Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1228/2009. Curtea de Apel Iasi

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA COMERCIALĂ

DECIZIE Nr. 1228

Ședința publică de la 26 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Cipriana Poiană

JUDECĂTOR 2: Geta Sandu

JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu

Grefier - -

Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent " " I și pe lichidator " LICHIDATOR 2003 " I, intimat ADM.. PU-ȘI I, intimat " " B, intervenient, având ca obiect procedura insolvenței, recurs declarat împotriva sentinței nr. 168/S din 19.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru recurenta-debitoare, lipsă fiind reprezentanții legali ai lichidatorului și intimatei-creditoare.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul se află la al 2 lea termen de judecată iar recurenta a depus precizări.

Instanța acordă cuvântul pe excepția tardivității recursului, invocată din oficiu.

Av. pentru recurentă solicită respingerea excepției și depune înscrisuri pentru a dovedi că recursul este depus în termen. Precizează că hotărârea recurată a fost comunicată pe B-dul - cel M, iar sediul recurentei era pe-. Depune dovada declarării recursului. Precizează că recurenta a formulat o cerere de strămutare și solicită respingerea excepției, considerând că cererea de recurs a fost depusă în termen.

Instanța rămâne în pronunțare cu privire la excepția tardivității.

INSTANȚA

Asupra recursului de față.

Prin sentința comercială nr. 168/S/19 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic s-a respins cererea de suspendare a judecății formulată de debitorul SC SRL

S-a respins contestația formulată de debitorul SC SRL,cu sediul social declarat în I,str. - nr.19- 5, 4,.3,.7 împotriva tabelului definitiv al creanțelor întocmit de administratorul judiciar LICHIDATOR 2003 ,cu sediul în I,Șos. - nr.71- 10,. A,parter.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul reține următoarele:

1.În conformitate cu prevederile art.73 din Legea nr.85/2006, debitorul,creditorii și orice altă parte interesată vor putea să formuleze,cu cel puțin 10 zile înainte de data stabilită prin sentința de deschidere a procedurii, contestații cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar în tabelul preliminar de creanțe.

În acest sens,se reține că prin sentința comercială nr.379/S din 30.11.2006,s-a deschis procedura insolvenței împotriva debitorului SC SRL I,la solicitarea creditorului Administrația Finanțelor Publice a Mun. pentru o creanță bugetară în sumă de 230.850 lei

Întrucât debitorul nu s-a conformat obligației impuse de art.35 din Legea nr.85/2006,administratorul judiciar desemnat să administreze procedura a înregistrat tabelul preliminar al creanțelor,rezultat în urma cererilor de admitere a creanței formulate de creditorii Administrația Finanțelor Publice a Mun. I și BRD Generale - Sucursala

Împotriva creanțelor anunțate de cei doi creditor, la data de 19.02.2007 debitorul formulează contestație,susținând că acestea nu ar fi certe,lichide și exigibile, cu referire specială asupra creanței bugetare care nu corespunde cu fișa sintetică eliberată de creditor și că în aceste condiții,afirmația cu privire la încetarea de plăți este excesivă.

Constatând că suma de 230.850 lei anunțată în procedură de creditorul Administrația Finanțelor Publice a Mun. I rezultă din procesul verbal de constatare a contravenției nr.-/21.03.2003,devenit titlu executoriu în condițiile art.37 din OG nr.2/2001,deciziile nr.39031, nr.39032, nr.39033, nr.39034 și nr.39035 din 12.01.2006,care reprezintă titluri de creanță conform art.108 din OG nr.92/2003 și care nu au fost contestate potrivit legilor fiscale speciale-art.175 din menționata ordonanță - și că potrivit art.66 alin.1 și 2 din Legea nr.85/2006, nu sunt supuse verificării creanțele constatate prin titluri executorii și respectiv creanțele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legile speciale,și că din acest motiv,verificarea și contestarea ei nu sunt posibile, opunându-se principiul autorității lucrului judecat,prin sentința comercială nr.148/S/22.03.2007 judecătorul-sindic a respins contestația debitorului îndreptată împotriva creanței bugetare.

Această hotărâre nu a fost atacată de debitor care,prin cererea depusă la data de 15.10.2007,revine cu altă contestație pe care și-o întemeiază atât pe prevederile art.73 cât și pe prevederile art.75 din Legea nr.85/2006.

Din punct de vedere al aplicării prevederilor art.73 din Legea nr.85/2006, dacă se are în vedere termenul limită fixat la data de 12.02.2007 prin hotărârea de deschidere a procedurii pentru depunerea contestațiilor împotriva creanțelor trecute de administratorul judiciar în tabelul preliminar și data înregistrării contestației de față -15.10.2007-este evidentă contestarea întârziată a creanței bugetare.

Tot din punct de vedere al contestației reglementată de același articol, se constată că în cauză operează și autoritatea de lucru judecat din sentința comercială nr.148/S/22.03.2007 prin care,respingându-se contestația promovată de debitor împotriva aceleiași creanțe bugetare,a fost încuviințat tabelul creanțelor asupra averii debitorului,creanța bugetară contestată fiind stabilită cu caracter definitiv.

Această contestație a debitorului este și inadmisibilă pe de o parte pentru că obiectul unei astfel de contestații îl poate constitui doar creanța "trecută"de administratorul judiciar în tabelul preliminar după cum indică art.73 alin.1 din Legea nr.85/2006 și nu existența sau inexistența stării de insolvență iar pe de altă parte pentru că,fiind constatată prin titluri executorii,potrivit art.66 alin.2 din Legea nr.85/2006 verificarea și contestarea creanței bugetare nu sunt posibile.

Astfel,apărările debitorului referitoare la inexistența stării de insolvență,nu pot fi susținute pe calea contestației la creanță,ele putând fi invocate în faza inițială de deschidere a procedurii,fie în cadrul contestației prevăzută de art.33 alin.2 din Legea nr.85/2006 fie în recursul împotriva sentinței prin care a fost deschisă procedura,cale de atac de care debitorul a uzat dar a cărei judecată a înțeles să o suspende.

Referitor la inexistența creanței bugetare,se constată că aceasta este conținută în titluri executorii care nu au fost contestate în procedura specială reglementată de OG nr.92/2003 sau titluri executorii care au fost obținute în procedura reglementată de OG nr.2/2001 respectiv procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției seria D nr.-/21.03.2003 încheiat de Garda Financiară I și al cărui caracter nu poate fi înlăturat de constatările expertizei contabile,efectuate după aproape 3 ani,în litigiul aflat pe rolul instanței de drept comun având de obiect,pentru a doua oară, verificarea actului sancționator și care s-a finalizat prin respingerea plângerii contravenționale promovată de debitor,instanța constatând în cauză autoritate de lucru judecat.

2. Inexistența stării de insolvență invocată de debitor nu poate constitui nici obiect al contestației reglementată de dispozițiile art.75 din Legea nr.85/20006 potrivit cărora orice contestație la creanțe,după expirarea termenului de depunere a contestațiilor,se poate face numai în mod excepțional respectiv în cazul descoperirii, ulterior definitivării tabelului creanțelor,a unui fals,dol,eroare esențială care au determinat admiterea creanței sau a priorității acesteia precum și în cazul unor titluri hotărâtoare,până atunci necunoscute,condiții care în speță nu se regăsesc.

Prevalându-se de aceste dispoziții legale și sub pretextul săvârșirii unor erori esențiale,debitorul-contestator invocă o serie de nereguli ce s-ar fi comis cu ocazia încheierii actul de sancționare contravențională,numai că pe calea contestației speciale reglementată de art.75 din Legea nr.85/2006 nu este posibilă anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria D nr.-/21.03.2003 încheiat de Garda Financiară I,un atare rezultat putându-se obține prin intermediul mijloacelor procedurale speciale reglementate în acest sens,de care de altfel debitorul a și uzat,prin promovarea a două plângeri contravenționale,ambele fiindu-i respinse prin parcurgerea întregului ciclu procesual-fond și recurs,respectivul act de sancționare nefiind modificat sau anulat.

Se constată că debitorul-contestator invocă erori în raport cu hotărâri judecătorești,prin care s-a statuat irevocabil asupra actului de contravenție, hotărâri care nu și-au pierdut puterea executorie și nici puterea de lucru judecat prin împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită care în ceea ce privește creanțele bugetare este de 5 ani potrivit art.131 din OG nr.92/2003 și nu de 3 ani cum eronat susține debitorul,termen care la data deschiderii procedurii nu era împlinit,ulterior fiind suspendat potrivit art.40 din Legea nr.85/2006.

Apreciind că motivele prezentate în justificarea contestației nu sunt de natura a justifica soluția de admitere pe de o parte pentru că incidența falsului,a dolului sau erorii esențiale nu poate fi reținută în raport cu hotărârile judecătorești ce s-au pronunțat în cauză și prin care s-a tranșat atât cu privire la situația debitorului cât și cu privire la creanța bugetară contestată iar pe de altă parte pentru că nefiind invocate înscrisuri doveditoare noi sau probate împrejurări esențiale,determinante pentru soluțiile deja pronunțate cu privire la aspectele evocate (debitorului fiindu-i respinsă și cea de a doua plângere contravențională),nu se poate reține în cauză nici incidența prevederilor art.75 din Legea nr.85/2006.

Cât privește solicitarea debitorului de a se dispune suspendarea judecății motivat de existența unor contestații în anulare pe rolul Judecătoriei Iași în legătură cu cea de a doua plângere contravențională și a recursului împotriva hotărârii de deschidere a procedurii,recurs a cărei judecată a fost suspendată,această cererea urmează a fi respinsă,față de principiul celerității enunțat de art.5 alin.2 din Legea nr.85/2006 care nu este compatibil cu suspendarea judecății pe o durată nedeterminată a procedurii,în cauză,până la soluționarea acelor căi de atac prin intermediul cărora debitorul tinde să-și facă probe după deschiderea procedurii împotriva sa.

De altfel,în încercarea de a se pune la adăpost de urmărirea creditorilor,după deschiderea procedurii împotriva sa,pe varii motive,debitorul a tot solicitat suspendarea judecății inclusiv suspendarea atribuțiilor administratorului judiciar,tinzând astfel la blocarea procedurii pentru lungi perioade de timp,situație la care s-ar ajunge în cazul unei soluții de admitere a cererii de suspendare a judecății.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea " " SRL I invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 punctele 1,6,7,8,9 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.

Recurenta a formulat următoarele motive de recurs:

1.Hotărârea este nelegală și netemeinică deoarece prima instanță a rezolvat altceva decât s-a cerut, motiv de casare prevăzut de art.304 pct. 6 Cod procedură civilă.

Prin contestația la creanță a solicitat să se constate că creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, debitoarea nu se află în încetare de plăți, că nu sunt întrunite condițiile pentru înscrierea creanței creditoarei în tabelul de creanțe întrucât s-a descoperit un fals și o eroare esențială care au determinat admiterea creanței în tabelul definitiv.

Prin dispozițiile sentinței recurate pronunțate de judecătorul sindic debitoarei i s-a respins contestația împotriva tabelului definitiv al creanțelor întocmit de administratorul judiciar,deși contestația, întemeiată pe art. 73 din lege, privește creanțele trecute în tabelul preliminar de creanțe, iar contestația întemeiată pe art. 75 din lege privește tabelul definitiv de creanțe.

În raport cu dispozițiile art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă hotărârea pronunțată soluționează altceva decât s-a cerut, astfel că instanța, încălcând principiul disponibilității în virtutea căreia reclamantul este cel care stabilește limitele judecății, pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, motiv pentru care solicită admiterea contestației și modificarea hotărârii în sensul admiterii contestației la creanță.

2.Hotărârea este nelegală și pentru că instanța a reținut greșit că împotriva creanțelor trecute de administratorul judiciar a formulat tardiv contestația.

Contestația este formulată în termen legal deoarece nu există nici o dovadă că SRL, prin administratorul său, a primit o anume corespondență, citație sau alt act din partea unităților interesate până la data formulării contestației în octombrie 2007, când a luat la cunoștință de conținutul documentelor existente și a formulat contestația înregistrată la 15.10.2007.

Susține că sentința civilă nr. 379/3/30.11.2006 nu i-a fost comunicată, ci a fost găsită pe internet de avocat care a formulat recursul la sentința respectivă, încă nesoluționat de Curtea de APEL IAȘI.

a)Precizează că nu a știut data când s-a judecat și s-a pronunțat sentința nr. 379/S/30.11.2006 și nici sentința civilă nr. 148/S/22.03.2007 - dovadă că ambele hotărâri s-au judecat în lipsa debitorului care nu a fost citat și nu s-a prezentat la judecată din acest motiv;

b)La punctul 2 din buletinul procedurilor de insolvență ( nr. 245/2009) se precizează că prin adresa 704/25.05.2007 s-a confirmat primirea corespondenței de către debitor, prin fiul administratorului. Sentința comercială nr. 184/22.03.2007 privind definitivarea tabelului de creanțe a devenit irevocabilă. Această mențiune este total neadevărată întrucât fiul administratorului nici nu se născuse la acea dată. Este la dosar certificatul de naștere seria - nr. -, din care rezultă că a fost născut la data de 07.05.2007. Sunt la dosar listele de lucru ale administratorului pentru lunile noiembrie, decembrie 2006, februarie și martie 2007.

2)La punctul 6 din nr. 245/2009 se precizează - s-a transmis ono uă notificare prin adresa nr. 450/28.02.2007 pentru depunerea documentelor firmei debitoare, notificare a cărei confirmare de primire este 27.02.2007.

RĂSPUNS -Fila 51 din dosar reprezintă proces-verbal din 27.02.2007 cu termen de judecată la 22.03.2007 ora 11 în care se precizează clar că persoana de la punctul 1 nu a fost găsită.

Este la dosar în copie fila nr. 51 din care rezultă că nu s-a adus la cunoștință debitorului să se prezinte ca să se apere la judecarea cauzei în ședința din 22.03.2007.

În concluzie, sentința civilă nr. 148/S/22.03.2003 privind definitivarea tabelului creanțelor este nulă de drept datorită neîndeplinirii corecte a procedurii de citare a părților (pct. 2 și pct. 6 din nr. 245/2007) - fabricat dovezi false (fila nr. 51 din dosar) și adresa.

Tot în 245/2009 se precizează la pct. 8 și prin adresa nr. 53333/02.07.2007 că nu s-au depus bilanțurile pe anul 2003.Face dovada că bilanțurile erau depuse la data de 08.08.2003; la data de 05.05.2004 și ulterior la data de 19.05.2005.

Sentința comercială nr. 379/S/30.11.2006 prin care s-a deschis procedura insolvenței împotriva debitorului SRL I nefiind irevocabilă la data de 19.03.2009 când s-a pronunțat sentința comercială nr. 168/S a Tribunalului Iași judecător sindic întrucât recursul pe care l-a declarat împotriva acestei sentințe a fost încă soluționat de Curtea de APEL IAȘI pe data de 25.05.2009, evident în raport cu dispozițiile art. 66 alin. 3 și 73-75 din Legea 86 sunt în termen să conteste atât o contestație comună,cât și o contestație specială, la creanțele înscrise în tabelul preliminar de creanțe și creanțele înscrise în tabelul definitiv al persoanelor care justifică un interes în cazurile prevăzute de lege.

Expertiza contabilă judiciară reține erori în confiscarea de către agentul constatator a unor sume care nu aveau proveniență ilicită și care la data controlului nu se aflau în patrimoniul SRL I care avea în specificul său intermedieri de vânzări produse pentru Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului

Contestația la creanță s-a formulat în momentul când s-au cunoscut erorile esențiale și s-a obținut documentația necesară încât contestația este în termen introdusă.

Cât privește atacarea actelor de control pe cale administrativă susține că a avut această posibilitate câtă vreme nu i s-a comunicat procesul verbal de control fiscal nr. 6747 din 03.07.2004 până la data de 20.03.2008 în care sens face dovada cu adresa înregistrată sub bnr.40183/20.03.2008. Procesul-verbal de control fiscal nr. -/2003 nu este real deoarece este inclusă suma de 2.000.000 lei s-a achitat cu chitanța nr. -/28.03.2003.

Procesul-verbal este fals deoarece s-a aplicat sancțiuni din Legea nr. 12/1990 care nu corespund faptelor și activității desfășurate de societate.

Nici raportul de inspecție fiscală încheiat la 7.01.2005 de Direcția Controlului Fiscal din DGFPJ I înregistrat sub nr. 475/10.01.2005 nu a fost cunoscut de societate. În prima pagină a acestui raport se reține că nu s-a obținut nici un fel de acte și documente referitoare la activitatea desfășurată în societate întrucât nu se cunoaște locul unde se află administratorul firmei, motivând aceasta și prin corespondența returnată, existentă la dosarul lor pe considerentul că nu a fost găsit destinatarul, altul decât semnatarul procesului-verbal de contravenție este partea vătămată care are dreptul să conteste măsura confiscării atunci când a aflat de ea.

Conform art. 31(2) din nr.OG 2/2001 semnatarul procesului-verbal de contravenție fiind înseamnă că societatea prin administrator general, în calitate de parte vătămată căreia îi aparțin bunurile confiscate, putea să facă plângere în ceea ce privește măsura confiscării.

Afirmația din întâmpinare că această contestație nu putea fi promovată deoarece împotriva aceluiași proces verbal de contravenție s-a mai formulat o plângere înainte cu 3 ani nu poate fi primită deoarece, așa cum s-a arătat în plângere, a fost promovată de o persoană care nu avea mandat să reprezinte societatea fără știrea administratorului general al societății care se afla în Italia.

Motivele contestației împotriva creanței înregistrată la 15.10.2007 subzistă întrucât:

1)Creanța nu este certă, lichidă și exigibilă

2)Încetarea de plăți a fost greșit reținută deoarece societatea a efectuat în această perioadă plăți, a achiziționat bunuri, derulează credite și își achită obligațiile contractuale.

3)Între nota de constatare întocmită de organele de control și procesul verbal de contravenție există contradicție întrucât primul act recunoaște că mărfurile aveau proveniență licită, iar al doilea act - nu recunoaște acest fapt, ceea ce atrage nulitatea absolută a actului constatator.

4)Eronat societatea a fost sancționată de art. 44 din Legea nr.26/1990 cu amendă civilă dată prin hotărâre judecătorească.

5)Nu sunt întrunite condițiile pentru înscrierea creanțelor în tabelul de creanțe.

Motivele contestației la creanță se încadrează în textul menționat din Legea nr. 85/2006 privind cazurile în care se poate face contestație ulterioară, în speță descoperirea unor falsuri sau unor erori și împrejurări esențiale care au determinat admiterea creanței.

Deci acțiunea de contestare a creanței este în termen introdusă și în consecință solicită desființarea sentinței comerciale nr. 148/S/22.03.2007

Această contestație întârziată este permisă în 2 cazuri.

a)în cazul descoperirii ulterioare a definitivării tabelului a existenței unui fals, unui doi sau erori esențiale care au determinat înscrierea acelei creanțe s au a dreptului de preferință în tabelul definitiv;

b)în cazul descoperirii ulterioare a definitivării tabelului a unor titluri hotărâtoare(a se vedea sentința comercială nr.891/F din 26.09.2007 a Tribunalului Comercial Argeș în Edita Procedura insolvenței Jurisprudență, Ed.Monitorul Oficial B 2008, pag 234-235)

3 ) Hotărârea nu este legală întrucât creanța nu este certă lichidă și exigibilă. I)Creanța nu este certă, lichidă și exigibilă.

1) Creanța nu este certă deoarece nu reprezintă realitatea, înscrierea acestei creanțe în tabel datorându-se unei erori esențiale.

-suma de 2.026.195.498 lei se compune din a) valoarea facturilor emise de societate în perioada supusă controlului; b) celelalte cheltuieli ale societății: transport, mijloace de lucru, consumuri, etc. c) societății rămânându-i beneficiul, singura sumă certă care putea fi pusă în discuție era cea reprezentând valoarea beneficiului;

- suma mai sus menționată nu este certă și pentru faptul că din totalul de 181 facturi emise în perioada controlată în care este inclusă și valoarea totală a facturilor primite de la furnizori pentru mărfuri a căror proveniență este dovedită și licită se includ un număr de 3 facturi anulate în sumă de 46.410.010 lei vechi dovedită prin adresa 41190/27.09.2007 emisă de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I și anume factura nr.-/25.09.2002; -/10.10.2002 și nr.-/18.02.2002, ce se regăsesc la pozițiile 8, 18 și 132 din anexa 1 la nota de constatare;

- din calculul facturilor emise de către societate în perioada 21.09.2002 - 21.03.2003 rezultă următoarea situație:

1 facturi emise pe adresa- - 142.382.020 ROL;
2 facturi emise pe adresa din I - 1.863.638.277 ROL;
3 facturi anulate - 46.410.010 lei;
4 greșeli calcul - 1.450.199 ROL;

Ori, agenții constatatori ai Gărzii Financiare nu puteau confisca valoarea tuturor

acestor facturi pe motivul că societatea nu a înregistrat la ORC lași cererea de mențiuni pentru deschiderea punctului de lucru din-, conform art.21-23 din Legea nr.26/1990.Textul de lege - art.44 din Legea Registrului Comerțului neprevăzând sancțiunea complementară a confiscării în acest caz, în mod greșit agenții constatatori au dispus confiscarea valorii tuturor mărfurilor pentru care. s-au emis facturi în mod legal.(în acest sens a se vedea decizia nr. 1/18.02.2002 a publicată în Monitorul Oficial nr.326/16.05.2002).

