Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 49/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 49/COM
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul comercial d eclarat de creditorul SA, cu sediul în, III Km.2 - Complex, județ C, împotriva sentinței civile nr.124/COM din 03.07.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul debitor SC GENERAL SA - prin lichidator judiciar, cu sediul în C,-, -.A,.2, județ C, intimații creditori, cu sediul în C, str.-.- nr.18, județ C, cu sediul în C,-, județ C, cu domiciliul în C,-, județ C și intimatul Oficiul Registrului Comerțului, cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect procedura insolvenței - contestație.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm. cod pr. civilă.
Recursul este motivat și timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.- din 01.09.2009 și cu 0,15 lei timbru judiciar.
Curtea constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare, față de solicitarea părților, de a se proceda la judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 pct.2 Cod pr.civilă.
CURTEA:
Asupra recursului comercial d e față;
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
SC SA Cac hemat în judecată la data de 26.05.2008 pe în calitate de lichidator judiciar al debitoarei " General" SA, contestând modul de soluționare de către acesta a cererii sale de admitere a creanței depusă în dosar nr- (6861/COM/2004).
În motivarea contestației s-a susținut în esență că a declarat față de debitoare o creanță de -,76 lei reprezentând contravaloare folosință teren de la 01.04.2005 și până la 31.03.2008 și de 8720,50 lei lunar cu același titlu, în continuare, de la data de 01.04.2008 și până la închiderea procedurii sau până la momentul vânzării imobilului.
În urma comunicării la data de 24.03.2008, a cererii de admitere a creanței, SC""SA a fost notificată că i-a fost înlăturată creanța, motivat de depășirea termenului limită fixat prin încheierea nr.3695/COM/18.11.2005.
Măsura lichidatorului judiciar este nefondată și abuzivă.
Contestatoarea este titulara dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1398 mp situat pe- din C, pe care este situat sediul social al falitei, care ocupă o suprafață de 517,93 mp.
Totodată, debitoarea a folosit și folosește în continuare 143,59 mp teren împrejmuitor și 70 mp reprezentând cale de acces.
Lichidatorul nu a dat curs solicitării SC""SA de a participa la negocieri, în vederea stabilirii chiriei datorate pentru folosirea terenului de către debitoare.
Nu poate fi înlăturată o creanță născută după trecerea debitorului la faliment.
Suma pretinsă de SC""SA este certă, lichidă și exigibilă, iar refuzul practicianului de aoî nscrie în tabelul definitiv consolidat este lipsit de fundament.
Depășirea termenului limită stabilit prin încheierea nr.3695/ COM/ 18.11.2005 nu poate fi reținută, cât timp termenul viza numai creanțele născute între momentul deschiderii procedurii insolvenței și data declanșării falimentului.
Dispozițiile art.72 alin.4 și ale art.107 alin.4 din Legeanr.85/2006 nu au nici o legătură cu speța dedusă judecății.
În calitate de titulară a dreptului de proprietate asupra terenului, SC" "SA nu poate accepta ca acesta să fie folosit în absența acordului său explicit și fără a exista o plată a contravalorii folosinței.
Prin sentința civilă nr.124/COM/03.07.2009 Tribunalul Constanța -judecător sindic a admis excepția de inadmisibilitate a contestației și a respins ca inadmisibilă contestația formulată de contestatoarea SA C ÎN CONTRADICTORIU CU LICHIDATORUL JUDICIAR și creditorii DGFP C, și.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că instanța a pus în vedere contestatoarei să facă precizări asupra temeiului de drept al contestației, la data de 13.10.2008, iar aceasta a indicat ca temei de drept substanțial art.475 și următoarele; art.480; art.481 și art.482 Cod civil; art.998 Cod civil.
A învederat contestatoarea că, în absența unui text de lege aplicabil creanțelor născute după intrarea debitorului în faliment, în cuprinsul Legii nr.85/2006, se impune ca instanța să facă aplicarea art.3 cod civil și să creeze o dispoziție.
Prin încheierea pronunțată la data de 28.10.2008, instanța a admis, în parte, excepția de decădere a contestatoarei din dreptul de a formula contestație invocată de intimatul lichidator judiciar, pe calea întâmpinării.
A fost respinsă, ca tardivă, contestația cu privire la creanța născută după data deschiderii procedurii și până la data începerii procedurii falimentului.
Pentru a pronunța încheierea, instanța a reținut că SC""SA a declarat față de debitoarea SC" General"SA o creanță născută după momentul deschiderii procedurii insolvenței (prin încheierea nr.619/ COM/ 22.02.2005) și până la data începerii procedurii falimentului. Deopotrivă, parte din sumele afirmate sunt născute și ulterior intrării debitoarei în faliment.
A statuat instanța că termenul de depunere la tribunal a contestațiilor privitoare la înscrierea creanțelor născute după deschiderea procedurii generale și până la data începerii procedurii falimentului a fost stabilit, prin încheierea nr.3695/COM/18.11.2005, la data de 08.02.2006.
În raport de acest termen limită, contestația promovată de creditoare la 27.05.2008 este tardivă, în ceea ce privește creanța născută ulterior deschiderii procedurii și până la momentul începerii procedurii falimentului.
Prin notele de ședință depuse la 06.02.2009, SC""SA a indicat, ca temei de drept procesual al contestației dispozițiile: art.3 pct.7 și 13 din Legea nr.85/2006; art.3 pct.23 din Legea nr.85/2006; art.11 lit.i și art.21 alin.2 din Legea nr.85/2006; art.31 din același act normativ.
În raport de prevederile art.21 alin.2, instanța a pus în discuție cadrul procesual al soluționării contestației sub aspectul intimaților, iar SC""SA a precizat că înțelege să cheme în judecată și pe membrii comitetului creditorilor: Direcția Generală a Finanțelor Publice C, Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Local C și.
Din oficiu, instanța a invocat excepția de inadmisibilitate a contestației.
Examinând cu prioritate excepția, instanța de fond a constatat-o întemeiată.
Ca urmare a dezlegării date excepției de decădere a contestatoarei din dreptul de a formula contestație, judecătorul sindic a rămas investit cu contestația referitoare la creanța ulterioară momentului declanșării procedurii falimentului față de debitoarea SC" General"SA.
Dispozițiile art.3 pct.7 din Legea nr.85/2006 nu pot constitui temei de drept procesual al prezentei contestații.
În concepția normei legale enunțate, prin creditor se înțelege persoana fizică sau juridică ce deține un drept de creanță asupra averii debitorului, care a solicitat, în mod expres, instanței să îi fie înregistrată creanța în tabelul definitiv sau în tabelul definitiv consolidat și care poate face dovada creanței sale față de patrimoniul debitorului, în condițiile legii.
Rezultă, din definițiile date tabelului definitiv și tabelului definitiv consolidat prin art.3 pct.17 și 19 că, în cuprinsul acestora, se regăsesc toate creanțele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii insolvenței (tabelul definitiv), respectiv toate creanțele născute până la data deschiderii procedurii insolvenței și de la această dată și până la momentul începerii procedurii falimentului (tabelul definitiv consolidat), iar nu și acelea născute asupra averii debitorului, după inițierea falimentului.
definiția creditorilor și referindu-se la creanțe curente la data deschiderii procedurii și la creanțe aferente activității curente, în perioada de observație - al cărei moment final îl constituie intrarea în faliment - nici pct.13 al art.3 nu deschide SC""SA calea contestației.
În virtutea caracterului concursual, colectiv și egalitar al procedurii falimentului - la care face referire art.3 pct.23 - invocat, de asemenea, de către contestatoare - creditorii nu-și pot afirma și realiza creanțele altfel decât în condițiile stipulate prin lege.
