Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1186/2009. Curtea de Apel Timisoara

Comentarii

0

Dosar nr- Operator nr.2928

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA COMERCIALĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1186

Ședința publică din 19 octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Petruța Micu

JUDECĂTOR 2: Anca Buta

JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu

Grefier - -

S-au luat în examinare recursurile declarate de debitoarea recurentă - SA Reșița și de creditoarea recurentă - SRL împotriva sentinței comerciale nr.364/JS/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata - în calitate de lichidator judiciar al debitoarei, creditoarea intimată - Romania SRL și intervenientul Consiliul Local Reșița, având ca obiect procedura insolvenței.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru debitoarea recurentă, avocat, iar pentru intervenientul Consiliul Local Reșița, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.

Recursul debitoarei recurente - SA Reșița este timbrat cu 39 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.

Recursul creditoarei recurente - SRL este timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta intervenientului Consiliul Local Reșița depune la dosar delegația, taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei.

Curtea acordă cuvântul asupra cererii de intervenție în interesul debitoarei, formulată de Consiliul Local Reșița.

Reprezentanta intervenientului Consiliul Local Reșița solicită admiterea cererii de intervenție așa cum a fost formulată în scris.

Reprezentanta debitoarei recurente lasă la aprecierea instanței soluția privind cererea de intervenție formulată în cauză.

Curtea admite în principiu cererea de intervenție formulată în cauză și nemaifiind formulate alte cereri, acordă cuvântul asupra recursurilor.

Reprezentanta debitoarei recurente depune la dosar concluzii scrise și solicită respingerea recursului formulat de creditoarea - SRL, ca nefondat arătând că creanța creditoarei nu e certă, lichidă și exigibilă. De asemenea, solicită admiterea recursului formulat de debitoarea recurentă - SA Reșița și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii cererilor de deschidere a procedurii insolvenței, cu cheltuieli de judecată, arătând că debitoarea nu se află în stare de insolvență, realizează în mod curent venituri și efectuează în mod constant plăți către creditorii săi, achitând integral creanța care a stat la baza deschiderii procedurii insolvenței.

Reprezentanta intervenientului Consiliul Local Reșița pune concluzii de respingere a recursului formulat de creditoarea - SRL, și de admitere a recursului formulat de debitoarea - SA Reșița, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.364/JS/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr- s-a respins cererea pârâtei - SA Reșița de obligare a reclamantelor - SRL O și - România SRL T la consemnarea unei cauțiuni de 10% din valoarea creanței; s-a admis în parte contestația formulată de pârâta debitoare - SA la cererea de deschidere a procedurii insolvenței depusă de reclamanta creditoare - SRL O; s-a admis în parte cererea introductivă formulată de reclamanta creditoare - SRL O pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva pârâtei debitoare - SA Reșița; s-a respins contestația formulată de pârâta debitoare - SA Reșița la cererea de deschidere a procedurii insolvenței depusă de reclamanta creditoare - Romania SRL T, s-a admis cererea introductivă formulată de către eclamanta creditoare - Romania SRL, pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva pârâtei debitoare - SA și, în consecință s-a dispus: deschiderea procedurii insolvenței - procedura generală - împotriva pârâtei debitoare - SA; desemnarea ca administrator judiciar pe, care va îndeplini atribuțiile principale astfel cum sunt prevăzute la art.20 din Legea nr. 85/2006, precum și celelalte atribuții date în sarcina sa potrivit prevederilor din această lege.

Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:

Prin cererea introductivă nr.218 din data de 21.01.2009, înregistrată pe rolul Tribunalului C S, reclamanta creditoare - SRL a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că pârâta debitoare - SA Reșița se află în stare de insolvență și, în consecință, împotriva acestei pârâte debitoare, să se dispună deschiderea procedurii insolvenței instituită prin Legea nr.85/2006.

În susținerea cererii introductive reclamanta creditoare a arătat că pârâta debitoare îi datorează suma de 351.607,34 lei reprezentând obligații contractuale neachitate la termenul legal de scadență, sumă formată din 19.559,49 lei conform facturii nr.-/30.11.2007 la care se adaugă 7.917,75 lei penalități de întârziere, 5.000 lei conform facturii nr.- din 19.06.2008 la care se adaugă 545 lei penalități de întârziere și 318.585,10 lei conform facturii nr.- din 25.11.2008.

