Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1169/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE NR. 1169
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Angela Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Radu Mateucă
JUDECĂTOR 3: Carmen Popescu
GREFIER: - - -
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de creditoarele DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C ÎN NUME ȘI PENTRU AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR și TG J împotriva sentinței nr.909 din 29.06.2009 pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Gorj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL TG J prin lichidator judiciar TG J și intimatul creditor CONSILIUL LOCAL TG - J, având ca obiect procedura insolvenței - închidere procedură.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art.alin.2 din Legea 85/2006.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr.909 din 29.06.2009 pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Gorj - Secția Comercială, în dosarul nr-, au fost respinse obiecțiunile formulate de ANAF -Direcți Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C cât și de către creditoarea AVAS B la cererea de închiderea procedurii formulată de lichidatorul judiciar TG J și în temeiul dispozițiilor art. 131 din Legea 85/2006 s- dispus închiderea procedurii falimentului debitorului SC SRL TG și radierea acesteia din registrul comerțului.
În considerentele sentinței, judecătorul sindic a reținut faptul că nu mai există bunuri în averea debitoarei și nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele de bani necesare continuării procedurii.
Împotriva sentinței nr.909 din 29.06.2009 pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Gorj - Secția Comercială, în dosarul nr-, au declarat recurs creditoarele DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C și Tg. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
O primă critică recurentei creditoare DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C s-a referit la faptul că lichidatorul judiciar nu a întocmit un raport final al lichidării care era necesar să cuprindă inclusiv măsura în care au fost identificate persoanele răspunzătoare pentru generarea stării de insolvență a debitoarei sau că nu s-au depus diligențe pentru inventarierea bunurilor debitoarei.
O altă critică a recurentei creditoare s-a referit la faptul că judecătorul sindic, în virtutea rolului său activ, trebuia să dispună din oficiu măsuri menite să determine cauzele reale și împrejurările care au determinat ajungerea societății în stare de insolvență.
O ultimă critică a recurentei s-a referit la faptul că lichidatorul judiciar nu a întreprins suficiente măsuri pentru identificarea bunurilor societății și nu a fost în măsură să demonstreze că s-au parcurs toate etapele procedurii instituite de Legea nr. 85/2006, nefiind suficient ca la opt luni de la deschiderea procedurii insolvenței lichidatorul să învedereze că în patrimoniul debitoarei falite nu au fost identificate bunuri mobile sau imobile care ar putea fi valorificate în vederea îndestulării creanțelor.
Criticile recurentei creditoare TG J s-au referit la faptul că lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii insolvenței fără a pune în executare sentința prin care s-a dispus antrenarea răspunderii administratorilor sociali.
Analizând criticile de recurs, Curtea apreciază că sunt nefondate și ca atare va respinge recursurile având în vedere următoarele considerente:
Astfel, referitor la critica recurentei creditoare Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C privind faptul că în cadrul procedurii nu s-ar fi întocmit un raport privind cauzele și împrejurările apariției insolvenței cu identificarea persoanelor culpabile, Curtea apreciază că este nefondată deoarece în cauză s-a întocmit un astfel de raport în cadrul căruia au fost prezentate cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență, raport ce nu a fost contestat în cauză. Totodată, în raportul final, lichidatorul judiciar a făcut referire la cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei.
Referitor la criticile recurentei privind faptul că raportul final ar fi trebuit să includă măsura de identificare a persoanelor răspunzătoare pentru generarea stării de insolvență, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate deoarece nu poate fi imputată lichidatorului judiciar împrejurarea că nu ar fi promovat acțiune în răspundere potrivit dispozițiilor art. 138 din lege, în condițiile în care prin sentința nr. 740/01.06.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj a fost admisă cererea lichidatorului judiciar și s-a dispus antrenarea răspunderii administratorului social pentru suma de 369.365 lei.
Referitor la critica recurentei Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale potrivit căreia, în temeiul dispozițiilor art.129 pr.civ. judecătorul sindic trebuia să dispună din oficiu măsuri care să determine cauzele reale și împrejurările care au determinat ajungerea debitoarei în insolvență, Curtea apreciază că și această critică este nefondată. Astfel, pornind de la dispozițiile restrictive ale art. 11 alin. 2 din Legea 85/2006 care statuează faptul că atribuțiile judecătorului sindic sunt limitative, respectiv doar la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar/lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței, Curtea apreciază că în procedura insolvenței, rolul activ al judecătorului sindic prevăzut de dispozițiile art. 129 pr. civ. este de asemenea reglementat în mod restrictiv. Ca atare, acesta nu poate din oficiu să dispună măsuri așa cum a solicitat recurenta, ci o astfel de atribuție aparține în mod exclusiv practicianului în insolvență potrivit dispozițiilor art. 40 alin.4 pct. l) din Ordonanța de Urgență nr. 86/2006 privind activitatea practicienilor în insolvență.
Referitor la ultima critică a recurentei DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C Curtea apreciază că este nefondată deoarece se constată că la data de 3 noiembrie 2008 a fost deschisă procedura insolvenței debitoarei SC SRL TG J, fiind numit administratorul judiciar TG La data de 9.12.2008 administratorul judiciar a depus tabelul preliminar al creanțelor, iar la data de 15.12.2008 a fost depus tabelul definitiv al creanțelor, iar la data de 12.01.2009 a depus tabelul privind cauzele apariției insolvenței și a solicitat deschiderea procedurii simplificate a insolvenței debitoarei și a învederat faptul că la dispoziția acestuia nu au fost puse documentele contabile ale societății. Totodată, pentru nedepunerea documentelor contabile, administratorul judiciar a solicitat antrenarea răspunderii administratorilor în baza dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006. Având în vedere lipsa bunurilor în averea debitoarei, la data de 24 iunie 2009,lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii falimentului privind debitoarea SC SRL TG În aceste condiții, având în vedere că procedura insolvenței se realizează cu celeritate este nefondată susținerea recurentei potrivit căreia este insuficient intervalul de timp de 8 luni pentru derularea procedurii prevăzută de Legea 85/2006.
Referitor la critica recurentei creditoare TG J potrivit căreia nu se putea dispune închiderea procedurii mai înainte de executarea sentinței prin care s-a dispus antrenarea răspunderii administratorilor Curtea apreciază că este nefondată deoarece în situația în care există o hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă prin care s-a dispus antrenarea răspunderii administratorului social, orice creditor, deci, inclusiv recurenta creditoare, are posibilitatea să se adreseze executorului judecătoresc cu cerere de executare silită, potrivit art. 3731pr. civ. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 142 din Legea 85/2006 executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin.1se efectuează de către executorul judecătoresc, conform codului d e procedură, iar după închiderea procedurii, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator.
Față de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 pr. civ. Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale și Tg. J.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de creditoarele DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C ÎN NUME ȘI PENTRU AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR cu sediul în C,-, Județul D și TG J cu sediul în Tg J,-, Județul G, împotriva sentinței nr.909 din 29.06.2009 pronunțată de judecătorul sindic de la Trtibunalul G - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL TG J prin lichidator judiciar TG J cu sediul în Tg J,-, Județul G și intimatul creditor CONSILIUL LOCAL TG - J cu sediul în Tg J, str.-,.25, Parter, Județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red.AR/28.10.2009
Jud.fond E
Tehnored.VS/3 ex.
15 Octombrie 2009
Președinte:Angela RădulescuJudecători:Angela Rădulescu, Radu Mateucă, Carmen Popescu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
