Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1226/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSARUL NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 1226
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
PREȘEDINTE: Angela Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Radu Mateucă
JUDECĂTOR 3: Carmen Popescu
GREFIER - -
Pe rol rezultatul dezbaterilor asupra recursului formulat de recurenta creditoare SC COM SRL împotriva sentinței nr.232 din 3 martie 2009 pronunțate de judecătorul-sindic de la Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata debitoare SC COM SRL C, având ca obiect procedura insolvenței deschidere procedură.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13 octombrie 2009 - parte integrantă din prezenta decizie - când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la 20 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 232 din 3 martie 2009 pronunțată de judecătorul-sindic de la Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-, s-a admis contestația formulată de debitoarea SC COM SRL C și s- respins cererea creditoarei SC COM SRL.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reținut că între părți s-au derulat relații comerciale în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 352/2007. Debitoarea s-a obligat să-i vândă creditoarei utilajele și echipamentele prevăzute în anexa nr. 1 la contract. La data de 22.09.2008 creditoarea a emis factura fiscală nr. 10095, pentru suma de 635.981,38 lei, reprezentând penalități, factură neacceptată de către debitoare. Creanța invocată nu are, prin urmare, caracter cert, conform cerințelor art.379 alin. 3 Cod procedură civilă. De altfel, în speță s-a răsturnat și prezumția insolvenței, deoarece debitoarea a făcut dovada că deține fonduri suficiente pentru plata datoriilor. Ca urmare, în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.3 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea SC COM SRL, care a invocat nelegalitatea și netemeinicia și a susținut, în esență, că hotărârea este lipsită de temei legal, potrivit art. 304pct. 9 Cod procedură civilă, deoarece s-a reținut în întregime apărarea debitoarei, referitoare la faptul că recurenta ar fi refuzat să preia sistemul electronic de cântărire, deși anexa nr. 1 contractului prevede că debitoarea are obligația de a transfera dreptul de proprietate asupra cântarului electronic. Acest cântar nu a fost predat niciodată. Apărarea debitoarei în sensul că producătorul cântarului ar fi comunicat posibilitatea de livrare încă din 15.11.2007 este nefondată. Creditoarea a achitat încă din 03.07.2007 un avans de 5.400 euro, astfel încât nu se poate reține că ar avea vreo culpă. Totodată, trebuie subliniat că termenul de livrare a fost esențial. Ca urmare, în speță sunt incidente dispozițiile art. 69 Cod comercial referitoare la rezoluțiunea de plin drept a vânzării prin expirarea termenului esențial naturii operațiunii sau prestației.
Totodată, recurenta a susținut că debitoarea a invocat refuzul său de a prelua unele bunuri, cum ar fi: tractor marca 1863, două benzi transportoare, o bandă echipată cu detector de fier, patru rezistențe, o unitate de extragere a lipiciului, dar toate aceste obiecte nu au făcut obiectul contractului nr. 352/2007.
Suma solicitată este certă, lichidă și exigibilă, deoarece rezultă din însuși actul de creanță, în speță din contractul însușit și semnat de către debitoare. Scadența este, de asemenea, prevăzută în contract ca fiind data emiterii facturii. Legea nu condiționează caracterul cert de existența unui titlu executoriu și nici de acceptarea facturilor de către debitoare, ca în cazul procedurii prevăzute de OG 5/2001.
Debitoarea nu a înlăturat prezumția de insolvență, aceasta nedepunând la dosar documente contabile.
Hotărârea nu cuprinde nici motivele pe care se sprijină, potrivit art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, deoarece conține puține argumente și acestea sunt preluate din contestația debitoarei.
La data de 23.06.2009, intimata SC COM SRL Caf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și a susținut că instanța de fond a reținut în mod corect că în speță nu există o creanță certă, lichidă și exigibilă și că debitoarea nu se află în insolvență, anexând în acest sens înscrisuri pentru a face dovada că în ultima lună societatea a făcut tranzacții de peste 2.000.000 euro. Dimpotrivă, culpa pentru neexecutarea contractului de vânzare-cumpărare aparține în totalitate creditoarei.
