Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 108/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 108
Ședința publică de la 29 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea DGFP S împotriva Sentinței civile nr. 1605/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, având în vedere actele dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecarea și în lipsă, conform art. 242 alin. pr.civ. lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Constată că prin sentința nr. 1605/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Sibius -a respins cererea creditoarei DGFP S pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SRL
Pentru a pronunța această soluție judecătorul sindic a reținut că, potrivit prevederilor art. 31 din Legea nr. 85/2006 este îndreptățit să ceară deschiderea procedurii creditorul definit la art. 3 pct.6 contra unui debitor prezumat ca fiind în starea de vădită insolvență, definită la art. 3 pct 1 lit. a dacă posedă o creanță având un cuantum cel puțin egal cu pragul de 30.000 lei prevăzut de art. 3 pct. 12 din lege.
Legitimarea conferită de art. 31 din Legea nr. 85/2006 pentru a declanșa procedura insolvenței este condiționată de existența unei creanțe care să îndeplinească cele 3 condiții și anume să fie certă, lichidă și exigibilă în sensul definit prin art. 379 alin.2 și 3.pr.civ. și art. 1023.civ.
În cauză, creditorul bugetar Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S și-a justificat calitatea de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii pe baza deciziilor de impunere (întocmite pe baza declarațiilor fiscale ale contribuabilului, societatea comercială) emise în anul 2005 - 2007 și care au fost materializate în titlurile executorii depuse la dosarul cauzei.
Pentru titlurile executorii anexate somației nr. -/1331, somației nr. -/83569, somației nr. -/422, somației nr. -/20, debitoarea nu a făcut dovada comunicării acestora conform art. 44 (3) pr.fiscală, în sensul că, din procesele-verbale privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate, nu rezultă că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele debitoarei SC SRL.Se face doar mențiunea că s-a afișat anunțul cu nr.107, 15, 110, 74, . din data de . fără a se menționa ce conține acest anunț.
Apoi, modalitatea de comunicare a actelor fiscale, prin publicitate, pe pagina de internet atrag o puternică îndoială asupra împrejurării că au fost respectate prevederile art. 44.pr.fiscală, în lipsa dovezilor privind indicarea documentelor fiscale publicate.
Comunicarea prin publicitate se impune în cazul în care s-a constatat că s-a refuzat primirea actului la domiciliul fiscal al contribuabilului sau s-a constatat lipsa oricărei persoane la acest sediu.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta creditoare DGFP S solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii cererii sale așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului se susține, că este vorba despre o creanță certă - asupra ei nefiind niciun litigiu, lichidă - câtimea ei fiind precis determinată - 50.735 lei, depășește valoarea prag de 30.000 lei și este și exigibilă, așa cum se poate observa din centralizatorul obligațiilor fiscale depus la dosarul cauzei.
Mai mult, debitoarea nu a contestat titlurile executorii care fac dovada creanței DGFP, titluri executorii comunicate acesteia în conformitate cu prevederile art. 44.pr.fiscală.
În legătură cu comunicarea actelor prin publicitate, fiecare somație împreună cu titlurile executorii aferente sunt cuprinse în anunțuri colective, întocmite separat pentru fiecare dată în parte. Acestea cuprind data somației emise, precum și denumirea contribuabilului pe numele căruia au fost emise, respectându-se așadar strict prevederile art. 44 alin. 3.pr.fiscală, legate de comunicarea actelor de procedură.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată următoarele.
Potrivit art. 85-89 din OG 92/2003 republicată privind codul d e procedură fiscală, stabilirea obligațiilor fiscale, ce constituie titlu de creanță potrivit art. 110 din același act normativ și totodată titlu executoriu potrivit art. 141 din ordonanță, se face atât prin propria declarație a contribuabilului, cât și pe baza unor decizii de imputare ori alte astfel de decizii, asimilate deciziilor de imputare, emise de organul fiscal. Numai în ce privește aceste din urmă obligații fiscale există obligația comunicării lor în conformitate cu dispozițiile art. 44.pr.fiscală, într-adevăr sub sancțiunea nulității în conformitate cu art. 46 din același act normativ, declarațiile fiscale ale contribuabilului fiind prezumate în cunoștință prin însuși faptul declarării lor.
La dosar există atât dovada declarațiilor fiscale depuse de debitoare, cât și a deciziilor referitoare la obligațiile de plată accesorii (decizii pentru plata obligațiilor accesorii), comunicate debitoarei, așa cum rezultă din dovezile anexate. În condițiile în care debitoarea, luând la cunoștință despre prezentul proces, nu a contestat că nu i-ar fi fost comunicate actele menționate, instanța nu putea invoca din oficiu, neregularități legate de aceste comunicări și să constate că această procedură este neîndeplinită. Dispozițiile privitoare la comunicarea actelor menționate debitorului sunt instituite în favoarea acestuia așa încât, devine singurul care le poate invoca.
Rezultă din actele depuse că s-a făcut comunicarea actelor conform art. 44 alin. 3.pr.fiscală la sediul și pe pagina de internet, modalități de comunicare prevăzute de lege, astfel că, îndoiala despre care face vorbire judecătorul sindic, nu își are temei.
În aceste condiții, în care obligațiile fiscale ale debitoarei sunt dovedite, în condițiile legii, inclusiv din perspectiva comunicării lor cu debitoarea, dobândind astfel calitatea de a fi certe, lichide și exigibile în contextul art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic era obligat să procedeze la deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
Așa fiind, se va admite recursul de față, cu consecința modificării sentinței în sensul admiterii cererii creditoarei.
Urmare a acestei soluții, judecătorul sindic va proceda la deschiderea procedurii insolvenței și la îndeplinirea tuturor actelor și măsurilor imediat ulterioare deschiderii procedurii insolvenței prevăzute în sarcina sa de Legea nr. 85/2006, cum ar fi cele de numire a administratorului judiciar în condițiile art. 34 sau de luare a primelor măsuri în condițiile art. 32 alin. 2 raportat la art. 61 și următoarele din lege.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarea DGFP S împotriva sentinței civile nr. 1605/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu, modifică sentința atacată, admite cererea creditoarei DGFP S și dispune judecătorului sindic să deschidă procedura insolvenței împotriva debitoarei SC SRL
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 29.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Th.
Ex.4/18.03.2010
Jud.sindic:
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă, Ioan Cibu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 52/2010.... → |
|---|