Agenții constatatori au fost de rea credință la încheierea procesului-verbal de
constatarea și sancționarea contravențiilor deoarece, deși știau că suma reprezentând valoarea bunurilor confiscate nu este reală și nu există, au considerat că această sumă reprezintă bunuri proprietatea SC SRL.Reaua lor credință și intenția ca prin procesul-verbal încheiat să determine falimentarea societății rezultă și din următoarele împrejurări.

Societatea, la data controlului făcut de inspectorii Gărzii Financiare, nu avea datorii, fapt ce rezultă din adresa nr.-/24.06.2004 a Administrației Finanțelor Publice a Municipiului I, Trezorerie și contabilitate Publică, certificatul fiscal nr.313/11.03.2003 eliberat de casa de asigurări de sănătate I, certificatul nr.2938/13.03.2003 eliberat de Casa Județeană de Pensii I, certificatul nr. -/13.03.2003 privind impozitele și taxele locale pentru persoanele juridice eliberat de Direcția Finanțelor Publice Locale a Consiliului Local a Municipiului I, certificatul de atestare fiscală nr. 15620/14.03.2003 eliberat de Administrația Finanțelor Publice lași, certificatul nr.724/12.03.2003 eliberat de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă

Pe de altă parte, în perioada controlată, aceiași agenți constatatori au mai încheiat în cursul controlului procesul-verbal de contravenție seria D nr.- prin care mi s-a aplicat sancțiunea de 10 milioane lei amendă contravențională pentru săvârșirea contravenției prev. de art.9 alin 1 lit. b din OG nr. 15/1996 constând în aceea că la data efectuării controlului nu aș fi pus la dispoziția organului de control evidența contabilă pentru perioada 1.09.2002 -17.03.2003. Prin sentința civilă nr.7962/16.07.2003 Judecătoria Iașii -a admis plângerea și a anulat procesul-verbal de contravenție deoarece am făcut dovada existenței înscrisurilor de contabilitate care sunt ținute conform legislației în vigoare. Ori această hotărâre contrazice procesul-verbal de contravenție seria D - al Gărzii Financiare I din 21.03.2003 prin care s-a reținut că nu ar fi respectat Legea Registrului Comerțului privind înscrierea în registru a punctului de lucru din I,-.

Potrivit art.20 din OG nr.2/2001 organul de control avea obligația să încheie un singur proces-verbal pentru pluralitatea de contravenții încheierea a două procese-verbale pentru sancționarea a 3 contravenții pe care nu le-am săvârșit dovedește intenția organului de control de a mă hărțui și a mă desființa pe motivul că o altă societate cunoscută de organul de control vroia să preia contractul de furnizare de produse către Direcția Generală pentru Protecția Copilului

2)Creanța nu este lichidă. Societatea SC SRL nu lucra cu populația pentru a avea încasări, lichidități, plata făcându-se prin Trezoreria La data controlului nu s-au găsit produse deoarece societatea efectua activitatea de intermediere dintre furnizor și consumatori, societatea trimitea produsele direct consumatorului, înregistrările făcându-se la societate doar scriptic. La data controlului nu s-au găsit la societate nici bunuri, nici sume de bani.

In concluzie,confiscarea prevăzută în procesul-verbal de contravenție nu a avut loc, deci neavând loc o confiscare reală nu poate fi vorba de o creanță certă, lichidă și exigibilă.

creanței constă în aceea că se referă la o datorie de plată a unei sume în lei sau valută pe care debitorul nu o poate efectua cu sumele disponibile, dar creditorul nu poate declanșa procedura pentru o datorie pentru a cărei plată nu a stăruit.

datoriei pretinse trebuie să fie efectul incapacității de plată a debitorului. Ori din dosar rezultă că după ce creditoarea a făcut o somație de plată la 26.03.2004 și a primit un angajament de plată din partea lui nu a mai solicitat plata creanței și nici nu s-a constatat legal starea de incapacitate de plată.

Procedura insolvenței nefiind menită să fie utilizată ca instrument de constrângere a debitorului pentru ca acesta să-și plătească datoriile "sub amenințarea cu falimentul", chiar înainte de stabilirea tabelului definitiv a creanțelor, cererea creditoarei apare ca neîntemeiată și contestația admisibilă.

3) Creanța nu este exigibilă deoarece creditoarea nu a solicitat executarea silită a creanței pe căile prevăzute de lege și nu s-a soluționat încă contestația mea cu privire la existența bunurilor și sumei supuse confiscării în conformitate cu art.73 - 75 din Legea nr. 85/2006.

Un alt aspect pe care-1 relevă debitoarea este acela că s-a comis o eroare esențială în înscrierea

unei creanțe bazată pe înscrisuri cuprinzând sume din facturi anulate. Astfel în procesul-verbal de contravenție rândul nr.13 este trecută factura nr. -/26.09.2002 ca fiind dovadă a procesului-verbal de contravenție iar eu fac dovada că factura a fost anulată cu

factura în original ce se află la societate și cu adresa 41190/27.09.2007 eliberată de Direcția Generală pentru protecția Copilului

Neconcordanța ce există între nota de constatare întocmită de organele de control care recunoaște că mărfurile aveau proveniență licită și procesul-verbal de contravenție care nu recunoaște acest fapt și prezumția caracterului licit al dobândirii bunurilor conform art.44 alin 8 din Constituție atrage nulitatea absolută a actului constatator.

