Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1216/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1216/
Ședința publică din 15 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
rol judecarea recursului formulat de creditoarea, societate comercială cu sediul în 3, 3030, înregistrată legal în Cipru sub nr. HE -, cu domiciliul procesual ales în B, str. - nr. 13,. 3, sector 5, cod poștal -, împotriva Sentinței civile nr. 232 din 09 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Harghita, Secția Civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde pentru debitoarea intimată " " O S, avocat, cu delegație la dosar (13), lipsă fiind creditoarea recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei prin chitanța aflată la fila 4 din dosar și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
De asemenea se constată că la data de 14 2009, creditoare-recurentă a depus " Note scrise"
Apărătorul ales al debitoarei " " SA O S, declară că nu are cereri de formulat împrejurare de care instanța ia act închide procedura probatorie și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Reprezentantul debitoarei SC " SA solicită respingerea recursului ca fiind introdus de o persoană care nu avea calitatea de reprezentant, menținerea sentinței atacată pentru considerentele expuse detaliat în întâmpinare care au fost susținute și oral. Depune la dosar un set de înscrisuri care atestă că societatea a făcut plăți. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 232/09.02.2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dos. nr-, judecătorul sindic a luat act de renunțarea debitoarei " " O S la soluționarea excepțiilor privind lipsa dovezii calității de reprezentant a numitului - avocat Barou C - N, a lipsei dovezii calității de reprezentant a persoanei care a împuternicit pe numitul în numele și cea privind informitatea cererii.
De asemenea, a luat act de renunțarea debitoarei la cererea privind obligarea creditoarei la plata unei cauțiuni reprezentând echivalentul în lei a sumei de 16.000 euro.
A admis contestației debitoarei " " și, în consecință, a respins cererea formulată de creditoarea de deschidere a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006.
Pentru a pronunța în acest sens, judecătorul sindic a reținut următoarele:
La data de 21.07.2008, se arată în considerentele hotărârii atacate, creditoarea " ", reprezentată de avocat, a solicitat, în contradictoriu cu " " cu solicitarea deschiderii procedurii insolvenței în temeiul Legii nr. 85/2006, invocând existența unei creanțe certe, lichide și exigibile avându-și izvorul în contractul de management încheiat de cele două părți, potrivit căruia, art. 5.3. din contract, trebuia ca pretinsa debitoare să achite în anul 2006 suma de 160.000 euro, obligație ce nu a fost îndeplinită.
Prin contestația formulată, se arată în continuare în hotărârea atacată, debitoarea a solicitat respingerea cererii, invocând, în primul rând, pe calea excepției ca judecătorul sindic să constate că reprezentantul care a semnat cererea introductivă de instanță, avocat, nu a depus mandatul în acest sens, solicitând, de asemenea, ca reprezentantul să indice în numele persoanei care l-a angajat pentru introducerea acțiunii. Pe fondul cauzei, debitoarea susține că nu este certă, lichidă și exigibilă creanța, în condițiile în care această sumă a fost achitată creditoarei, cu atât mai mult cu cât debitoarea are fonduri suficiente în a achita suma solicitată, dacă s-ar considera că există creanța, având fonduri de peste 4 milioane euro.
La termenul din 24.11.2008, precizează judecătorul sindic, debitoarea a mai invocat două excepții, cea privind informitatea cererii introductive de instanță, prin aceea că lipsește mențiunea numelui și calității persoanei pentru care a semnat avocatul, precum și a excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a persoanei ce a împuternicit pe avocatul de a introduce cererea, singura persoană ce are calitate de reprezentant al creditoarei fiind, persoană care contestă cererea de chemare în judecată.
La termenul din 09.02.2009 reprezentantul debitoarei, însă, a declarat că renunță la invocarea celor trei excepții, fapt pentru care judecătorul sindic a și luat act de această renunțare.
Pe fond, judecătorul sindic reține că prin contractul, încheiat de cele două părți, la data de 09.12.2005, debitoarea a încredințat controlul operațional al societății pe o perioadă de 3 ani creditoarei, punctul 5.3. din contract prevăzând că plata de 160.000 euro este plătibilă în 4 tranșe, în ultima zi lucrătoare a fiecărui trimestru al anului respectiv.
Din actele contabile, judecătorul sindic constată că s-au efectuat plăți creditoarei în cursul anului 2006 în cuantumuri de 40.000 euro și 80.000 euro. Or, susține judecătorul sindic, având în vedere aceste împrejurări, ca și susținerile contradictorii ale părților vin să înlăture caracterul cert al creanței. În aceste condiții, doar promovarea unei acțiuni de drept comun, în cadrul căreia se pot administra probe în condiții de contradictorialitate, ar putea clarifica creanța, dacă ea este certă, lichidă și exigibilă. Pe cale de consecință, judecătorul sindic a admis contestația formulată și a respins cererea de deschidere a procedurii.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs creditoarea prin avocat, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre continuarea judecării la judecătorul sindic. În motive se arată că contestația debitoarei nu a fost semnată de reprezentantul legal, președintele consiliului de administrație, contestația fiind astfel nulă. Pe fond, susține că în fapt creanța este certă, lichidă și exigibilă, plata la care se referă judecătorul sindic fiind făcută doar pentru anul 2005, în anul 2006.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, debitoarea " " a solicitat respingerea recursului. Pe calea excepției, a invocat excepția tardivității recursului, fiind făcut, în opinia intimatei, peste termenul de 10 zile, și excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a persoanei ce a semnat cererea de recurs. În ce privește fondul cauzei, intimata susține că nu poate fi primită susținerea recurentei, în ce privește sumele contractuale pe anii 2006 și 2007, în condițiile în care cererea de deschidere a procedurii insolvenței a avut în vedere sumele acordate în anul 2006 pentru obligația contractuală din anul 2005.