Nici art.31 din Legea nr.85/2006 nu este incident speței, prevederea legală vizând strict cererile de deschidere a procedurii insolvenței promovate de creditori.
În ceea ce privește norma art.21 alin.2 din Legea nr.85/2006- temei de drept procesual indicat de contestatoare la data de 06.02.2009 - instanța reține că, pe calea deschisă de art.21 coroborat cu art.24, se poate formula contestație împotriva măsurilor administratorului/lichidatorului judiciar reflectate în rapoartele cuprinzând descrierea modului în care practicianul și-a îndeplinit atribuțiile.
Or, în cauză, SC""SA nu a înțeles să atace o măsură a lichidatorului, evidențiată într-un raport întocmit conform art.21 alin.1 și art.24, ci înlăturarea creanței sale, cu privire la care a fost notificată de către intimata.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatoarea SA C, precizând temeiurile legale ca fiind dispozițiile art.304 pct.5 și 9 Cod pr.civilă și art.3041Cod pr.civilă, solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei.
În motivarea recursului se arată în esență că în ceea ce privește motivul prevăzut de art.304 pct.5 Cod pr.civilă deși a solicitat la mai multe termene ca judecătorul sindic să își motiveze în fapt și în drept excepția de inadmisibilitate a contestației, invocate din oficiu, acesta nu a binevoit a-și motiva excepția, aceasta fiind o încălcare gravă a dreptului la apărare statuat de art.24 alin.1 coroborat cu art.21 al.3 din Constituția României, privind accesul liber la justiție și cum s-a încălcat principiul constituțional al garantării dreptului la apărare, consideră că în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art.105 alin.2 Cod pr.civilă, în sensul îndeplinirii unor acte procedurale cu neobservarea formelor legale în vigoare.
Analizând încheierile de ședință din dosarul cauzei, se poate observa cu ușurință că nu au fost respectate dispozițiile art.129 al.4 și 5 Cod pr.civilă, de altfel, în acest sens fiind și art.6 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil.
În ce privește motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă se arată că greșit a fost respinsă contestația sa ca inadmisibilă, deoarece principiul de drept aplicabil cauzei este acela: ceea ce nu este interzis este permis, de asemenea, excepțiile și nulitățile sunt de strictă interpretare, în condițiile art.3 pct.7 din 85/2006, societatea încadrându-se în sintagma "creditor ce deține un drept de creanță asupra averii debitorului".
De asemenea, art.3 pct.7 și 13 din 85/2006, înlăturat ca temei de drept de instanța de fond, se omite a se avea în vedere finalitatea procedurii insolvenței în sensul prevăzut de art.3 pct.23 din lege, precum și art.11 lit."c", în sensul existenței dreptului oricărei persoane de a formula contestație împotriva măsurilor luate de lichidator, în aplicarea și a dispozițiilor art.21 alin.2 din 85/2006.
Se mai arată și că, în referire la temeiul juridic material al contestației formulate, acesta este: art.475 și urm. Cod civil, 480, 481 și 482 și următoarele Cod civil, 998 Cod civil, totodată, având în vedere inexistența unui text legal special privind declararea unei creanțe născute după data trecerii debitoarei în procedura falimentului, în condițiile 85/2006, a solicitat judecătorului sindic să facă aplicarea dispozițiilor art.3 din Codul civil în sensul creării unei dispoziții, prin emiterea unei sentințe de admitere a cererii sale.
Dreptul său la acțiune se naște succesiv în ceea ce privește folosința terenului în discuție, fiind aplicabilă, ca cea mai apropiată instituție de drept - instituția locațiunii, raportat doar la obiectul succesiv al nașterii dreptului la acțiune, drept ce se naște lunar, ulterior folosinței terenului pentru perioada lunară anterioară.
Pentru componenta creanței nescadentă încă, reprezentând drept de folosință teren pentru viitor, sunt aplicabile dispozițiile art.68 din 85/2006.
