Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1190/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 1190/2008
Ședința publică din data de 20 mai 2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Adriana Iluț
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Eleonora Gheța
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B N împotriva sentinței comerciale nr. 416 din 12.09.2007 pronunțată de tribunalul Bistrița N în dosar nr- -Anexa A, în contradictoriu cu intimații: - TRANS SRL, CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ -, având ca obiect procedura insolvenței- angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită prin publicarea citației în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 1791 din 09.05.2008.
Recurenta este scutită de plata taxelor judiciare, în conformitate cu disp. art. 17 din Legea nr. 146/1997 și art. 197. fiscală.
S-a prezentat referatul cauzei, constatându-se că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă potrivit art. 242 alin. 2. civ.
Instanța analizând actele aflate la dosar, constată că s-a înregistrat la data de 14 mai 2008, raportul și poziția procesuală a lichidatorului, desemnat în calitate de administrator judiciar la - Trans SRL
În urma deliberării, în lipsa vreunei cereri prealabile a părților, instanța apreciază că prezentul recurs se află în stare de judecată și îl lasă în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 416 din 12 septembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N a fost respinsă ca neîntemeiată excepția prescrierii dreptului la acțiune, formulată de pârâtul.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta-creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B- împotriva pârâților și, având ca obiect stabilirea răspunderii administratorilor statutari ai debitoarei - TRANS SRL aflată în insolvență.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că, în speță s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului debitoarei prin sentința civilă nr. 627/21 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N.
Prin sentința civilă nr. 1037/27 noiembrie 2006 s-a aprobat raportul administratorului judiciar și s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei în procedura simplificată.
Acțiunea în stabilirea răspunderii administratorilor statutari formulată de creditoarea DGFP B-N este neîntemeiată deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 din legea insolvenței. de datorii la bugetul de stat de către debitoare nu implică în mod prezumtiv și vinovăția administratorului societății, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a făcut dovada că actele de comerț la care face referire au fost efectuate de cei doi pârâți în calitate de administratori ai societății și pe de altă parte lipsa facturilor despre care face referire în acțiune creditoarea nu poate statua responsabilitatea pârâților.
În ce privește excepția prescripției invocată de pârâți prin întâmpinare aceasta este nefondată deoarece în considerarea dispozițiilor art. 139 din Legea insolvenței, în condițiile în care nu s-a împlinit termenul de 2 ani de la data deschiderii procedurii insolvenței față de debitoare, excepția nu poate fi primită.
Împotriva sentinței, a declarat recurs în termenul legal creditoarea DGFP B-N solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii de angajarea răspunderii patrimoniale a foștilor administratori ai debitoarei.
În motivarea recursului, se susține că, au fost depuse cauzei constatările organelor de control fiscal cuprinse în procesul-verbal de control încheiat la data de 24 martie 2004, act ce a fost încheiat în urma solicitării Poliției Orașului N care desfășura o activitate penală sub aspectul săvârșirii unor fapte de evaziune fiscală.
Organele de control au stabilit că urmare a nedeclarării și neplății impozitelor datorate bugetului de stat, societatea a încălcat o serie de dispoziții legale privind plata TVA-ului, impozitul pe profit și de aceea apreciază că cei doi administratori sunt răspunzători pentru faptele sancționate de OUG nr. 17/2000, OG nr. 70/1997, Legea nr. 82/1991 și Legea nr. 87/1994.
Nu este lipsit de semnificație, susține recurenta nici faptul că administratorii falitei au cesionat părțile sociale ale societății în cursul anului 2001 însă această operațiune nu a fost înregistrată la ORC și ca atare nu este opozabilă.
Examinând recursul, în raport de criticile formulate, Curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Din conținutul raportului lichidatorului judiciar desemnat în procedură rezultă că în speță nu sunt îndeplinite condițiile obligatorii cerute de lege pentru angajarea răspunderii patrimoniale administratorilor societății debitoare prevăzute de art. 138 alin (1) din Legea nr. 85/2006 respectiv faptă cauzatoare de prejudicii care să conducă la insolvență; prejudiciu cert, raport de cauzalitate și culpa administratorilor statutari.
Prin cererea formulată de creditoarea-recurentă din cauza de față aceasta a solicitat angajarea răspunderii administratorilor statutari motivând că, societatea a efectuat lucrări de material lemnos în scopuri personale fără să înregistreze aceste lucrări în evidențele societății faptă cauzatoare în opinia creditoarei de intrarea în incapacitate de plată și apoi în starea de insolvență.
Pe de altă parte, se susține că, debitoarea are datorii bugetare prin neplata TVA-ului și a impozitului pe profit așa cum rezultă din conținutul actului de control încheiat la data de 24 martie 2004.
Creanța bugetară datorată de societatea debitoare a fost înscrisă în definitiv al creanțelor acesteia.
de datorii la bugetul de stat așa cum în mod corect a reținut judecătorul sindic nu implică în mod automat vinovăția administratorilor statutari ai societății atâta timp cât nu sunt dovedite condițiile prevăzute de art. 138 alin (1) din Legea nr. 85/2006. Aceste condiții nu au fost dovedite în fața instanței de fond și nici în conținutul recursului declarat, recurenta nefăcând altceva decât să reitereze în fața instanței de recurs aceleași motive din conținutul cererii introductive.
De aceea, se apreciază că motivele invocate de recurentă nu sunt de natură să conducă la modificarea sau casarea hotărârii atacate care este temeinică și legală, considerente pentru care, în temeiul art. 312 alin (1) Cod procedură civilă, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B împotriva sentinței comerciale nr. 416 din 12.09.2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./30.05.2008
Jud.fond.-
Președinte:Adriana IluțJudecători:Adriana Iluț, Claudia Idriceanu, Eleonora Gheța
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
