Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1107/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 1107/
Ședința publică din 10 decembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de debitoarea "" cu sediul în Târnăveni,-, județul M, și creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu M,--3 jud. M, împotriva sentinței nr. 1426 din 12 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș, precum și a cererii de intervenție voluntară accesorie în favoarea Târnăveni, formulată de Sindicatul Liber al - creditori ai Târnăveni, cu sediul în Târnăveni-, județul
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 02.12.2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, a cărei pronunțare a fost amânată la data de 10.12.2008.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1426/12.10.2007, pronunțată de judecătorul sindic în dos. nr- al Tribunalului Comercial Mureș, au fost respinse contestațiile debitoarei "" în contradictoriu cu F Marfă prin reprezentant Sucursala B, cu prin reprezentant Sucursala B, cu Administrația Națională "Apele Române" și cu prin reprezentant
A admis cererile celor patru creditoare, a constatat că debitoarea se află în încetare de plăți și a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței față de această debitoare cu prevederea tuturor mențiunilor indicate de Legea nr. 85/2006 legate de dispoziția de deschidere, inclusiv în ce privește numirea administratorului judiciar provizoriu.
La data de 12.02.2007 creditoarei Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă "CFR Marfă" B prin reprezentant CFR Marfă B, în contradictoriu cu debitoarea "" Târnăveni, a solicitat deschiderea procedurii insolvenței pentru creanța de 185.953,87 lei noi.
În motivarea cererii de deschidere se arată că aceeași debitoare a mai fost supusă procedurii de reorganizare și faliment prevăzută de Legea nr.64/1995, în dosarul nr. 2648/2002 la Tribunalul Mureș, procedură ce a fost închisă prin sentința nr. 832/08.04.2004 pronunțată de judecătorul și prin care s-a instituit și obligația în sarcina debitoarei de a încheia tranzacții cu toți creditorii ei. În acest context, a consimțit la încheierea protocolului nr- cu debitoarea prin care îi recunoștea creanța de la acea vreme în cuantum de 293.442,35 lei noi consolidată în valută în echivalent de 73.377 euro și se obliga să o restituie pe durata a patru ani, respectiv octombrie 2004 - martie 2008, în rate anuale. Debitoarea "" Târnăveni, susține creditoarea, nu a înțeles să își îndeplinească obligațiile asumate prin protocolul evocat anterior, stingând doar o creanță în cuantum total de 107.488,48 lei noi, rămânând să mai achite suma totală de 185.953,87 lei noi, din care suma de 79.580,16 lei noi reprezentând obligații scadente aferente anului 2006, suma de 91.701,12 lei noi reprezentând cele scadente aferent anului 2007, precum și suma de 14.672,70 lei noi reprezentând cele scadente aferent anului 2008. De asemenea, creditoarea pretinde că debitoarea nu a înțeles să respecte ritmicitatea acoperirii debitelor potrivit protocolului încheiat, achitând doar sume mici și la intervale neregulate de timp, ultima plată în acest sens efectuând-o la data de 30.11.2006, dată de la care s-a împlinit termenul legal de 60 de zile pentru a prezuma starea ei de insolvență.
Împotriva acestei cereri de deschidere a procedurii, creditoarea, se arată în considerentele hotărârii atacate, a formulat contestație în termen, solicitând în concret respingerea cererii pretinsei creditoare în contra ei, dar și, incidental, stabilirea în sarcinei ei a obligației procesuale de constituire a unei cauțiuni în cuantum de 10% din valoarea creanțelor pe care i le pretinde în această modalitate procesuală. Debitoarea a invocat excepția de procedură a lipsei calității procesuale de exercițiu a creditoarei, în sensul în care acțiunea a fost formulată de un subiect fără personalitate juridică - SUCURSALA Ba T. CFR MARFA, în aceste condiții impunându-se admiterea excepției lipsei capacității procesuale de exercițiu și respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței ca fiind nelegală.
În ce privește starea de incapacitate de plăți în care s-ar afla reclamată de creditoarea ei, debitoarea a susținut că nu este întemeiată, dovada capacității de plată considerând-o evidentă din înscrisurile înfățișate din care ar rezulta, fără putință de tăgadă, faptul că a făcut plăți către diverși creditori în anul 2005 în cuantum de 5.867.538,48 lei noi, iar în anul 2006 în cuantum de 11.217.507,22 lei noi, plățile efectuate de ea în anul 2006 către bugetul de stat consolidat ridicându-se la un cuantum de 152.906,00 lei noi. În aceste condiții a apreciat ca reușită încercarea de răsturnare a prezumției de insolvență uzitată de adversarul ei procesual. Debitoarea a mai expus apărări relative și la lipsa cumulativă a calităților creanței ce i se opune de către creditoarea ei, de a fi certă, lichidă și exigibilă, în sensul că ar fi intervenit o nouă convenție de reeșalonare a obligațiilor pe care le are față de creditoare, fapt pentru care s-a preconstituit un nou înscris la data de 01.02.2007 și potrivit căreia termenele scadente stipulate în protocolul încheiat la 10.03.2004 s-ar fi prorogat pe o perioadă de 24 de luni de la încheierea ei - 01.02.2007.