În fapt s-a arătat că între - SRL O și - SA Reșița s-a încheiat la 30.07.2007 contractul comercial nr.309 având ca obiect vânzarea-cumpărarea de produse electronice, inclusiv instalarea acestor produse. Valoarea totală a contractului este de 19.559,49 lei. La data de 30.11.2007 a fost emisă factura fiscală nr.- în valoare de 19.559,49 lei, sumă ce nu a fost achitată. La această factură au fost adăugate și penalități de întârziere, calculate până la data de 09.01.2009. La data de 16.06.2008 a fost încheiat contractul comercial nr.4396 având același obiect. În urma acestui contract au fost emise două facturi fiscale. Prima factură fiscală a fost emisă la data de 19.06.2008 având nr.- constând în avans în valoare de 5.000 lei, iar cea de-a doua la data de 25.11.2008 având nr.- în valoare de 318.585,10 lei. Cu toate că există procese-verbale de recepție și de punere în funcțiune a produselor contractate nici aceste sume nu au fost achitate. La aceste facturi fiscale au fost adăugate și penalități de întârziere conform art.II pct.2.3 din contract, valoarea acestora ridicându-se la suma de 8.462,75 lei.

Reclamanta - SRL Oam ai arătat că la data de 10.12.2008 a primit adresa nr.8248, prin care debitoarea și-a motivat neplata facturilor ca fiind cauzată de incapacitate financiară, apreciind că are o creanță certă, lichidă și exigibilă, dovedită prin facturile fiscale nr.- din 30.11.2007 în valoare de 19.559,49 lei, la care se adaugă 7.917,75 lei penalități pentru 405 zile de întârziere, factura nr.- din 19.06.2008 în valoare de 5.000 lei, la care se adaugă 545 lei penalități pentru 109 zile de întârziere și factura nr.- din 25.11.2008 în valoare de 318.585,10 lei.

Reclamanta - SRL Oas usținut că incapacitatea de plată a debitoarei este prezumată potrivit dispozițiilor Legii nr.85/2006, așa cum este recunoscută și de către aceasta iar valoarea debitului este peste 10.000 lei.

Cererea introductivă formulată de reclamanta creditoare - SRL Oaf ost comunicată pârâtei debitoare la data de 12.02.2009, iar în termen de 10 zile de la primirea copiei cererii introductive pârâta debitoare - SA Reșița a formulat contestație solicitând admiterea contestației, respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței ca netemeinică și nelegală, obligarea creditoarei la plata unei cauțiuni de 10% din valoarea creanței.

În motivarea contestației a arătat că la data de 16.06.2008 a fost încheiat contractul nr.4396 privind furnizarea și montarea unor echipamente pe mijloacele de transport în comun ale societății - SA Reșița, în valoare totală de 323.585,09 lei. Părțile au convenit, conform art.1, pct.1.5 din contract ca, furnizorul să emită o factură de 5.000 lei în termen de 5 zile de la semnarea contractului urmând ca livrarea produselor să se facă în termen de 90 de zile, dacă debitoarea ar fi achitat factura de 5.000 lei.

Deși acest avans nu a fost achitat, totuși creditoarea a livrat produsele, însă nu au fost montate în totalitate pe mijloacele de transport în comun ale debitoarei.

Potrivit art.1, pct.1.5 din contract "restul de plată, adică 318.585,90 lei se va achita în 12 rate lunare fixe din momentul instalării de către furnizor a echipamentelor". Din acest paragraf reiese clar termenul scadent al celor 12 rate, conform anexei nr.2 la contract, respectiv prima în valoare de 26.549 lei, va fi achitată în momentul instalării de către creditoare a echipamentelor.

Operațiunea de montare a echipamentelor nu este finalizată, motiv pentru care creanța nu a ajuns la scadență.

- SA Reșița este o societate prestatoare de servicii publice, având ca obiect de activitate transportul de călători, colectarea și transportul gunoiului menajer, măturatul stradal, administrația cimitirelor, etc. activități în urma cărora are încasări zilnic. În susținerea celor menționate au fost depuse extrase de cont și copie a registrului de casă.

Datorită blocajului financiar debitoarea are de recuperat creanțe în valoare de 8.051.640,75 lei, reprezentând facturi emise și neîncasate de la agenți economici și populație, pentru care au fost promovate acțiuni comerciale, sau au fost încheiate convenții privind eșalonarea plății debitelor restante. În susținerea celor arătate debitoarea a depus la dosar, în copie, adresa nr.1353/19.02.2009 emisă de Biroul Facturare Contracte, precum și convenția nr.22262/25.11.2008 încheiată cu Municipiul Reșița prin Primar, privind eșalonarea sumei de 2.200.000,00 lei. De asemenea s-a arătat că debitoarea deține bunuri mobile și imobile în valoare de 10.241.919,72 lei.

Prin cererea introductivă depusă la Tribunalul C-S sub nr- din data de 31.03.2009 reclamanta creditoare - România SRL Tas olicitat deschiderea procedurii insolvenței față de pârâta debitoare - SA Reșița întrucât nu a achitat creanța certă, lichidă și exigibilă în valoare de 173.054,94 lei reprezentând facturi neachitate și penalități de întârziere conform contractului nr.431/27.11.2007.

În susținerea cererii reclamanta creditoare - România SRL Taa rătat că în urma desemnării sale ca fiind câștigătoarea licitației organizată de debitoare, a livrat pârâtei debitoare containere zincate la cald în baza contractului încheiat sub nr.431/27.11.2007.

