Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2350/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2350/2008
Ședința publică de la 28 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Adriana Iluț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către societatea reclamantă - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 1143/22.05.2008 pronunțată în dosarul Tribunalului Comercial Cluj nr-, în contradictoriu cu intimații: - EXPERT, BRD SA SUCURSALA D, - SRL, ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE C, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, CONSILIUL JUDETEAN D -, - SUD SA SUCURSALA C, - SA, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C, - SA, - SRL C SPECIALIST, - SA, - SRL, - SRL, - SA, - SRL,- SA, având ca obiect procedura insolvenței- nulitate contract de vânzare-cumpărare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat în calitate de asociat coordonator al lichidatorului judiciar C Insolvency Specialists, avocat pentru intimații -pârâți - SA și - SRL și administratorul pentru - SRL și - SA.
Procedura de citare viciată cu intimata - SRL
Pentru timbrarea recursului s-a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 19, 5 lei și s-a aplicat timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a prezentat referatul cauzei după care, față de viciul de procedură constatat, reprezentanta lichidatorului arată că instanța de fond a reținut lipsa calității procesuale pasive a intimatei -pârâte, iar în ceea ce privește sediul acesteia, face cunoscut faptul că administratorul societății a abandonat societatea.
Întrucât societatea intimată a fost citată la sediul indicat în fața instanței de fond, Curtea apreciază că procedura de citare este îndeplinită cu societatea - SRL.
Se depun la dosar concluzii scrise din partea intimatelor -pârâte - SRL și - SA.
Reprezentanții părților, declară că nu au de formulat alte cereri în probațiune și nici excepții de invocat.
Instanța în urma deliberării, apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, constată că recursul se află în stare de judecată si acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului.
Reprezentanta lichidatorului C Insolvency Specialists, cu privire la excepția de necompetență materială invocată de recurentă în cuprinsul motivelor de recurs, solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, precizând că atribuțiile judecătorului sindic, potrivit art. 11 din Legea nr. 85/2006, vizează și orice alte cereri care privesc procedura insolvenței. Contractele sunt supuse legii în vigoare la data încheierii acestora și supuse controlului judecătorului sindic. Cu privire la lipsa de interes, arată că titlul de proprietate a fost anulat, prin hotărâre rămasă irevocabilă, recurenta nu mai are nici un drept și nici interes, respectiv soluția nu mai produce efecte față de patrimoniul recurentei, ci numai față de ceilalți participanți la procedură. Sunt nefondate criticile cu privire al motivarea hotărârii instanței de fond. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților - SA și - SRL, arată că este corectă dezlegarea dată de judecătorul sindic, în ceea ce privește societatea - SRL. Precizează că s-a imputat nejustificat că nu s-a făcut aplicarea art. 129. civ. și nu s-a dispus din oficiu administrarea de probatoriu. Hotărârea judecătorească pronunțată de instanța de la Aar ămas irevocabilă, fiind reținut faptul că la data promovării litigiului a existat un interes, dar pe parcurs, după desființarea titlului nu se mai justifică un interes direct și actual. Nu există nici un element legat de o cauză ilicită. Solicită respingerea recursului ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul - SRL și - SA, pune concluzii de respingere a recursului, pentru motivele enunțate în scris.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1143 din 22 mai 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu debitoarea - INSTALAȚII SA prin lichidator C SPECIALIST și pârâții - SA, - SRL și - SA, acțiune având ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate la data de 19.07.2005.
S-a constatat că cererea formulată de reclamantă împotriva pârâtelor - SRL și - SRL s-a respins urmare admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive.
S-au respins excepțiile tardivității formulării cererii și inadmisibilității invocate de debitoare prin lichidator C SPECIALIST.
Pentru a dispune astfel judecătorul sindic a reținut că, între pârâta - INSTALAȚII SA, aflată în faliment, reprezentată prin lichidator - SI VALORIFICARE ACTIVE SRL FILIALA C, actualmente SPECIALISTS și pârâta - SA, s-a încheiat la data de 19 iulie 2005 un contract de vânzare-cumpărare bunuri imobile, intitulat "Contract de vânzare-cumpărare bun imobil", înregistrat sub nr.490/19 iulie 2005, depus la dosarul nr.101/F/31/1999 la filele 72-73, convenție în baza căreia pârâta - INSTALAȚII SA, prin lichidator, în calitate de vânzător, înstrăina cumpărătorului - SA imobilele situate în C, Calea B nr.191, compuse din cabină poartă în valoare de 2.630 RON, atelier prefabricate sanitare, termice și confecții metalice în valoare de 65.800 RON, birouri aprovizionare și personal corp A (compus din birouri etaj, vestiare și grup sanitar la parte) în valoare de 61.600 RON, platformă betonată în suprafață de 5.090 mp, în valoare de 43.050 RON și bunurile mobile ce erau situate și deserveau incintele în valoare de 9.430 RON, în total suma ce urma să fie achitată de cumpărător ridicându-se la 182.500 RON, la care se adăuga TVA de 19%.