La data de 13 octombrie 2009, recurenta invocat promovarea cererii având ca obiect emiterea unei somații de plată pentru rezolvarea litigiului, pentru suma de 95.000 lei, făcând dovada înregistrării acestei acțiuni la Judecătoria Drobeta Turnu -S în dosarul nr-.
Curtea constată că motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă este nefondat, în condițiile în care hotărârea atacată cuprinde motivele de fapt și de drept pe care instanța și-a bazat soluția. În realitate, recurenta fiind nemulțumită de soluție, combate considerentele sentinței, criticând faptul că judecătorul-sindic a găsit fondate apărările formulate de către debitoare, în contestație.
Celelalte critici se analizează în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă și se găsesc nefondate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă "creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul".
Penalitățile reprezintă daune interese moratorii, adică despăgubiri pentru exercitarea cu întârziere a unei obligații. Prin urmare, pentru determinarea cuantumului cert al acestor despăgubiri este necesară recunoașterea lor de către debitor sau, așa cum corect a reținut judecătorul-sindic, existența unui titlu executoriu.
Altfel spus, în măsura în care penalitățile pretinse sunt contestate de către debitoare, este necesară desfășurarea unui litigiu de fond, în care să se verifice toate apărările, contradictorii, și să se administreze probe, din care să rezulte ce anume obligații și-au asumat părțile, deoarece se contestă chiar și obiectul contractului, dacă și în ce termen s-au îndeplinit obligațiile asumate, dacă s-a procurat, oferit ori refuzat sistemul electronic de cântărire, dacă s-au refuzat alte bunuri ce au format obiectul contractului, dacă s-a înregistrat o neexecutare culpabilă a obligațiilor, câte zile de întârziere s-au înregistrat, dacă și care este cuantumul penalităților datorate, potrivit contractului. Totodată, trebuie verificată apărarea referitoare la rezoluțiunea convenției, apărare ce exclude executarea cu întârziere și plata de daune moratorii (penalități), implicând în schimb daune compensatorii, pentru neexecutare.
Pentru a reține apărările de fond ale unei părți și a înlătura pe cele formulate de către adversarul său, este necesar a se administra probe și a se analiza fondul raporturilor juridice dintre părți.
Prevederea în contract, în art. 6.2, a clauzei penale potrivit căreia depășirea termenului de livrare și montare a utilajului și echipamentelor atrage pentru vânzător penalități de 1% pe zi de întârziere din valoarea avansului, nu conferă caracter cert creanței invocate, ci doar caracter determinabil și, prin urmare, lichid, potrivit art. 379 alin. 4 Cod procedură civilă.
Caracterul cert al despăgubirilor contestate de către debitoare va fi dat de hotărârea judecătorească pronunțată cu privire la fondul litigiului. La aceeași dată, a determinării cuantumului penalităților, obligația de plată a despăgubirilor devine și exigibilă.
Ca urmare, daunele moratorii nu sunt scadente simultan cu obligația principală, așa cum a susținut recurenta, ci devin exigibile doar din momentul în care sunt determinate și dobândesc, astfel, caracter cert.
În concluzie, factura invocată de către creditoare pentru suma de 635.981,38 lei(nr. 10095 din 22.09.2008 - fila nr. 9 din dosarul de fond), neacceptată la plată și contestată prin apărări de fond, nu poate fi reținută ca dovadă a unei creanțe certe și exigibile, conform cerințelor prevăzute de art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 și, prin urmare, SC COM SRL C nu este creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC COM SRL.
În aceste condiții, Curtea constată că nu mai are relevanță în cauză examinarea celei de a doua condiții prevăzute de lege pentru deschiderea procedurii insolvenței, referitoare la lipsa de capacitate debitoarei SC COM SRL de a face față datoriilor sale exigibile.
Față de considerentele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat, potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de creditoarea SC COM SRL cu sediul în Tg M,-, județul M, împotriva sentinței nr.232 din 3 martie 2009 pronunțate de judecătorul-sindic de la Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-. în contradictoriu cu intimata debitoare SC COM SRL C cu sediul în C,-, județul
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red. /3 ex/
Jud.fond.:
Tehnored.EȘ/20.11.2009
12 noiembrie 2009
Președinte:Angela RădulescuJudecători:Angela Rădulescu, Radu Mateucă, Carmen Popescu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