Toate facturile au fost acceptate de debitoare însă aceasta nu le-a achitat sau le-a achitat în mod parțial.

În acest context sumele pe care le datorează pârâta debitoare sunt creanțe certe, lichide și exigibile, fiind clar evidențiate prin facturile acceptate de debitoare, termenele de plată a debitelor fiind expirate din 25.06.2008 iar penalitățile au fost scadente la 26.03.2009.

Debitul pretins de reclamanta creditoare - România SRL T este de 129.138,55 lei la care se adaugă penalități de întârziere în sumă de 43.916,39 lei.

Reclamanta creditoare a încercat stingerea litigiului pe cale amiabilă dar debitoarea a amânat executarea plăților.

În susținerea cererii introductive a depus comunicarea câștigării licitației organizate de debitoare, contractul de furnizare încheiat cu debitoarea,facturile acceptate, situația contului debitoarei din contabilitatea reclamantei, tabelul centralizator cu facturile și penalitățile aferente.

Prin încheierea comercială din 09.04.2009 s-a dispus conexarea cererii la dosarul nr-.

În termenul legal de 10 zile de la primirea copiei cererii reclamantei pârâta debitoare a formulat contestație solicitând admiterea contestației, respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței ca netemeinică și nelegală și obligarea creditoarei la consemnarea unei cauțiuni de 10% din valoarea creanței.

În motivarea contestației a arătat că prin contractul nr.431/27.11.2007 părțile au convenit vânzarea-cumpărarea a 650 bucăți eurocontainere zincate de 1100 litri cu semirotund pentru deșeuri, la prețul de 157.950 euro, respectiv contravaloarea acestuia la cursul de schimb BNR, la care se va adăuga TVA-ul aferent. Din această cantitate, creditoarea a livrat un număr de 406 eurocontainere, a căror contravaloare este în sumă de 432.168,81 lei, conform facturilor emise.

Din suma totală de 432.168,81 lei reprezentând contravaloarea a 406 bucăți eurocontainere a achitat suma de 303.029,26 lei, rămânând de achitat doar 129.138,55 lei, ceea ce înlătură afirmațiile creditoarei că debitoarea ar fi de rea-credință. De asemenea debitoarea a contestat faptul că este în stare de insolvență, având în vedere că - SA Reșița este o societate prestatoare de servicii publice, având ca obiect de activitate transportul de călători, colectarea și transportul gunoiului menajer, măturatul stradal, administrația cimitirelor, etc. activități în urma cărora are încasări zilnic; datorită blocajului financiar debitoarea are de recuperat creanțe în valoare de 8.051.640,75 lei, reprezentând facturi emise și neîncasate de la agenți economici și populație, pentru care au fost promovate acțiuni comerciale, sau au fost încheiate convenții privind eșalonarea plății debitelor restante. În susținerea celor arătate debitoarea a depus la dosar, în copie, adresa nr.1353/19.02.2009 emisă de Biroul Facturare Contracte, precum și convenția nr.22262/25.11.2008 încheiată cu Municipiul Reșița prin Primar, privind eșalonarea sumei de 2.200.000,00 lei. De asemenea s-a arătat că debitoarea deține bunuri mobile și imobile în valoare de 10.241.919,72 lei. Pârâta a depus și graficul de recuperare a restanțelor de plată întocmit de Municipiul Reșița prin Primar, situația creanțelor pe care - SA Reșița trebuie să le recupereze de la agenți economici, asociații și persoane fizice.

Având în vedere materialul probator administrat în dosarul cauzei, judecătorul sindic a admis în parte contestația formulată de pârâta debitoare - SA Reșița la cererea depusă de creditoarea - SRL O, pentru următoarele motive:

Pârâta debitoare a achitat suma de 19.559,49 lei reprezentând contravaloarea facturii nr.- din 30.11.2007 emisă în baza contractului nr.309/30.07.2007, însă nu a achitat penalitățile de întârziere în sumă de 7.917,75 lei calculate la suma inițial datorată, calculul fiind făcut de reclamanta creditoare prin cererea introductivă.

Reclamanta creditoare - SRL Oap recizat că debitoarea a achitat creanța de 19.559,49 lei dar nu au fost achitate penalitățile în cuantum de 7.917,75 lei, suma fiind certă și exigibilă.

Din examinarea clauzelor contractului nr.4396/16.06.2008 încheiat între - SRL O și - SA Reșița a rezultat că în calitate de beneficiar, debitoarea și-a asumat obligația de a plăti factura de 5.000 lei în trei zile lucrătoare. Debitoarea nu a achitat suma de 5.000 lei aferentă facturii nr.- din 19.06.2008 la termenul de scadență prevăzut și asumat prin contract, calculându-se penalități de întârziere de 545 lei. Potrivit obligației asumate prin contract, creanța este certă, lichidă și exigibilă.

Însumând penalitățile de întârziere de 7.917,75 lei calculate la factura nr.- cu neplata avansului de 5.000 lei provenind din contractul nr.4396/16.06.2008 la care se adaugă penalități de 545 lei, rezultă o creanță certă, lichidă și exigibilă de 13.462,75 lei care este peste valoarea prag cerută de Legea insolvenței pentru deschiderea procedurii.

Privitor la creanța de 318.585,10 lei pretinsă de reclamanta creditoare - SRL O în temeiul contractului nr.4396/16.06.2008 judecătorul sindic a reținut că această creanță nu este certă și exigibilă deoarece contractul este încheiat în data de 16.06.2008, în contract se prevede achitarea sumei în 12 rate lunare fixe de la data instalării echipamentelor iar la data emiterii facturii nr.-/15.11.2008 contractul era în curs de derulare și nu se realizase instalarea tuturor echipamentelor.

Judecătorul sindic a apreciat că este neîntemeiată contestația formulată de - SA Reșița la cererea depusă de creditoarea - România SRL T și a respins-o pentru următoarele considerente:

Între părți s-a încheiat contractul comercial nr.431/27.11.2007 prin care furnizorul - România SRL T s-a obligat să vândă pârâtei debitoare eurocontainere zincate de 1100 litri cu semirotund pentru deșeuri. Furnizorul a livrat întreaga cantitate de eurocontainere și a emis facturile care au fost însușite de debitoare dar achitate parțial.

Așa cum a recunoscut și pârâta debitoare - SA Reșița din suma totală de 432.168,81 lei a achitat suma de 303.029,26 lei, rămânând de achitat doar 129.138,55 lei.

La această sumă reclamanta creditoare a calculat penalități de întârziere de 43.916,39 lei, care au fost scadente la data de 26.03.2009, valoarea totală a creanței fiind de 173.054,94 lei.

După introducerea cererii de declanșare a procedurii insolvenței pârâta debitoare a achitat sumele de 17.000 lei și respectiv 24.000 lei, astfel încât valoarea creanței certe, lichide și exigibile pe care o are - România SRL T este de 132.054 lei.

Pârâta debitoare - SA Reșița se află în încetare de plăți datorită împrejurării că nu a achitat obligațiile contractuale la termenele legale de scadență, aflându-se în stare de insolvență prevăzută de art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006.

În acest context judecătorul sindic a respins cererea pârâtei debitoare de obligare a reclamantelor creditoare la consemnarea unei cauțiuni de 10% din valoarea creanței.

Astfel fiind, s-a constatat că pârâta debitoare societate comercială se află în stare de insolvență în sensul prevederilor art.3 pct.1 din Legea nr. 85/2006, reclamantele creditoare fac parte din categoria creditorilor îndreptățiți să solicite deschiderea procedurii insolvenței, astfel cum sunt prevăzuți la pct.6 al art.3, fiind întrunită și valoarea prag prevăzută la pct.12 al art.3 în raport de care poate fi introdusă o cerere de către un creditor,creanțele certe lichide și exigibile fiind de 13.462,75 lei și 132.054 lei.

Pentru aceste motive, judecătorul sindic a admis cererile introductive formulate de reclamantele creditoare și, în consecință, în temeiul art.33 alin.4 din Legea nr. 85/2006, a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva pârâtei debitoare.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs debitoarea - SA Reșița solicitând admiterea recursului și, în principal, casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, în baza art. 304 din proc. civ, modificarea hotărârii Tribunalului C-S în sensul respingerii cererilor creditoarelor pentru deschiderea procedurii de insolvență, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului debitoarea arată că sentința recurată este nelegală, fiind dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105, alin. 2, din Cod Procedură civilă, mai precis că la termenul de judecată din data de 11.06.2009 a fost viciată procedura de citare cu reclamanta creditoare - România SRL La acest termen, reclamanta creditoare a fost citată cu mențiunea de a confirma plata parțială a creanței, însă fiind procedura viciată, în sensul că pe dovada îndeplinirii a citării nu era aplicată ștampila creditoarei, instanța de fond a reținut ca fiind certă, lichidă și exigibilă o creanță mai mare decât cea datorată și confirmată, ulterior pronunțării sentinței comerciale, de către creditoarea - România SRL

Debitoarea - SA arată că a achitatat întreaga creanță reținută de către Tribunalul C-S ca fiind certă, lichidă și exigibilă.

Astfel, prin cererea introductivă, reclamanta creditoare - SRL Oaî nvederat că are de încasat suma de 351.607,34 lei, formată din:

-19.559,49 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. -/30.11.2007 la care se adaugă penalități de întârziere de 7.917,25 lei sume datorate în baza primului contract de vânzare-cumpărare nr. 309/30.07.2007;

-5.000 lei plata în avans a celui de-al doilea contract (nr. 4396/16.06.2008) și penalități de întârziere aferente acestei facturi în sumă de 545 lei;

-318.585,10 lei, restul de plată conform pct. 1.5 din contractul nr. 4396/16.06.2008.

Debitoarea recurentă precizează că în cursul judecății a achitat suma de 19.559,49 lei aferentă primului contract, iar privitor la creanța de 318.585,10 lei în temeiul contractului nr.4396/16.06.2008, judecătorul sindic a reținut că această creanță nu este certă, lichidă și exigibilă, deoarece contractul este în curs de derulare.

De asemenea, s-a reținut că debitoarea și-a asumat obligația de a plăti suma de 5.000 lei și penalități de întârziere de 545 lei aferente facturii în avans la contractul nr. 4396/11.06.2008 și penalități de întârziere în sumă de 7.917,75 lei calculată la factura nr. - în total 13.462,75 lei.

În ceea ce privește cererea formulată de către reclamanta creditoare - România SRL privind deschiderea procedurii insolvenței pentru plata creanței în sumă de 173.054,94 lei reprezentând facturi neachitate și penalități de întârziere conform contract nr. 431/27.11.2007, judecătorul sindic a reținut că, întrucât în cursul judecății creanța a fost achitată parțial, valoarea creanței certe, lichide și exigibile pe care reclamanta creditoare o are față de debitoare este de 132.054 lei, ori, în realitate, debitul (confirmat și de către creditoare) este de 122.054,94 lei.

Debitoarea recurentă mai susține că toate aceste sume reținute de judecătorul sindic ca fiind creanțe certe, lichide și exigibile au fost achitate, astfel:

- cu Ordinul de plată nr. 461/23.06.2009 s-a achitat suma de 122.054,94 lei către reclamanta creditoare - România SRL;

- cu Ordinul de plată nr. 460/23.06.2009 s-a achitat suma de 13.462,75 lei către reclamanta creditoare - SRL.

Debitoarea recurentă - SA Reșița a formulat și completare la motivele de recurs prin care a arătat că a achitat către societățile creditoare sumele datorate, așa cum a arătat în cererea de recurs, și nu se află în incapacitate de plată, motiv pentru care apreciază că nu se mai justifică menținerea stării de insolvență a societății.

Împotriva aceleiași sentințe a formulat recurs și creditoarea - SRL, solicitând admiterea recursului și schimbarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii contestației debitoarei.

În motivarea recursului, recurenta creditoare arată că a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare pentru o creanță în cuantum de 351.607,34 lei, formată din:

- 19.559,49 lei, plată factură fiscală nr.- din 30.11.2007, la care se adaugă și penalități de întârziere în sumă de 7.917,75 lei;

- 5.000 lei, plată factură fiscală nr.- din 19.06.2008, la care se adaugă 545 lei penalități de întârziere;

- 318.585,10 lei, plată factură fiscală nr.- din 25.11.2008.

Recurenta creditoare arată că a încheiat cu debitoarea - SA Reșița, la data de 30.07.2007, contractul comercial nr.309 având ca obiect vânzarea-cumpărarea de produse electronice, inclusiv instalarea acestor produse. Valoarea totală a contractului este de 19.559,49 lei. La data de 30.11.2007 a fost emisă factura fiscală nr.- în valoare de 19.559,49 lei, sumă ce nu a fost achitată. La această factură au fost adăugate și penalități de întârziere, calculate până la data de 09.01.2009. La data de 16.06.2008 a fost încheiat contractul comercial nr.4396 având același obiect. În urma acestui contract au fost emise două facturi fiscale. Prima factură fiscală a fost emisă la data de 19.06.2008 având nr.- constând în avans în valoare de 5.000 lei, iar cea de-a doua la data de 25.11.2008 având nr.- în valoare de 318.585,10 lei. Cu toate că există procese-verbale de recepție și de punere în funcțiune a produselor contractate nici aceste sume nu au fost achitate. La aceste facturi fiscale au fost adăugate și penalități de întârziere conform art.II pct.2.3 din contract, valoare acestora ridicându-se la suma de 8.462,75 lei. La data de 10.12.2008 a primit adresa nr.8248, prin care debitoarea și-a motivat neplata facturilor ca fiind cauzată de incapacitate financiară, iar ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, debitoarea a efectuat două plăți, achitând suma de 19.559,49 lei reprezentând contravaloarea facturii nr.- din 30.11.2007 emisă în baza contractului nr.309/30.07.2007, însă nu a achitat penalitățile de întârziere în sumă de 7.917,75 lei și nici factura nr.- din 19.06.2008, cu penalitățile de întârziere aferente și nici factura nr.- din 25.11.2008 în valoare de 318.585,10 lei.

Creditoarea recurentă arată că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, iar contestația debitoarei trebuia respinsă în întregime, întrucât creanța sa este certă, lichidă și exigibilă. Debitoarea a contestat caracterul cert, lichid si exigibil al creanței constatată prin factura fiscala nr. - din 25.11.2008 în cuantum de 318.585,10 lei, invocând prevederile art. 1.5. din contract.

Creditoarea recurentă susține că echipamentele au fost livrate și instalate, așa cum rezultă din procesele-verbale din 04.08.2008. 24.10.2008, 28.11.2008, si 420 din 28.11.2008, prin urmare obligația de plată a debitoarei era scadentă, sens în care a fost emisă și factura fiscală. În ceea ce privește beneficiul termenelor de plată acordate debitoarei, creditoarea recurentă consideră că aceasta este decăzută din acest drept având în vedere chiar starea sa de insolvență precum și faptul că un alt creditor (ANAF) a declanșat procedura executării silite împotriva debitoarei - art. 1025 Cod Civil.

Creditoarea recurentă susține că și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin contract, iar debitoarea își invocă propria sa culpa în apărare întrucât neefectuarea unei recepții îi este pe deplin imputabilă, aceasta refuzând în mod nejustificat îndeplinirea acestei formalități.

- în calitate de lichidator judiciar al debitoarei a formulat concluzii scrise în cauză prin care a solicitat respingerea recursului formulat de debitoarea - SA Reșița și admiterea recursului formulat de creditoarea - SRL, arătând că instanța de fond în mod corect a apreciat că debitoarea se află în insolvență.

De asemenea, lichidatorul judiciar al debitoarei a depus la dosar un set de 439 de înscrisuri reprezentând balanțe comerciale și bilanțuri comerciale pe lunile mai și iunie 2009, bilanțul contabil al debitoarei pe luna iunie 2009, situații cumulative ale rezultatelor economice pentru anul 2008 și pentru perioada ianuarie-iunie 2009, situația furnizorilor neachitați la data declanșării procedurii pentru a dovedi că debitoare se află în stare de insolvență.

De asemenea a arătat, referitor la recursul formulat de - SRL, că solicită a fi admis acest recurs deoarece sunt îndeplinite cerințele prevăzute de artr.1 și 3 din Legea nr.85/2006, respectiv debitorul este comerciant, se află în insolvență, iar creditoarea deține împotriva sa o creanță certă, lichidă și exigibilă, cu atât mai mult cu cât alături de această creditoare, așa cum a dovedit cu actele depuse la dosar, debitoarea mai are de achitat sume importante către diverși furnizori.

Cu privire la recursul formulat de - SRL, lichidatorul judiciar al debitoarei a arătat că acesta se impune a fi respins deoarece potrivit art.46 alin.1 din Legea nr.85/2006 operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.

Consiliul Local Reșița a formulat în cauză o cerere de intervenție în interesul debitoarei - SA Reșița, cerere care a fost admisă în principiu de către Curtea de Apel Timișoara în ședința publică din data de 19.10.2009, și prin care a solicitat, în principal, admiterea recursului formulat de debitoarea - SA Reșița și casarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererilor creditoarelor pentru deschiderea procedurii de insolvență.

În motivarea cererii de intervenție, se arată că debitoarea - SA Reșița nu se află în stare de insolvență, fiind o societate înființată și aflată sub autoritatea Consiliului Local Reșița, societate prestatoare de servicii de utilitate publică, care realizează venituri în mod zilnic, ca urmare a serviciilor prestate către populație, societăți comerciale și instituții publice din municipiul Reșița.

Totodată, se mai susține că sumele reținute de instanța de fond ca fiind certe, lichide și exigibile și datorate de debitoare către creditoare, au fost achitate integral.

Se mai precizează și faptul că prin Hotărârea Consiliului Local Reșița nr.286/2009, Consiliul Local Reșița, în calitate de la - SA Reșița și-a exprimat acordul referitor la preluarea unor datorii pe care debitoarea le are față de creditorii săi în cuantum de 1.305.386.76 lei, la care se adaugă penalitățile de întârziere.

Debitoarea recurentă - SA Reșița a formulat și concluzii scrise în cauză, prin care a arătat că a achitat integral sumele reținute de judecătorul sindic ca fiind certe, lichide și exigibile, respectiv întreaga sumă solicitată de creditoarea - Romania SRL și parte din suma solicitată de creditoarea - SRL, astfel:

- cu nr.461/23.06.2009 s-a achitat suma de 122.054,94 lei către creditoarea - Romania SRL;

- cu nr.460/23.06.2009 s-a achitat suma de 13.462,75 lei către creditoarea - SRL.

Se mai arată de către debitoare că prin Încheierea nr.14/PI/07.07.2009 Curtea de Apel Timișoaraa admis cererea de suspendare provizorie a executării sentinței de deschidere a procedurii insolvenței.

Cu privire la recursul creditoarei - SRL, debitoarea arată că acesta este nefondat întrucât aceasta a solicitat instanței de fond deschiderea procedurii insolvenței pentru întreaga valoare a contractului încheiat între părți, cu toate că nu și-a îndeplinit obligația prevăzută în contract privitoare la instalarea echipamentelor furnizate, iar, la momentul introducerii cererii contractul era în curs de derulare.

