Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1493/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 1493/
Ședința publică din 23.11.2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de debitoarea SC SRL A împotriva sentinței comerciale nr. 1487/22.06.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu creditoarea SC Trans SRL și lichidatorul Profesional Insolvency Management A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, având în vedere faptul că la dosarul cauzei nu există dovada de comunicare a sentinței recurate cu debitoarea recurentă, Curtea va constata că recursul este declarat în termen legal, respingându-se astfel cererea de repunere în termenul de recurs formulată de debitoare.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și, văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1487/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- s-a admis cererea formulată de creditorul SC Trans SRL O, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J-, având CUI RO -, pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului SC SRL, în temeiul art. 33 aliniatul 6, din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului SC SRL A, a fost numit administrator judiciar Profesional Insolvency Management iar în baza art. 47 din legea 85/2006 s-a constată că debitorului îi este ridicat dreptul de administrare, dispunându-se totodată notificarea deschiderii procedurii tuturor părților interesate.
Pentru a pronunțat această hotărâre, judecătorul sindic a constatat că cererea formulată la data de 21 aprilie 2009 de creditorul SC Trans SRL, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței, a fost comunicată debitorului SC SRL, la adresa din registrul comerțului, la data de 29 mai 2009, și că nu s-a formulat contestație, potrivit art. 33 alin. 6 din Legea privind procedura insolvenței,
Constatând că debitorul se află în încetare de plăți, stare de fapt dovedită prin neplata, în termen de 30 zile de la scadență, a datoriei sale față de creditor.
Constatând că creditorul are o creanță comercială, certă, lichidă și exigibilă împotriva debitorului în cuantum superior sumei de 10.000 lei, aceasta fiind în cuantum total de 292.485 lei, dovedită cu facturile fiscale și contractul de furnizare de produse.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile legii, judecătorul sindic a admis cererea creditorului pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitoarea SC SRL solicitând în principal casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar modificarea în tot a hotărârii în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței ca neîntemeiată.
Referitor la cererea de repunerea în termen, se arată că prin actul constitutiv al debitoarei recurente s-a prevăzut că sediul social al societăți este în A,-, județul A, sediu social fără activitate comercială, iar activitatea comercială a societății potrivit obiectului său de activitate menționat în statut s-a desfășurat la punctul de lucru situat în O,-, iar ulterior la punctul de lucru situat în O,-/G, județul
Citațiile și comunicarea actelor de procedură, în cazul persoanelor juridice, se face potrivit prevederilor art.90 pr.
La primul termen de judecată instanța de fond a apreciat că, procedura de citare este viciată cu debitoarea recurentă, întrucât aceasta a fost citată la sediul social al societății recurente, motiv pentru care pentru termenul fixat la data de 22.06.2009, a dispus citarea societății la sediul său social și prin publicitate la ușa instanței.
Procedura urmată de judecătorul sindic este nulă conform art.105 alin.2 pr. întrucât, ca urmare a relațiilor comunicate de Oficiul Registrului Comerțului A, judecătorul sindic trebuia să procedeze la citarea societății și la punctele sale de lucru din O,-, și din O,-/G, județul B, citare care ar fi fost conformă cu prevederile art.90 pr. care prevede că: "Înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reședința celui citat. Când acesta are o așezare agricolă, comercială, industrială sau profesională în altă parte, înmânarea se poate face și la locul acestor așezări".
De asemenea procedura citării prin publicitate obligă instanța să pună în vedere reclamantului ca procedura de citare să fie efectuată și prin publicarea acesteia în M- al României sau într-un ziar mai răspândit, așa cum impun prevederile art. 95 alin.2 pr.
Neprocedându-se conform prevederilor legale invocate actele de procedură întocmite sunt nu,e prin prisma prevederilor art. 105 alin.2 pr.civ. întrucât vătămarea pricinuită recurentei nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Vătămarea debitoarei recurente constă în aceea că, nici cererea de deschidere a procedurii și nici comunicarea hotărârii recurate nu a ajuns în posesia debitoarei pentru a putea beneficia sau a putea uza de dreptul de a face contestație împotriva cererii de deschidere a procedurii, de a formula apărări în acest sens și de a declara recurs în termen de 10 zile de la comunicarea hotărâri de deschidere a procedurii.