Ambele părți au depus înscrisuri la dosar, în sprijinul argumentelor aduse de fiecare din parte.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs, a apărărilor formulate de intimată, dar și în raport cu principiul devolutiv, prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
În ce privește excepția tardivității, se observă, conform filei de comunicare a hotărârii atacate ( 56, dos. Trib. H), că această hotărâre a fost comunicată cu recurenta la data de 11.05.2009.
Termenul de recurs, potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, este de 10 zile. Astfel, termenul, calculat pe zile libere potrivit art. 101 alin. 1 Cod procedură civilă, expiră la data de 22.05.2009.
Recursul a fost trimis prin poștă, ce poartă data de trimitere la 22.05.2009. Ca atare, instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 104 Cod procedură civilă, care prevede ca dată de luare în calcul a termenului data predării la poștă a recursului, lucru care s-a întâmplat și în cazul de față. Pe cale de consecință, instanța va respinge excepția invocată de intimată.
În ce privește cealaltă excepție, a lipsei calității de reprezentant al avocatului ales, în acord cu apărările formulate de reclamantă, instanța reține că excepția invocată în fața judecătorului sindic a fost retrasă de tocmai intimată. Pe de altă parte, intimata a depus la dosar corespondență a membrilor organelor de conducere prin care se încearcă a se arăta că nu toți membrii votului aveau cunoștință de intentarea cererii de deschidere a procedurii și a formulării recursului. Instanța, însă, nu va putea lua în considerare aceste alegații tocmai pentru că, deși aveau cunoștință de existența prezentei cauze, niciunul din membrii organelor de conducere, altul decât cel care a mandatat, conform mandatului depus la dosar de avocatul, numitul ( 5), nu s-au opus expres cu privire la mandatul acordat avocatului, astfel că se presupune că acest mandat, până la momentul opoziției, este valabil dat, motiv pentru care și această excepție va fi respinsă.
Ca motiv de recurs, la rândul ei, recurenta a susținut că nu a fost semnată contestația de președintele consiliului de administrație. Instanța reține, potrivit contractului de asistență juridică depus la dosar de avocatul intimatei, de actele depuse la dosar, că, într-adevăr, contestația a fost semnată de unul din directorii intimatei. Nici în acest caz, niciuna din persoanele membre ale organelor de conducere nu s-au opus formulării contestației și purtării prezentului proces, aceasta, de altfel, fiind strict problema internă a societății intimate. Pe cale de consecință, atât timp cât niciuna din aceste persoane, inclusiv președintele consiliului de administrație, nu a solicitat a se lua act de lipsa de reprezentativitate a directorului în a angaja un avocat și a demara și purta formalitățile legate de contestație și apărări pe parcursul prezentului proces, se presupune că aceste persoane au mandatat tacit (lucru posibil în cazul mandatului comercial) unul din directorii intimatei.
Așadar, instanța reține că acest motiv de recurs nu este fondat.
Nici cel de-al doilea motiv, legat de fondul cauzei, nu este fondat, urmând ca instanța să-l respingă.
În acest sens, este de reținut că prin cererea de recurs, recurenta recunoaște că a primit plata sumei de 160.000 euro, însă că aceasta a fost făcută pentru anul 2005.
În cererea introductivă de instanță, este adevărat că creditoarea a solicitat deschiderea procedurii în raport cu creanța reprezentată de obligația intimatei doar pentru anul 2006, aceasta fiind și limitele judecății, neinteresând anul 2007 sau anul 2005.
Recurenta recunoaște că în anul 2006 primit suma de 160.000 euro, iar intimata arată că această sumă este corespunzătoare prevederilor contractuale.
Neavând în vedere anul 2007 și anul 2005, ce nu face obiectul cererii inițiale, nu se poate stabili, în prezenta procedură, pentru ce an contractual s-a făcut plata în anul 2006. Din acest punct de vedere, este corectă observația judecătorului sindic, pe care instanța de recurs și-o însușește, și anume că nu este certă creanța pretinsă de creditoare și că doar printr-o acțiune separată, unde se pot propune probe în mod contradictoriu, ar putea clarifica certitudinea creanței pentru anul contractual 2006.
Ca atare, instanța, în concluzie, va respinge excepțiile invocate de intimată, dar și cererea de recurs formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepțiile tardivității recursului, precum și a lipsei dovezii calității de reprezentant invocate de intimata " " O S, cu sediul în O S, nr. 1, județul
Respinge recursul formulat de " ", cu sediul în 3, 3030, cu domiciliul procesual ales în B, str. - nr. 13,. 3, sector 5, formulat împotriva Sentinței civile nr. 232/09 februarie 2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Harghita.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./26.02.2010
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
