Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1226/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1226
Ședința publică de la 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Geta Sandu
JUDECĂTOR 3: Cipriana Poiană
Grefier - -
La ordine fiind pronunțarea în recursul declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, avînd ca obiect procedura insolvenței, împotriva încheierii civile nr. 17/F fin 24 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- la termenul din 12 octombrie 2009, instanța a constatat recursul în stare de judecată și a rămas în pronunțare, conform încheierii de ședință de la acel termen, încheiere care face parte integrantă din hotărîrea de față;
- din lipsă de timp pentru deliberări, Curtea a amînat pronunțarea pentru azi, 19 octombrie 2009, cînd
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului comercial d e față, constată;
Prin încheierea civilă nr. 17/F din 24 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic - s- respins contestația formulată de creditoarea Direcția Regională pentru Accize și Operații Vamale I, la tabelul preliminar al creanțelor debitoarei B, întocmit de administratorul judiciar
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin contestația înregistrată la această instanță sub nr- din data de 11 decembrie 2008, creditoarea contestatoare Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I cu sediul în I,-, jud.I, în conformitate cu dispozițiile art. 73 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, a contestat Tabelul preliminar al creditorilor debitoarei SC SRL, întocmit de administratorul judiciar, și a solicitat cu privire la felul creanței înscrisă în tabelul preliminar, înscrierea creanței sale ca și creanță garantată ca urmare a încheierii Procesului verbal de sechestru asupra bunurilor mobile nr. 13168/26.06.2008, semnat și asumat de debitor, susținând că în procesul verbal s-a consemnat că bunurile nu au fost sechestrate anterior și că nu se cunosc drepturi reale și sarcini care să greveze bunurile mobile, iar creditorul dobândește potrivit Ordonanței nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alți creditori aceleași drepturi ca și dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun.
Cu privire la cuantumul creanței, creditoarea contestatoare Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Ias olicitat înscrierea întregii creanțe înscrisă în declarația de creanță, în conformitate cu dispozițiile art. 3 pct. 16 din Legea 85/2006, ca fiind născută înainte de data deschiderii procedurii curente, prin creanță înțelegându-se debitul în valoare de - lei la data de 18.02.2008 la care se adaugă accesorii în valoare de 203.872 lei reprezentând resurse proprii tradiționale calculate în temeiul art. 142 alin. 6 din OG nr.92/2003.
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că solicitarea contestatoarei de înscriere a creanței ca și garantată prin înființarea sechestrului asupra bunurilor debitoarei și încheierea Procesului verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr.13168/26.06.2008 este netemeinică.
Creditoarea a înființat sechestrul asupra bunurilor prin procesul verbal de sechestru și a anexei Listă utilaje, însă în urma verificărilor, administratorul judiciar a constatat că aceste bunuri fac obiectul unor contracte de leasing și nu erau proprietatea debitoarei, bunurile cuprinse în listă neputând face obiectul unor măsuri asigurătorii, a unui sechestru, condiții în care Procesul verbal nr.13168/26.06.2008 este nul de drept.
Contestatoarea Direcția Regională pt. Accize și Operațiuni Vamale I avea obligația legală de a înscrie în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare bunurile care făceau obiectul Procesului verbal de sechestru, pentru ca acesta să poată fi opozabil terților, însă din actele depuse în susținerea contestației nu rezultă dovezi în acest sens, pe cale de consecință creanța solicitată nu poate fi încadrată ca și creanță garantată potrivit dispozițiilor art. 121 din legea 85/2006.
Potrivit Titlului VI art.28 privind regimul juridic al garanțiilor reale mobiliare aprobat prin Legea 99/1999, Procesul verbal de sechestru înscris la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare are prioritate față de terți, inclusiv față de stat, îndestularea fiind făcută în întregime din vânările realizate din averea debitorului.
Cum în cauză, s-a dovedit că aceste bunuri fac obiectul unor contracte de leasing și nu sunt proprietatea debitoarei, bunurile cuprinse în listă neputând face astfel obiectul unor măsuri asigurătorii, a unui sechestru, Procesul verbal nr.13168/26.06.2008 este nul de drept, lipsind și dovada că s-ar fi solicitat și înscris în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, imobilele în discuție.
Referitor la cuantumul creanței înscris în tabelul preliminar prin care se solicită înscrierea întregii creanțe solicitate, cererea contestatoarei este nefondată, pentru creanța solicitată în sumă de 203.872 lei nu există un titlu executoriu definitiv, iar pe rolul instanței de judecată se află o contestație cu privire la acest titlu. Această sumă se află trecută în tabelul de creanță, dar cu specificația că se află în litigiu.
Față de cele reținute s-a constatat că în mod corect administratorul judiciar a cuprins contestatoarea creditoare în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitorului SC SRL la specificația creanțe bugetare potrivit art.123 alin 4 din Legea nr. 85/2006 cu o creanță rezultată din verificări-art. 71 alin. din legea specială, în cuantum de 148.123 lei, cu mențiunea că suma de 203.872 lei se află în litigiu, contestația creditoarea fiind netemeinică și nelegală.