În baza clauzelor contractuale, prețul urma să se achite în proporție de 100% la data încheierii contractului pentru bunurile mobile, respectiv suma de 11.221,70 RON și un avans de 30% pentru bunurile imobile, respectiv suma de 51.924 RON, diferența de preț reprezentând 70% respectiv suma de 121.156 RON stabilindu-se a se achita prin virament în contul bancar al debitoarei la data aprobării vânzării de către judecătorul sindic.
Conform clauzelor contractuale inserate în cuprinsul cap.V din convenția părților, transmiterea posesiei și a folosinței bunurilor imobile se făcea în fapt la data încheierii contractului sub condiția achitării avansului și plata integrală a bunurilor mobile, iar transmiterea dreptului de proprietate urma să opereze la data autentificării contractului de către judecătorul sindic în conformitate cu prev. art.11 lit.j din Legea nr.64/1995 republicată.
Un contract de vânzare-cumpărare intitulat,de asemenea, "Contract de vânzare-cumpărare bunuri imobile" s-a încheiat între pârâta - INSTALAȚII SA în faliment prin lichidator judiciar, în calitate de vânzătoare și pârâta - SA, în calitate de cumpărătoare, obiectul acestuia constituindu-l imobilele situate în C, Calea B nr.191, compuse din sediu administrativ în valoare de 81.920 lei, atelier lăcătușărie și ventilație în valoare de 56.540 lei, magazie obiecte sanitare în valoare de 79.690 lei și bunurile mobile ce erau situate și deserveau incintele respective în valoare de 7.100 lei. În total, pentru bunurile achiziționate cumpărătorul urma să chite suma de 225.250 RON.
Cât privește prețul vânzării-cumpărării, acesta urma să fie achitat în aceleași condiții ca și cele prevăzute în contractul încheiat între pârâta vânzătoare - INSTALAȚII SA și pârâta cumpărătoare - SA, aceleași dispoziții contractuale fiind inserate și în ceea ce privește transmiterea posesiei și folosinței bunurilor imobile.
La data de 19 iulie 2005 s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare intitulat de asemenea "Contract de vânzare-cumpărare bun imobil" între pârâta - INSTALAȚII SA în faliment prin lichidator judiciar, în calitate de vânzător pe de o parte și pârâta - SRL în calitate de cumpărător, pe de altă parte, obiectul acestuia constituindu-l imobilul situat în C-N, Calea B nr.191, compuse din birouri aprovizionare și personal corp B, parter și etaj în valoare de 59.550 RON, clădire cu garaje la parter și birouri la etaj în valoare de 49.650 RON, magazie materiale sanitare și electrice în valoare de 62.990 RON, atelier măști și atelier vopsitorie în valoare de 41.940 RON, atelier prefabricate electrice în valoare de 47.600 RON, platformă betonată în suprafață de 2.394 mp în valoare de 20.250 RON, alee betonată în indiviziune în valoare de 4.650 RON și bunurile mobile ce erau situate și deserveau incintele în valoare de 1.510 RON, la care se adăuga TVA.
Prețul total în valoare de 288.140 RON la care se adăuga TVA pentru bunurile mobile în valoare de 286,9 RON, urma să fie achitat în condiții identice cu cele antecontractelor la care s-a făcut referire mai sus, ca de altfel și transmiterea posesiei și folosinței bunurilor imobile.
Analizând convențiile încheiate între pârâta - INSTALAȚII SA și pârâtele - SA, - SRL și - SA, judecătorul sindic a apreciat că acestea reprezintă contracte de vânzare-cumpărare afectate de condiție suspensivă, întrucât în baza lor pârâta - INSTALAȚII SA aflată în procedura falimentului, reprezentată de lichidator, se obliga să transfere cumpărătorilor posesia și folosința, respectiv dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile și asupra bunurilor imobile individualizate în cadrul fiecărui contract, încheierea convențiilor făcându-se sub imperiul Legii nr.64/1995, în temeiul prev. art.114, 116 și 119 din actul normativ ce reglementa la acea dată procedura falimentului. Contractele s-au încheiat sub condiție suspensivă, întrucât transmiterea deplină a proprietății opera doar la data la care judecătorul sindic, care avea atribuții de control asupra întregii proceduri de valorificare a bunurilor debitoarei, încuviința acea vânzare și, acolo unde legea o cerea, proceda la autentificarea contractului.
Conform dispozițiilor legale ale art.116 alin. 1 din Legea nr.64/1995 republicată, în vigoare la data încheierii antecontractelor, imobilele puteau fi vândute direct, în urma propunerii lichidatorului, aprobată de judecătorul-sindic, art.119 statuând că lichidatorului îi revenea obligația de a încheia contracte de vânzare-cumpărare, urmând ca sumele realizate din vânzări să fie depuse în contul prevăzut la art. 4 alin. 2 iar recipisele predate judecătorului-sindic.
Conform convenției părților, transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilelor se făcea doar la data la care contractul de vânzare-cumpărare era autentificat, fapt menționat, de altfel, în cuprinsul capitolului V din fiecare contract în parte, dispozițiile art.11 lit.j ale Legii nr.64/1995 republicată acordând judecătorului sindic atribuții ce vizau autentificarea.
