumei de 1.015.291,44 lei, precum și a cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru.

În motivarea cererii de recurs se arată că în mod eronat judecătorul sindic a reținut ca fiind aplicabile în speță dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, întrucât nu există probe care să demonstreze întrunirea elementelor răspunderii civile delictuale. Se recunoaște că a ridicat sume de bani cu titlu de avans, însă din probele administrate în cauză nu reiese cu claritate suma exactă care să-i fi fost remisă și nici un flux concret și coerent de trezorerie. Nu i se poate imputa nicio sumă de bani, în condițiile în care ridicarea avansurilor a fost reflectată în contabilitate, iar lipsa de exactitate a argumentelor lichidatorului judiciar nu se datorează modalității de evidențiere în contabilitate a operațiilor financiar-contabile ale debitoarei.

Judecătorul sindic a făcut aplicarea unei prezumții de culpă în defavoarea lui, considerând în mod netemeinic că ar fi utilizat în interes personal suma pentru care a dispus angajarea răspunderii materiale.

Prin întâmpinarea depusă la dosar lichidatorul M solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluției primei instanțe ca fiind temeinică și legală, susținând că recurentul recunoaște ridicarea sumei de bani cu titlu de avans, însă nu indică în mod concret și nu justifică prin acte contabile folosirea sumelor de bani în interesul debitoarei.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prevăzute de art. 304¹Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, atunci când se constată că au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane. Această faptă presupune, așadar, utilizarea bunurilor mobile sau imobile, corporale sau incorporale, sau a creditelor acordate debitorului, persoană juridică, fie de către instituțiile de credit, fie de către asociați, acționari sau membrii grupului de interes economic, fie de alte persoane juridice. Acest text legal mai prevede că utilizarea acestor bunuri să fi fost făcut în interes propriu sau în interesul altei persoane, fie că este vorba de o persoană fizică, fie de una juridică.

În speță, prin probele administrate în cauză s-a demonstrat că intrarea debitoarei în stare de insolvență, se datorează blocării lichidităților bănești, prin ridicarea acestora sub formă de avansuri din trezorerie și nedecontate, dar și datorită pasivității conducerii societății în achitarea datoriilor fiscale. Ridicarea avansurilor din trezorerie este recunoscută de către recurent, însă nu indică în mod concret și nu poate justifica prin acte folosirea sumelor ridicate în interesul debitoarei. Imposibilitatea demonstrării împrejurării că sumele de bani ridicate au fost folosite în interesul debitoarei se datorează culpei administratorului recurent care nu și-a respectat obligațiile de administrator, fie prin lipsa de control a contabilității societății, deși avea această obligație legală, fie datorită stării de pasivitate, deși în virtutea atribuțiilor lui era dator să-și îndeplinească obligațiile mandatului dat de debitoare.

Prin urmare, se constată de către instanța de control că în mod corect a fost reținută răspunderea pârâtului recurent pentru fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, astfel că în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 316 din același cod, va respinge recursul ca nefondat și va menține soluția primei instanțe, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge recursul formulat de, domiciliat în comuna de M,-/B -.2 județul M, împotriva sentinței nr.1492 din 12 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat

,

GREFIER,

red.

tehnored. BI/4ex

jud.fond:

-4.03.2010-

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată ....		Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 467/2009.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță