Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 31/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 31/
Ședința publică din 14 Ianuarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de G, în calitate de administrator al SC SRL, cu sediul în Târgu M, 1 - 2. nr. 130.11, jud. M, împotriva încheierii nr. 1594/26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
La apelul nominal se prezintă recurentul prin av., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursul este declarat și motivat în termenele legale, și este legal timbrat fiind achitată taxa de timbru de 20.00 lei prin chitanța CEC depusă la fila 2 dosar și s-au anulat timbre judiciare de 10,00 lei. Se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței la data de 13 ianuarie 2010, întâmpinare din partea lichidatorului judiciar, din care un exemplar se înmânează reprezentantului recurentului.
Reprezentantul recurentului solicită acordarea unui termen în vederea studierii întâmpinării.
Instanța respinge cererea de amânare formulată și nemaifiind ale cereri, acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentantul recurentului pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost declarat și motivat în scris, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Față de actele dosarului, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 1594 din 26 iunie 2009, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr- a respins obiecțiunile formulate de administratorul special împotriva raportului final întocmit de lichidatorul judiciar în procedura de insolvență a debitoarei SRL Târgu-M și a aprobat raportul final nr. 754 din 10 aprilie 2009.
Judecătorul sindic a reținut că prin sentința nr. 349 din 29 martie 2007 s-a admis cererea de deschidere a procedurii simplificate, că G este singurul asociat și administrator unic al debitoarei SRL și că actele contabile nu au fost predate de fostul administrator statutar, ulterior lichidatorul judiciar reușind să intre în posesia unor dintre ele, dar în urma analizei acestora a conchis că situația contabilă nu este conformă dispozițiilor legale în vigoare. S-a mai reținut în considerente că lichidatorul judiciar a solicitat pe cale de ordonanță președințială interzicerea fostului administrator să mai folosința spațiilor deținute în chirie de Poșta Curier Rapid SRL și SRL, deoarece aceste contracte au fost menținute pe o perioadă de timp și de lichidatorul judiciar, iar cererea a fost admisă prin Ordonanța nr. 749 din 7 mai 2007 tribunalului Comercial Mureș. În ceea ce privește cauzele care au dus la starea de insolvență, în raportul lichidatorului judiciar s-a stabilit că aceasta se datorează managementului defectuos și culpabil din partea administratorului statutar, omisiunii de a depune situațiile financiare la organele competente prevăzute de lege, omisiune care în cele din urmă a dus la dizolvarea de drept a debitoarei în baza art. 237 alin. 1 lit. "b" din Legea nr. 31/1990 republicată, urmată de deschiderea procedurii simplificate a insolvenței, la solicitarea lichidatorului judiciar, ca urmare a îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 2701și 2702din Legea nr. 31/1990 republicată.
Raportul de cauze a fost contestat de administratorul special iar instanța prin sentința 1596/2007 a respins contestația.
În raportul final s-a menționat că deși existau premisele formulării unei cereri de angajare a răspunderii personale a administratorului statutar, demersul nu a fost efectuat deoarece în patrimoniul firmei existau active a căror valoare depășea cu mult masa credală.
În exercitarea atribuțiilor sale, lichidatorul judiciar a întocmit tabelul definitiv cu nr. 74 din 11 iunie 2007 care a fost contestat de administratorul special însă contestația a fost respinsă în mod irevocabil.
Judecătorul sindic a avut în vedere și că în patrimoniul firmei au fost identificate o serie de active imobiliare și mobiliare precum și o serie de bunuri cu situațiile juridice incerte iar în cadrul procedurii s-a trecut doar la valorificarea activelor imobiliare către SRL, conform procesului verbal de licitație nr. 847 din 16 octombrie 2007 la valoarea de evaluare. procesul verbal de licitație din 16 octombrie 2007 fost contestat de administratorul special, însă contestația a fost anulată ca netimbrată prin sentința nr. 1691 din 10 decembrie 2007.
Din sumele obținute s-au efectuat distribuiri către creditori, cheltuieli de procedură și retribuția lichidatorului, toți creditorii fiind îndestulați în procent de 100%.
Față de celelalte active mobiliare, deși au fost demarate procedurile de valorificare, licitațiile au fost suspendate datorită existenței fondurilor bănești necesare acoperirii masei credale.
Conform proceselor verbal de predare-primire efectuate asupra bunurilor mobile, lichidatorul judiciar a procedat la predarea acestora în baza art. 133 lit."a" din Legea nr. 85/2006, către asociatul unic
Judecătorul sindic a punctat și acțiunile soluționate de judecătorul delegat la ORC și judecătorul sindic, supuse controlului judiciar exercitat de Curtea de Apel Târgu -M, relevante în susținerea propunerii lichidatorului judiciar de închidere a procedurii insolvenței debitoarei.
Obiecțiunile formulate de administratorul special vizau modalitatea de vânzare a bunului imobil intrat în Târgu-M, B-dul 1 - 2. nr. 163 precum și deciziile luate de lichidatorul judiciar în exercitarea atribuțiilor sale. Față de conținutul obiecțiunilor, judecătorul sindic a constatat că măsura plății eșalonate a prețului datorat de adjudecatarul SRL a fost cuprinsă în procesul verbal de licitație încheiat la 16 octombrie 2007, acesta a fost contestat de administratorul special iar contestația a fost anulată ca netimbrată prin sentința nr. 1691 din 10 decembrie 2007. Judecătorul sindic a apreciat că în mod corect lichidatorul judiciar a respectat voința asumată contractual prin acel proces verbal de adjudecare iar prejudiciul material datorat devalorizării monedei naționale s-a considerat a nu fi de ordine publică, analiza lui putând fi realizată doar în cadrul unei sesizări legale a judecătorului sindic. S-a mai precizat în considerentele hotărârii atacate că prețul imobilului a fost stabilit printr-un raport de evaluare, care nu a fost contestat de nicio parte interesată în mod eficient iar contravaloarea a fost stabilită în lei deoarece în raporturile contractuale interne aceasta este moneda de schimb. Modalitatea de plată a prețului în rate lunare pe parcursul unui an, este o practică curentă în vânzările de imobile care au o valoare considerabilă, deci nu este ilegală și nu putea aduce prejudicii iar prelungirea procedurii de licitație până în momentul în care criza financiară ar fi influențat oferta de cumpărare ar fi determinat acumularea unui nou factor negativ care ar fi fost suportat atât de creditor cât și de asociat. Astfel, judecătorul sindic a apreciat că nu a fost dovedit prejudiciul material invocat de administratorul special printr-un simplu calcul matematic.
În ceea ce privește contravaloarea lucrărilor de amenajare a spațiului închiriat, judecătorul sindic a ținut cont de faptul că amenajarea spațiului dă un plus de valoare imobilului, care la încheierea locațiunii rămâne în patrimoniul proprietarului, prin urmare nu s-a dovedit nici în această situație existența vreunui prejudiciu.
De asemenea, s-a considerat corecta decizie luată cu acordul creditorilor, de a perfecta un contract pentru servicii de pază și monitorizare în condițiile în care imobilul avea și încăperi neînchiriate în care erau bunuri ce aparțineau societății debitoare.
Prin prisma prevederilor art. 11 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 republicată, coroborat cu art. 21 alin. 4, observând că administratorul judiciar nu a înaintat vreo contestație în termenul prevăzut de lege împotriva deciziilor manageriale ale lichidatorului judiciar sau a măsurilor luate de acesta, judecătorul sindic a apreciat că măsurile și cheltuielile aferente au fost îndeplinite și la bun sfârșit conform celor propuse în cadrul rapoartelor depuse cu consecvență pe tot parcursul procedurii.
