Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1810/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIE CIVILĂ NR. 1810/2009

Ședința publică din data de 25 mai 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Augusta Chichișan

JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț

JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -

GREFIER: - -

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL PRIN LICHIDATOR GRUP, împotriva sentinței civile nr. 470 din 02.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimata ROMÂNĂ CU, având ca obiect procedura insolvenței - pretenții.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.

Procedura de citare este îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se reține că, recurenta prin memoriul de recurs a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. pr. civ.

Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.

CURTEA

Prin sentința civilă nr.470 din2 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea reclamantei - Grup lichidator al debitoarei falite - " " SRL în contradictoriu cu pârâta Română Unită cu -.

A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că între societatea insolventă - " " SRL în calitate de cesionar și - " COM" SRL, în calitate de cedent a fost încheiat la data de 14.12.2004 un contract de cesiune de creanță, cu titlu oneros, respectiv în schimbul a 120.000 RON, s-a transmis creanța în sumă de 260.000 RON avută față de debitorul cedat - -, pârâta din prezenta cauză.

S-a menționat că cesionarului îi revine obligația de a notifica această cesiune de creanță debitorului cedat.

Prin acest contract cesionarul se obligă ca după recuperarea creanței de la pârâta-debitor cedat să achite prețul cesiunii cedentului.

Contractul de cesiune s-a încheiat de cele două societăți, având același administrator statutar sub forma unui înscris sub semnătură privată. Potrivit acestui contract debitoarea falită - " " SRL a devenit titular al unei creanțe în sumă de 260.000 RON.

Fiind vorba de o cesiune cu titlu oneros cedentul trebuie să garanteze existența creanței la momentul transmiterii ei, conform art.1392 din Codul civil.

De asemenea pentru a fi opozabilă debitorului cedat, cesiunea trebuie să fie notificată potrivit art.1393 din Codul civil, obligație care potrivit contractului încheiat de parte revenea cesionarului - " " SRL.

Nu s-a făcut dovada notificării acestei cesiuni de creanță de către debitoarea - " " SRL existând la dosar doar o adresă către reprezentantul debitorului cedat preot prin care reprezentantul celor două societăți ce au perfectat contractul de cesiune, d-nul - administrator statutar al acestora, solicită recepționarea lucrărilor efectuate.

Este adevărat că debitoare-cesionară - " " SRL a emis o factură nr.-/24.06.2005 pentru suma solicitată în acțiune 257.184,4950 lei însă această factură nu a fost acceptată la plată.

Mai mult, pârâta debitor-cedat, - este convocată în temeiul prevederilor art.720 alin.2 Cod procedură civilă pentru data de 15.04.2005 de către societatea cedentă - " COM" SRL deși cesionarea creanței către - " " SRL este anterioară acestei date (respectiv 14.12.2004).

Este real că debitorul cedat, deși nu a fost notificat potrivit dispozițiilor legale și nici nu a acceptat cesiunea în mod expres a făcut plăți către cesionar începând cu 28.01.2004 până în 26.08.2004 aceasta datorându-se posibil faptului că cele două societăți aveau același reprezentant în persoana d-lui.

Prin urmare, cesiunea de creanță se consideră inopozabilă pârâtei pentru neîndeplinirea cerințelor prev. de art.1393 din Codul civil.

Analizând totuși și fondul pricinei, judecătorul sindic reține următoarele:

Obligarea pârâte - are ca temei contractul nr.6/15.09.2003 încheiat între acesta și - " COM" SRL, având ca obiect efectuarea de către aceasta din urmă de "Constricții Complex Mănăstiresc " conform tabelului, tabel care nu a mai fost întocmit.

La data de 9.12.2003 între aceleași părți s-a încheiat "contract de prestare-servicii" care enumără de această dată lucrările ce trebuiesc efectuate de prestatorul - " COM" SRL, menționând perioada de execuție pentru fiecare și valoarea acestor lucrări.

Prețul total stabilit de părți pentru aceste lucrări este de 46.905 Euro, la care se adaugă pentru lucrarea "Calea Crucii" încă 30.000 Euro.

Reclamanta recunoaște că pârâta a achitat în contul acestor lucrări suma de 4.181.407.000 lei echivalentul a sumei de 113.011 Euro, ceea ce ar însemna că s-a achitat chiar mai mult decât se datora.

Reclamanta are în vedere o altă valoare a lucrărilor de construcții decât cea convenită de părți și anume își întemeiază pretențiile pe valoarea ce a rezultat din raportul de evaluare extrajudiciar efectuat de ing..

Numai că acest raport nu a fost acceptat de către pârâtă și nu poate fi luat în considerare pentru aprecierea ca justificate a pretențiilor reclamantei.

Cât privește lucrarea de expertiză dispusă în cauză, aceasta menționează modul defectuos în care orul (- " COM" SRL) a ținut evidența și arată că valorile stabilite în expertiză nu sunt relevante în situația în care orul a mai executat în paralel alte lucrări.

De aceea lucrările executate au fost identificate și evaluate prin două procedee: Anexa 1 la expertiză cuprinzând valoarea lucrărilor și materialelor calculate în prețuri unitare de catalog la nivelul anilor 2003-2004 (perioada când au fost efectuate lucrările), Anexa 2 - cuprinzând devizul estimativ al lucrărilor cu valori stabilite în funcție de prețurile utilizate parțial de executant și evaluarea separată a instalației electrice, care reprezintă 2,8% din valoarea totală a lucrării.

Având în vedere că prețul stabilit de parte prin contractul de prestări servicii a fost achitat de către pârâtă, că aceasta nu a fost notificată despre eventualele diferențe de preț apărute ca urmare a nerespectării termenelor de execuție și lucrărilor, care de altfel nu-i pot fi imputate, judecătorul sindic apreciază ca nefondată acțiunea reclamantei și a fost respinsă conform dispozitivului.

Văzând dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, reclamanta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.000 lei, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva mai sus menționatei sentințe a declarat recurs reclamanta SRL solicitând admiterea recursului modificarea în tot a hotărârii atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata sumei de 257.184 lei cu dobânda legală începând cu data de 24.06.2005, cu cheltuieli de judecată.

În motivare se arată că pentru a pronunța hotărârea s-a reținut că cesiunea de creanță între COM și societatea comercială este inopozabilă pârâtei, pentru neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 1393.civ.

Instanța consideră aceasta cesiune inopozabilă pârâtei cu toate că, cu un aliniat mai sus, amintește că" e real că debitorul cedat ( pârâta) deși nu a fost notificata potrivit dispozițiilor legale și nici nu a acceptat cesiunea în mod expres a făcut plăți către cesionar (reclamanta L) începând cu 28.01.2004 și până în 26.08.2004".

Se mai reține de instanța de fond că la data de 09.-, între aceleași părți, s-a încheiat un contract de prestări servicii care enumeră lucrările ce trebuiau efectuate de COM, menționând perioada de execuție pentru fiecare și valoarea acestor lucrări. Prețul total stabilit de părți pentru aceste lucrări este de 46.905 EURO, la care se adăuga încă 30.00 EURO, pentru lucrarea "Calea Crucii".

Întrucât s-a recunoscut de reclamantă că pârâta a achita în contul acestor lucrări suma de 4.181.407.0000 lei, echivalentul sumei de 113.011 EURO,nseamnă că s-a achitat chiar mai mult decât se datora.

Conform contractului de prestări servicii încheiat de C COM cu pârâta la data de 09.12.2003, precum și a convențiilor ulterioare, această societate s-a angajat să execute diverse lucrări la din cadrul Complexului Mănăstiresc

Lucrările efectiv executate de societatea COM au presupus edificarea acestei biserici și predarea acesteia "Ia cheie", mai puțin montarea tablei pe acoperiș, a iconostasului, lucrările de pictură și mobilierul aferent.

Toate aceste lucrări executate de către societatea COM L au fost recunoscute de către pârâtă și au fost identificate de către expertul tehnic numit în cauză, fiind inserate în cuprinsul raportului de expertiză. Deși societatea a executat lucrările convenite, în termen și în condițiile stabilite, debitoarea nu și-a îndeplinit, decât în parte, obligația corelativă, respectiv plata acestora.

Valoarea totală a lucrărilor executate de societatea C COM RL. este de 757.723 lei așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de d-na expert.

Pârâta a achitat însă societății COM, doar suma de 418.140.70 lei rămânând un rest de plată în sumă de 377.144.55 lei.

Învederează instanței că toate lucrările executate au avut acordul preotului, care le solicita reprezentanților societății să continue lucrările, obligându-se ca ulterior să predea și planurile aferente de execuție.

Menționează că beneficiarul lucrării nu i-a predat societății planul tehnic complet de execuție a lucrării, astfel că nu s-a putut stabili, în mod cert, care va fi prețul total de cost al lucrării în speță.

Societății reclamante i s-a pus la dispoziție doar un plan parțial, numit plan cotă.

Deci, deși se solicita de beneficiar urgentarea lucrărilor, acesta nu a pus la dispoziția orului planurile parțiale de execuție, decât ulterior realizării acestora. Mai mult, unele planuri nici nu au fost predate, respectiv planul de execuție al bolții sau planul de execuție al șarpantei, astfel că orul a fost în imposibilitatea de a stabili și calcula prețul final al lucrării.

Din acest motiv, s-a solicitat și efectuarea raportului de expertiză extrajudiciar, pentru a se stabili care a fost prețul de cost al acestor lucrări.

Beneficiarul lucrării nici nu și-a desemnat un diriginte de șantier, deși i s-a solicitat în mod expres acest lucru.

Menționează și faptul că lucrările executate au o valoare considerabilă, întrucât nu exista cale de acces, astfel că manipularea materialelor și a utilajelor, cât și execuția propriu-zisă, a fost deosebit de dificilă.

Învederează instanței și faptul că, în luna decembrie 2004, reprezentantul pârâtei, respectiv preotul, a fost convocat să se prezinte pentru a recepționa lucrările executate așa cum rezultă din actele anexate.

Acesta nu a dat curs favorabil acestei solicitări, și ca urmare, conform OG nr. 273/1994, dacă în termen de 5 zile de la data convocării nu s-a prezentat, recepția se consideră efectuată, fără ca beneficiarul să poată ulterior emite pretenții sau ridica obiecțiuni.

Prin contractul de cesiune încheiat la 14.12.2004, C COM cesioanează creanța sa, în sumă de 257.184 4950 lei RON respectiv 2.571.844.950 lei ROL), în favoarea societății comerciale SRL.

Cesiunea a fost notificată pârâtei de către reclamantă prin adresa nr.528/05.06.2006. ca urmare cerința expres prevăzută de art.1393 civ. a fost intru-totul respectată de reclamantă.

Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:

Reclamanta în calitate de lichidator desemnat al SRL prin acțiunea introductivă de instanță promovată în contradictoriu cu pârâta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 2.571.844.950 lei cu dobânda legală aferentă începând cu data de 24 iunie 2005.

Motivarea cererii a fost realizată prin invocarea faptului că între părți a fost încheiată o convenție având ca obiect prestarea de servicii în favoarea pârâtei de către Com SRL precum și convenții ulterioare și deși societatea a executat lucrările convenite în termenele și condițiile stabilite debitoarea nu și-a îndeplinit decât în parte obligația corelativă respectiv plata acestora.

Judecătorul sindic investit în această cauză a reținut că Com SRL a cesionat debitoarei falite creanța prin contractul încheiat la data de 14.12.2004 în schimbul a 120.000 RON transmițându-se astfel creanța în sumă de 260.000 RON avută față de debitorul cedat -.

Contractul de cesiune încheiat între cele două societăți este materializat printr-un înscris sub semnătură privată ori potrivit prev. art.1393 civ. pentru a putea fi opozabilă debitorului cedat cesiunea trebuie notificată obligație care în prezenta cauză revenea cesionarului SRL.

Pretențiile reclamantei în acest context apar ca fiind nefondate și în mod corect prima instanță a reținut că cesiunea este inopozabilă pârâtei pentru neîndeplinirea exigențelor instituite de art.1393 civ. pretențiile care au declanșat demersul judiciar al reclamantei neavând o justificare în plan probator.

Judecătorul sindic a analizat pretențiile reclamantei și din perspectiva temeiniciei acestora pentru ipoteza în care s-ar admite că debitorul cedat a luat la cunoștință despre cesiunea creanței și a reținut și din această perspectivă că în raport de probatoriul administrat acțiunea apare ca nefondată astfel că și în ipoteza în care susținerile recurentei că notificarea s-a realizat prin lichidatorul desemnat în procedura privind pe debitoarea SRL prima instanță a procedat la analizarea pretențiilor și sub acest aspect și în mod corect a apreciat că acestea sunt neîntemeiate înscrisurile prezentate nejustificând o altă soluție.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantaSRLprin lichidator împotriva sentinței civile nr. 470 din 02.03.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 25 mai 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

- - - - G -

GREFIER

- -

Red./

2 ex./28.05.2009

Președinte:Augusta Chichișan
Judecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1810/2009. Curtea de Apel Cluj