Creditoarea prin apărările făcute, reține judecătorul sindic, arată că pretinsele plăți făcute altor creditori nu-i pot fi opuse atâta timp cât a încetat plata obligațiilor comerciale asumate chiar față de ea, ultima astfel de plată consemnându-se la data de 30.11.2006. Cât privește contestarea calităților creanței pretinsă de ea de către debitoare, creditoarea a afirmat că aceste calități au fost constatate de către judecătorul sindic încă pe parcursul procedurii insolvenței deschisă în contra aceleiași debitoare în anul 2002 și care a făcut obiectul dosarului nr.2648/2002 al Tribunalului Mureș. Or, protocolul nr- încheiat la 10.03.2004 a reprezentat exteriorizarea unui beneficiu voluntar oferit debitoarei de a eșalona pe o anumită perioadă îndeplinirea voluntară a obligațiilor comerciale ale ei cuprinse în titlul de creanță necontestat, în virtutea executării cu bună credință a obligațiilor comerciale contractuale. Referitor la actul juridic încheiat la data de 01.02.2007, creditoarea a relevat că nu reprezintă decât o consemnare a negocierilor purtate cu debitoarea la acea dată, ocazie când debitoarea i-a propus o nouă reeșalonare a obligațiilor restante, fără însă a exista dovada acceptării unei astfel de propuneri, acel înscris preconstituit nefiind a produce efecte juridice față de termenele scadente ale obligațiilor comerciale litigioase.
Judecătorul sindic a constatat conexarea, în temeiul art. 31 alin. 3 din Legea nr.85/2006, a cererilor creditorilor Societatea Națională " Ferate Române" B (în continuare denumită prescurtat SNCFR RA), prin mandatara CFR Marfă B prin reprezentant Sucursala B înregistrată sub nr.254/1371/19.02.2007, Administrația Națională "Apele Române" prin reprezentant Direcția Apelor M înregistrată sub nr. 1274/1371/07.08.2007, dar și a Ministerului Finanțelor Publice prin reprezentant Direcția Generală a Finanțelor Publice
La data de 19.02.2007 a fost înregistrată la Tribunalul Comercial Mureș cererea creditoarei Societatea Națională " Ferate Române" B (în continuare denumită prescurtat SNCFR RA) prin mandatara CFR Marfă B, în contradictoriu cu debitoarea "" Târnăveni, prin care a solicitat declanșarea procedurii insolvenței pentru creanța de 196.823,46 lei noi.
În esență, își continuă raționamentul judecătorul sindic, și această creditoare arată că debitoarea a mai fost supusă procedurii reorganizării și falimentului în dos. nr. 2648/2002 la Tribunalul Mureș - Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 832/08.04.2004 pronunțată de judecătorul sindic s-a instituit și obligația în sarcina debitoarei de a încheia tranzacție inclusiv cu această creditoare, fapt pentru care creditoarea și debitoarea au consimțit la încheierea protocolului nr- la data de 10.03.2004 prin care se recunoștea creanța de la acea vreme în cuantum de 2.741.499.974 lei vechi consolidată în valută în echivalent de 68.553 euro și se obliga să o restituie pe durata a patru ani, respectiv octombrie 2004 - martie 2008, în rate anuale. Și această creditoare arată că debitoarea nu a înțeles să își îndeplinească obligațiile asumate prin protocolul evocat anterior, stingând doar o creanță în cuantum total de 77.326,5418 lei noi, rămânând să mai achite suma totală de 196.823,4556 lei noi, din care suma de 11.771,0459 lei noi reprezentând obligații scadente aferente anului 2005, suma de 85.672,5987 lei noi reprezentând cele scadente aferent anului 2006, suma de 85.672,7187 lei noi reprezentând obligații scadente aferent anului 2007, precum și suma de 13.706,9151 lei noi reprezentând cele scadente aferent anului 2008.
Și față de această cerere de deschidere, relevă judecătorul sindic, debitoarea a formulat contestație în termen, motivele de fapt și de drept fiind aceleași ca și în contra primei cereri de deschidere, inclusiv în ce privește excepția lipsei calității procesuale de exercițiu.
La data de 07.08.2007 a fost înregistrată la Tribunalul Comercial Mureș și cererea creditoarei Administrația Națională "Apele Române" prin reprezentant Direcția Apelor M, în contra aceleiași debitoare "" Târnăveni, prin care a solicitat în contra acesteia din urmă declanșarea procedurii insolvenței pentru creanța de 485.466,22 lei noi. În esență, creditoarea a motivat că a încheiat cu debitoarea contractul privind prestarea de servicii de gospodărire a apelor nr.511/2003, modificat ulterior prin actele adiționale nr.1/2004, respectiv nr. 2/2005, pentru perioada de la 01.01.2003 la 31.12.2007, prin care s-a obligat să furnizeze debitoarei servicii de asigurare a resurselor de apă brută, asigurare nivel de captare și alte servicii de gospodărire a apelor, debitoarea asumându-și obligația de a plăti prețul tuturor acestor servicii, contract în raport cu care creditoarea a învederat că și-a îndeplinit întocmai obligațiile comerciale asumate față de debitoare, însă aceasta din urmă nu ar fi procedat similar, astfel că în perioada 28.02.2003-30.09.2005 ar fi acumulat debite restante în cuantum de 366.700,6o lei noi circumscrise facturilor nerefuzate, dar neachitate de debitoare, precum și penalități de întârziere contractuale în cuantum de 153.765,62 lei noi. Astfel, prin ordonanța nr. 274/10.04.2006 pronunțată în dosarul nr.149/2006 de Tribunalul Comercial Mureș, rămasă irevocabilă. În acest fel, deținând titlul executoriu descris anterior, creditoarea a mai afirmat și deschiderea formelor de executare silită în contra debitoarei ei prin mijlocirea executorului judecătoresc în urma cărora a reușit satisfacerea doar parțială a creanțelor pretinse ei, în limita sumei de 35.000 lei obținută prin poprire.
La data de 10.08.2007, se arată în continuare în hotărârea atacată, a fost înregistrată la Tribunalul Comercial Mureș și cererea creditorului Ministerul Finanțelor Publice prin subsidiara Direcția Generală a Finanțelor Publice M (în continuare denumit prescurtat MFP-DGFP), în contra aceleiași debitoare "" Târnăveni, prin care a solicitat în contra acesteia din urmă declanșarea procedurii insolvenței pentru creanța de 27.293.373 lei. În esență, acest creditor a învederat că debitoarea a ignorat îndeplinirea obligațiilor fiscale ce îi reveneau și în considerarea cărora s-au emis titluri de creanță, ulterior confirmate prin titluri executorii, în vederea recuperării lor deschizând în contra ei formele de executare silită fiscală, fără însă ca până la respectivul moment să fi reușit acoperirea vreunora dintre ele. A mai afirmat că ultima plată făcută de debitoare în scopul stingerii unor creanțe bugetare s-a consemnat la data de 29.05.2007 în cuantum total de 1919 lei.
Și în raport cu cele două cereri de deschidere a procedurii insolvenței, formulate de acești din urmă doi creditori, debitoarea a formulat contestații invocând, practic, aceleași apărări pe fond ca și în cazul celorlalte două cereri de deschidere a procedurii.
Creditoarea prin M, reține judecătorul sindic, a combătut susținerile debitoarei potrivit cărora nu s-ar afla în incapacitate de plată, afirmând că întinderea obligațiilor fiscale scadente și consemnate în titluri fiscale executorii ar fi de 27.293.373 lei noi, în timp ce ultima plată efectuată de debitoare în scopul stingerii lor măcar parțial s-ar fi consemnat tocmai la data de 29.05.2007 și doar în cuantum insignifiant de 1919,00 lei noi, raportat la totalul debitelor scadente față de el. A afirmat cu aceeași ocazie că pretinde creanțe bugetare constatate prin titluri executorii necontestate înlăuntrul termenelor defipte de legiuitor, această împrejurare fiind prin ea însăși aptă să asigure lichiditatea, certitudinea și exigibilitatea lor sub incidența dispozițiunilor art.66 din Legea nr.85/2006. Mai mult, creditoarea interpretează și datele financiare raportate chiar de debitoare gestionarului registrului comerțului, cât și organelor fiscale, interpretare în urma căreia concluzionează existența vădită a stării de incapacitate de plată în care se găsește și nu doar o prezumție a existenței unei astfel de stări. Creditoarea a afirmat și el promovarea formelor de executare silită fiscală în contra debitoarei, rămase însă fără vreun rezultat pozitiv pentru el, dar a acuzat debitoarea și că desfășoară o activitate comercială cu disfuncționalități evidente, în lipsa unor fonduri bănești lichide, aspecte ce ar fi apte să pericliteze siguranța circuitului comercial.
Pe parcursul soluționării celor patru cereri de deschidere a procedurii, debitoarea a sesizat judecătorul sindic cu o pretinsă excepție de neconstituționalitate a art. 33 alin.2 din Legea nr.85/2006
Judecătorul sindic face largi aprecieri asupra neconstituționalității dispozițiilor art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, opinând în sensul neconstituționalității acestor dispoziții, însă, în mod just și corect, în timpul soluționării prezentului recurs, Curtea Constituțională a constatat prin decizia nr. 658*/10.06.2008 că excepția invocată este nefondată, cu atât mai mult cu cât asupra aceluiași text s-a mai pronunțat prin alte decizii anterioare ( 205 - 208 dos. recurs).
În ce privește excepțiile lipsei calității procesuale active a creditorilor, respectiv prin reprezentant Sucursala B au fost respinse de judecătorul sindic prin încheierea interlocutorie din 03.10.2007 ( 216 - 220, vol. I), reținând, în esență, că cererile de deschidere a procedurii promovate de Sucursala B nu s-au realizat în nume propriu, ci în numele creditorilor. De asemenea, judecătorul sindic a reținut ca probatoriu actele depuse prin reprezentant la dosar, respectiv Hotărârea nr. 582/1998 privind înființarea Marfă, Regulamentul de organizare și funcționare din 01.06.2005, procura autentificată sub nr. 1826/13.05.2005. Totodată, judecătorul sindic reține că prorogarea scadenței la plată a creanțelor a fost semnată, din partea creditorilor, de Sucursala
Excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei prin Sucursala B în numele B, judecătorul sindic, prin aceeași hotărâre interlocutorie, a luat act de renunțarea debitoarei la susținerea acestei excepții.
În ce privește fondul contestațiilor depuse, judecătorul sindic reține că debitoarea nu contestă deschiderea în contra ei a procedurii judiciare specială a insolvenței pentru care s-a constituit dosarul nr.2648/2002 al Tribunalului Mureș - Secția Comercială (antecesorul Tribunalului Comercial Mureș ), dar nici acceptarea creditoarelor la masa ei credală stabilită cu acea ocazie. Totodată, nu contestă nici încheierea convenției de eșalonare a creanței care i se opune și pe care o recunoaște prin însăși convenția respectivă denumită de împricinate protocolul nr- privind eșalonarea la plata obligațiilor "" Târnăveni către CFR Marfă - Sucursala B și către din dosarul de lichidare judiciară nr.2648/2002 al Tribunalului Mureș.
Debitoarea nu contestă nici faptul afirmat de creditoarea CFR Marfă - Sucursala B că din creanța inițial eșalonată în cuantum total de 293.442,35 lei noi a achitat suma de 107.488,48 lei noi, rămânând de achitat suma de 79.580,16 lei noi cu scadența în anul 2006, 91.701,12 lei noi cu scadența în 2007 și suma de 14.672,70 lei noi cu scadența în anul 2008. de asemenea, reține în continuare judecătorul sindic, debitoarea nu contestă nici faptul afirmat de creditoarea SN CFR RA potrivit căruia din creanța inițial eșalonată în cuantum total de 274.149,9974 lei noi a achitat suma de 77.326,5418 lei noi, rămânând de achitat suma de11.771,0459 lei noi cu scadența în anul 2005, suma de 85.672,60 lei noi cu scadența în anul 2006, 85.672,72 lei noi cu scadența în 2007 și suma de 13.706,92 lei noi cu scadența în anul 2008.
Ceea ce contestă debitoarea este doar exigibilitatea acestor creanțe, afirmând că la data de 01.02.2007 a intervenit procesul-verbal încheiat în considerarea protocoalelor nr- și nr- prin care creditoarele ei au consimțit la prorogarea termenului scadent pentru toate aceste creanțe pe o perioadă de 24 de luni, precum și stingerea lor prin distribuirea sumelor rezultate din valorificarea activelor ei de către organele de executare silită fiscală arondate subsidiarei creditorului MFP-DGFP M, începând cu luna februarie.
Din analiza acestor protocoale, preconstituite de debitoare, judecătorul sindic desprinde concluzia potrivit căreia prorogarea termenelor scadente ale obligațiilor asumate de debitoare față de aceste creditoare au constituit doar o propunere chiar a sa, neexistând elementele de consimțire a unei astfel de propuneri de către cele două creditoare, astfel că judecătorul sindic sub acest aspect nu a reținut argumentele debitoarei formulate în cele două contestații.
În ce privește exigibilitatea creanțelor celor două creditoare, judecătorul sindic arată că nu întreaga creanță era și exigibilă la data promovării cererii de deschidere a procedurii, respectiv 12.02.2007 și 19.02.2007, atâta vreme cât scadența pentru suma de 91.701,12 lei noi s-a împlinit abia în proximitatea pronunțării hotărârii atacate, respectiv la data de 30.09.2007, iar pentru suma de 14.672,70 lei noi urmează a se împlini la data de 31 martie 2008 privind pe creditoarea CFR MARFĂ prin Sucursala B, iar pentru creditoarea SN CFR RA scadența pentru suma de 85.672,72 lei noi s-a împlinit abia în proximitatea pronunțării hotărârii, respectiv la data de 30.09.2007, iar pentru suma de 13.706,92 lei noi urmează a se împlini la data de 31 martie 2008.
Astfel, creanța creditoarei CFR MARFĂ prin Sucursala B care se bucură de exigibilitate în momentul pronunțării hotărârii atacate, alături de certitudine și lichiditat este în cuantum de 171.281,28 lei noi, iar pentru cealaltă creditoare în cuantum de 183.116,37 lei.
În ce privește contestația împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței promovate de creditoarea Administrația Națională "Apele Române", judecătorul sindic concluzionează că niciuna din apărările debitoarei opuse existenței cumulative a calităților creanței pretinsă ei de creditoare nu se confirmă.
În acest sens, reține că prin ordonanța nr.274/10.04.2006 pronunțată în dosarul nr.149/2006 de Tribunalul Comercial Mureș se constată certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea unei creanțe în cuantum de 520.466,22 lei noi în profitul creditoarei și în dauna debitoarei în raport cu care a declanșat formele procesuale și procedurale de executare silită, alăturându-se creditorului bugetar MFP prin subsidiara DGFP formelor de executare silită fiscală în contra aceleiași debitoare. Este cert și recunoscut de creditoare că a fost îndestulată parțial cu suma de 35.000 lei prin poprire, astfel că nu a pretins debitoarei decât creanța în cuantum de 485.466,22 lei noi, deplin dovedită.
În legătură cu contestația depusă împotriva creditoarei M, în calitate de reprezentant al, judecătorul sindic reține că debitoarea a contestat pur formal calitățile creanței pe care i-o opune acest creditoare, neaducând nici un argument juridic ori de fapt concret care să o apare sub incidența procedurii insolvenței.
Mai mult decât atât, prin diligența creditorului, se arată în considerentele hotărârii atacate, acesta înlesnit de atribuirea unor organe proprii de executare silită specială de către legiuitor, aceasta a reușit să îndeplinească numeroase forme de executare silită mobiliară și imobiliară specifică în contra debitoarei, la care au achiesat și alți creditori recunoscuți de ea, printre care și creditoarea Apele Române.
Judecătorul sindic mai arată că asupra patrimoniului debitoarei au fost efectuate două evaluări relevante pentru data de 27.02.2007 care o cuantificau la valoarea totală de 48.770.537 lei noi, însă cu ocazia formelor de executare silită fiscală nu s-a reușit valorificarea activelor debitoarei nici la 50% din valoarea estimată a celor doi evaluatori "" la cererea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, respectiv " " la cererea creditorului MFP-DGFP, adică nici la valoarea de 17.997.954,00 lei.
Din verificările efectuate de organele de control fiscal rezultă că la data de 31.05.2007 valoarea de inventar a tuturor activelor debitoarei era de 49.328.094 lei noi.
Pe de altă parte, potrivit ultimelor raportări financiare ale debitoarei către gestionarul registrului comerțului rezultă că activul net contabil la data de 31.12.2006 era pozitiv în cuantum de 20.040.302 lei noi, însă la data de 01.01.2005 acesta se prezenta negativ de 16.863.574 lei noi. Această creștere anormală a activului net contabil, reține judecătorul sindic, este explicată de administratorul statutar al debitoarei dl. prin înstrăinarea în cursul anului 2005 unor active valoroase și ușor vandabile, în scopul acoperirii obligațiilor comerciale scadente la acea epocă. Așadar, o asemenea creștere nu este datorată nicidecum performanțelor comerciale ale debitoarei, ci tocmai de înstrăinări masive de active pentru înlăturarea spectrului insolvenței.
De altfel, în perioada anterioară împlinirii termenului regresiv de 30 de zile defipt de legiuitor pentru analiza stării de insolvență a unui subiect pasiv al procedurii judiciară specială de față, debitoarea nu a fost în măsură să efectueze nicio plată în contul creanțelor pretinse ei. Așa fiind, față de creditoarea CFR Marfă debitoarea a efectuat ultima plată în contul datoriei avută în vedere de judecătorul sindic doar la data de 30.11.2006, față de creditoarea SN CFR debitoarea a efectuat ultima plată în contul datoriei avută în vedere de judecătorul sindic doar la data de 24.05.2006, față de creditoarea Apele Române debitoarea a efectuat ultima plată în contul datoriei avută în vedere de judecătorul sindic constrânsă prin poprire la o dată anterioară 29.05.2007.
Mai mult, din raportul administratorilor debitoarei însușit de aceștia pentru perioada anului 2006 recunosc incapacitatea de a face față obligațiilor comerciale asumate de debitoare încă de la acel moment.
Judecătorul sindic apreciază, din argumentele expuse, că debitoarea nu a fost în măsură să plătească creanțele pretinse și recunoscute de creditorii prezenți ai procedurii judiciare de față nu doar în termenul de 30 de zile defipt de legiuitor, ci în termene mult mai largi. În acest fel insolvența ei poate fi prezumată ca vădită. De asemenea, cum debitoarea nu a înfățișat dovezi convingătoare că deține la data pronunțării prezentei hotărâri judecătorești suficiente disponibilități bănești de a le acoperi în întregime, adică în cuantum total de 28.133.236,87 lei, judecătorul sindic a constatat că debitoarea se află într-o asemenea stare financiară ca cea cerută de legea insolvenței.
Este adevărat, își continuă raționamentul judecătorul sindic, că debitoarea deține în prezent active a căror valoare de inventar depășește consistent valoarea creanțelor analizate pendinte, însă valorificarea lor silită a demonstrat că ele nu pot fi convertite în disponibilități bănești nici măcar la J din valoarea lor contabilă, adică nici măcar pentru suma de 17.997.954 lei care nu ar mai fi aptă să acopere creanțele recunoscute de judecătorul sindic creditorilor ei prezenți.
Față de această hotărâre au declarat, în termen, recursuri debitoarea "" și creditoarea prin reprezentant
Recurenta M solicită, prin motivele de recurs, ca, prin admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii atacate, instanța de recurs să dispună numirea în calitate de lichidator judiciar în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. 2 din Ordinul nr. 1009/2007 al Președintelui conform căruia în procedurile de insolvență la care contribuabilii au creanțe fiscale mai mari de 10.000.000 lei organele fiscale vor propune judecătorilor fiscali un administrator sau lichidator din lista agreată de
Recurenta "" solicită ca, prin admiterea recursului, să se dispună modificarea în întregime a hotărârii atacate și, ca atare, admiterea contestațiilor formulate de debitoare împotriva celor 4 creditoare. De asemenea, a mai solicitat suspendarea sentinței atacate până la soluționarea cauzei în recurs.
Prin motivele de recurs, legate de cererea de deschidere a procedurii formulată de Marfă - Sucursala B, recurenta reiterează excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu, cu argumentele prezentate și în fața judecătorului sindic, în esență, după o analiză a temeiului de drept invocat, respectiv art. 5 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954, susținând că sucursala nu poate fi subiect de drept distinct, astfel că cererea de deschidere a procedurii efectuată de sucursală este lovită de nulitate relativă. La fel, și în cazul cererii de deschidere a procedurii insolvenței a creditoarei SN CFR prin sucursala B, debitoarea, în aceeași parametri, a invocat lipsa de capacitate procesuală de exercițiu.