Potrivit art.24 din ordonanța 2/2001 agentul constatator are obligația să descrie în procesul-verbal bunurile supuse confiscării dacă sunt bunuri individual determinate, cantitatea, numărul sau măsură în cazul bunurilor de gen. Ori agentul constatator nu a descris în procesul-verbal care sunt acele bunuri și nu le-a indicat nici în nota de constatare, în afară de cele 3 facturi pentru care s-a făcut dovada că nu corespund realității deoarece nu au făcut obiectul intermedierii prevăzute în act.

In concluzie, nu există corespondent legal între anexa 1 notei de constatare și procesul-verbal de contravenție, ceea ce dovedește netemeinicia și nelegalitatea măsurii confiscării.

La data controlului nu s-au găsit produse, bunuri mărfuri sau bani la pretinsul punct de lucru deoarece societatea nu desfășura activitate comercială către populație, ci se I întocmeau doar facturi când se primea comanda prin fax.

În cazul debitoarei, proveniența mărfurilor fiind dovedită, licită și nefăcând obiectul contravenției în conformitate cu disp.art.24 din ordonanță nu se putea dispune nici confiscarea acestor bunuri și nici a sumei reprezentând contravaloarea lor deoarece nu au existat la punctul de lucru și în patrimoniul societății.

Pe de altă parte, SC SRL, prin natura activității de intermediere en-gros, nu avea nimic comun cu populația și deci nu exista posibilitatea ca potențialii cumpărători să fie afectați de activitatea societății în sensul legii.

Alte erori esențiale

Eronat a fost sancționată societatea în baza art.1 lit. a din Legea nr. 12/1990 cu confiscarea când neînscrierea la ORC a unui punct de lucru este sancționată de însăși prevederile Legii nr.26/1990 cu amendă civilă, sancțiunea confiscării nefiind prevăzută de legea nr.26/1990 privind Registrul Comerțului, iar dispozițiile art.6 alin 2 din Legea

nr. 12/1990 nu erau aplicabile.

In sfârșit, dacă textul de lege privind contravenția săvârșită, în speță art.44 din legea nr.26/1990 nu prevede, nu se poate aplica sancțiunea complementară a confiscării, după cum nu se poate dispune confiscarea nici când s-a făcut dovada caracterului licit al dobândirii bunurilor.

Art.6 din Legea nr. 12/1990 prevede în alin 2 preluarea ca venit la bugetul Administrației Centrale de Stat sub formă de impozit de 100% când acestea rezultă din vânzarea unor bunuri a căror proveniență nu poate fi dovedită.

Confiscarea mărfurilor sau produselor care au servit la săvârșirea vreuneia din faptele prevăzute la art. 6 alin. 1 din Legea nr. 12/1990 dacă sunt ale contravenientului sau ale agentului economic este posibilă, precum și sumele de bani și lucrările dobândite prin săvârșirea contravenției.

Confiscarea reprezintă preluarea efectivă a unor bunuri, produse, bani, etc. găsiți la societatea controlată și trecerea în bugetul centralizat al statului, fără despăgubiri. Deci confiscarea se poate realiza numai când există material ceea ce trebuie confiscat. După epuizarea în timp se poate dispune confiscarea dacă bunurile nu se găsesc, dar trebuie dovedit că aceste bunuri au fost dobândite printr-o activitate ilicită prejudiciabilă, între faptă și rezultat fiind necesară o legătură de cauzalitate directă.

În speță, nu s-a confiscat nimic care ar putea să fie valorificat conform legii (OG nr. 128/29.08 1998).

Ori, în cazul debitoarei, proveniența bunurilor înscrise în facturi este dovedită, suma de bani prevăzută în actul de constatare nu a fost găsită și nu există în bilanțurile contabile astfel încât dispozițiile art.6 alin 1 și alin 2 din Legea nr. 12/1990 nu aveau aplicabilitate.

Sancționarea faptei de neînscriere a mențiunilor în registrul comerțului cu sancțiunea complementară a confiscării este nelegală cu atât mai mult cu cât societatea nu desfășura activități cu populația. Neexistând relația vânzător-cumpărător nu exista nici posibilitatea de a încălca prevederile Legii nr. 12/1990 care are ca scop protejarea populației împotriva unor acte de comerț ilicit.

unui act de comerț ca fiind ilicit atunci când vânzarea-cumpărarea se face cu acte legale, când sumele de bani circulă prin Trezoreria Finanțelor Publice, când se face dovada că societatea nu are datorii și are bonitate bancară este cu totul nelegală.

Societatea contestă creanța stabilită prin procesul-verbal de contravenție ca fiind netemeinică și nelegală deoarece:

- produsele comercializate de societate aveau acte de proveniență licită, ori în sensul art.6 din Legea nr. 12/1990 se confiscă numai produsele care au servit la săvârșirea contravenției dacă sunt ale contravenientului. Ori, în speță. fiind un act de intermediere, produsele nu erau proprietatea contravenientului, ci ale furnizorului sau consumatorului, respectiv ale Direcției Generale pentru Protecția Drepturilor Copilului I în condițiile legii.

In concluzie, consideră că nelegal și în mod abuziv, prin săvârșirea unor erori esențiale a fost stabilită creanța sus menționată în sarcina SC SRL

In cererea sa creditoarea Administrația Finanțelor Publice a județului I mai solicită suma cuprinzând impozit pe profit, taxe, TVA, dobânzi în total 225.147.783 lei care nu sunt constatate printr-un control efectuat conform procedurii fiscale, ci prin invocarea unor prevederi a Codului d e procedură fiscală aplicabilă numai contribuabililor care se sustrag în mod vădit controlului fiscal, respectiv estimarea. Nu am fost niciodată convocată conform OG nr.92/03.

Actul încheiat în aceste condiții invocând articole care nu au legătură cu speța de care nu a avut cunoștință trebuie corelat cu documentele societății.

Există diferențe între fișa sintetică eliberată societății de creditoare și rezultatele controlului fiscal.

Procesul-verbal încheiat trebuia comunicat pentru a putea fi contestat.

Nu a cunoscut aceste datorii la bugetul consolidat al statului și contestă certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței.

În contestația la creanță a depus sentința civilă-nr.8747/08.09.2003 a Judecătoriei Iași prin care s-a respins plângerea formulată de SC SRL I prin împotriva procesului-verbal de contravenție seria D nr.- din 21.03.2003 în care instanța își motivează hotărârea de respingere a plângerii astfel:

Organul constatator prin reprezentantul legal, a formulat întâmpinare solicitând respingerea plângerii deoarece prin procesul-verbal de contravenție nu s-a sancționat proveniența ilicită a mărfurilor cum se susține în plângere, ci efectuarea unor fapte de comerț printr-o unitate comercială proprie neînregistrată la ORC.

Într-un aliniat următor instanța reține că societatea petentă a efectuat acte și fapte de comerț la punctul de lucru din I,-, fără a înregistra la ORC I, cererea de înscriere de deschidere a acestui punct de lucru conform art.2î-23 din Legea nr.26/1990, contravenție sancționată de art.l lit a din Legea nr. 12/1990 republicată.

Procesul-verbal este fals deoarece la fapte prevăzute de legea nr.26/1990 privind neînscrierea unui punct de lucru la ORC s-au aplicat sancțiuni din legea nr. 12/1990 care nu corespund faptelor și activității desfășurate de societate pe baza unui contract de intermediere și în limitele contractului.

Spațiul din- nu era un punct de lucru al SC SRL pentru că nici nu avea nevoie de el și nici nu ar fi putut să-1 folosească deoarece aparținea SC Arta încălțămintei care era în litigiu pentru acest spațiu cu SC SRL.

care întocmea actele pentru SC SRL, dar și pentru SC SRL din eroare a scris adresa furnizorului pe facturile emise de SC SRL ca fund- în loc de-. sentința civilă nr.5507/18.03.2002 a Judecătoriei Iași și decizia civilă nr.804/13.06.2003 din care rezultă că spațiul din- era în litigiu între proprietarul SC Arta încălțămintei și chiriaș SC SRL deci acest spațiu nu este proprietatea noastră și nu este ocupat de un punct de lucru al SC SRL.

Prin expertiza efectuată de expert.la pct. 3 din concluzii s-a stabilit că din mărfurile facturate în sumă de 2.026.195.498 ROL în perioada controlată numai 39 de facturi în valoare de 142.383.020 ROL au fost facturate pe adresa din-, din greșeală și nu cu intenție.

Conform prevederilor art.l60 alin 1 din Codul fiscal 2003 cu privire la corectarea informațiilor înscrise în facturi fiscale legiuitorul precizează în mod clar că documentele facturate în mod eronat către beneficiar prin emiterea de noi facturi.Ca urmare a aspectelor prezentate se poate concluziona:

a) contravaloarea facturilor în valoare de 2.026.195.498 ROL a fost confiscată de către organul de control nejustificat;

b) suma de 142.383.020 ROL facturată în mod eronat pentru punctul de lucru din
Șos. - nr.14 conform prevederilor legale trebuie corectată prin refacturare;

c) pentru nedeclararea punctului de lucru din- I, organul de control trebuia să aplice prevederile art.44 din Legea 26/1990, unde se prevede amenda și nu confiscarea mărfurilor.

II. Încetarea de plăți a fost greșit reținută deoarece societatea a efectuat în această perioadă plăți, a achiziționat bunuri, a derulat credite și și-a achitat obligațiile contractuale. În acest sens, prezint copie după factura nr.-/30.04.2006 plătită cu chitanța nr. -/30.04.2006, facturile nr.-/31.08.2006 și -/31.08.2006 plătită cu chitanța nr. -/12.09.2006, facturile nr. -/30.11.2006 și nr.-/31.12.2006 plătite cu chitanța nr. -/22.12.2006 și raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expertul. Anexăm și extrase de cont din care rezultă că nu încetat plățile.

1) Depune în același sens copie după raportul administratorului, bilanțul societății Ia 30.06.2003 și copie după certificatul nr-/10.10.2007 al Judecătoriei Iași Civil din care rezultă că pe rolul acelei instanțe s-a judecat acțiunea noastră în contradictor cu Garda Financiară lași, având ca obiect plângere împotriva procesului-verbal de contravenție, seria D nr.- emis la 21.03.2003.

Creditoarea deci nu cunoaște, deși în calitate de organ fiscal trebuia să cunoască situația financiară a societății, emițând afirmații care nu corespund realității.

În consecință, solicită să se constate că creanța nu este certă lichidă și exigibilă. deoarece debitoarea nu se află în stare de insolvență, să ne admiteți contestația, să suspendați hotărârile judecătorului sindic, să respingeți cererea creditoarei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului lași și să constatați că nu sunt întrunite condițiile pentru înscrierea creanței creditoarei în tabelul de creanță.

