Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1.114/2009
Ședința publică din 24 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Danusia Pușcașu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de debitoarea - IMOBILIARE SRL împotriva sentinței comerciale nr. 3100 din 29 octombrie 2008 pronunțată în dosarul cu număr unic - al Tribunalului Comercial Cluj în contradictoriu cu intimații - - CONSTRUCȚII SRL, - SRL și JUDICIAR având ca obiect procedura insolvenței deschiderea procedurii.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17 martie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin sentința comercială nr. 3.100 din data de 29 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de catre Tribunalul Comercial Cluja fost respinsă ca neîntemeiata contestația formulata de debitoarea IMOBILIARE și au fost admise cererile formulate de creditoarele G și - CONSTRUCTII C-
Totodată, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în forma generală împotriva debitoarei IMOBILIARE C-N și s-a numit administrator judiciar pe JUDICIAR, care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din lege.
S-a stabilit în sarcina debitoarei obligația de a depune la dosarul cauzei actele și informațiile prev. de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii și s-a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitoarei și desemnarea administratorului special.
S-a stabilit în sarcina administratorului judiciar obligația de a depune la dosar un raport asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă conform prev. art. 59 din Legea nr. 85/2006.
S-a dispus comunicarea hotărârii instanțelor judecătorești în a căror jurisdicție se află sediul debitoarei, tuturor băncilor unde debitoarea are deschise conturi, aceasta din urmă obligație fiind în sarcina administratorului judiciar și s-a dispus indisponibilizarea părților sociale ale debitoarei în registrul special de evidență.
S-a stabilit în sarcina debitoarei obligația de a pune la dispoziția administratorului toate informațiile cerute cu privire la activitatea debitoarei, precum și lista cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii și s-a dat dispoziție tuturor băncilor la care debitoarea are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără ordinul judecătorului sindic sau al administratorului judiciar, sub sancțiunea prevăzută de art. 48 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, obligația de notificare revenind administratorului judiciar.
S-a dispus în sarcina administratorului judiciar obligația de a efectua notificările prev. de art. 61 din Legea nr. 85/2006.
S-a fixat termen limită pentru depunerea declarațiilor de creanță la data 10.12.2008; pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la data de 29.12.2008; pentru depunerea eventualelor contestații la 10 ianuarie 2009.
S-a dispus în sarcina administratorului judiciar obligația de a depune rapoarte privind modul de îndeplinire a atribuțiilor sale, cu justificarea cheltuielilor, la fiecare termen de continuare a procedurii, potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
S-a fixat termen în vederea examinării stadiului procedurii, soluționării eventualelor contestații împotriva tabelului preliminar, definitivării tabelului de creante și depunerii raportului de activitate prevăzut de art. 54, la data de 21 ianuarie 2009 ora 11 sala 249.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că a fost investită de creditoarele și - cu cereri de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei IMOBILIARE, invocând pe de o parte, existența unor creanțe certe, lichide și exigibile, iar pe de altă parte, starea de insolvență în care se află aceasta.
În privința creanțelor ce constituie temei al cererii formulate de creditoarea, judecătorul sindic reține faptul că aceasta a prestat pentru debitoare lucrări de construcții în baza a două contracte: contractul nr. 701/2008 care are ca obiect turnarea de șape armate de protecție și și contractul nr. 746/2008 care are ca obiect finisaje interioare și exterioare.
În baza celor două contracte au fost efectuate lucrările și s-au încheiat situațiile de lucrări semnate și ștampilate de către reprezentantul legal al debitoarei.
În baza situațiilor de lucrări au fost emise facturile nr. -/11.04.2008 și -/15.05.2008 pentru contractul nr. 701/2008 și factura nr. -/10.05.2008 pentru contractul nr. 746/2008.
În privința primelor două facturi s-a arătat faptul că, potrivit disp. art. 4 pct. 1 lit. a din contractul nr. 701/21.02.2008 încheiat între părți s-a stabilit ca modalitate de plată și de facturare agreată de ambele părți, plata în lei, din contul beneficiarului în contul executantului, la 7 zile de la data emiterii, urmare a recepționării de către beneficiar a lucrărilor efectuate.
De asemenea, a constatat instanța că situațiile de lucrări pe baza cărora au fost întocmite facturile fiscale de către creditoarea au fost întocmite cu participarea reprezentanților ambelor părți.
Conținutul documentelor intitulate "Situație de lucrări" cuprinde lucrările efectuate de către constructor într-o anumită perioadă de timp, fiind un act bilateral, raportat la situația de fapt constatată la fața locului, atât de către constructor, cât și de către beneficiar.
De altfel, verificarea lucrărilor la fața locului din punct de vedere calitativ și cantitativ reprezintă un imperativ consacrat în legislația specifică domeniului construcțiilor.
Atâta timp cât lucrările executate și facturate în cursul anului 2007 au fost verificate de către reprezentantul debitoarei, instanța de fond a apreciat ca fiind certă și dovedită creanța invocată de, iar apărările debitoarei sub acest aspect, ca neîntemeiate.
De asemenea, relevă instanța de fond, nu trebuie ignorat faptul că una dintre facturile pretinse la plată de către creditoare a fost înregistrată în contabilitate, fiind recuperat inclusiv aferent acesteia, așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat în 30 septembrie 2008 de echipa de inspecție fiscală a (201-204).
În privința creanței invocată de către creditoarea - - CONSTRUCTII SRL suma pretinsă este rezultatul unor diferențe rămase de achitat de către debitoare în baza facturilor fiscale nr.-/11.04.2007, -/10.08.2007, -/12.10.2007 și -/15.11.2007, rămânând un total de încasat de 126.658,38 lei.
Facturile menționate au fost însușite la plată de către debitoare, făcându-se chiar plăți parțiale, astfel încât, apreciază instanța de fond, contestarea lor ulterioară de către IMOBILIARE apare ca lipsită de temei legal.
La fel ca și în situația creanțelor, și în cazul sumelor evidențiate în facturile fiscale de către creditoarea - CONSTRUCTII acestea sunt rezultatul situațiilor de lucrări, întocmite de ambele părți și acceptate prin semnătură de către beneficiar.
Cea de a doua condiție impusă de Legea nr. 85/2006 pentru deschiderea procedurii insolvenței este legată de starea de insolvență a debitoarei.
Astfel, potrivit art. 3 din actul normativ menționat, insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin lipsa fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Potrivit art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, insolvența este prezumată ca vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
Din cele arătate anterior, instanța de fond a apreciat că a rezultat că debitoarea nu și-a achitat datoriile certe și exigibile de peste 30 de zile, în favoarea creditorilor și - CONSTRUCTII
În ceea ce privește disponibilitățile bănești ale debitoarei s-a arătat faptul că în perioada iunie 2008 - octombrie 2008 singurele încasări semnificative în contul de credit al debitoarei au fost: 120.000 lei transfer interbancar IMOBILIARE, 552.259 lei rambursare de și 132.000 lei diferență preț tranșa a 3-a din contract -.
În privința celei dintâi sume de 120.000 lei, s-a constatat că este vorba despre o sumă transferată dintr-un cont în altul aparținând debitoarei, astfel încât ea nu poate fi apreciată ca reprezentând încasări aferente perioadei menționate.
de este, de asemenea, rezultatul evidențierii în contabilitate a unor facturi fiscale, chiar neachitate, așa cum rezultă dintr-una din facturile invocate de creditoarea.
Suma de 132.000 lei depusă în contul de credit al debitoarei în 24.07.2008, deci ulterior primelor termene de judecată acordate în cauză de către doamna avocat, este susceptibilă de a fi apreciată ca fiind o plată pro causa, în condițiile în care aceasta a asigurat în celelalte dosare privind pe IMOBILIARE reprezentarea juridică a acesteia.
Contul de profit și pierdere al debitoarei la 30.06.2008 evidențiază la data menționată o pierdere de 893.246 lei, în condițiile în care profitul declarat este zero.
de cont depuse de către reprezentanții debitoarei au dovedit faptul că la 13.10.2008 pe contul deschis la aceasta avea un disponibil de 246,24 lei, iar pe contul deschis la Bank disponibilul în 14.10.2008 era de 82,46 lei.
Este real, arată instanța de fond, faptul că a fost depus la dosar și un extras de cont aferent perioadei 1 septembrie 2008 - 9 octombrie 2008 din care rezultă însă că, administratorul debitoarei, are în contul personal suma de 50.000 Euro. Această sumă însă nu prezintă relevanță în cauză în condițiile în care ceea ce interesează este situația financiară a debitoarei care nu se confundă cu situația administratorului său.
Având în vedere faptul că în cele două conturi declarate de către debitoare disponibilitățile bănești la data de 14.10.2008 se ridică la puțin peste 300 lei, în vreme ce creanțele pretinse de către cei doi creditori se cifrează în jurul sumei de 200.000 lei, judecătorul sindic a apreciat că insolvența în cazul IMOBILIARE SRL este vădită.
Având în vedere disp. art. 33 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiate contestațiile formulate de debitoare.
Față de actele depuse a rezultat că debitoarea se află în încetare de plăți și constatând că cele două creditoare au o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei peste valoarea prag prevăzută de Legea nr. 85/2006, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în probațiune, judecătorul sindic a apreciat că sunt îndeplinite condițiile legale, astfel că în temeiul art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 a dispus deschiderea procedurii insolvenței în forma generală împotriva debitoarei IMOBILIARE
Potrivit dispozițiilor art. 47 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitorului.
În temeiul dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 85/2006, s-a desemnat în calitate de administrator judiciar provizoriu JUDICIAR, care va îndeplini atribuțiile prev. de art. 20 din lege, aceasta răspunzând cerințelor textului art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, precum și ale nr.OUG 86/2006 și a depus ofertă de servicii.
S-a stabilit în sarcina administratorului judiciar obligația de a depune la dosar un raport asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă conform prev. art. 59 din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, judecătorul sindic a dispus, în temeiul art. 35 din Legea nr. 85/2006, ca debitorul să depună la dosarul cauzei, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, actele prevăzute de art. 28 alin. 1 din lege, cu mențiunea că refuzul debitorului constituie infracțiune potrivit art. 147 din Legea nr. 85/2006.
S-a dispus comunicarea prezentei tuturor instanțelor în a căror jurisdicție se află sediul debitoarei și tuturor băncilor unde debitoarea are deschise conturi, potrivit disp. art. 37 din Legea nr. 85/2006.
In condițiile art. 42 al. 2 din aceeași lege s-a dispus și indisponibilizarea părților sociale deținute de asociați la societatea debitoare, iar în temeiul art. 18 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus desemnarea administratorului special.
În temeiul prev. art. 44 din Legea nr. 85/2006, s-a stabilit în sarcina debitoarei obligația de a pune la dispoziția administratorului judiciar toate informațiile cerute cu privire la activitatea debitoarei, precum și lista cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, iar celelalte dispoziții ale judecătorului sindic fiind cele menționate în dispozitivul hotărârii mai sus citat.
Împotriva acestei hotărâri, întemeiat pe dispozițiile art. 303.pr.civ. coroborat cu art. 8 din Legea nr. 85/2006, a declarat recurs, debitoarea IMOBILIARE C-
În dezvoltarea motivelor de recurs debitoarea a arătat că a ncheiat contracte de prestări servicii atât cu cât si cu - CONSTRUCTII, în baza cărora acestea au executat mai multe lucrări de constructii la "American " din C-N,-. Cu ocazia receptiei finale, s-a constatat ca anumite lucrari la care se obligasera executantii prin contracte nu fusesera realizate in totalitate sau prezentau defecte de executare, prin urmare subscrisa am refuzat sa achitam pretul pentru lucrarile considerate necorespunzatoare.
Pentru recuperarea pretului (ce fac si obiectul cererii prezentului dosar) pentru lucrarile necorespunzatoare, pe care recurenta a refuzat sa le achite, atat cat si au promovat fara succes actiuni la Tribunalul Comercial Cluj in obtinerea unei somatii de plata pentru aceste sume:
-.nr.-a Tribunalului Comercial Cluj - cererea a fost respinsa irevocabil;
-.nr.-a Tribunalului Comercial Cluj cererea a fost respinsa irevocabil;
Ulterior, creditorii au solicitat deschiderea procedurii insolventei ce face obiectul prezentului dosar. Sentinta recurată este nelegală, conform art. 304, pct. 9 cod proc.civ. deoarece hotărârea pronuntată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea gresită a legii, raportat la starea de fapt.
In primul rand, nu sunt indeplinite conditiile legale cumulative pentru deschiderea procedurii insolventei. Astfel, recurenta nu este in incetare de plati. In conformitate cu dispozitiile art. 3, pct. 1 din Legea nr. 85/2006, insolventa este definita ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Insuficienta fondurilor banesti creeaza o supraindatorare a debitorului, acesta aflandu-se in imposibilitate de achitare a datoriilor exigibile. Este vorba asadar despre o stare de fapt, debitorul nemaifacand in mod obiectiv fata solicitarilor de plata a datoriilor, raportat la fondurile pe care acesta le detine.
Debitorul nu este considerat in stare de insolventa in situatia in care dispune de fondurile necesare achitarii datoriilor scadente, insa refuza in mod intemeiat sa efectueze plata acestora.
In aceasta situatie debitorul nu este insolvent, deoarece lichiditatile pe care le detine (patrimoniul sau, prin raportare la definitia data de art. 3, pct. 1 din Legea nr.85/2006)sunt suficiente pentru a satisface orice pretentii financiare din partea creditorului. Deoarece prezumtia de insolventa vadita de la art. 3 al. 1 pct. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 este una relativa, ea poate fi rasturnata prin proba contrara a infatisarii inscrisurilor din care sa rezulte disponibilul banesc al debitorului.
Instanta competenta este chemata sa se pronunte cu privire la indeplinirea conditiei existentei starii de insolventa, in cazul in care este sesizata cu o cerere de deschidere a procedurii insolventei de un potential creditor. Instanta de fond, prin hotararea pe care a pronuntat-o, a considerat in mod gresit indeplinita conditia existentei starii de insolventa, raportat la starea de fapt prezentată, considerând că în speță nu dispune de fondurile bănești necesare pentru a achita datoriile exigibile. Insa nu este in "incetare de plati", afirmand prin recurs ca dispune de suficiente fonduri banesti pentru plata datoriilor scadente.
Asa cum rezulta din extrasul de cont bancar emis de Bank la data de 10.09.2008 (data formularii contestatiei fata de cererea ), are un sold creditor de325.872,50lei. In conditiile in care soldul creditor detinut de subscrisa recurenta depaseste sumele pretinse de si, are suficiente "fonduri banesti disponibile pentru plata datoriilor scadente".
Neachitarea sumelor pretinse de catre nu este efectul incapacitatii de a achita debitele cu sumele disponibile, ci are la baza refuzul justificat de a achita aceste sume, deoarece consideram ca nu le datoram.
In speta, recurenta a contestat prestatiile efectuate de catre si, deoarece acestea nu erau conforme (fie prezentau defecte calitative, fie obligatiile erau executate partial sau cu intarziere - a se vedea in acest sens argumentele aratate la pag. 5 si urm. pct. 1.2.1 si 1.2.2 din prezentele motive de recurs).
Toate aceste aspecte au fost aratate si depuse la dosarul cauzei, insa instanta a ignorat probatoriul administrat de subscrisa. Mai mult, prin hotararea recurata s-a schimbat natura si intelesul lamurit si vadit neindoielnic al probatoriului administrat in sprijinul dovedirii existentei fondurilor banesti (motiv de recurs prevazut de art.304,pct.8 din Cod proc.civ).
Astfel, instanta a analizat extrasele de cont de puse in probatoriu de catre, prin care a aratat ca societatea ruleaza fonduri, face plati si are incasari incompatibile cu conceptul de "insolventa":
- disponibilitati banesti din cont bancar in suma de 120.000 lei instanta de fond a considerat in mod eronat ca aceste sume nu sunt relevante pentru stabilirea starii de insolventa, deoarece ele au fost transferate dintr-un cont apartinand ( Bank) catre un alt cont apartinand tot, insa la o alta banca (BCR).
Distinctia pe care a facut-o instanta de fond in hotararea recurata intre a stabili starea de insolventa - IMOBILIARE SRL in functie de un anumit cont bancar si de a constata ca aceasta detine sau nu disponibil banesc este artificiala si nefireasca in raport de scopul procedurii insolventei. Este inadmisibil ca starea de insolventa sa se stabileasca in raport de anumite fonduri banesti, in ignorarea totala a altor fonduri banesti, in conditiile in care procedura insolventei vizeaza resursele financiare ale debitorului din orice sursa, din orice cont, de la orice banca, in vederea satisfacerii creantelor creditorilor. Indiferent de sursa disponibilului, existenta fondurilor apartinand - IMOBILIARE SRL nu poate fi contestata, deoarece ambele conturi bancare apartin societatii.
- rambursare de TVA de catre organele fiscale in suma de 552.259 leidisponibilul banesc a fost ignorat de catre instanta de fond in hotararea recurata, in sensul ca nu se ofera explicatii pertinente pentru refuzul instantei de a le lua in considerare la determinarea starii de insolventa.
- Diferenta pret contract in suma de 132.000 lei - disponibilul banesc a fost apreciat in mod eronat de catre instanta de fond ca fiind o platapro causa,prentru singurul motiv ca aceasta plata a fost efectuata de aparatorul legal desemnat sa asiste - IMOBILIARE SRL intr-o anumita etapa a procedurii. Afirmatia este hazardata si nu este sustinuta de un probatoriu din care sa poata fi macar prezumata intentia de a asigura litigiului un actpro causa.Mai mult, elementulpro causanu a fost invocat de catre si, fiind retinut in mod unilateral de catre instanta, fara a lua in considerare existenta celor doua antecontracte incheiate cu aparatorul ales.
In conditiile in care din actele depuse la dosar rezulta in mod neindoielnic existenta disponibilului banesc, precum si rulajul acestuia pe toate perioada de la solicitarea deschiderii procedurii insolventei, instanta a schimbat in mod nepermis intelesul acestor acte, precum si dovada fara putinta de tagada pe care o ofereau in sprijinul solvabilitatii.
De asemenea, instanta de fond constata in mod eronat prin hotararea recurata ca"contul de profit si pierdere al debitoarei la data de 30.06.2008 evidentiaza o pierdere",in conditii de profit zero. Aceasta afirmatie este irelavanta pentru a determina starea de insolventa a, deoarece activitatea si profitabilitatea unei societati nu este intotdeauna liniara.
În acest sens, contul de profit si pierderi, analizat la un moment anume determinat in timp, nu este identic cu cel analizat la un alt moment temporal, iar o astfel de oscilatie este normala in viata unei societati comerciale si nu indica in niciun caz starea de insolventa a acesteia. Mai mult, este irelevant faptul ca exista o pierdere fiscala raportat la stabilirea starii de insolventa a unei societati comerciale.
Recurenta critica si sustinerile instantei de fond in hotararea recurata cum ca la data de 14.10.2008 disponibilul banesc se ridica la suma de aproximativ 300 de lei, deoarece nu poate fi luat ca etalon in stabilirea starii de insolventa un moment singular, bine determinat in timp, in conditiile in care numerarul unei societati comerciale este intr-un continuu rulaj. Starea de insolventa trebuie apreciata prin raportare la imaginea de ansamblu a patrimoniului si numerarului unei sociatati, si nu raportat la un etalon unic de o zi.
Prin hotararea recurata se face aplicatia unor prevederi legale la o stare de fapt care nu permite in mod obiectiv aplicarea textelor Legii nr. 85/2006, in mod eronat instanta de fond afirmand ca subscrisa se afla in stare de insolventa.
Mai mult, si nu sunt titularii unei creante certe, lichide si exigibile de cel putin 30 de zile.Creantele pretinse de catre si nu sunt certe, intinderea acestora fiind contestata de catre.
Motivele pentru care debitorul, dispunand de fonduri suficiente, refuza in mod intemeiat sa achite o datorie variaza de la un caz particular la altul. De cele mai multe ori, refuzul achitarii datoriilor este justificat de contrapretentiile debitorului, nascute in baza aceluiasi raport obligational pe care titularul creantei isi fundamenteaza pretentiile. Astfel de contrapretentii ale debitorului sunt justificate de cele mai multe ori de culpa titularului creantei cu privire la executarea propriilor obligatii contractuale.
In aceste conditii, creanta insasi este contestata de catre debitor.
Recurenta a refuzat cu buna-credinta utilizarea lichiditatilor pe care le detinea pentru achitarea obligatiilor fata de si fata de din cel putin urmatoarele motive:
(i) necesitatea de reevaluare a pretentiilor financiare ale si, in conditiile in care lucrarile efectiv realizate de acestia prezinta defecte de executare sau au fost executate partial si cu intarziere.
(ii) limitarea prejudiciului creat de catre si prin neexecutarea sau executarea cu intarziere a obligatiilor contractuale.
Recurenta a considerat in mod just ca si si-au indeplinit in mod defectuos o serie de obligatii contractuale, pretentiile financiare ale acestora trebuiesc reconsiderate in raport cu prestatia lor efectiva, cat si in raport de contra pretentiile formulate de catre subscrisa.
Astfel: 1.2.1. Cu privire la creanta pretinsa de catre
Pentru recuperarea debitului pretins de catre, acesta a actionat in judecata, anterior formularii cererii de deschidere a procedurii insolventei, solicitand prin procedura somatiei de plata ce a facut obiectul. nr- Tribunalului Comercial Cluj, obligarea subscrisei la achitarea debitului avand acelasi cuantum cat si aceeasi sursa ca si cel pretins in procedura insolventei.
Instanta a respins in mod irevocabil cererea de somatie de plata, analizand caracterul cert si lichid al creantei.
In aceste conditii, hotararea de respingere a cererii de somatie de plata beneficiaza daca nu de putere de judecat, cel putin de autoritate de lucru judecat, deoarece instanta a analizat pe fond caracterul cert si lichid al creantei solicitate de catre, constanand ca nu sunt indeplinite aceste conditii cu privire la pretentiile.
a promovat o cerere de deschidere a procedurii insolventei (ce face obiectul prezentului dosar) ulterior respingerii somatiei de plata, pentru recuperarea aceluiasi debit pretins, avand la baza aceeasi motivare ca si cea oferita in procedura somatiei de plata.
Asa cum rezulta si din Intampinarea si Cererea reconventionala formulate de in procedura somatiei de plata (depusa la prezentul dosar), pe fondul pretentiilor si in sustinerea lipsei caracterului cert si lichid al creantei solicitate, au fost aratate urmatoarele:
(i) facturilor depuse de la dosar, nu sunt semnate si acceptate de administratorul societatii. Astfel, singura persoana abilitata sa reprezinte societatea este administratorul acesteia, numitul. In speta, factura -/15.05.2008 nu este semnata de nici o persoana, iar facturile nr. -/11.04.2008 si -/11.05.2008 au fost semnate de primire de o persoana care nu avea puterea de a reprezenta societatea, acestea sunt inopozabile;
(ii) s-a refuzat semnarea Situatiei de lucrari nr. 3 si acceptarea facturii fiscale nr. -/11.04.2008 cel putin pentru motivul ca pretul a fost majorat la valoarea de 11 euro/mp de la valoarea de 9 euro/mp, stabilita prin contract, fara a exista un act juridic care sa reprezinte acordul partilor privind aceasta majorare;
(iii) proasta executare a lucrarilor de catre a fost constatata si consemnata prin proceselor verbale de neconformitate;
(iv) datorita acestor defecte calitative, am fost nevoiti sa angajam un tert executant, pentru a remedia lucrarile neconforme, fiind nevoiti a achita costuri suplimentare;
(v) conform prevederilor contractuale din art. 11.3, datoreaza penalitati de intarziere in suma de 500 Euro/zi, iar raportat la art. 15.3 datoreaza suma de 129.575 lei cu titlu de penalitati calculate pana la data de 30.06.2008.
Hotărârea recurata face aplicatia eronata a legii la starea de fapt. raportat la chestiunile factuale, obiective, care i-au fost prezentate, ( 1.debitul pretins nu indeplineste conditiile legale ale certitudinii si lichiditatii creantei in procedura insolventei, deoarece reurenta a contestat intinderea lui perecum si 2. pronuntarea instantei in procedura somatiei de plata cu privire la lipsa caracterului cert si lichid al creantei beneficiaza cel putin de autoritate de lucru judecat, deoarece creanta a fost analizata pe fond si intinderea sa a-fost apreciata ca incerta) fiind necesara modificarea acesteia in sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii insolventei.
1.2.2. Cu privire la creanta pretinsa de catre.
a actionat in judecata solicitand prin procedura somatiei de plata (.nr- a Tribunalului Comercial Cluj ) obligarea subscrisei la achitarea debitului in acelasi cuantum si provenind din aceeasi sursa ca si cel pretins in procedura insolventei. Cererea in somatie de plata a fost respinsa irevocabil de catre instanta de judecata.
Asa cum rezulta si din intampinarea formulata in procedura somatiei de plata (depusa in probatiune la prezentul dosar pentru termenul 17.09.2008), lucrarile pentru care a emis facturile mentionate in cererea de deschidere a procedurii insolventei fie nu au fost realizate de loc de, fie au fost realizate defectuos, fapt care a determinat cheltuieli suplimentare pentru finalizarea constructiilor.
In aceste conditii, facturile depuse in probatiune de catre nu sunt suficiente pentru a proba existenta si intinderea creantei, fiind necesara completarea lor cu alte mijloace de proba (martori, o expertiza tehnica in constructii etc).
Mai mult, in conditiile in care subscrisa a formulat contrapretentii fata de, prin cererea reconventionala in cadrul procedurii somatiei de plata (depusa in probatiune in prezentul dosar pentru termenul din 17.09.2008), caracterul incert al creantei apare si mai justificat. Avand in vedere caracterul disputat al intinderii creantei pretinse de catre, aceasta nu indeplineste conditia caracterului cert si lichid, solicitat de lege.
Instanta de fond, prin hotararea recurata, face abstractie de aceste chestiuni de fapt, afirmand cu usuratate ca creanta pretinsa de catre este determinata in intinderea ei, pentru simplu motiv ca subscrisa am fi achitat partial sumele solicitate de anterior, in baza aceluiasi contract de prestari servicii.
Din acest punct de vedere, opinia instantei este mai mult decat criticabila, simplele plati anterioare nefiind prin ele insele o dovada a caracterului cert si lichid al creantei, in lipsa altor dovezi temeinice.
Prin hotararea recurata se ignora specificitatea domeniului de activitate in care actioneaza subscrisa (respectiv constructii imobiliare).
Instanta de fond a considerat ca lucrarile executate de catre prestatorul in favoarea beneficiarului nu pot fi apreciate calitativ decat la momentul emiterii facturilor, iar orice defect aparut, constatat sau dezvoltat ulterior nu mai poate fi invocat de catre beneficiar in vederea acoperirii prejudiciului cauzat prin executarea neconforma a prestatorului.
In speta, plata partiala a fost efectuata de beneficiara inainte de a constata neexecutarea culpabila a obligatiilor de catre.
Ulterior acestui moment subscrisa am incetat in mod justificat si fara rea-credinta platile catre si am solicitat repararea prejudiciului cauzat (a se vedea cererea reconventionala formulata in procedura somatiei de plata).
2. Sentinta recurata este netemeinică, conform art. 304. pct. 9 cod proc.civ. deoarece hotararea pronuntata nesocoteste scopul special al procedurii colective a insolventei.
Raportat la cele de mai sus, dat fiind caracterul disputat al creantei, cat si faptul ca partile au pretentii reciproce, in conditii de echilibru patrimonial, de egalitate economica, cererea creditorului de a-i fi achitata creanta pretinsa este de competenta instantelor judiciare de drept comun, guvernata de procedura de drept comun.
In mod cert, in astfel de conditii, nu poate fi admisa cererea unui creditor de satisfacere a pretentiilor financiare pe calea unei proceduri speciale si derogatorii, cu regim juridic specific, cum este procedura insolventei prevazuta de Legea nr. 85/2006. Prin incercarea de a declansa procedura insolventei, creditorul ocoleste tratamentul juridic prescris de normele de drept comun pentru recuperarea unei creante a carei intindere poate fi determinata numai dupa analizarea si stabilirea pretentiilor reciproce pe care le au partile cu privire la raportul obligational din care s-a nascut creanta.
In aceasta situatie echilibrul intre puterea economica a fiecarei parti este restabilit, titularul creantei nu mai are un ascendent asupra debitorului, astfel incat incercarea de recuperare a datoriilor se efectueaza in procedura contencioasa de drept comun. Scopul Legii nr. 85/2006 este clar, fiind supusi procedurii numai debitorii care se afla in imposibilitate de a-si achita datoriile, nu si debitorii care, posedand suficiente fonduri, refuza in mod intemeiat sa satisfaca pretentiile financiare ale creditorilor pana la clarificarea unui diferend juridic nascut intre parti, diferend ce se solutioneaza in baza regulilor de drept comun.
Intimata - SRL si administratorul judiciar numit in cauza au depus intampinari prin care au solicitat respingerea recursului si mentinerea sentintei recurate ca fiind pe deplin legala si temeinica.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma dispoziilor art. 304 indice 1 Cpc, instanta de recurs retine urmatoarele:
Judecatorul instantei de fond a retinut in mod legal si temeinic in baza probatoriului administrat faptul ca ambii creditori care au solicitat deschiderea procedurii generale a insolventei au dovedit existenta unei creante certe, lichide si exigibile detinute impotriva debitoarei recurente.
Astfel, in ceea ce priveste creanta invocata de catre debitoarea - SRL judecatorul fondului a retinut intemeiat ca acesta a incheiat cu debitoarea lucrari de constructie in baza a doua contracte: 701/2008 si 746/2008, primul avand ca obiect turnarea de sape armate de protectie si panta, iar al doilea avand ca obiect finisaje interioare si exterioare.
In baza celor doua contracte au fost efectuate lucrari si au fost incheiate situatii de lucrari semnate si stampilate de catre reprezentantii celor doua societati comerciale. Mai mult, una dintre facturile invocate de catre creditoare a fost inregistrata in contabilitatea debitoarei, fiind recuperat inclusiv TVA-ul aferent acesteia, asa cum rezulta din procesul verbal intocmit de echipa de inspectie fiscala a ANAF (201-204 din dosarul instantei de fond).
In conditiile in care lucrarile executate si facturate de catre creditoare in cursul anului 2007 au fost verificate de catre reprezentantul debitoarei care a semnat situatiile de lucrari, caracterul cert al creantei invocate de catre - SRL apare ca fiind dovedit, iar apararile debitoarei recurente sub acest aspect sunt considerate ca fiind neintemeiate.
In privinta creantei invocate de catre creditoarea - - Constructii SRL, suma pretinsa este rezultatul unor diferente ramase de achitat de catre debitoarea recurenta in baza facturilor fiscale insusite de catre aceasta. Au fost efectuate plati partiale ale acestor facturi, iar contestarea acestor facturi este neintemeiata, deoarece si aceste facturi au fost emise in baza unor situatii de lucrari intocmite de catre ambele parti si acceptate de catre recurenta beneficiar prin semnatura reprezentantului legal.
Trebuie enuntat in acest context faptul ca, contrar celor sustinute de catre recurenta, solutiile pronuntate in materia somatiei de plata si ulterior modificarilor legislative, a ordonantei de plata nu intra in puterea lucrului judecat decat in situatia unei noi cereri bazate pe tripla identitate de parti, obiect si cauza introdusa tot pe calea procedurii speciale anterior enuntate. Concluziile retinute in aceasta procedura speciala nu se impun judecatorului investit cu solutionarea unei cereri de chemare in judecata in procedura dreptului comun sau in deschiderea procedurii insolventei, chiar daca este invocata aceeasi creanta.
Retinand existenta unor creante certe, lichide si exigibile impotriva debitoarei, a caror scadenta a depasit termenul de 30 de zile si intr-un cuantum mai mare decat valoarea prag de 10.000 Ron, revenea acesteia sarcina de a rasturna prezumtia starii de insolventa prin dovedirea detinerii resurselor banesti necesare achitarii datoriilor exigibile, in acceptiunea art. 3 alin. 1 punctul 1 din Legea 85/2006. Nici in fata primei instante, nici in fata instantei de recurs, debitoarea nu a reusit insa rasturnarea acestei prezumtii prin administrarea unor probe apte sa formeze convingerea instantei,
Astfel, desi la data de 10.09.2008, conform extrasului de cont bancar emis de Bank, recurenta Imobiliare avea un sold creditor de 325.872, 5 Ron, la data de 14.10.2008 acelasi sold creditor era in cuantum de aproximativ 300 Ron (259, 226 din dosarul primei instante). In conditiile unei astfel de fluctuatii a disponibilului banesc, demararea procedurilor de executare silita pentru recuperarea creantelor prin poprirea conturilor, asa cum sugereaza recurenta, ar fi iluzorie, deoarece disponibilul banesc nu are un cuantum constant.
Mai mult, trebuie precizat un alt aspect esential cu privire la acest aspect. Dupa deschiderea procedurii de insolventa de catre prima instanta, administratorul judiciar, facand aplicarea dispozitiilor impuse prin sentinta recurata si a normelor legale incidente a notificat institutiile bancare pentru indisponibilizarea conturilor debitoarei. Prin adresele comunicate de catre bancile notificate s-a precizat expres faptul canu exista disponibilitati banesti in conturile debitoarei(293 din dosarul instantei de fond). In conscinta, orice sustinere a recurentei cu privire la acest aspect devine lipsita de pertinenta.
La data de 30.06.2008, contul de profit si pierdere al debitoarei consemna in mod lipsit de echivoc o pierdere de 893.246 Ron, in conditiile in care profitul declarat este zero. Desi situatia financiara a unei societati comerciala trebuie analizata intr-un context mai larg de timp, prin prisma unei evolutii, debitoarea recurenta nu a evidentiat aspecte care sa confirme o imbunatatire a situatiei financiare ulterior momentului enuntat. Transferul interbancar intre doua conturi ale debitoarei, in cuantum de 120.000 Ron nu diminueaza pierderea invocata, neconstituind un venit ulterior perioadei de referinta 30.06.2008, sumele consemnate cu titlul de rambursare TVA sunt rezultatul inscrierii in contabilitate a unor facturi pentru care nu s-a facut dovada achitarii (inclusiv a facturilor in baza carora cele doua creditoare au solicitat deschiderea procedurii de insolventa).
Mai mult, prima instanta a retinut corect faptul ca pretinsa plata efectuata de catre fostul aparator al debitoarei ridica intemeiate dubii si nu reprezinta o proba care sa poata forma convingerea instantei in dovedirea starii de solvabilitate a debitoarei.
Pentru toate aceste considerente, recursul declarat de catre recurenta va fi respins ca neintemeiat, iar sentinta recurata va fi mentinuta in intregime, fiind pe deplin legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de catre debitoarea IMOBILIARE C-N împotriva sentinței comerciale nr. 3.100 din 29 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex.
Jud.fond:.
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Lucia Brehar, Danusia Pușcașu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 269/2009.... → |
|---|