Debitoarea recurentă arată că, reclamanta intimată a procedat la executarea silită pe procedura dreptului comun a recurentei invocând un bilet la ordin emis cu data de 12.09.2008. Biletul la ordin menționat, a fost emis în vederea garantării plății facturilor fiscale emise în baza contractului comercial invocat de societatea reclamantă în cererea de deschidere a procedurii.
Debitoarea recurentă a formulat opoziție la executarea biletului la ordin din data de 12.09.2008, având nr. de dos- cu termen de judecată la data de 15.07.2009.
Recurenta apreciază că hotărârea pronunțată este nelegală fiind sub incidența motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct.5 și 9
Recurenta arată că nu i s-a comunicat cererea de deschidere a procedurii pentru a putea uza de dreptul de a face contestație.
Având în vedere aceleași argumente care sunt aplicabile și față de procedura de citare și comunicarea cererii de deschidere a procedurii, recurenta solicită sancționarea cu nulitatea a actele de procedură astfel întocmite, respectiv casarea hotărârii atacate cu trimiterea dosarului spre rejudecare, urmând ca instanța de fond să procedeze la comunicarea de deschidere a procedurii potrivit prevederilor art. 90 alin.1 pr.c, adică la punctele de lucru ale recurentei pentru a-i da posibilitatea ca în termen de 10 zile de la comunicare să poată formula contestație față de cererea formulată de intimată.
Referitor la condițiile impuse de art. 3 alin.1 lit. a, referitoare la imposibilitatea societății de a-și plăti debitul către creditoare și implicit a condițiilor de deschidere a procedurii insolvenței se arată că, deși creditoarea pretinde că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, caracterul creanței respective nu permite sub nicio formă deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei recurente.
Pentru ca o creanță să fie certă, se cere ca, în conformitate cu prevederile art. 379, alin. 3 pr.c, "existența acesteia să rezulte din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul", în timp ce, pentru a fi considerată lichidă, se impune ca, în conformitate cu prevederile art. 379, alin. 4 pr.c, câtimea este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală", iar pentru ca o creanță să fie exigibilă, se pretinde ca aceasta sa fie scadentă și susceptibilă de executare;
Refuzul de plată nu se raportează la o anumită dispoziție legală, ci este suficient ca debitorul să-l socotească cu bună-credință întemeiat, ori, în speță, plățile nu au fost efectuate, întrucât există incertitudine cu privire la cuantumul debitului pretins, ceea ce implicit înseamnă că nu ne aflăm în prezența unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Se arată că, anterior formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței, creditoarea. TRANS"L a inițiat împotriva debitoarei recurente procedura de executare silită, în baza acelorași raporturi comerciale, inițial pentru încasarea creanței în valoare de 233.889,94 lei la care se adaugă cheltuielile de executare și onorariul executorului judecătoresc, pentru ca ulterior să revină asupra cererii și să-și precizeze suma la valoarea de 201.350,85 lei la care se adaugă cheltuielile de executare și onorariul executorului judecătoresc.
Aceste sume nu corespund evidențelor contabile înregistrate în contabilitatea debitoarei, motiv pentru care au fost contestate cauza aflându-se înregistrată în prezent pe rolul Judecătoriei Oradea, sub dosar nr-, având următorul termen de judecată fixat pentru data de 14.10.2009.
În condițiile în care nici creditorul nu este convins de câtimea pretențiilor sale, nu se poate aprecia că pretențiile sale exprimate prin cererea introductivă, întrunesc condițiile impuse de lege pentru deschiderea procedurii de insolvență.
Pe de altă parte, facturile fiscale depuse în anexa cererii introductive, nu sunt recunoscute de debitoarea recurentă, acestea nu poartă semnătura reprezentantului legal al societății și nici sigiliul acesteia. Pe facturile fiscale apar menționate diverse nume, printre care și cel al administratorului și al asociatului unic al societății, însă pe nici una dintre facturi nu sunt semnăturile acestora.
Astfel fiind nu se poate vorbi că se află în prezența unor scripte care emană de la societate, ori care sunt recunoscute de reprezentanții legali ai acesteia.
Nu în ultimul rând debitoarea recurentă arată că face încasări și plăți, refuzul justificat de a plăti contravaloarea unor facturi fiscale - nerecunoscute de societate - nu echivalează cu incapacitatea de plată.
Examinând recursul declarat de debitoare prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 pr. civ. Curtea va constata că acesta este nefondat, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică, conformă cu probele administrare în cauză.