Prin urmare, consideră creanța declarată ca fiind perfect admisibilă, ea fiind actuală, mai ales raportat la petitul 2 al declarației de creanță și nu există temei de drept pentru înlăturarea acestei creanțe ca inadmisibilă, dreptul la acțiune neputând fi înlăturat, deci se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, aceasta fiind soluționată pe excepție, nefiind soluționat fondul cauzei.
Mai mult, consideră că nu este echitabil ca instanța să o sancționeze pentru faptul că le-a fost înlăturată o declarație de creanță pe fundamente legale neaplicabile situației de fapt, dispozițiile art.107 alin.4 din 85/2006, aplicându-se creanțelor născute între data deschiderii procedurii și data intrării în faliment, dispozițiile art.72 alin.4 din 85/2006 nu au de asemenea legătură cu cauza, iar cele ale art.67, deși invocate de lichidator, acesta nu le-a aplicat.
Recursul este nefondat.
În referire la motivul de casare prevăzut de art.304 pct.5 Cod pr.civilă, determinat de pronunțarea instanței a unei hotărâri cu încălcarea dreptului la apărare statuat de Constituția României (art.24 alin.1 și 21 alin.3) privind accesul liber la justiție, fiind aplicabile și dispozițiile art.105 al.2 Cod pr.civilă, fiind încălcate și art.129 al.4 și 5 Cod pr.civilă, ca și art.6 din CEDO, nemotivând excepția de inadmisibilitate, ceea ce impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, pentru ca accesul la actul de justiție să fie realizat în toate gradele de jurisdicție prevăzute de lege, având de administrat probe complexe la fondul cauzei, se constată că toate susținerile recurentei sunt nefondate, necorespunzând realității.
Astfel, în cauză, în ce privește excepția inadmisibilității contestației recurentei invocată din oficiu de instanță (judecător sindic) la termenul din 12.12.2008 (fila 75 dosar fond) se constată că, având în vedere excepția invocată s-a acordat termen pentru când se va pune în discuție această excepție, iar pentru acest termen (fila 77-80) recurenta a depus note de ședință în care erau expuse considerațiile din motivarea primei părți a recursului de față, la termenele următoare, după o repunere pe rol a cauzei, judecătorul punând în discuție cadrul procesual în care se judecă cererea (contestația recurentei, în raport de temeiul de drept invocat de contestatoare (dispozițiile art.21 al.2 din 85/2006- fila 93 - termen 17.04.2009), aceasta arătând că "își menține cererea astfel cum a fost formulată și precizată ulterior, sens în care insistă și în temeiul art.21 al.2 din lege; solicită introducerea în cauză și a membrilor Comitetului Creditorilor din dosarul de fond"
La următoarele termene, prin alte note de ședință contestatoarea (fila 94) și-a completat cadrul procesual, în sensul aplicării dispozițiilor art.21 alin.4 din 85/2006, prin introducerea în cauză a membrilor comitetului creditorilor din dosarul de insolvență al debitoarei SC General SA C (dosar nr- al Tribunalului Constanța.
Procedându-se în acest sens de către instanță, atât DGFP C, cât și în calitate de creditori au arătat în esență că dacă o declarație de creanță nu este întocmită în forma și conținutul prevăzut de lege și este depusă peste termenul legal, lichidatorul judiciar va proceda la reînregistrarea sumei solicitate.
În raport de cele sus expuse, judecătorul, contrar susținerilor recurentei, a pronunțat hotărârea prin care a respins contestația recurentei ca inadmisibilă, și-a motivat-o judicios, fără "a încălca grav garantarea dreptului la apărare, statuat de art.24 al.1 coroborat cu art.21 alin.3 din Constituția României privind accesul liber la justiție, fără a-i încălca dreptul, cu respectarea și a dispozițiilor art.105 al.2 Cod pr.civilă, 127 și 129 al.4 și 5 Cod pr.civilă, nefiind încălcat, astfel nici art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care reglementează dreptul la un proces echitabil.