Recurenta a mai arătat că starea de insolvență a debitoarei se apreciază raportat la creanțele creditorilor care au formulat cererea introductivă și nu la alte creanțe deținute de terți pentru care creditorii respectivi pot formula cereri în nume propriu.

Totodată, arată că potrivit balanței de verificare depusă la dosar rezultă că a efectuat plăți importante către diverși furnizori în perioada 31 ianuarie-31 august 2009 și că efectuează plăți în mod curent ceea ce dovedește, odată în plus, că nu se află în stare de insolvență.

Analizând actele și lucrările dosarului, în baza art.304 și 304¹. raportat la motivele de recurs invocate și la celelalte susțineri ale părților, Curtea constată și reține următoarele:

În ce privește recursul declarat de creditoarea - SRL se reține că acesta este neîntemeiat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Creditoarea - SRL Oas olicitat instanței de fond, Tribunalul C S, prin judecător sindic, să se constate că debitoarea - SA Reșița se află în stare de insolvență și pe cale de consecință să se dispună deschiderea procedurii insolvenței împotriva sa deoarece îi datorează suma de 351.607,34 lei, care constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă. Această sumă reprezentând obligații contractuale neachitate la scadență a arătat creditoarea că este formată din 19.559,49 lei contravaloarea facturii nr.-/30.11.2007, 7.917,75 lei penalități de întârziere la această sumă, 5.000 lei contravaloarea facturii nr.-/19.06.2008 și 545 lei penalități de întârziere la această sumă, precum și suma de 318.585,10 lei contravaloarea facturii nr.-/25.11.2008.

Judecătorul sindic a constatat în ce privește această sumă că potrivit contractului 4396/16.06.2009 încheiat între părți debitoarea și-a asumat obligația de a plăti suma de 5.000 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. -/19.06.2008 în 3 zile lucrătoare, sumă pe care nu a achitat-o la scadență, astfel că s-au calculat penalități de întârziere de 545 lei și această creanță este certă, lichidă și exigibilă și că însumând penalitățile de 7.917,75 lei calculate la factura nr.-/30.11.2007 cu suma de 5.000 lei și 545 lei arătată mai sus, rezultă o creanță certă, lichidă și exigibilă de 13.462,75 lei care are un cuantum superior valorii prag de 10.000 lei cerut de Legea insolvenței pentru deschiderea procedurii.

Cu privire la creanța de 318.585,10 lei judecătorul sindic a reținut că aceasta nu este certă, lichidă și exigibilă deoarece contractul nr. 4396 este încheiat între părți la 16.06.2008 și în contract se prevede achitarea acestei sume în 12 rate lunare fixe de la data instalării echipamentelor prevăzute în cuprinsul contractului, ori la data emiterii facturii nr.-/15.11.2008 contractul era în curs de derulare și nu se realizase instalarea tuturor echipamentelor.

În recursul formulat creditoarea - SRL susține că întreaga sa creanță este certă, lichidă și exigibilă, că debitoarea se află în incapacitate de plată chiar dacă ulterior introducerii cererii de chemare în judecată a efectuat două plăți achitând suma de 19.559,49 lei reprezentând contravaloarea facturii nr.- însă mai are în continuare de achitat penalitățile de întârziere de 7.917,75 lei și suma de 318.585,10 lei reprezentând contravaloarea facturii nr.- din 25.11.2008.

Creditoarea recurentă susține că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică deoarece contestația debitoarei trebuia respinsă în întregime întrucât creanța sa certă, lichidă și exigibilă deoarece echipamentele care au făcut obiectul contractului 4396/09.01.2009 au fost livrate și instalate așa cum rezultă din procesele verbale din 04.08.2008, 24.10.2008 și 28.11.2008 și prin urmare, obligația de plată a debitoarei era scadentă.

Curtea constată că aceste susțineri sunt nefondate deoarece suma de 318.585,10 lei reprezentând contravaloarea facturii nr.-/25.11.2008 este în continuare o creanță care nu are un caracter cert, lichid și exigibil deoarece potrivit clauzelor contractuale inserate în contractul nr.4396/09.01.2009 plata acestei sume poate fi făcută în 12 rate lunare astfel încât debitoarea se află încă în termenul de derulare al contractului. Restul sumei care a făcut parte din creanța declarată inițial de către creditoarea - SRL a fost integral achitată de către debitoare cu ordinul de plată nr.460/23.06.2009 în sumă de 13.462,75 lei, aceasta constituind singura creanță constatată de judecătorul sindic ca fiind certă, lichidă și exigibilă și, pe de altă parte, constituind și motivul pentru care judecătorul sindic a admis cererea creditoarei de declanșare a procedurii insolvenței împotriva debitoarei.