Astfel, un prim motiv de recurs al debitoarei vizează neîndeplinirea procedurii de citare cu aceasta în primă instanță și necomunicarea cererii creditoarei. În legătură cu acest motiv, Curtea constată legalitatea îndeplinirii procedurii de citare cu debitoarea în primă instanță și, pe cale de consecință, corecta comunicare a cererii creditoarei la sediul debitoarei.
Judecătorul sindic în mod corect a constatat că cererea formulată la data de 21 aprilie 2009 de creditoare, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței, a fost comunicată debitoarei la adresa la care figurează sediul acesteia din registrul comerțului, la data de 29 mai 2009, și că nu s-a formulat contestație, potrivit art. 33 alin. 6 din Legea privind procedura insolvenței.
Curtea reține că debitoarea a fost citată în mod legal la sediul său social, conform art. 87 pct. 2 din Codul d e procedură civilă, neexistând nici o prevedere legală care să prevadă că persoanele juridice de drept privat trebuie să fie citate la punctele de lucru, dispozițiile legale invocate de debitoare, respectiv art. 90. pr. civ. vizând numai înmânarea citației și nu locul citării.
În ceea ce privește citarea debitoarei prin publicitate, deși aceasta nu era necesară în cauză, având în vedere că debitoarea avea un sediu social înscris în registrul comerțului și avea obligația de a-și asigura preluarea corespondența de la acest sediu, Curtea observă că aceasta s-a realizat corect de prima instanță, prin afișare la ușa instanței, prevederile art. 95 al. 2 teza a II-a fiind aplicabile numai dacă instanța consideră necesară publicarea citației în Monitorul Oficial sau într-un ziar mai răspândit.
Debitoarea recurentă critică sentința recurată și sub aspectul faptului că în cauză nu ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 85/2006 pentru deschiderea procedurii insolvenței față de aceasta.
În legătură cu acest aspect, Curtea constată că potrivit art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, având un cuantum mai mare de 10000 lei, iar conform art. 3 pct. 1 din aceeași lege insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, ea fiind prezumată ca vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
Art. 31 din Legea nr. 85/2006 prevede că "(1) Orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:
a) cuantumul și temeiul creanței;
b) existența unei garanții reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;
c) existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;
d) declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puțin la nivel de principiu, modalitatea în care înțelege să participe la reorganizare.
(2) Creditorul va anexa documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire de garanții".
Având în vedere textele legale arătate mai sus, Curtea reține că în cauză erau îndeplinite toate condițiile legale pentru deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare.
Creanța creditoarei este certă, întrucât existența ei rezultă din biletul la ordin emis de către debitoare, acesta fiind un titlu abstract, fiind îndeplinite condițiile prevăzute la art.379 alin.3 din Codul d e procedură civilă, în condițiile în care acest bilet la ordin a fost refuzat la plată pentru lipsă de disponibil.
Creanța este lichidă, întrucât câtimea ei este determinată prin însuși biletul la ordin în cauză, fiind îndeplinite condițiile prevăzute la art.379 alin.4 din Codul d e procedură civilă.
Creanța este exigibilă, întrucât scadența obligației de plată este menționată în biletul la ordin emis de debitoare astfel că la data introducerii cererii obligațiile de plată erau exigibile de mult mai mult de 30 de zile.
Cuantumul creanței certe, lichide și exigibile a creditoarei față de debitoare este mai mare de 10.000 RON, astfel că toate condițiile prevăzute de Legea nr. 85/2006 care privesc creanța creditoarei sunt îndeplinite în cauză.
În ceea ce privește faptul că debitoarea nu ar fi în stare de insolvență, întrucât face încasări și plăți, acest lucru nu duce la înlăturarea prezumției de insolvență, întrucât debitoarea trebuia să facă dovada că dispune de mijloace bănești suficiente pentru a achita creanța creditoarei declanșatoare, neputând fi confundată insolvența cu insolvabilitatea.
Legea nr.85/2006 instituie prezumția de insolvență chiar și numai din încetarea plăților către un singur creditor, a cărui creanță este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile și a cărui cuantum este mai mare de 10.000 lei (așa cum prevedea Legea nr. 85/2006 la data formulării cererii creditoarei), prezumție pe care debitoarea o poate răsturna numai în condițiile art. 33 al. 2 din lege.
Așa fiind, neexistând motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge recursul declarat de debitoare ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de debitoarea SC SRL A împotriva sentinței comerciale nr. 1487/22.06.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED./FM/08.12.2009
TEHNORED. /2 ex./08.12.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL ARAD
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