În ce privește fondul contestațiilor împotriva celor doi creditori, debitoarea recurentă susține că în anul 2005 efectuat plăți în sumă totală de 5.867.538,48 lei, iar în anul 2006 de 152.906 lei către bugetul de stat, astfel că nu se află în incapacitate de plată. Totodată, debitoarea mai pretinde că în fapt creanțele, pretinse de cei doi creditori, nu sunt certe, lichide și exigibile, susținând că prin cele două protocoale de reeșalonare la plata obligațiilor calculate conform tabelului de creanțe din dosarul nr. 2648/2002 de reorganizare și faliment al Tribunalului Mureș, urmau a fi achitate în perioada octombrie 2004 - martie 2008; or, și-a achitat parțial obligațiile de plată, rămânând un rest de plată de 185.953,8652 lei pentru prima creditoare și de 196.823,46 lei pentru cea de a doua; cum termenul de scadență ar fi fost luna martie 2008, acesta funcționează ca termen suspensiv, chiar dacă conform eșalonării obligația de plată funcționa anual.
În ce privește cererile de deschidere a procedurii, formulate de prin reprezentant M și Administrația Națională "Apele Române", debitoarea susține, de asemenea, că în mod greșit au fost admise aceste cereri de către judecătorul sindic, precizând, pe scurt, în motivarea recursului, că aceste cereri nu sunt fondate pentru motivele invocate și în fața judecătorului sindic.
Au depus întâmpinări administratorul judiciar provizoriu ( 61 - 62 și 73) față de ambele recursuri, intimata prin reprezentant M împotriva recursului formulat de debitoare ( 133 - 135). De asemenea, au formulat întâmpinări și creditoarele SN CFR prin Sucursala B ( 157 - 159) ca și Marfă prin Sucursala B ( 161 - 162), toate solicitând respingerea recursurilor.
În esență, administratorul judiciar provizoriu își susține motivele din întâmpinare argumentând că schimbarea sa poate fi făcută în condițiile întrunirii pentru prima dată a adunării generale a creditorilor în condițiile art. 19 alin. 2, 3 și 4 din Legea nr. 85/2006, iar în ce privește recursul debitoarei afirmă că aceasta se află în încetare vădită de plăți, anexând în acest scop acte și documente contabile.
Intimatele creditoare reiterează, în motivele invocate în întâmpinare, cele invocate și în fața judecătorului sindic în sprijinul ideii că debitoarea se află în încetare vădită de plăți, în plus intimata CFR Marfă - Sucursala B, pe baza apărărilor formulate și în fața judecătorului sindic și reiterate și în fața instanței de recurs, susține că excepția lipsei capacității de exercițiu este nefondată și că judecătorul sindic în mod corect a respins-
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma argumentelor și apărărilor formulate de recurente, a celor formulate de intimate, cât și din perspectiva principiului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
În ce privește cererea de suspendare formulată de debitoare, inițial, până la soluționarea cererii de suspendare formulată chiar prin cererea de recurs, s-a pronunțat instanța în sensul suspendării prin încheierea nr. 32/CC/14.11.2006 ( 137 - 139) după care s-a pronunțat instanța prin încheierea nr. 6/C/17.06.2008, în sensul suspendării executării hotărârii judecătorului sindic până la pronunțarea asupra recursului ( 148 - 150).
În ce privește excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a intimatei CFR Marfă prin Sucursala B, precum și a intimatei prin aceeași sucursală, în primul rând instanța de recurs reține că judecătorul sindic s-a pronunțat asupra acestei excepții, în sensul respingerii ei, așa cum s-a arătat și mai sus, prin încheierea din 03.10.2007. Așadar, atacând hotărârea dată pe fondul contestației, recurenta debitoare a înțeles să atace și dispoziția dată prin încheierea interlocutorie din 03.10.2007 odată cu fondul cauzei, respectiv fondul soluționării contestației sale împotriva cererii de deschidere a procedurii formulată de această creditoare.
În ce privește chestiunea de "fond" a excepției invocate, instanța reține ca fiind corecte argumentele reținute de judecătorul sindic și, pe cale de consecință, ca neîntemeiate argumentele debitoarei în ce privește această excepție.
Astfel, potrivit Hotărârii de Guvern nr. 882/10.09.1998 a fost înființată ca societate comercială pe acțiuni, prin reorganizare, Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă "" (art. 1 alin. 1), nou înființata societate având personalitate juridică și având posibilitatea de a înființa sucursale (alin.2 și 3 ale aceluiași articol).
Potrivit Regulamentului de organizare și funcționare a Marfă "" cu valabilitate din 01.06.2005, prevede ca și competență delegată către directorii sucursalei și reprezentarea de către directorii de sucursale în "relațiile cu organismele de stat teritoriale (prefecți, primării, instanțe judecătorești etc.")( 87 vol. I, dos. Trib. Comercial Mureș ). De asemenea, la dosar creditoarea reclamantă a depus și procura judiciară conform căreia directorii sucursalelor au fost mandatați de directorul general ca aceștia să "exercite drepturile procedurale privind întocmirea, încheierea valabilă și semnarea tuturor acțiunilor în justiție civile, penale, comerciale, exercitarea tuturor căilor de atac, precum și a oricăror acte juridice în raport cu instanțele de judecată de orice grad și a tuturor autorităților judiciare și publice".( 88 vol. I al Trib. Comercial Mureș ).
Deși nu este un mandatin limine litis, totuși, atât procura, cât și mandatul dat conform Regulamentului mai sus - menționat, totuși sunt aplicabile în prezenta cauză dispozițiile art. 67 alin. 1 Cod procedură civilă, în măsura în care mandatul este dat anume pentru "semnarea tuturor acțiunilor civile, comerciale, precum și a oricăror acte juridice în raport cu instanțele de judecată ". Astfel, voința mandantului, exprimată prin Regulament și prin procură, este în sensul de ca reprezentantul său, în cazul de față Sucursala B, să-i reprezinte interesele atât prin formularea acțiunii cât și prin exercitarea ei în fața judecătorului sindic, cât și în fața instanței de recurs.
Ca atare, dispozițiile aliniatului 3 ale art. 5 din Decretul 31/1954 dau posibilitatea, contrar celor susținute de debitoarea recurentă, ca în virtutea capacității ei de exercițiu intimata să-și delege încheierea și exercitarea unor acte juridice unei sucursale ale sale. Cu atât mai mult cu cât chiar dispozițiile art. 34 din același Decret 31/1954 prevăd că persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi scopului ei stabilit prin statut; iar statutul prevede această delegare de competență la pct. 3 lit. e pct. 7 din Regulament ( 87).
În plus, așa cum corect reține și judecătorul sindic, actele prin care s-a prorogat plata datoriilor către creditori, conform Protocoalelor anexate, au fost semnate de Sucursala B, astfel că delegarea capacității de exercițiu, perfect posibilă, s-a făcut în considerarea și acestor acte care stau la baza cererilor de deschidere a procedurii insolvenței din partea celor două creditoare.
Pe cale de consecință, instanța constată că în mod fondat și temeinic judecătorul sindic a dispus respingerea excepției invocate de debitoare.
În ce privește fondul recursului debitoarei, legat de faptul că nu se află în stare de insolvență, instanța concluzionează că și din această perspectivă argumentele judecătorului sindic sunt pertinente, corecte, iar soluția de respingere a celor patru contestații corectă.
Astfel, în ce privește creanțele celor două creditoare intimate CFR Marfă și SN CFR RA, ambele prin Sucursala B, instanța reține că prin protocoalele semnate la data de 10.03.2004 au fost eșalonate datoriile pe tranșe diferite, începând cu anul 2004 până în martie 2008 inclusiv. Din sumele totale, însăși debitoarea a recunoscut că nu a achitat pentru anii 2005, 2006, 2007 și 2008.
Este adevărat că la data de 01.02.2007 ambele creditoare intimate, prin Sucursala B, au semnat un proces verbal cu debitoarea recurentă prin care aceasta din urmă recunoștea și propunea reeșalonarea acestor sume restante pe o perioadă de 24 luni, propunerea concretă constând și ca plata să se facă prin distribuirea sumelor rezultate în urma vânzării activelor de către M începând cu luna februarie 2007.
La datele de 12.02.2007 și, respectiv, 19.02.2007, ambele creditoare intimate, prin aceeași Sucursală B, au formulat cereri de deschidere a procedurii insolvenței.
Rezultă fără nicio îndoială, din conținutul acestor două procese - verbale, dar și din formularea cererilor de deschidere a procedurii, că propunerea formulată de debitoarea recurentă nu a fost acceptată de intimate. Deși recurenta tinde a afirma că prin cele două procese verbale părțile s-au înțeles la reeșalonare și, astfel, s-ar fi prorogat termenul de plată a restului de creanță, acest lucru nu corespunde conținutului concret al mențiunilor reflectate de cele două procese verbale. În fapt, în cele două procese verbale se arată în mod clar că este vorba de o propunere care nu a fost urmată, în înscris, de o acceptare de către creditoarele intimate a propunerilor recurentei, ci doar, cele două intimate, au semnat procesele verbale luând la cunoștință oferta/propunerea de reeșalonare formulată de recurentă. Cu alte cuvinte, din conținutul celor două înscrisuri nu rezultă în niciun fel că intimatele ar fi acceptat oferta/propunerea. De altfel, acest lucru, că nu au acceptat oferta, este întărit și de comportamentul imediat ulterior încheierii celor două procese verbale, în sensul că la nici 3 săptămâni de la oferta formulată de recurentă cele două intimate au înțeles să inițieze procedura insolvenței tocmai în ideea recuperării creanțelor, nemaiavând încredere în oferta/propunerea făcută de debitoare.
În ce privește susținerea recurentei debitoare că înțelegerea de eșalonare la plată inițială, din 10.03.2004, ar avea ca termen suspensiv luna martie 2008 nu poate fi acceptat ca argument. Astfel, tocmai părțile, așa cum rezultă din cele două protocoale, au înțeles să eșaloneze pe o perioadă strict determinată plățile, astfel că putem spune că avem de a face cu un contract cu executare succesivă. Or, din această perspectivă, faptul că debitoarea nu a plătit succesiv pentru anii 2005, 2006, 2007 sumele de bani, de la data scadenței pentru fiecare an în parte (septembrie 2005, septembrie 2006 și septembrie 2007) începe să curgă pentru fiecare nu numai penalități legale, dar chiar și termenul prescris de Legea nr. 85/2006 la art. 2 pct. 1 lit. a, de 30 de zile, text care justifică integral cererile de deschidere a procedurii, precum și soluția corectă dată de judecătorul sindic: "insolventa este prezumata ca fiind vadita atunci cand debitorul, dupa 30 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori".
Nici recursul îndreptat împotriva dispozițiilor de respingere a contestațiilor împotriva cererilor de deschidere a procedurii insolvenței formulate de creditoarele intimate Administrația Națională "Apele Române" și prin reprezentant M nu este fondat, urmând a-l respinge.
În acest sens, intimata Administrația Națională "Apele Române" deține titlul executoriu pentru suma inițială în cuantum de 520.466,22 lei, titlu care nu a fost contestat în niciun fel de recurentă, din care aceasta din urmă a plătit doar suma de 35.000 lei, rămânând un rest de 485.466,22 lei. Or, în raport cu plata insignifiantă a unei sume de bani și cu datoria imensă acumulată, dar și cu faptul că recurenta are datorii exigibile imense în raport și cu alți creditori, este evident ambele condiții de la pct. 1 ale art. 2 din Legea nr. 85/2006 sunt îndeplinite, în sensul în care au trecut peste 30 de zile de la data scadenței față de mai mulți creditori și, mai mult, este evident, tocmai datorită creanțelor uriașe neachitate, că debitoarea nu va avea achita aceste datorii.
La fel și în cazul intimatei, care, după declanșarea procedurii execuționale silite fiscale, nu a reușit decât aproximativ 50% din creanța totală datorată de recurentă. Este evident, și în cazul acestei creditoare intimate, că debitoarea nu va reuși să achite debitele datorate.
Pe cale de consecință, instanța de recurs constată că este corectă soluția judecătorului sindic, de respingere a celor patru contestații formulate, astfel că va dispune respingerea recursului formulat de debitoare.
În legătură cu recursul formulat de recurenta creditoare prin reprezentant M, instanța constată că și acest recurs este nefundat, urmând a-l respinge.
Într-adevăr, art. 4 alin.2 din Ordinul 1009/2007 privind procedurile de selecție a practicienilor în insolvență agreați de, ordin emis de Președintele, "Organele fiscale care au calitatea de creditori fiscali în dosarele care au ca obiect procedura insolvenței pentru contribuabilii care au creanțe fiscale mai mari de 10.000.000 lei vor propune judecătorului sindic desemnarea administratorului sau a lichidatorului selectat de din lista practicienilor în insolvență agreați de F".
În cazul de față, așa cum rezultă din dispozitivul hotărârii atacate, Adunarea creditorilor debitoarei urmează a fi convocată imediat după ce sunt identificați creditorii.
Potrivit art. 11 lit. c din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar provizoriu este numit de judecătorul sindic până la confirmarea acestuia de către Adunarea Generală, care încă nu fusese convocată din motivele mai sus - arătată.
Art. 107 lit. D alin. 2 lit. b prevede că " în cazul procedurii generale, desemnarea unui lichidator provizoriu, precum și stabilirea atribuțiilor și a remunerației acestuia, în conformitate cu criteriile aprobate prin hotărâre a Guvernului".
Încă nu a fost emisă o hotărâre de Guvern în acest sens, în aplicarea legii, însă art. 37 din Ordonanța de Urgență nr. 86/2006 privind organizarea activităților practicienilor în insolvență statuează în aliniatul 1 că practicienii în insolvență au dreptul la onorarii pentru activitatea desfășurată, sub forma unor onorarii fixe, onorarii de succes sau o combinație a acestora, iar aliniatul 2 se prevede că pentru stabilirea onorariului vor trebui avute în vedere mai mulți factori ce reflectă complexitatea activității depuse: a) numărul de salariați ai debitorului; b) riscul privind conflictele de munca; c) cifra de afaceri a debitorului pe ultimii 3 ani; d) valoarea totală a datoriilor și numărul creditorilor; e) valoarea creanțelor, numărul debitorilor; f) numărul și complexitatea litigiilor aflate pe rol în care debitorul are calitate de reclamant și, respectiv, de parat; g) valoarea patrimoniului, potrivit evaluării; h) natura activelor, atractivitatea pe piata, riscurile legate de conservarea lor; i) nivelul de lichidități aflate la dispoziția debitorului pentru acoperirea cheltuielilor inițiale de lichidare.
Din cele de mai sus, rezultă că singurele criterii pentru stabilirea remunerației cuvenită lichidatorului sunt cele prevăzute de art. 37 alin. 2 din Ordonanța de Urgență nr. 86/2006.
Ordinul nr. 1009/2007, emis de Ministerul Finanțelor, nu poate înfrânge un act cu forță juridică superioară, având, cel mult, o forță juridică internă în interiorul structurii Pentru același motiv, un astfel de ordin intern nu poate fi impus unor alte persoane față de care normele în cauză nu au incidență și, deci, nici nu poate impune obligații normative, cu atât mai mult contrare prescripțiilor legale de forță juridică superioară. Motiv pentru care instanța va respinge și acest recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile debitoarei "" cu sediul în Târnăveni,-, județul M și a Direcției Generale a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu M,--3 județul M, formulate împotriva sentinței comerciale nr. 1426/12 octombrie 2007, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- a Tribunalului Comercial Mureș.
Respinge cererea de intervenție voluntară formulată de Sindicatul Liber al
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 decembrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./03.03.2009
Jud.fond.
Cu opinie divergentă asupra cap. de ex. a
CFR Marfă Sucursala
Judecător,
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
