Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1215/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1215/
Ședința publică din 15 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor promovate de creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B,--11, sector 1 și de Filiala de Furnizare a Energiei Electrice Furnizare Transilvania Sud - Agenția de furnizare a energiei electrice M, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva Sentinței civile nr. 1019 din 11 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde pentru creditoarea FILIALA DE FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE FURNIZARE TRANSILVANIA SUD - Agenția de Furnizare a Energiei Electrice M C, consilier juridic, cu delegație la dosar (131) și lichidatorul judiciar al debitoarei "", lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei, după care:
Părțile prezente, respectiv reprezentantul creditoarei recurente - Agenția de furnizare a energiei electrice M C, precum și lichidatorul judiciar al debitoarei SC " "SA, declară că nu au cereri de formulat împrejurare de care instanța ia act închide procedura probatorie și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Reprezentantul creditoarei recurente - Agenția de furnizare a energiei electrice M C, susține recursul și solicită admiterea lui, casarea parțial a hotărârii atacate, cu aplicabilitatea prevederilor art. 312 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, trimiterea cauzei pentru rejudecare aceleiași instanțe pentru a se pronunța asupra celor 19 capete de cereri. Depune la dosar ca practică judiciară ( copia deciziei nr. 80/A) din 9 noiembrie 2009.
În ce privește recursul promovat de AVAS B, declară că lasă la aprecierea instanței soluția.
Lichidatorul judiciar, având cuvântul solicită a se dispune respingerea recursului promovat de Agenția de furnizare a energiei electrice M C, apreciind că sentința pronunțată de tribunal este la adăpost de orice critică, pentru motivele expuse detaliat în scris care au fost susținute și oral.
Referitor la recursul promovat de AVAS, pune concluzii de respingere, dreptul creditoarei de a cere executarea silită a creanțelor fiind prescris.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr. 1019/11.05.2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dos. nr-, a fost admisă contestația creditoarei H și s-a dispus înscrierea acestei creditoare în tabelul definitiv al creanțelor privind pe debitoarea "", cu suma de 2.044.196 lei potrivit art. 121 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 85/2006, din care suma de 398.720 lei sub condiție.
A admis în parte contestația creditoarei FILIALA DE FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE TRANSILVANIA SUD - AGENȚIA DE FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE M C și a dispus înscrierea acestei creditoare în tabelul definitiv al creanțelor privind pe aceeași debitoare cu suma de 662.417,37 lei conform art. 123 alin. 1 pct. 7 din Legea nr. 85/2006.
A respins contestația pentru suma de 535.124, 20 lei, formulată de creditoarea - AGENȚIA DE FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE M
A respins contestațiile creditoarelor Comuna și
Pentru a pronunța în acest sens, având în vedere însă că doar doi creditori au formulat recurs, judecătorul sindic a reținut următoarele în legătură cu contestațiile formulate de - AGENȚIA DE FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE M C și B:
- AGENȚIA DE FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE MCa solicitat admiterea contestației și modificarea tabelului de creanță, susținând, în contestația sa, că în mod greșit administratorul judiciar a admis parțial creanța, omițând a fi trecute sumele de 227.103,95 lei, obiect al dosarului -, de 283.436,86 lei, obiect al dosarului -, de 44.220,24 lei, obiect al dosarului -, de 117.477,37 lei, obiect al dosarului -, de 37.125,64 lei, obiect al dosarului -, de 46.470,77 lei, obiect al dosarului nr-, în acest dosar pentru suma de 24.890,30 lei debitoarea achiesând la pretențiile creditoarei. De asemenea, se susține că administratorul judiciar nu a avut în vedere contractul încheiat de părți, respectiv anexele 4 și 5, prin care se delimitează care din instalații sunt proprietatea creditoarei și care sunt ale debitoarei, toate instalațiile de aval fiind în proprietatea debitoarei. În ce privește sumele de 14.737,09 lei și 8.064,79 lei, chiar dacă facturile au fost emise după deschiderea procedurii, perioada avută în vedere pentru calculul penalităților este anterioară deschiderii procedurii, așa încât creditoarea consideră că greșit a fost respinse și aceste sume.
În raport cu această contestație, judecătorul sindic reține, în hotărârea atacată, că din declarația de creanță de 1.197.541,57 lei, în urma verificărilor făcute, administratorul judiciar a acceptat și înscris în tabelul preliminar suma de 228.703,32 lei în virtutea dispozițiilor art. 123 pct. 7 din Legea nr. 85/2006, înlăturând restul de sumă.
Judecătorul sindic constată că pentru sumele de 21.580,38 lei și 37.125,62 lei creditoarea deține titluri executorii, respectiv hotărâri judecătorești rămase irevocabile.
Pentru suma de 283.436,86 lei judecătorul sindic a admis penalitățile calculate, și facturate de creditoare, ca fiind accesorii ale debitului principal și fiind datorate de debitoare.
În fine, suma de 91.571,00 lei reprezintă erori de calcul ale administratorului judiciar, astfel că a fost admisă li această sumă.
În schimb, judecătorul sindic a considerat că nu sunt justificate sumele de 14.737,09 lei, acestea fiind penalități calculate de creditoare după deschiderea procedurii, respectiv 22.12.2008; nici suma de 461.544,89 lei ce reprezintă contravaloarea energiei electrice furnizată la consumatorii casnici din comuna, cu penalitățile aferente, întrucât, conform contractului încheiat de debitoare cu creditoarea în anul 2001, prima se obliga să furnizeze energie electrică consumatorilor casnici din această localitate, iar întreținerea trebuia să fie efectuată de creditoare, deși tot debitoarea a efectuat lucrările de întreținere, a citit contoarele consumatorilor casnici și a întocmit facturile pentru consumatorilor casnici, astfel, cum rețeaua electrică nu a fost întreținută, pierderile de energie electrică s-au datorat degradării rețelei - cu alte cuvinte, argumentează judecătorul sindic, pierderile de energie electrică nu au putut fi recuperate de către debitoare și nici nu au fost luate în calcul de către creditoare ce a facturat energia electrică conform contorului de la punctul de distribuire, astfel că suma nu poate fi considerată certă și în mod concret a fost înlăturată; în ce privește suma de 6.508,80 lei, ce reprezintă cheltuieli de judecată, nu a fost justificată cu titluri executorii din care să reiasă acest cuantum.
În concluzie, din declarația de creanță, arată judecătorul sindic, a fost admisă pentru a fi înscrisă în tabelul definitiv suma de 662.417,37 lei, fiind înlăturată suma de 535.124,20 lei.
Contestatoarea Baa rătat că în mod greșit i s-a respins creanța în sumă de 46.500 lei, ce reprezintă fond de restructurare acordat în baza Legii nr. 58/1991 prin Convenția nr. 608/29.08.1996, pe motiv că a intervenit prescripția extinctivă conform Codului d e procedură fiscală. Contestatoarea indică că, potrivit clauzelor convenției, restituirea sumei putea fi făcută prin mai multe metode: din dividendele suplimentare în perioada 1997 - 2000, respectiv până la privatizarea societății; prin prețul acțiunilor, cu ocazia privatizării societății; prin restituirea integrală a sumei în mod eșalonat, după privatizarea societății în situația nerecuperării prin prețul acțiunii, astfel că obligația reală de restituire a fondului se raportează, în opinia contestatoarei, în perioada august 1998 - august 2001, în condițiile în care exercițiul financiar se încheie la data de 31.12.2001, iar repartizarea profitului se realizează în luna mai 2002, astfel că de fapt creanța s-a născut în anul 2002, iar creanța înscrisă în tabel conform art. 123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul sindic reține că din suma solicitată, administratorul judiciar a înscris doar suma de 82,03 lei, suma de 46.500 lei, reprezentând fond de restructurare acordat în baza Legii nr. 58/1991 prin Convenția nr. 608/29.08.1996. Conform art. 2 lit. c și art. 3 lit. c din această convenție, suma trebuia returnată în perioada 1997 - 2000 în rate semestriale a câte 6.000 lei, ultima scadentă fiind 2000. În chiar condițiile în care exercițiul financiar se închide în luna mai a anului următor, dată de la care ar fi curs, spune judecătorul sindic, dreptul la acțiune. Ca atare, judecătorul sindic constată că dreptul s-ar fi prescris extinctiv în luna mai 2008, astfel că în mod corect, susține judecătorul sindic, administratorul judiciar a înlăturat creanța.
Față această hotărâre a declarat recurs, în termen, contestatoarea B solicitând modificarea sentinței atacate, în raport cu respingerea contestației formulate, și admiterea contestației astfel cum a fost formulată. Motivele de recurs reiau integral argumentele indicate în contestație și reținute în considerentele hotărârii atacate de judecătorul sindic.
Analizând actele de la dosar, instanța de recurs constată următoarele:
Odată cu declarația de creanță, prin care contestatoarea Bas olicitat admiterea la masa credală a sumei de 46.500 lei reprezentând fonduri de restructurarea acordate în baza Legii nr. 58/1991, contestatoarea a depus și Convenția 608/29.08.1996 încheiată de (actualul ) și debitoare.
Nu se contestă de către administratorul judiciar că suma de 46.500 lei a fost virată, conform Convenției, debitoarei în anul 1996.
Însă, instanța constată că această convenție leagă părțile în ce privește drepturile și obligațiile reciproce, art. 969 cod civil având pe deplin aplicare între părți ("Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante").
Așadar, așa cum corect reține și judecătorul sindic, art. 2 lit. c din Convenție prevede că " suma pusă la dispoziție de către va fi recuperată din dividendele suplimentare corespunzătoare perioadei 1997 - 2000, conform anexei 3 ", iar art. 3 lit. c prevede că "În situația în care suma pusă la dispoziție de conform art. 1 din convenție, cât și alte sume acordate anterior și nerecuperate până la data prezentei, nu au fost incluse în prețul total al acțiunilor, "" se obligă să restituie integral aceste sume, în perioada 1997 - 2000 în rate semestriale egale de 60.000.000 lei (ROL), cel mai târziu la datele de 30.06 și 31.12. ale fiecărui an, începând cu 30.06.1997".
Nu se contestă de debitoare, prin administrator judiciar, nici faptul că nu a restituit această sumă.
Așadar, conform Convenției, ce, așa cum s-a precizat, leagă părțile, obligația debitoarei era aceea de a achita suma totală de 46.500 lei în rate semestriale, ultima fiind, practic, prevăzută la data de 31.12.2000.
Se constată, astfel, că această creanță s-a născut, în favoarea recurentei, la data de 31.12.2000, dată de la care și curge termenul special de prescripție extinctivă de 7 ani, prescripția extinctivă împlinindu-se la data de 01.01.2008, dată de la care creanța devine o creanță imperfectă, tocmai pentru că nu mai poate avea la îndemână mecanismul legal de a obliga debitoarea la plata creanței.
Susținerile recurentei, potrivit căreia prescripția s-ar fi împlinit la 31.12.2008, termenul începând cu data de 31.12.2000, nu poate fi primită, pentru că art. 3 lit. c precizează clar că prima se plătește până în iunie 1997, aceasta fiind clauza contractuală de la care nici chiar contestatoarea nu poate deroga, iar ultima trebuia plătită în luna 2000.
Ca atare, nici susținerea privind repartizarea profitului în luna mai 2002 nu poate fi primită, fiind corectă observația judecătorului sindic potrivit căreia chiar și într-o atare ipoteză, adică să se repartizeze suma din profitul din luna mai, aceasta ar fi fost luna mai 2001. Or, împlinindu-se termenul prescripției extinctive speciale, în mod corect judecătorul sindic a respins contestația cu privire la această sumă, urmând a fi respins și recursul formulat de
Față de aceeași hotărâre a declarat, în termen, recurs și - AGENȚIA DE FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE M C, solicitând ca, prin admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și admiterea contestației în integralitate și prin înscrierea și a sumei de 535.124,20 lei, constând în energie electrică neachitată, penalități contractuale și cheltuieli de judecată, solicitând și cheltuieli de judecată.
În motivele de recurs se arată că există o contradicție între totalul sumei respinse, 535.124,20 lei, și sumele de bani care compun această sumă, așa cum le-a devoalat judecătorul sindic în hotărârea atacată, respectiv 482.790,78 lei. În continuare, recurenta arată că, cu excepția sumei de 14.737,09 lei pe care o recunoaște ca fiind eronată întrucât sunt penalități calculate după data deschiderii procedurii insolvenței debitoarei, aceasta își susține în integralitate argumentele arătate și în fața instanței.
Analizând actele de la dosar, în legătură cu contestația formulată de - AGENȚIA DE FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE M C, cu argumentele formulate de administratorul judiciar prin întâmpinare, dar și prin rapoartele efectuate potrivit Legii nr. 85/2006, ținând cont de motivele judecătorului sindic în soluționarea contestației, dar și de principiul devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Într-adevăr, există o contradicție vădită între sumele, componente ale creanței totale și analizate de judecătorul sindic, respinse de judecătorul sindic, respectiv suma totală de 482.790,78 lei și suma respinsă prin dispozitiv, dar și în considerente, de judecătorul sindic, respectiv 535.124,20 lei.
Ca limite de cercetare a cauzei, în recurs, instanța de recurs va ține cont în primul rând de propria recunoaștere a creditoarei recurente cu privire la suma cuprinsă în contestație, la poziția 53 din nota centralizatoare, respectiv suma de 14.737,09 lei, și anume faptul că sunt penalități calculate eronat, în raport cu dispozițiile speciale ale Legii nr. 85/2006.
De asemenea, cu privire la suma de 6.508,80 lei, notele 54 - 56 din nota centralizatoare, instanța de recurs reține că în mod corect administratorul judiciar a înlăturat-o de la masa credală, neînscriind-o în tabelul preliminar de creanțe. Deși judecătorul sindic face o apreciere greșită că nu ar fi depus creditorul titluri executorii, în condițiile în care art. 31 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 impune creditorilor să prezinte documente justificative și nu titluri executorii. Instanța de recurs constată că, odată cu declarația de creanță, în ce privește aceste sume, corespunzătoare facturilor -/19.05.2008, -/02.09.2008 și -/04.02.2009, în afară de copii ale acestor facturi, neacceptate de debitoare, creditoarea recurentă nu a depus acte doveditoare pe baza cărora să se poate aprecia că aceste sume, cu titlu de cheltuieli de judecată (nu se înțelege, din declarația de creanță și, mai ales, din documentele depuse, facturile fiscale, de unde provin aceste "taxă pentru cheltuieli de judecată" în lipsa altor dovezi concludente, cum ar fi chitanțele de plată ale taxelor etc.), sunt certe. Ca atare, dată fiind lipsa certitudinii, condiție esențială potrivit art. 2 alin. 1 pct. 7 din Legea nr. 85/2006, și, implicit, lipsa celorlalte condiții pentru ca o creanță să fie primită (lichidatea și exigibilitatea), instanța de recurs constată că recursul contestatoarei pentru această sumă nu este fondat, soluția judecătorului sindic fiind una corectă.
În discuție, însă, rămâne suma de 455.036,09 lei (mai puțin suma de 6508,80 lei, care, așa cum s-a arătat mai sus, în mod corect a fost înlăturată de la masa credală), cu componentele: 227.103,95 lei; 117.477,37 lei; 8.064,79 lei; 28.299,98 lei; 36.963,87 lei; 22.957,75 lei și 20.677,18 lei.
Din actele de la dosar, rezultă că izvorul acestor sume îl reprezintă contractul de furnizare a energiei electrice la marii consumatori finali, industriali și similari la tarife reglementare, cu nr. 98/05.01.2001, încheiat între creditoare și debitoare.
Raportul întocmit de administratorul judiciar, întocmit la data de 22.05.2009 ( 318 - 323, vol. II Trib. H), susține că sumele de mai sus sunt litigioase, mai multe litigii fiind pierdute de debitoare în prima instanță, altele suspendate (cum este dosarul nr. -) și unul singur câștigat de debitoare.
Se susține, susținere preluată și de judecătorul sindic, că rețeaua electrică trebuia întreținută de creditoarea recurentă, cu atât mai mult cu cât aceasta era învechită, neputându-se calcula pierderile de rețea, care, implicit, nu pot fi suportate de consumatoarea - debitoare.
Nici administratorul judiciar, nici judecătorul sindic nu au cercetat apărările formulate de recurentă, ceea ce, evident, echivalează cu necercetarea fondului.
În primul rând, trebuie remarcat că toate cauzele aflate pe rolul instanțelor sunt cauze de natură comercială. Potrivit art. 720 indice 8 Cod procedură civilă, hotărârile date în primă instanță privind procesele și cererile în materie comercială sunt executorii, prin exercitarea apelului nefiind suspendată de drept executarea. Administratorul judiciar face mențiunea că una din cauze, cu nr. -, a fost suspendată la cererea creditoarei recurente în apel, deși aceasta câștigase în primă instanță. Însă, dosarul nr. - se afla în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, în primă instanță având câștig de cauză creditoarea recurentă pentru suma de 117.466,37 lei, ceea ce înseamnă că exista un titlu executoriu în virtutea art. 720 indice 8 Cod procedură civilă.
Or, art. 66 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 prevede că " toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege, cu excepția creanțelor constatate prin titluri executorii".
Din acest text de lege rezultă că cel puțin pentru una din sume, cea de 117.477,37 lei, administratorul judiciar, la data formulării declarației de creanțe, trebuia să treacă această sumă, ca atare, în tabelul preliminar de creanțe, tocmai pentru că nu mai este supusă verificării, fiind titlu executoriu.
În al doilea rând, simplul fapt că este suspendată o cauză, aflată pe rolul instanței, nu poate conduce la ideea că această creanță parțială nu trebuie verificată. Dimpotrivă, art. 66 alin. 1, amintit anterior, este imperativ, în sensul că administratorul judiciar este obligat la verificarea certitudinii, exigibilității și lichidității acestei sume (ca și a celorlalte sume, cu excepția celor care sunt constituite în titluri executorii prin pronunțarea primei instanțe).
Nu în ultimul rând, nici administratorul judiciar, nici judecătorul sindic nu au purces la analiza apărărilor contestatoarei recurente, legate de Anexa 3 contractului de furnizare a energiei electrice din perspectiva dispozițiilor legale invocate de contestatoare, și anume Regulamentul din 25.06.2004, regulament care definește noțiunea de consumator și subconsumator ca și raporturile dintre furnizor și consumator, pe de-o parte, și consumator și subconsumator. Aceasta cu atât mai mult cu cât punctul 8, aliniat final, din Anexa 3 Contractului nr. 98/2001 precizează clar că preluarea consumatorilor casnici nu a fost efectuată de furnizor. În aceste condiții, era obligatoriu ca judecătorul sindic să analizeze raporturile juridice, din perspectiva normelor legale și contractuale, dintre furnizor, consumator și subconsumatori, de stabilirea corectă a acestor raporturi depinzând și o verificare corectă a sumelor indicate mai sus, parte a creanței totale solicitate de creditoare.
De altfel, nu se înțelege de ce pentru parte din sume a fost admisă creanța, deși temeiurile juridice erau aceleași (contractul 98/2001 și dispozițiile regulamentare invocate în apărare de contestatoare și neanalizate de judecătorul sindic), iar pentru altă parte din creanța solicitată a fi admisă nu s-a procedat în același fel. Alegațiile făcute în raport cu pierderile de energie nu pot avea valoare probatorie atâta timp cât nu s-a stabilit în acord cu dispozițiile contractuale, 98/2001, și legale, invocate de altfel de contestatoare, cui aparținea atributul întreținerii rețelelor electrice de la punctul de măsurare la subconsumatori: furnizorului - contestatoarea recurentă, sau consumatorului - debitoarea intimată.
Așadar, pentru suma de 455.036,09 lei (mai puțin suma de 6508,80 lei, care, așa cum s-a arătat mai sus, în mod corect a fost înlăturată de la masa credală), cu componentele: 227.103,95 lei; 117.477,37 lei; 8.064,79 lei; 28.299,98 lei; 36.963,87 lei; 22.957,75 lei și 20.677,18 lei, instanța de recurs constată că judecătorul sindic nu a analizat fondul cauzei, prin analiza tuturor apărărilor și argumentelor prezentate de părți.
Tocmai pentru a asigura dreptul la apărare într-un mod adecvat, inclusiv prin accesul la o cale de atac, instanța va admite recursul, conform art. 312 alin. 4 Cod procedură civilă, exclusiv pentru parte din creanță, respectiv suma de 455.036,09 lei, urmând a fi analizate fiecare sumă componentă, inclusiv prin a cere administratorului judiciar să procedeze la o verificare a creanțelor în acord cu art. 66 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, mai ales că, între timp, cauzele aflate pe rol probabil deja s-au soluționat, dar, în același timp, acest lucru neîmpiedicând verificarea certitudinii, lichidității și exigibilității acestor sume ca și creanțe, inclusiv din perspectiva dispozițiilor art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, în sensul în care judecătorul sindic va dispune administrarea de probe în raport cu aceste sume, cum ar fi copii certificate ale hotărârilor definitive și executorii și/sau irevocabile, dar și analiza posibilității de a efectua o cercetare la fața locului, conform art. 215 Cod procedură civilă, dacă acest lucru actualmente mai este posibil, pentru a identifica la fața locului punctul de măsurare de la care se alimentează consumatorul - debitoarea intimată, dar și rețeaua electrică de la punctul de măsurare la subconsumatori (deși, s-ar putea pe baza analizei atente a contractului 98/2001 și a dispozițiilor legale, ca judecătorul sindic să nu ajungă la concluzia administrării unei astfel de probe).
Pentru toate cele de mai sus, instanța, în concluzie, va respinge recursul declarat de contestatoarea
Însă, va admite recursul declarat de - AGENȚIA DE FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE M C în parte, în sensul în care va casa în parte hotărârea atacată doar cu privire la suma de 455.036,09 lei (mai puțin suma de 6508,80 lei, care, așa cum s-a arătat mai sus, în mod corect a fost înlăturată de la masa credală), cu componentele: 227.103,95 lei; 117.477,37 lei; 8.064,79 lei; 28.299,98 lei; 36.963,87 lei; 22.957,75 lei și 20.677,18 lei, urmând a dispune trimiterea cauzei spre rejudecare cu privire la contestația acestei recurente.
Va menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B, str. -, nr. 9-11, sector 1, împotriva Sentinței nr. 1019/11 mai 2009 Tribunalului Harghita, pronunțată de în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de - Filiala de Furnizare a Energiei Electrice " Furnizare Transilvania Sud" împotriva aceleiași sentințe.
Casează în parte hotărârea atacată, dispune trimiterea cauzei spre rejudecare cu privire la contestația acestei recurente.
Menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, la 15 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
49 exp./26.02.2010
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