S-a considerat astfel că solicitarea contestatorului de a scoate din raportul final cheltuielile aferente procedurii contestate, nu este întemeiată legal și nici justificată faptic.
De asemenea, s-a apreciat de către judecătorul sindic că onorariul de succes de 10% din sumele obținute din vânzări a fost stabilit în mod legal, în baza hotărârii adunării creditorilor necontestate și confirmate de judecătorul sindic potrivit art. 19 din lege, motiv pentru care onorariul i se cuvine și nu a fost dovedit prejudiciul invocat pentru a accepta ca fiind justificată solicitarea de compensare a pretinsului prejudiciu cu suma de 238.680 lei, onorariu de succes de 10%.
Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de către administratorul judiciar G care a solicitat casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu respectarea legilor în vigoare.
În motivarea cererii de recurs, administratorul special Gas olicitat instanței de recurs să constate că prin vânzarea în rate a imobilului nu s-a respectat principiul celerității prevăzut la art. 5 din Legea nr. 85/2006 și nici prevederile art. 118 și 120, subliniindu-se că imobilul a fost înstrăinat în mod nelegal cu nerespectarea dispozițiilor legii speciale a insolvenței, iar încheierea de ședință nr. 1259 din 21 august 2007 "este una temeinică nelegală indiferent dacă a fost atacat cu recurs sau nu".
Recurentul a mai învederat că "judecătorul sindic este obligat să dispună conform prevederilor Codului d e procedură civilă care la art. 518 Cod procedură civilă prevede vânzarea în rate, iar conform acestui articol adjudecătorul are dreptul la fructe și venituri, dar!!! datorează dobânzile până la plata integrală a prețului și!!! toate sarcinile imobilului".
S-a considerat de către recurent că toate dovezile cerute de judecătorul sindic sunt în Codul d e procedură civilă și că "toate încheierile date de judecătorul sindic sunt temeinic nelegale, contravin totalmente procedurii civile".
În esență s-a invocat faptul că lichidatorul judiciar care a înstrăinat imobilul în rate pentru suma de 723.000 euro fără să pretindă dobânzile aferente, conform art. 518 Cod procedură civilă a dispus înstrăinarea în mod ilegal iar în termen de 1 an până s-a finalizat vânzarea în rate, adjudecătorul s-a folosit de veniturile și fructele imobilului, iar debitoarea SRL a plătit în locul adjudecătorului sarcinile imobilului.
Recurentul a considerat că motivarea prin care s-au respins obiecțiunile raportului final prin Încheierea comercială nr. 1594 se bazează pe teorii pur fictive și fără un temei legal.
Lichidatorul judiciar a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, invocând faptul că în motivarea recursului administratorul special reia aspectele relatate în obiecțiunile formulate împotriva raportului final 754/2009, obiecțiuni analizate în mod obiectiv de judecătorul sindic.
S-a subliniat faptul că valorificarea imobilului s-a efectuat prin licitație publică și nu prin negociere directă iar procesul verbal de adjudecare este un act opozabil și obligatoriu față de părțile semnatare și față de toate persoanele participante la procedură, instanța nefiind sesizată cu vreun motiv de nulitate absolută.
S-a mai învederat că așa-zisul prejudiciu invocat prin prisma devalorizării monedei naționale nu este un motiv de ordine publică, iar devalorizarea sau aprecierea unei monede nu poate fi controlată, precizându-se și că pretinsul prejudiciu material nu a fost dovedit de către recurent, el fiind bazat doar pe ipoteze teoretice și aprecieri subiective, neexistând vreo dovadă a existenței unei alte oferte mai avantajoase sau favorabile celei concretizate în tranzacția efectuată în procedură.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
Recurentul G, administrator special al debitoarei SRL, solicită casarea cu trimitere aceleași instanțe, în vederea rejudecării cu respectarea prevederilor legale în vigoare, fără însă a indica vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 1-5 Cod procedură civilă.
În recursul său, administratorul special G critică modalitatea de vânzare a imobilului adjudecat de SRL, mai exact faptul că s-a recurs la vânzarea în rate, nerespectându-se astfel principiul celerității prevăzute de art. 5 din Legea nr. 85/2006 și nici prevederile art. 118 și 120 din lege.
În primul rând, este vorba despre Legea nr. 85/2006 republicată iar art. 5, într-adevăr, reglementează obligația organelor care aplică procedura să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiilor prevăzute de lege, dar, faptul că s-a recurs la vânzarea în rate a unui imobil, prin el însuși, nu încalcă acest principiu.
Recurentul consideră nelegala vânzarea, formulând critici la raportul final al lichidatorului judiciar, în condițiile în care, așa cum corect a reținut judecătorul sindic, procesul-verbal de licitație încheiat la 16 octombrie 2007 fost contestat de administratorul special însă contestația i-a fost anulată ca netimbrată. În acest moment procedural la care s-au derulat toate fazele procedurii, iar imobilul a fost adjudecat definitiv, recurentul nu mai poate invoca faptul că imobilul ar fi fost nelegal înstrăinat. Chiar și în aceste condiții judecătorul sindic a prezentat o situație de fapt conformă actelor de la dosar și a dat explicațiile argumentate juridic demersurilor făcute de lichidator în derularea procesului de vânzare a imobilului din litigiu.
Recurentul susține că încheierea de ședință nr. 1259 din 21 august 2007 este "temeinică nelegală, indiferent dacă a fost atacată cu recurs sau nu", ignorând faptul că, în cadrul procedurii insolvenței legiuitorul a stabilit în termeni clari, fără echivoc, etapele ce se cer a fi parcurse, măsurile luate de practicieni în insolvență, termenele procedurale pentru exercitarea căilor de atac, astfel că, nu pot fi reținute argumentele prezentate în recurs.
De asemenea, recurentul invocă dispozițiile art. 518 Cod procedură civilă pentru a susține nelegalitatea faptului că lichidatorul judiciar a înstrăinat imobilul în rate pentru suma de 723.000 Euro fără să pretindă dobânzile aferente sumei pe termen de 1 an, omițând însă faptul că, în cazul dedus judecății, vorbim de o procedură specială de vânzare încuviințată prin încheierea de ședință nr. 1259 din 21 august 2007,m încheiere atacată de administratorul special recurent, soluția fiind aceea de respingere, așa cum se reține în considerentele hotărârii recurate în prezenta cauză.
Așa cum corect a reținut judecătorul sindic, administratorul special nu a putut face dovada certă a existenței vreunui prejudiciu, în condițiile în care faptul că s-a stabilit plata eșalonată a prețului, nu constituie în sine un prejudiciu, câtă vreme s-au respectat termenii convenției de eșalonare, iar valorificarea a fost încuviințată în baza unei hotărâri a adunării creditorilor și în plus, nu s-a făcut dovada existenței vreunei oferte mai bune.
Hotărârea judecătorului sindic se bazează pe argumente legale, pe actele și lucrările dosarului, nu pe teorii pur fictive și fără temei legal, așa cum susține recurentul. formulate la raportul final întocmite de lichidatorul judiciar cu propunerea de închidere a procedurii de faliment vizează aspecte ce au mai fost invocate în diferite etape ale procedurii și soluționate în modalitatea prezentată de judecătorul sindic în considerente, iar motivele de recurs nu sunt de natură să înlăture argumentele de fapt și de drept pe care judecătorul sindic a aprobat raportul final.
Față de cele ce preced, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de G, domiciliat în Târgu-M,B-dul 1 - 2. nr. 130,. 11, județul M, în calitate de administrator special al debitoarei SRL, împotriva Încheierii nr. 1594 din 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/4ex
jud.fond:
-10.02.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Acțiune în anulare. Decizia 54/2010. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
