Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1044/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1044/COM
Ședința publică din 1 octombrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Dorin Ilie
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr.381/26.02.2009, pronunțată de judecătorul sindic de pe lângă Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată IMPORT EXPORT prin lichidator judiciar, creditoarea intimată A Municipiului T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat dr. în reprezentarea lichidatorului judiciar, al debitoarei intimate IMPORT EXPORT, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul lichidatorului judiciar depune la dosarul cauzei delegația de reprezentare, tabelul definitiv al creanțelor asupra averii debitoarei și concluzii scrise.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul lichidatorului judiciar solicită respingerea recursului declarat în cauză ca fiind nefondat, cu cheltuieli de judecată, precizând că solicitarea recurentei adresată primei instanțe de aoa utoriza să introducă cererea de antrenare a răspunderii prevăzută de art.138 alin.1 din Legea nr. 85/2006, modificată, este nefondată, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 381/26.02.2009, pronunțată de judecătorul sindic de pe lângă Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a respins obiecțiunile formulate de creditoarea AVAS.
S-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC Import Export SRL, cu sediul social în T, str. -. --. 3,. 4, jud.T, radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, a descărcat lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență, cu sediul Str. tru, nr.3,.1, jud. T, de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că la data de 04.12.2008 lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC Import Export SRL a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului; că procedura concursuală a fost deschisă prin Încheierea nr. 694/10.04.2008; că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței; că notificarea a fost publicată și în ziarul "Evenimentul Zilei" din data de 22.05.2008, conform art. 61 alin.3 din Legea privind procedura insolvenței,
Examinând obiecțiunile cu soluționarea cărora este investit judecătorul sindic reține că, prin acestea, creditoarea AVAS solicitat continuarea procedurii pentru ca lichidatorul, conform art. 138 alin. 1 din lg85/2006 să formuleze cererea de angajare a răspunderii patrimoniale față de persoanele care au cauzat insolvența debitoarei, iar în cazul în care lichidatorul nu apelează la prerogativa conferită de textul de lege arătată, creditoarea solicită judecătorului sindic să autorizeze creditorul să formuleze această cerere. În drept, obiecțiunile sunt întemeiate pe disp. Art. 129 și 138 din legea insolvenței.
Analizând obiecțiunile creditoarei, respectiv cererea de continuare a procedurii, judecătorul sindic a constatat că ele sunt neîntemeiate întrucât, pe de o parte, în cauză s-au finalizat toate demersurile procedurale prevăzute de legea insolvenței, debitoarea nu deține în averea sa bunuri care să poată fi valorificate pentru acoperirea cheltuielilor ce se efectuează și a creanțelor, iar pe de altă parte, lichidatorul nu a omis (pentru a fi aplicabile dispozițiile alin. 3 al art. 138) să indice persoanele ce ar putea răspunde patrimonial pentru modul în care au condus societatea, ci dimpotrivă a arătat că nu se poate reține în conduita acestora vreuna din faptele, prevăzute de lege, de natură să ducă la atragerea răspunderii patrimoniale în condițiile art. 138.
Constatând așadar, că nu sunt întemeiate obiecțiunile AVAS, judecătorul sindic a respins ca atare.
Constatând incidente în cauză disp. art. 131 din Lg.85/2006 văzând că în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii, cu consecințele prevăzute de lege.
Împotriva sentinței comerciale nr.381/26.02.2009, pronunțată de judecătorul sindic de pe lângă Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond cu motivarea că fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel, recursul nu este limitat la motivele prevăzute de art.304 Cod procedura civila, instanța de recurs având, posibilitatea sa examineze cauza sub toate aspectele, potrivit art.304 indice 1 Cod procedura civila.
Când prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 (art.304 pct.5 c Cod Penal)
Când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (art.304 pct.7 proc.civ.), Judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșita a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedura civila)
Judecătorul sindic a analizat total eronat cererea formulata de către creditoarea AVAS, astfel:
Creditoarea AVAS formulat o cerere prin care solicită ca, in cazul în care lichidatorul judiciar nu formulează cererea prevăzuta de art. 138 din Legea 85/2006, să autorizeze creditorii să formuleze o asemenea cerere (având în vedere că în speța de fata nu s-a putut constitui Comitetul Creditorilor din culpa lichidatorului judiciar)
Motivarea este în deplină contradicție cu DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE NR.549/2007 care a stabilit că dispozițiile art. 138 alin.3 din Legea 85/2006 sunt constituționale și că in condițiile în care nu a fost format un comitet al creditorilor, oricare dintre creditori este îndreptățit să exercite personal toate atribuțiile pe care legea le prevede în sarcina comitetului creditorilor, inclusiv aceea de solicita judecătorului sindic autorizarea introducerii acțiunii privind stabilirea răspunderii membrilor organelor de conducere.
Cererea formulata de AVAS, este perfect legala si in conformitate cu dispozițiile Legii 85/2006, astfel:
In cazul in care lichidatorul judiciar nu formulează cererea prevăzuta de art.138 din Legea 85/2006, legea dă posibilitatea comitetului creditorilor (în speța de fata creditorilor) să formuleze această cerere.
Pentru putea formula aceasta cerere este nevoie de autorizarea judecătorului sindic. Aceasta cerere este perfect legala, premergătoare formulării cererii de angajare a răspunderii patrimoniale, care este cerută de cursul procedural prevăzut de Legea 85/2006, si care nu are nici un fel de legătura cu fondul dreptului,
Reiterează faptul ca judecătorul sindic a fost investit cu o cerere premergătoare cererii prevăzuta de art.138 din Legea 85/2006, care nu are legătura cu fondul cererii prevăzută de acest articol, ci este pur si simplu o etapa procesuala, impusa de Legea 85/2006, etapa procesuala pe care judecătorul sindic si lichidatorul judiciar erau obligați sa ii dea curs.
Este evident ca in prezenta cauza sunt incidente disp.art.138 alin.3) teza finala, respectiv " daca lichidatorul judiciar a omis sa formuleze acțiunea prevăzuta de art.138 si răspunderea persoanelor la care se refera alin. 1) amenința să se prescrie"
Este evident că răspunderea persoanelor la care se refera alin. 1) amenința sa se prescrie, având in vedere ca prin închiderea procedurii falimentului debitoare, nu mai exista nici o posibilitate reala de angajarea a răspunderii patrimoniale, astfel încât răspunderea persoanelor nu numai că amenință să se prescrie, dar se va prescrie cu siguranța.
Învederează instanței faptul ca, potrivit dispozițiilor art.138 lit.d) din Legea nr 85/2006 (dispoziții aplicabile in cauza dedusa judecații.), răspunderea administratorilor se poate dispune dacă "au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea."
Totodată, trebuie menționat faptul că, potrivit art. 138 lit. din Legea nr.85/2006, simplul fapt ca administratorul falitului nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile, atrage răspunderea acestuia, deoarece nu exista posibilitatea de se analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul a folosit veniturile obținute.
În acest sens, învederează instanței faptul că, potrivit teoriei și practicii juridice, în dreptul civil și în cel comercial, operează două reguli principale: prima, că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua, că indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
În cazul de față, indiferent de faptul că administratorul falitului a încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii (contabilității în cazul de față) situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de a prezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin 1 lit. c și alin 2, ale art. 134 alin 1 și 2 și ale art. 181 din Legea nr. 31/1990 rep. - Legea societăților comerciale, ale art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991 rep. - Legea contabilității. Astfel:
Potrivit dispozițiilor art. 73 alin 1 lit. c din Legea nr. 31/1990 rep. "administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru:. c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere" și potrivit dispozițiilor art. 73 alin 2 "Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment al societăți.
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin 4 din Legea nr. 82/1991 rep. "Răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor. care au obligația gestionării patrimoniului"
Mai mult, având in vedere faptul ca, potrivit art. 72 din Legea nr.31/1990
republicata,"obligațiile si răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat", instanța trebuie sa aibă în vedere si dispozițiile art. 1540 Cod civil: " mandatarul este răspunzător nu numai pentru doi, dar încă și de culpa comisă în executarea mandatului". De asemenea potrivit alin. 2 al aceluiași articol, in cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului ( administratorului ) se apreciază cu mai multa rigurozitate.
Potrivit art. 374 din Codul Comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speța de fata administratorul nefacând dovada contrarie.