Chiar în situația în care dispozițiile actuale ale Legii nr.85/2006 ce reglementează procedura insolvenței nu mai acordă judecătorului sindic atribuții de autentificare a contractelor, valorificarea bunurilor debitoarei în cadrul procedurii falimentului se face sub controlul judecătorului sindic, acesta având și atribuții de a da dispoziție lichidatorului să efectueze actele și operațiunile de lichidare în condițiile aprobate de adunarea generală a creditorilor pentru situația în care vânzarea se realizează în bloc, prin negociere directă, către un cumpărător identificat, prin negociere directă fără cumpărător identificat ori prin vânzare la licitație, cu mențiunea că imobilele, în actuala reglementare legislativă, pot fi vândute direct, în urma propunerii lichidatorului aprobată de adunarea generală a creditorilor.
La data la care s-au încheiat însă contractele de vânzare-cumpărare, această valorificare a bunurilor ce au făcut obiectul contractelor nu era aprobată nici de judecătorul sindic și nici de adunarea generală a creditorilor, transferul dreptului de proprietate neoperând.
Judecătorul sindic a apreciat că susținerile lichidatorului conform cărora convențiile dintre debitoare și pârâtele - SA, - SRL și - SA ar fi doar antecontracte de vânzare-cumpărare nu pot fi reținute. Aceasta deoarece convențiile părților se încadrează în categoria contractelor tip de vânzare-cumpărare, prin intermediul lor vânzătorul strămutând proprietatea asupra unui bun al său cumpărătorului în schimbul obligației asumate de acesta din urmă de a plăti pentru bun prețul vândut (art.1724 civ.). În speță, bunurile înstrăinate se înscriu în categoria de bunuri imobile (construcții) și bunuri mobile, impunându-se însă a se face mențiunea că autentificarea contractelor este o cerință de validitate doar pentru transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile-terenuri. Altfel spus, doar în condițiile în care obiectul contractului de vânzare-cumpărare l-ar reprezenta anumite terenuri s-ar putea vorbi de o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare și nu de o convenție perfectată de vânzare-cumpărare, întrucât, în acel caz, legea impune și impunea și la data încheierii convențiilor la care se face referire, obligativitatea încheierii contractului în formă autentică pentru transferul dreptului de proprietate.
Întrucât în speță bunurile vândute intră în categoria construcțiilor și a bunurilor mobile identificate prin convențiile încheiate, transferul dreptului de proprietate depindea de o condiție suspensivă, respectiv de împlinirea unui eveniment viitor și nesigur ca realizare. De împlinirea acestei condiții depindea însăși existența (nașterea ori desființarea) actului juridic.
Conform convențiilor încheiate între pârâta - INSTALAȚII SA și pârâtele - SA, - SRL și - SA, transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare depindea de autentificarea contractului de către judecătorul sindic. Chiar dacă în speță o astfel de autentificare pentru construcții nu era impusă de dispozițiile Legii nr.64/1995 republicată, art.11 lit.j, pentru motivele mai sus menționate vânzarea trebuia aprobată de judecătorul sindic conform prev. art.116 din actul normativ în vigoare la data încheierii convențiilor.
Pe cale de consecință, în cauză a operat o condiție suspensivă, astfel cum este reglementată de disp. art.1017 și 1018 civ. întrucât transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor achiziționate de pârâtele cumpărătoare depindea de aprobarea judecătorului sindic.
Solicitarea reclamantei de a se constata nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare motivat pe lipsa obiectului și cauză ilicită se impune a fi respinsă raportat la următoarele considerente:
Conform susținerilor reclamantei, proprietara imobilului ce a făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între pârâta - INSTALAȚII SA și pârâtele - SA, - SRL și - SA era - SRL, dreptul de proprietate asupra acestor imobile fiind dobândit în urma majorării capitalului social al reclamantei prin aport în natură, aport făcut de către asociatul.
Actul adițional la actul constitutiv în baza căruia s-a făcut majorarea capitalului social al reclamantei a fost încheiat în formă autentică de Biroul notarului public, fiind înregistrat sub nr.74/15.10.2003.
La rândul său, asociatul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C, Calea B nr.191 în baza contractelor de vânzare-cumpărare nr.4014/3 septembrie 2003 încheiat cu - COM SRL și respectiv nr.2771/3 septembrie 2003 încheiat cu în calitate de vânzător.
Cât privește obiectul contractului, acesta îl reprezintă lucrul vândut pentru vânzător, iar pentru cumpărător prețul plătit, vânzarea fiind valabilă în situația în care privește un bun care există la momentul încheierii contractului sau poate exista în viitor, bunul este determinat sau susceptibil de a fi determinat, vânzarea fiind nulă în condițiile în care lucrul a pierit cu totul.
Totodată, pentru ca vânzarea să fie valabilă lucrul trebuie să fie în circuitul civil conform prev. art.1310 civ.
Din cuprinsul contractelor a căror nulitate se solicită rezultă fără echivoc faptul că părțile au prevăzut în mod clar care este obiectul convențiilor, acesta fiind precis determinat prin specificarea clară și neîndoielnică a acelor construcții ce fac obiectul vânzării-cumpărării, bunurile imobile fiind identificate și din punct de vedere administrativ ca fiind situate în C, Calea B nr.191, astfel încât susținerile reclamantei în sensul că nulitatea contractelor se impune a fi constatată pentru lipsa obiectului determinat, potrivit prev. art.948 pct.3 civ. se impun a fi înlăturate. De asemenea, în cuprinsul contractelor a fost prevăzut prețul ce urma să fie achitat de vânzător în contul averii debitoarei, precum și modalitatea de plată.