În ce privește motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă cu subpunctele sale - a) temeiul de drept procesual, b) temeiul juridic material, c) precizarea că dreptul la acțiune se naște din locațiune, d) și e) inaplicabilitatea dispozițiilor art.107 alin.4 din 85/2006 și 72 al.4, neaplicarea de către lichidator art.67 din 85/2006 și e) expunere situație de fapt în temeiul căreia lichidatorul judiciar al debitoarei beneficiază de folosința terenului său fără a plăti nimic - se constată că toate criticile sunt nefondate.
Legal judecătorul sindic a motivat că dispozițiile art.3 pct.7 din Legea nr. 85/2006 nu pot constitui temei de drept procesual al contestației.
În concepția art.3 pct.7 din Legea 85/2006, prin creditor se înțelege persoana fizică sau juridică ce deține un drept de creanță asupra averii debitorului, care a solicitat în mod expres instanței să îi fie înregistrată creanța în tabelul definitiv sau în tabelul definitiv consolidat și care poate face dovada creanței sale față de patrimoniul debitorului în condițiile legii.
Rezultă, din definițiile date tabelului definitiv și tabelului definitiv consolidat prin art.3 pct.17 și 19 că, în cuprinsul acestora se regăsesc toate creanțele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii insolvenței (tabel definitiv), respectiv toate creanțele născute până la data deschiderii procedurii insolvenței și de la această dată și până la momentul începerii procedurii falimentului (tabelul definitiv consolidat), iar nu și acelea născute asupra averii debitorului, după inițierea falimentului.
definiția creditorilor și referindu-se la creanțe curente la data deschiderii procedurii și la creanțe aferente activității curente, în perioada de observație - al cărei moment final îl constituie intrarea în faliment - nici art.3 pct.13 nu deschide recurentei SC SA calea contestației.
În virtutea caracterului concursual, colectiv și egalitar al procedurii falimentului - la care face referire art.3 pct.23 - invocat de contestatoare - creditorii nu-și pot afirma și realiza creanțele decât în condițiile stipulate prin lege.
Nici art.31 din Legea nr.85/2006 nu a fost incident contestației, prevederea legală vizând strict cererile de deschidere a procedurii insolvenței promovate de creditori.
Referitor la norma art.21 alin.2 din Legea nr.85/2006 - temei de drept procesual indicat de SC SA la data de 06.02.2009, în mod legal judecătorul sindic a motivat că, pe calea deschisă de art.21 coroborat cu art.24, se poate formula contestație împotriva măsurilor administratorului/lichidatorului judiciar reflectate în rapoartele cuprinzând descrierea atribuțiilor lichidatorului judiciar.
Cum în contestație, SC SA nu a înțeles să atace o măsură a evidențiată într-un raport întocmit potrivit art.21 alin.1 coroborat cu art. 24, ci înlăturarea creanței sale, cu privire la care a fost notificată.
Creanța neadmisă de lichidatorul judiciar, creanță ulterioară momentului declanșării procedurii falimentului SC GENERAL SA.
Pentru aceste motive, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul comercial d eclarat de creditorul SA, cu sediul în, III Km.2 - Complex, județ C, împotriva sentinței civile nr.124/COM din 03.07.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul debitor SC GENERAL SA - prin lichidator judiciar, cu sediul în C,-, -.A,.2, județ C, intimații creditori, cu sediul în C, str.-.- nr.18, județ C, cu sediul în C,-, județ C, cu domiciliul în C,-, județ C și intimatul Oficiul Registrului Comerțului, cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect procedura insolvenței - contestație.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
23 Ianuarie 2010
Jud.fond-
Jud.red--/05.03.2010
Dact.gref.CV/05.03.2010
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