Învederează instanței de judecata faptul ca răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plați, așa cum este reglementata de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, este o răspundere speciala, care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare acoperirii pasivului debitoarei falite.
a suferit un prejudiciu " cărui existenta certa se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului ca societatea a ajuns in încetare de plați, ci și împrejurării ca obligațiile fata de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului." - - Răspunderea organelor de conducere ale debitorului în procedura insolvenței.
Dispozițiile art. 35 alin. 3 si alin. 4 din Decretul nr.31/1954 prevăd ca:" faptele ilicite săvârșite de organele sale obliga însăși persoana juridica, daca au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor. Faptele ilicite atrag și răspunderea personala a celui ce le-a săvârșit, atât fata de persoana juridica, cât și față de cel al treilea."
Aflându-ne pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumată, potrivit art. 1082 Cod civ. raportat la art. 138 din Legea 85/2006, republicată.
În cauza, răspunderea trebuie apreciată in abstracto, cu mai multa rigurozitate, având in vedere ca administratorul a acționat in temeiul unui mandat comercial.
În conformitate cu dispozițiile art. 1080 alin. 1. civ. coroborate cu art. 1600.civ. devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care isi subordonează masurile luate exigentelor impuse de regulile de conviețuire sociala.
Prejudiciul produs exista, constând in însăși creanța cedata de CAS T către AVAS, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Art. 138 din Legea 85/2006 stabilește ca, prin săvârșirea de către administrator uneia din faptele prevăzute la acest articol, se va angaja răspunderea civila a acestuia, raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, dar și din oficiu în limitele conferite de art.306 alin.2 proc.civ. Curtea constată conform considerentelor ce se vor expune mai jos, că recursul declarat nu este fondat, urmând a fi respins.
Criticile aduse de creditoare sentinței comerciale nr.381/26.02.2009, pronunțată de judecătorul sindic de pe lângă Tribunalul Timiș se referă la incidența în cauză dispozițiilor art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006.
Actele și lucrările dosarului confirmă faptul că organele care aplică procedura insolvenței au respectat regulile după care se călăuzesc în această procedură. Judecătorul sindic nu se poate legal autoînvesti cu stabilirea răspunderii în temeiul dispozițiilor art.138 din Legea nr. 85/2006, cererea de angajare a răspunderii putând fi făcută ca regulă numai de administratorul juridic sau de lichidator și numai ca excepție în condițiile art.138 alin.3 din lege, de comitetul creditorilor. Din economia dispozițiilor legii mai rezultă faptul că titularii acțiunii în răspundere civilă nu au obligația de a solicita angajarea răspunderii, ci doar posibilitatea legală în condițiile în care apreciază ca fiind oportună angajarea răspunderii. Astfel, în speță lichidatorul judiciar nu a solicitat atragerea răspunderii materiale a asociaților și administratorului deoarece nu a putut reține un raport de cauzalitate între instalarea stării de incapacitate de plată și faptele menționate la art.138 alin.1 din lege.
Prin urmare, judecătorul sindic în mod corect a respins cererea de autorizare a creditoarei în condițiile alineatului 3 al aceluiași articol, apreciind ca nefiind întrunite cerințele textului, în condițiile în care lichidatorul judiciar nu a omis în raportul său să indice persoanele culpabile de starea de insolvență și nu a omis să formuleze acțiunea, ci analizând a constatat că nu sunt incidente prevederile art.138 din Legea nr.85/2006.
Criticile recurentei legate de problema aplicării art.138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art.131 din Legea nr. 85/2006, creditoarele neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Față de cele reținute, având în vedere că în cauză nu există motive de casare sau modificare a hotărârii atacate, în baza.312 alin.1 proc.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
În baza art.274 proc.civ. obligă recurenta să plătească intimatei IMPORT EXPORT prin lichidator judiciar suma de 1.300 lei cheltuieli de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr.381/26.02.2009, pronunțată de judecătorul sindic de pe lângă Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatei IMPORT EXPORT prin lichidator judiciar 1.300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
DR. - - DR. - - - -
GREFIER,
Red.26.10.2009
Tehnored 2 ex.27.10.2009
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Jud.
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Magdalena Mălescu, Dorin Ilie
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