S-au mai impus a fi înlăturate și susținerile reclamantei, conform cărora cauza contractelor încheiate între pârâte este ilicită. Cauza este scopul sau acel element al actului juridic civil care constă în obiectivul urmărit la încheierea unui asemenea act. În afară de art.948 pct.4 civ. care se referă la o cauză licită, ca și condiție esențială a convenției, Codul civil consacră dispozițiile art.966-968 acestui element.
Potrivit art.966 civ. obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect, iar potrivit art.968, cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri sau ordinii publice.
Deși reclamanta a susținut că acest caracter ilicit al contractelor ar rezulta din aceea că prin încheierea lor s-a urmărit fraudarea intereselor sale, judecătorul sindic a considerat că aceste susțineri nu pot fi reținute, deoarece reclamanta nu a făcut dovada faptului că este proprietară asupra imobilelor ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare.
Astfel, la data la care s-au încheiat contractele de vânzare-cumpărare între pârâte, lichidatorul judiciar, în numele debitoarei, a formulat o acțiune având ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2458/4 septembrie 2001 de BNP încheiat între - COM SRL și, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4014/3 septembrie 2006 încheiat de BNP, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2771/3 septembrie 2003 de BNP și a actului adițional nr.74/15.10.2003 în baza căruia s-a adus ca aport în natură la capitalul social al - SRL imobilul situat administrativ în C, Calea B nr.191.
Prin sentința comercială nr.307/F/23 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș la data de 23 aprilie 2008 în dosarul cu nr- instanța a admis acțiunea precizată formulată de pârâta - INSTALAȚII SA prin lichidator și a anulat contractele mai sus menționate, contractele de vânzare-cumpărare către subdobânditori în temeiul art.84 din Legea nr.85/2006, inclusiv actul adițional nbr.74/15.10.2003 în baza căruia imobilul ce face obiectul litigiului a fost adus ca aport în natură la capitalul social al reclamantei, cu consecința întoarcerii bunurilor în patrimoniul pârâtei - INSTALAȚII SA.
Prin aceeași sentință s-a dispus rectificarea cărților funciare CF nr.30434 și CF - C în sensul că s-a radiat înscrierea privind dreptul de proprietate al pârâților și - COM SRL, dispunându-se înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei - INSTALAȚII SA în aceste cărți funciare. Totodată, s-a dispus radierea din Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Dolja mențiunii în baza căreia prin actul adițional nr.74/15.10.2003 s-au adus ca aport în natură la capitalul social al reclamantei - SRL bunurile ce au făcut obiectul contractelor anulate.
În considerentele hotărârii instanța a reținut concertul fraudulos a vânzătorului cu subdobânditorul, cât și faptul că nu a fost plătită valoarea corespunzătoare a bunurilor transferate, contractele subsecvente fiind încheiate după data deschiderii procedurii de faliment și după data înregistrării pe rolul instanței a acțiunii de anulare a transferurilor patrimoniale. S-a mai reținut că, contractul subsecvent nu a fost supus legilor de publicitate imobiliară, a fost ascuns de creditorii-urmăritori, fiind ținut ocult, fapt demonstrat de adresele nr.45/21 februarie 2002 și 7755/27 august 2002 ale Biroului de Carte Funciară, din care au rezultat sarcinile înregistrate la acea dată asupra bunurilor, precum și faptul că nu era înregistrată nici o vânzare de bunuri imobile din patrimoniul debitoarei - INSTALAȚII SA către pârâta - COM SRL.
Aceeași instanță a apreciat că fraudarea intereselor creditorilor a rezultat din calitatea pârâților, dobânditorul fiind președinte al Consiliului de administrație al debitoarei - INSTALAȚII SA și administrator al - COM SRL, actele de transfer de proprietate către sine însuși fiind încheiate cu intenția clară de a sustrage bunurile de la urmărire de către creditori în cadrul procedurii falimentului.
Cât privește transferurile subsecvente consemnate în contractul de vânzare-cumpărare nr.4014/3 septembrie 2003 având ca vânzător pe - COM SRL și cumpărător pe, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2771/3 septembrie 2003 având ca vânzător pe și cumpărător pe și actul adițional nr.74/15.10.2003 în baza căruia au fost aduse ca aport în natură la capitalul social al reclamantei bunurile ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între pârâte, instanța a reținut că aceste transferuri au fost încheiate după anularea de către judecătorul sindic a transferurilor inițiale, în scopul zădărnicirii aplicării hotărârilor judecătorești al căror efect era repunerea părților în situația anterioară și luarea în posesie a bunurilor imobile de către lichidator.
Conform disp. art.12 din Legea nr.85/2006, hotărârile pronunțate de judecătorul sindic sunt definitive și executorii, astfel încât titlul invocat de către reclamantă, constând în actul adițional nr.74/15.10.2003, este nul și nu produce nici un efect, mai mult decât atât efectele nulității se răsfrâng atât pentru trecut, cât și pentru viitor, acest act considerându-se ca fiind inexistent încă de la data nașterii sale.