În ce privește recursul declarat de debitoarea - SA Reșița se constată că acesta este întemeiat și urmează a fi admis deoarece cu actele depuse la dosar debitoarea a dovedit că a achitat atât suma arătată mai sus de 13.462,75 lei către creditoarea recurentă - SRL cât și suma de 122.054,94 lei către creditoarea - Romania SRL, cea de-a doua creditoare care și-a declarat creanța în dosarul instanței de fond, creanța acestei creditoare fiind achitată integral motiv pentru care respectiva creditoare nici nu a formulat recurs în cauză.

Este adevărat că aceste sume s-au achitat de către societatea debitoare după pronunțarea hotărârii recurate de declanșare a procedurii insolvenței, însă înainte de formularea recursului declarat în cauză. Achitarea acestor sume constituie o dovadă a faptului că debitoarea nu se află în insolvență deoarece insolvența este definită de Legea nr.85/2006 ca fiind acea stare a patrimoniului care caracterizează insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile. Așadar, pentru constatarea stării de insolvență trebuie îndeplinite două condiții cumulative, și anume să existe o insuficiență a fondurilor bănești disponibile în contul debitoarei, respectiv în patrimoniul acesteia și această insuficiență a fondurilor să determine neplata datoriilor ajunse la scadență.

Din actele depuse la dosar chiar de către lichidatorul debitoarei rezultă că debitoarea efectuează plăți în mod curent către diverși creditori, sume importante de bani fiind achitate către furnizorii debitoarei. De asemenea, mai rezultă că, la rândul său, are de încasat sume importante de bani de la persoanele fizice și juridice cărora le furnizează și prestează servicii.

Pe de altă parte, creditoarele care au formulat cerere de declanșare a procedurii insolvenței împotriva debitoarei nu mai dețin în prezent nicio creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva sa deoarece sumele constatate de judecătorul sindic ca fiind certe, lichide și exigibile au fost achitate integral de către debitoare la data de 23.06.2009. Plata acestei sume în sine constituie la rândul ei o dovadă a disponibilităților bănești ale societății debitoare și a inexistenței stării de insolvență.

Cât privește susținerea lichidatorului judiciar că debitoarea datorează în continuare sume importante de bani către diverși furnizori, așa cum a dovedit cu cele 439 de înscrisuri depuse la dosar, reprezentând actele contabile ale societății, Curtea constată că independent de faptul că societatea debitoare datorează în continuare sume de bani unor terți, aceasta nu constituie neapărat o dovadă a incapacității sale de plată, cu atât mai mult cu cât pe lângă creanțele neachitate are, la rândul său, creanțe de încasat, iar în același timp efectuează plăți în mod curent către diverși furnizori. Oricum, creanțele care nu au fost analizate de către judecătorul sindic în cuprinsul hotărârii recurate nu pot face nici obiectul acestui recurs căci singurele creanțe ce pot fi supuse analizei acestei instanțe sunt cele declarate în dosarul de declanșare a procedurii insolvenței și care, așa cum s-a arătat mai sus, au fost achitate integral în măsura în care au fost considerate certe, lichide și exigibile.

Din aceste considerente se constată ca fiind întemeiat atât recursul formulat de debitoarea - SA Reșița cât și cererea de intervenție în interesul debitoarei formulată de către Consiliul Local Reșița, cerere care a fost admisă în principiu la termenul de judecată din 19.10.2009 deoarece, așa cum s-a dovedit cu actele depuse la dosar, Consiliul Local Reșița în baza HCL nr.286/2009 și-a exprimat acordul referitor la preluarea unor datorii pe care debitoarea le are față de creditorii săi în cuantum de 1.305.386,76 lei la care se adaugă penalitățile de întârziere aferente acestei sume, Consiliul Local Reșița fiind principalul acționar al societății debitoare.

Pentru aceste motive se va respinge recursul formulat de creditoarea - SRL împotriva sentinței comerciale nr.364/JS/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, se va admite recursul formulat de debitoarea - SA Reșița împotriva aceleiași sentințe, precum și cererea de intervenție în interesul debitoarei formulată de Consiliul Local Reșița, se va modifica hotărârea recurată și se vor respinge cererile formulate de creditoarele - SRL și - Romania SRL.

În baza art.274, va fi obligată creditoarea - SRL la 22,5 lei cheltuieli de judecată către debitoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de creditoarea - SRL împotriva sentinței comerciale nr.364/JS/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-.

Admite recursul formulat de debitoarea - SA Reșița împotriva aceleiași sentințe, precum și cererea de intervenție în interesul debitoarei formulată de Consiliul Local Reșița.

Modifică hotărârea recurată și respinge cererile formulate de creditoarele - SRL și - Romania SRL.

Obligă creditoarea - SRL la 22,5 lei cheltuieli de judecată către debitoare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 19 octombrie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - - Grefier,

- -

Red./19.11.09

tehn./ 2 ex./19.11.09

Primă instanță:Tribunalul C S,

judecător:

Președinte:Petruța Micu
Judecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu

← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată ....		Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță