Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 121/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 121/2009
Ședința publică de la 11 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 2: Doina Hârceagă
JUDECĂTOR 3: Eugenia Florescu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice S împotriva Sentinței comerciale nr.2026/11.11.2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în Dosar nr-
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Față de actele și lucrările dosarului instanța constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține:
Prin Sentința comercială nr.2026 din 11 noiembrie 2008 judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu a respins cererea reclamantei DGFP S având ca obiect deschiderea procedurii executării silite concursuale a societății pârâte SRL S, motivând în esență, că reclamanta nu deține o creanță exigibilă față de pârâtă, conform cerințelor înscrise în art. 33 alin.2 și art.3 alin.1 pct.6 din Legea nr. 85/2006.
Reclamanta a declarat recurs susținând că cererea de deschidere a procedurii executării silite concursuale față de societatea pârâtă se fundamentează pe somații și declarații fiscale care sunt titluri de creanțe ce devin titluri executorii conform art.110 alin.3 din nr.OG 92/2003, iar Legea nr.85/2006 impune verificarea creanțelor care nu rezultă din titluri executorii.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce urmează.
În temeiul art. 26 alin. 1 și art. 31 din Legea nr. 85/2006 poate cere deschiderea procedurii reorganizării judiciare sau a lichidării judiciare totale a unui debitor având calitatea de comerciant, creditorul care deține o creanță certă, lichidă și exigibilă localizată în patrimoniul comerciantului pârât.
Conform art. 149 din aceeași lege dispozițiile sale se completează cu dispozițiile compatibile Codului d e procedură civilă, ale Codului civil, și ale Codului comercial român.
În baza acestui principiu, Curtea se raportează la prevederile art. 372, art. 374 și art. 379 Cod procedură civilă, și constată că însușirea unei creanțe de a fi certă, lichidă și exigibilă este atestată de o hotărâre judecătorească sau un înscris căreia legea îi recunoaște expres calitatea de titlu executoriu în specia sa juridică.
În speță, judecătorul sindic a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele impuse de lege referitoare la calitățile creanței invocate de către reclamantă, a cărei cerere nu se fundamentează pe un titlul executoriu recunoscut ca atare de lege, în specia sa juridică.
Înscrisurile de care reclamanta se prevalează pentru a opune pârâtei starea de încetare de plăți cu denumirea generică de "titlu executoriu", sunt hârtii fără valoare juridică întrucât, pentru creanțele datorate la bugetul statului, în mod expres art.83 din Codul d e procedură fiscală, nominalizează titlul executoriu, fiind în expresia legii, decizia de impunere.
Activitatea recurentei prejudiciabilă sieși, se bazează pe greșita interpretare a Legii nr.85/2006.
Într-adevăr, Legea nr.85/2006 prevede că după deschiderea procedurii la cererea oricărei alte reclamante, alți creditori, inclusiv DGFP nu sunt ținuți să probeze cu titluri executorii, creanțele declarate la masa debitoarei, întrucât, administratorul sau, după caz, lichidatorul judiciar sunt ținuți să verifice izvorul juridic, întinderea și actualitatea acestor sume pretinse credite.
Aceeași lege, precum și dispozițiile art. art. 372 ind.1 Cod procedură civilă statuează imperativ că oricare persoană care cere deschiderea procedurii, este ținută în calitate de reclamantă să anexeze cererii, titlul executoriu recunoscut ca atare prin lege, pronunțat sau emis pe numele pârâtului și comunicat acestuia.
Judecătorul este obligat să verifice existența lucrului judecat din care rezultă nediscutabil, calitățile de creditor al reclamantului și de debitor al pârâtului, cuantumul creanței, adică existența sau inexistența condițiilor de deschidere a procedurii executării silite concursuale.
Respectarea legii prin îndeplinirea obligațiilor arătate se cercetează prin aplicarea parității de tratament juridic și în cazul în care, reclamanta este DGFP.
În speță, reclamanta DGFP Sac erut deschiderea procedurii executării silite concursuale a societății pârâte, fără a face dovada ca a pornit executarea silită conform obligației imperativ prevăzute de G nr.92/2003, și fără a îndeplini obligațiile de care legea condiționează admiterea cererii.
Sub acest aspect, trebuie menționat că, un înscris al organului administrativ, nu poate fi mai puțin decât o hotărâre judecătorească, motiv pentru care, legiuitorul a impus și celelalte condiții în baza cărora, înscrisul intitulat decizie de impunere să dobândească opozabilitate și forță executorie.
În acest sens, decizia de impunere trebuie întocmită în acord cu prevederile art.42, trebuie comunicată destinatarului pe una din căile prevăzute de art. 43-44 din același cod, completat de dispozițiile existente de procedură civilă în materie.
În speță, reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor imperative precitate, nu a întocmit decizia de impunere și nu a depus la dosar dovada comunicării către pârâtă, astfel încât legal judecătorul sindic a respins cererea acesteia.
Este de reținut că, în pofida motivelor pe care judecătorul sindic și curtea de apel, le-a expus frecvent și repetat, în hotărâri anterioare, prin care s-a argumentat conform celor de mai sus, soluția de respingerea cererilor organului fiscal, de deschidere a procedurii executării silite concursuale, nici în prezent, reclamanta nu a înțeles să se conformeze legii.
În aceste condiții, nimeni nu poate fi constrâns la executarea unei obligații decât dacă cel care o invocă dovedește că este datorată, iar cel căruia îi este opusă are posibilitatea legală de a se apăra, în cadrul oferit de lege.
Raportat la considerentele ce preced, judecătorul sindic a reținut legal că reclamanta nu a dovedit deținerea unei creanțe certe și exigibile față de pârâtă astfel că recursul va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta DGFPS împotriva Sentinței comerciale nr. 2026/11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în contradictoriu cu pârâta ""
Irevocabilă.
Pronunțată azi 11 februarie 2009 în ședință publică.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.și dact.
Ex.213.03.2009
Jud fond
Președinte:Gilica PopescuJudecători:Gilica Popescu, Doina Hârceagă, Eugenia Florescu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