Pe cale de consecință, reclamanta nefăcând dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între pârâte, nu poate susține nici fraudarea intereselor sale pe temeiul cauzei ilicite, cu atât mai mult cu cât atât prin sentința mai sus menționată s-a constatat că prin manevrele și contractele încheiate între - COM SRL, și aceștia au încercat fraudarea intereselor creditorilor, încercând să scoată din patrimoniul pârâtei - INSTALAȚII SA bunurile imobile în cauză, pentru a pune în imposibilitate creditorii de a-și recupera creanțele.
Sunt fără relevanță susținerile reclamantei conform cărora prin sentința nr.174/7 iulie 2003 Tribunalului Dolj au fost anulate simple facturi și nu operațiunile juridice de vânzare-cumpărare încheiate între și - COM SRL și respectiv și, deoarece respectiva sentință, pe de o parte, nu se referea doar la anularea unor acte juridice generic denumire astfel, ci la operațiunile comerciale efectuate privite ca negotium, nefiind vorba de o anulare a actelor în forma în care au fost încheiate privite ca instrumentum. Pe de altă parte, hotărârea în cauză a fost desființată, cererea formulată de lichidator având ca obiect anularea contractelor de vânzare-cumpărare și a actelor subsidiare urmând patru cicluri procesuale, esențială fiind pronunțarea ultimei sentințe la data de 23 aprilie 2008 în dosarul cu nr- de către Tribunalul Comercial Argeș în baza căreia acțiunea formulată de lichidator a fost admisă.
Precizarea făcută de reclamantă prin înscrisul depus la dosar intitulat "Poziție procesuală" (73 dosarul Tribunalului Comercial Cluj ) reprezintă, în fapt, o modificare a acțiunii formulate inițial, invocându-se nulitatea absolută a vânzării ce decurge din vânzarea lucrului altuia, fiind invocată o intenție speculativă de fraudare a interesului adevăratului proprietar.
Motivele invocate însă nu subzistă din perspectiva faptului că titlul invocat de reclamantă nu există, fiind anulat urmare reținerii caracterului fraudulos al actului adițional în baza căruia bunul a fost adus ca aport la capitalul social al reclamantei.
Pe cale de consecință, nu se poate vorbi despre o vânzare a lucrului altuia, în condițiile în care însăși reclamanta nu avea nici un titlu asupra bunurilor ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare a căror nulitate se solicită a fi constatată.
Este reală împrejurarea că acțiunea în constatarea nulității absolute are scopul de a-l apăra pe proprietar contra oricăror demersuri frauduloase, însă nu poate fi vorba de o fraudare a dreptului de proprietate al acesteia, atâta timp cât reclamanta nu avea un drept de proprietate asupra bunurilor și atâta timp cât în hotărârea nr.307 pronunțată la data de 23 aprilie 2008 fost reținută intenția de fraudă a reprezentantului reclamantei în detrimentul creditorilor și întregii proceduri de faliment.
Din această perspectivă nu a putut fi reținută nici susținerea reclamantei în sensul că nulitatea absolută invocată în cererea introductivă ar avea ca punct de plecare împrejurarea că pârâtele au încheiat contractul știind că lucrul vândut este proprietatea reclamantei, deci cu intenția vădită de aop ăgubi pe aceasta.
Cât privește excepția tardivității acțiunii formulată de către reclamantă, excepție invocată de lichidator, judecătorul sindic a respins-o întrucât, pe de o parte, temeiul de drept al cererii este constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare și, pe cale de consecință, legea nu instituie un termen în cadrul căruia urmează a fi exercitată acțiunea, iar în ceea ce privește inadmisibilitatea formulării cererii, respingerea excepției se va face motivat pe faptul că în cauză reclamanta nu a formulat o contestație întemeiată pe prev. art.21 alin.3 din Legea nr.85/2006. Conform acestor dispoziții legale, la fiecare termen de continuare a procedurii administratorul judiciar și implicit lichidatorul are obligația să prezinte un raport cuprinzând descrierea modului în care și-a îndeplinit atribuțiile, debitorul, administratorul special al debitoarei, oricare dintre creditori, precum și orice parte interesată fiind îndreptățit, conform alineatului 2 al aceluiași articol, să formuleze contestații împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar.
Din această perspectivă, lichidatorul a susținut că întrucât contractele de vânzare-cumpărare s-au încheiat între debitoarea - INSTALAȚII SA și pârâtele - SA, - SRL și - SA la data de 19 iulie 2005 și că aceste contracte au fost depuse la dosar și asupra lor s-a întocmit un raport, reclamanta avea posibilitatea să atace raportul și să conteste în termen de 5 zile de la depunerea raportului (art.21 alin.3) modul în care lichidatorul și-a îndeplinit atribuțiile.
Chiar în condițiile în care reclamanta era îndreptățită, conform dispozițiilor legale mai sus menționate, să conteste raportul cu privire la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, intrând în categoria orice altă persoană interesată, reglementată de art.21 alin.2, judecătorul sindic a apreciat că în speță nu a fost atacat raportul lichidatorului și măsurile luate de acesta, fiind solicitată pe calea unei acțiuni în constatare însăși nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate ca și rezultat al măsurilor întreprinse de lichidator în baza prev. art.116, 117 din Legea nr.64/1995 în vigoare la acea dată, în cadrul operațiunilor de lichidare a bunurilor debitoarei.
Așa fiind, judecătorul sindic a apreciat că cererea formulată de reclamantă nu poate fi respinsă ca inadmisibilă, ci ca nefondată.
Excepția inadmisibilității invocată de pârâta - SA se impune de asemenea a fi respinsă, întrucât reclamanta a formulat o cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare și nu anularea contractului pentru a putea vorbi de nulitate relativă și pentru a fi aplicabil principiul conform căruia doar părțile contractului sunt îndreptățită să solicite anularea actului juridic încheiat între ele.
Cele două categorii de nulități au regimuri juridice distincte, specific nulității absolute fiind faptul că poate fi invocată de orice parte interesată și oricând, nefiind prevăzut un termen de prescripție pentru formularea acțiunii.
Cât privește interesul reclamantei în promovarea acțiunii, după cum rezultă din considerentele mai sus enunțate, judecătorul sindic a reținut că actele juridice încheiate între pârâta - INSTALAȚII SA și pârâtele - SA, - SRL și - SA se înscriu în categoria contractelor de vânzare-cumpărare afectate de condiție suspensivă și că transferul dreptului de proprietate nu a operat, fiind condiționat de încuviințarea vânzării de către judecătorul sindic și de acordul adunării generale a creditorilor.
Se impune a se face precizarea că reclamanta justifică un interes în promovarea cererii în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare doar din perspectiva faptului că un drept de proprietate asupra bunurilor imobile ce au făcut obiectul contractelor iar la data promovării acțiunii nu era anulat actul adițional în baza căruia bunurile ce au făcut obiectul vânzării-cumpărării au fost aduse ca aport la capitalul social.
Întrucât interesul trebuie să fie născut și actual, deci să existe în momentul în care se exercită dreptul la acțiune, dar și pe tot parcursul procesului și deoarece reclamanta nu a făcut dovada încălcării dreptului său de către pârâți, cererea formulată este și lipsită de interes.
Cât privește solicitarea reclamantei de a fi obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată, cererea a fost respinsă urmare respingerii cererii principale, în cauză neputându-se reține faptul că pârâtele au căzut în pretenții conform prev. art.274 pr.civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - SRL C solicitând în principal admiterea recursului, casarea hotărârii judecătorului sindic, cu consecința trimiterii cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Comercial Cluj iar nu judecătorului sindic și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată; casarea hotărârii judecătorului sindic cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiași judecător sindic iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost precizată și menținerea dispozițiilor sentinței recurate cu privire la soluția asupra excepțiilor tardivității, inadmisibilității, și lipsei de interes invocate de intimate, cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-au invocat atât motive de netemeinicie cât și motive de nelegalitate a hotărârii judecătorului sindic.
Cât privesc motivele de netemeinicie recurenta arată că instanța de fond a interpretat în mod eronat probele administrate în cauză reținând o stare de fapt eronată (art. 3041Cod procedură civilă).
Astfel, se consideră că în mod neîntemeiat instanța de fond a interpretat sentința nr. 174/07.07.2003 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 101/F/1999 considerând că prin aceasta s-ar fi dispus anularea transferurilor referitoare la proprietatea asupra bunurilor imobile ce fac obiectul contractelor de vânzare-cumpărare prin înșiruirea cărora recurentul a dobândit dreptul de proprietate. În fapt, prin sentința menționată Tribunalul Dolja constatat nulitatea absolută a unor facturi fiscale emise de - INSTALAȚII SA către - COM SRL instanța nefiind sesizată și cu o acțiune în constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare prin care s-a transferat dreptul de proprietate asupra imobilelor.
Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că aceasta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate la data de 19 iulie 2005 de - INSTALAȚII SA reprezentată prin lichidator în calitate de vânzător cu - SA, - SRL, - SRL, - SA, - SRL în calitate de cumpărători deși s-a depus la dosar dovada dreptului de proprietate, respectiv actul adițional la actul constitutiv al - SRL atestat sub nr. 74/15 octombrie 2003.
Nu în ultimul rând instanța de fond a reținut în mod eronat că actele subsecvente ar fi fost încheiate după anularea de către judecătorul sindic a transferurilor inițiale, în scopul zădărnicirii aplicării hotărârilor judecătorești și în detrimentul creditorilor, însă aceste aspecte nu prezintă relevanță în cauză deoarece instanța nu a fost sesizată cu o acțiune privind anularea titlului de proprietate al reclamantei (pentru a se putea invoca intenția de fraudă a acesteia) și nici cu o acțiune care tindea la compararea titlurilor de proprietate ale părților, ci cu o acțiune în constatarea nulității absolute a actelor juridice reprezentate de contractele de vânzare-cumpărare încheiate la data de 19 iulie 2005.
S-a mai invocat și faptul că instanța de fond nu a manifestat un rol activ în sensul dispozițiilor art. 129 alin (5) Cod procedură civilă deoarece nu a lămurit cauza sub toate aspectele nedispunând din oficiu administrarea unui probatoriu complex (interogatoriu și proba cu martori).
Cât privesc motivele de nelegalitate se susține de către recurentă că hotărârea atacată este nelegală întrucât a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe (art. 304 pct 3 Cod procedură civilă).
Astfel, prin cererea de chemare în judecată precizată reclamanta-recurentă a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate la 19 iulie 2005 de - INSTALAȚII SA reprezentată prin lichidator judiciar - ȘI VALORIFICARE ACTIVE SRL în calitate de vânzător cu - SA, - SRL, - SRL, - SA, - SRL în calitate de cumpărători, în drept fiind invocată încălcarea condițiilor de valabilitate reglementate de dispozițiile art. 948 pct 3 și 4, art. 966-968 din Codul civil.
În aceste condiții, cererea formulată de reclamanta recurentă a vizat constatarea nulității absolute a unor acte juridice încheiate de debitoare, pe calea dreptului comun în materia nulității absolute a actelor juridice civile și nu putea fi analizată în cadrul procedurii instituite de Legea nr. 85/2006.
Competența specială a judecătorului sindic, așa cum este reglementată de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 85/2006 nu vizează și soluționarea acțiunilor formulate de terțe persoane față de procedură prin încheierea unor acte juridice ale debitoarei.
Cum cererea reclamantei nu se încadrează în nici una din situațiile prevăzute de art. 11 lit și lit i din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic nu era competent să soluționeze cauza în cadrul procedurii instituită de Legea nr. 85/2006, competența aparținând instanței de drept comun respectiv Tribunalul Comercial Cluj în temeiul art. 2 pct 1 lit a din Codul d e procedură civilă.
Mai apoi, un alt motiv de nelegalitate se referă la faptul că hotărârea pronunțată de instanța de fond cuprinde motive străine de natura pricinii (art. 304 pct 7 Cod procedură civilă).
În acest sens, instanța de fond a făcut trimitere într-o măsură considerabilă la concernul fraudulos al - INSTALAȚII SA, și - COM SRL, la faptul că subdobânditorii nu ar fi achitat prețul imobilelor, la intenția de fraudare a creditorilor debitoarei deși aceasta nu a fost sesizată cu o acțiune în anularea actelor juridice reprezentate de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1458/04.09.2001 și respectiv nr. 4014/03.09.2003.
Mai mult decât atât, prima instanță a aplicat greșit legea respectiv dispozițiile art. 137, art. 244 din Codul d e procedură civilă, art. 109 Cod procedură civilă, art. 172 Cod procedură civilă, art. 1169 cod civil precum și art. 948 pct 3, pct.4 și art. 966-968 Cod civil.
Lichidatorul judiciar a invocat pe cale de excepție lipsa de interes a recurentei în susținerea recursului arătând că prin sentința comercială nr. 307 din 23 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș au fost anulate contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 4014/3 septembrie 2003 BNP, a contractului autentificat sub nr. 1458/4 septembrie 2001 BNP și respectiv nr. 2771/3 septembrie 2003 al aceluiași birou notarial, a actului adițional nr. 74 din 15 octombrie 2003 de aport în natură a capitalului social al - SRL cu consecința întoarcerii bunurilor în patrimoniul debitoarei.
Ca urmare a soluționării recursurilor declarate împotriva acestei hotărâri, prin decizia nr. 854/2 octombrie 2008 Curtea de apel Piteștia respins recursul declarat de - SRL hotărârea sus amintită rămânând irevocabilă, așa încât s-a anulat în mod definitiv și irevocabil titlul de care se prevala în demersul său judiciar reclamanta recurentă așa încât interesul acesteia în prezent nu mai este unul actual care să justifice promovarea căii de atac.
Intimatele - COM SRL C, - SA C, prin concluziile scrise depuse (50-55) au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat de reclamanta - SRL C prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedura civilă, Curtea constată că este lipsit de interes pentru următoarele considerente:
Un prim aspect ce urmează a fi analizat de către instanța de recurs este acela al competenței materiale a judecătorului sindic în soluționarea acțiunii, în speță fiind vorba de o excepție cu caracter absolut ce primează oricărei alte excepții.
Astfel, problema juridică supusă analizei în cadrul prezentului recurs constă în competența materială de soluționare a acțiunilor în constatarea nulității absolute a unor acte juridice încheiate de debitorul aflat în insolvență, acțiuni formulate de o parte ce nu are calitatea de creditor în procedură.
Cu alte cuvinte, se pune problema dacă aceste acțiuni se soluționează de către judecătorul sindic conform prevederilor art. 6 din Legea nr. 85/2006 sau se impune a fi urmată procedura de drept comun, instanța competentă fiind cea prevăzută de art. 2 pct 1 lit a din Codul d e procedură civilă.
În acest sens, Curtea apreciază că art. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței stabilește competența materială exclusivă a judecătorului sindic în soluționarea litigiilor care au ca obiect întregirea averii debitorului.
Art. 3 pct 2 al Legii nr. 85/2006 limitează obiectul procedurii la averea debitorului ca totalitate a bunurilor și drepturilor patrimoniale. Conturarea conceptului de "avere a debitorului" presupune tripla distincție: averea debitorului, fondul de comerț și patrimoniul debitorului. că legea utilizează ambii termeni "avere" și "patrimoniu" fără să definească cea din urmă noțiune, de unde concluzia că în concepția legii termenii sunt sinonimi.
Art. 3 alin (1) al legii definește insolvența ca fiind o stare a patrimoniului debitoarei. Dincolo de aceste considerații teoretice este de neconceput ca judecătorul sindic să nu se pronunțe atât în ipoteza în care averea debitorului urmează a fi reîntregită cât și în situația în care această avere poate fi supusă unei micșorării semnificative.
În al doilea rând, dispozițiile art. 11 alin (2) din Legea nr. 85/2006 pot fi interpretate extensiv în sensul că judecătorul sindic are în competență și alte cereri și procese a căror finalitate vizează averea debitorului.
În interpretarea restrictivă a dispozițiilor art. 11 alin (2) din Legea nr. 85/2006 atribuțiile judecătorului sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar. În această opinie orice alte cereri exced competenței judecătorului sindic, așa cum de altfel susține și recurenta prin recursul formulat.
Cu toate acestea, Curtea apreciază că enumerarea făcută de prevederile art. 11 din legea insolvenței nu este una limitativă ci doar exemplificativă, judecătorul sindic având și alte atribuții prevăzute, în cronologia lor pe parcursul dispozițiilor legale în materie. Acest aspect rezultă cu claritate din însăși formularea legii, "principalele atribuții" sintagmă ce sugerează caracterul extensiv al enumerării legale.
Fără îndoială că art. 11 alin (2) din Legea insolvenței face o delimitare netă între atribuțiile judecătorului sindic care sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau lichidatorului judiciar și la acele procese de natură judiciară aferente procedurii, control sub care judecătorul sindic verifică îndeplinirea prevederilor legale ce reglementează activitatea acestora, fără a verifica, în demersul făcut, modul cum sunt exercitate atribuțiile manageriale, ci doar rezultatul acestora.
Rezultă deci în concluzie, că intră în competența exclusivă a judecătorului sindic soluționarea tuturor acțiunilor care au ca obiect și micșorarea patrimoniului debitorului.
procedurii impusă prin dispozițiile alin (2) al art. 5 este reacția legală la exigențele legii economice obiective, a rapidității nașterii și executării raporturilor comerciale. Acesta este motivul pentru care legiuitorul a inclus în conținutul dispozițiilor art. 20 lit l și respectiv art. 25 lit g atribuțiile administratorului judiciar și respectiv lichidatorului judiciar.
Din această perspectivă, excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei de către judecătorul sindic invocată de recurentă este nefondată urmând a fi respinsă.
Cu toate acestea recursul declarat de reclamanta - SRL urmează a fi respins ca lipsit de interes pentru cele ce urmează a fi expuse:
Excepția lipsei de interes este o excepție de fond absolută și peremtorie.
Interesul ca element esențial al acțiunii civile trebuie să fie legitim, juridic să fie născut și actual, să fie personal și direct.
În speță însă, reclamanta-recurentă nu mai justifică nici un interes de vreme ce titlul de care aceasta s-a prevalat în promovarea acțiunii în anulare i-a fost desființat în mod irevocabil.
Astfel, prin sentința comercială nr. 307/23 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeșs -a dispus anularea contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 1458/4 septembrie 2001 la BNP, sub nr. 4014/3 septembrie 2003 încheiat la BNP și respectiv sub nr. 2771/3 septembrie 2003 la BNP, a actului adițional nr. 74/15 octombrie 2003 de aport în natură la capitalul social al - SRL cu consecința întoarceri bunurilor în patrimoniul debitoarei - INSTALAȚII SA. Totodată instanța a mai dispus rectificarea cărților funciare nr. 30434 și - C în sensul radierii înscrierii privind dreptul de proprietate al pârâților și - COM SRL și înscrierea dreptului de proprietate al - INSTALAȚII SA în aceste cărți funciare precum și radierea din registrul comerțului de pe lângă Tribunalul Dolja mențiunii privind actul adițional nr. 74/15 octombrie 2003 privind aportul în natură a capitalului social al - SRL (40-43 dosar nr- a Curții de Apel Cluj ). Ca urmare a soluționării recursurilor declarate împotriva acestei hotărâri prin decizia nr. 854/2 octombrie 2008 Curtea de Apel Piteștia respins recursul declarat de - SRL C- recurenta din prezenta cauză (39 același dosar).
Drept urmare, cum reclamanta-recurentă nu mai deține nici un drept cu privire la bunurile ce fac obiectul contractelor a căror nulitate se invocă prin acțiunea cu care a fost investit judecătorul sindic, acesta nu mai justifică nici un interes ca element esențial al acțiunii civile așa încât excepția lipsei de interes a recurentei este fondată urmând a fi admisă cu consecința respingerii recursului declarat de aceasta, potrivit art. 312 alin (1) Cod procedură civilă.
Deoarece recursul a fost soluționat pe cale de excepție celelalte motive de nelegalitate și netemeinicie invocate de recurentă sunt de prisos a mai fi analizate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei de interes a recurentei.
Respinge excepția de necompetență materială.
Respinge recursul declarat de - SRL împotriva sentinței civile nr. 1143 din 22.05.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./30.10.2008
Jud.fond.-
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Adriana Iluț
| ← Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 368/2009.... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