Împotriva acestei sentințe a declara recurs Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu următoarea motivare:
În mod eronat, instanța de fond a apreciat că, creditoarea a înființat sechestrul asupra bunurilor prin procesul - verbal de sechestru și a anexei utilaje, însă în urma verificărilor, administratorul judiciar a constatat că aceste bunuri fac obiectul unor contracte de leasing și nu erau proprietatea debitoarei, bunurile cuprinse în listă neputând face obiectul unor măsuri asiguratorii, a unui sechestru, condiții în care procesul verbal nr. 13168/26.06.2008 este nul de drept".
Susține recurenta că la momentul instituirii sechestrului prin proces-verbal de sechestru nr. 13168/26.06.2008, era proprietara bunurilor, deoarece datoria vamală pe care sunt obligați să o recupereze, a apărut tocmai în urma aplicării art. 89 alin. 1 și 2 din nr. 1913/92: "un regim suspensiv cu impact economic se încheie când se atribuie o altă destinație vamală admisă mărfurilor plasate sub acest regim; autoritățile vamale iau toate măsurile necesare pentru reglementa situația mărfurilor pentru care nu s-a încheiat un regim în condițiile prevăzute" pentru încheierea regimului suspensiv de care a beneficiat pentru bunurile mobile supuse sechestrului.
Temeiul de drept este nr. 2913/92 art. 89 alin. 1 și 2, art. 100, art. 4 alin. 16 lit. f), OG51/1997.
De asemenea se arată că domnul a semnat procesul-verbal de sechestru, în calitate de custode, specificând un termen de 45 de zile pentru achitarea debitului, dar și asumându-și faptul că bunurile nu au fost sechestrate anterior, respectiv nu sunt drepturi reale și sarcini care grevează bunurile.
În ceea ce privește aprecierea instanței referitoare la obligația instituției de a înscrie în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare bunurile care făceau obiectul procesului - verbal de sechestru pentru ca acesta să poată fi opozabil terților, consideră că este netemeinică.
Referitor la faptul că instanța nu poate încadra ca și creanță garantată potrivit dispozițiilor art. 121 din Legea 85/2006, deoarece nu rezultă în acest sens, menționează că potrivit art. 152 alin. 8 din nr.OG 92/2003 din nr.OG 92 privind Codul d e procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare "prin sechestrul înființat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândește un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alți creditori aceleași drepturi ca și dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun".
Solicită a se constata că pentru suma de - lei, care reprezintă accesoriile calculate în temeiul art. 142 alin. 6 și art. 29 din nr.OG 92 privind Codul d e procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, debitorul Agricole nu are suspendată executarea, deci și aceasta trebuie înscrisă în tabelul creanțelor.
Analizând motivele de recurs formulate și raportându-le la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile în cauză, curtea constată că recursul comercial d e față este nefondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
În speță, recurenta - creditoare își întemeiază contestația formulată cu privire la felul creanței, pe procesul - verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. 13168/SJ/MT/26 iunie 2008, susținând că, potrivit art. 151 alin. 8 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, prin sechestrul înființat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândește un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alți creditori aceleași drepturi ca și dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun.
Or, regimul juridic al garanțiilor reale imobiliare este conținut de Titlul VI din Legea nr. 99/1999, care constituie dreptul comun în materie.
Astfel, potrivit art. 28 din Capitolul 3, Titlul VI,Regimul juridic al garanțiilor reale imobiliare", față de terți, inclusiv față de stat, o garanție reală și celelalte sarcini reale asupra bunurilor supuse dispozițiilor prezentului titlu au rangul de prioritate stabilit în momentul în care garanția reală sau sarcinile reale au fost făcute publice prin una din metodele prevăzute în acest capitol.
Prin urmare, pentru a putea fi considerată o creanță garantată în sensul dispozițiilor art. 121 din Legea nr. 85/2006, recurenta - contestatoare avea obligația de a-și înregistra la Arhiva Electronică de Garanții Reale Imobiliare bunurile care fac obiectul procesului - verbal de sechestru.
Invocarea de către recurentă a dispozițiilor art. 151 alin. 8 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, potrivit cărora prin sechestrul înființat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândește un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alți creditori aceleași drepturi ca și dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun, confirmă, de fapt, necesitatea înregistrării acestei garanții reale potrivit dispozițiilor legale anterior menționate.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul comercial d e față și va menține ca legală și temeinică hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I, prin reprezentanții săi legali și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva încheierii civile nr. 17/F din 24 martie 2009, pronunțate de Tribunalul Vaslui - Secția civilă, judecător sindic, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
16.11.2009
Tribunalul Vaslui
Jud. sindic
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu, Geta Sandu, Cipriana Poiană
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 485/2009.... → |
|---|