4.Hotărârea este nelegală pentru că în mod greșit instanța nu s-a pronunțat asupra existenței sau inexistenței stării de insolvență a debitoarei acest aspect putând fi invocat nu numai în faza inițială sau în recurs împotriva sentinței prin care s-a deschis procedura insolvenței în cadrul contestației prevăzute de art.33 alin 2 din Legea nr.85/2006, dar și în timpul judecării contestației. Ori cu probele administrate a demonstrat că datorită judecării cu lipsă de procedură cererea s-a soluționat fără să cunoscă termenul de judecată fixat, iar recursul împotriva sentinței nr.379/2005 a Tribunalului Iașia judecătorului sindic s-a soluționat numai la data de 25.05.2009. Relativ la inexistența creanței bugetare a contestat titlurile executorii în procedura specială reglementată de OG nr.2/2001, dar instanța nu a soluționat în întregime contestația îndrumând la contestație la executare deși potrivit legii era competentă.

5.Hotărârea este nelegală deoarece prima instanță a reținut greșit că inexistența stării de insolvență nu poate constitui un obiect al contestației la creanță reglementat de art.75 din legea nr.85/2006.Ori, potrivit art. 1 alin 2 și art.2 din lege tocmai existența stării de insolvență este scopul legii nr.85/2006.

6.Hotărârea este nelegală întrucât agenții Gărzii Financiare nu aveau competența să aplice dispozițiile art21-23 din Legea nr,26/1990 privind Registrul Comerțului și nici dispozițiile Legii nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite întrucât SC SRL își desfășoară activitatea de intermedierepebază de contract încheiat cu Direcția pentru Protecția Copilului I ale cărui clauze le-am îndeplinit și nu aveau legătură cu aplicarea dispozițiilor Legii nr. 12/1990. Agenții Gărzii Financiare potrivit art. 17 din Legea nr.30/1991 nu aveau calitatea să intervină în derularea acestui contract ori să stabilească condițiile de activitate.

Textul art. 17 din Legea nr.30 a fost abrogat prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.91/2003 publicată în Of.nr.212/13.10.2003 încât pe baza unui text a cărui dispoziții au fost abrogate nu se puteau aplica sau menține nici amenda și nici confiscarea în sentința prin care s-a rezolvat plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție.

7) Hotărârea a reținut în mod greșit existența autorității de lucru judecat în prezenta cauză întrucât sentința comercială nr. 148/22.03.2007 pronunțată de același judecător sindic respinge cererea pe dispozițiile art.66 alin 1 și 2 din Legea nr.85/2006 pe motiv că nu sunt supuse verificării creanțele bugetare iar în cauza de față acțiunea se întemeiază pe dispozițiile art.73, 75 alin 1 din Legea nr.85/2006, deci pe o altă cauză. În conformitate cu dispozițiile art.66 alin 3 din lege toate creanțele pot fi contestate de debitor, creditor sau administratorul judiciar.

În cauză nu există autoritate de lucru judecat întrucât plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de contravenție pentru care s-a pronunțat sentința civilă nr.8747/8.09.2003 a Judecătoriei Iași nu a fost semnată de o persoană care ar fi avut dreptul să reprezinte societatea, neavând putere de reprezentare în societate și cu atât mai puțin să o reprezinte într-un litigiu în fața instanțelor judecătorești.

Potrivit art.67 Cod procedură civilă părțile pot să-și exercite drepturile procesuale personal sau printr-un mandatar.

Mandatarul cu procură generală poate să reprezinte în judecată pe mandant numai dacă acest drept i-a fost dat anume. In cauză însă nu a avut o procură specială de a mă reprezenta în judecată într-o cauză care privea întreg patrimoniul societății.

Pe de altă parte, sentința civilă nr.8747/8.09.2003 a Judecătoriei Iași nu mai are putere executorie și deci autoritate de lucru judecat întrucât s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 din decret nr. 167/1958, conform art.405 Cod procedură civilă.

Sentința prin care s-a respins plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție, neavând putere de lucru judecat întrucât au trecut peste 3 ani de la pronunțarea ei, iar plângerea a fost făcută de o persoană care nu avea dreptul să reprezinte societatea evident că nici sentința comercială nr.l48/S/22.03.2007 a Tribunalului Iași, Secția Comercială care are ia bază sentința civilă nr.8747/2003 a Judecătoriei lași nu are putere de lucru judecat.

Dar procesul-verbal de contravenție nu mi s-a comunicat deși eu eram administratorul general al SC SRL. La data când am luat la cunoștință de acest proces-verbal de ^contravenție am introdus plângerea ce face obiectul dosarului nr- al Judecătoriei În acest dosar s-a administrat proba cu expertiza contabilă judiciară în a cărei concluzii se reține că organele de control ale Gărzii Financiare au săvârșit o eroare esențială și că SC SRL I nu a efectuat activități ilicite astfel că suma de 2.026.195.498 ROL a fost confiscată în mod nejustificat.

In cauză sunt aplicabile dispozițiile art6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.21 alin 3 și art.23 alin 11 din Constituție privind prezumția de nevinovăție și dreptul la un proces echitabil(a se vedea hotărârea din 4.10.2007 în cauza Anghel contra României pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului).În această procedură contravențională existând prezumția de nevinovăție, sarcina probei revine acuzării adică organului care a întocmit procesul-verbal de contravenție, iar dubiul profită acuzatului.

În speță, emitentul procesului-verbal nu a făcut dovada faptelor contravenționale imputate încât procesul-verbal fiind nul pentru acest motiv și motivele arătate în plângere urmează să fie desființat.

Nerespectarea principiului prezumției de nevinovăție și a procesului echitabil prin considerarea ca fiind reale faptele cuprinse în procesul-verbal de contravenție, fără să observe că cel care întocmește procesul-verbal trebuie să facă dovada legalității și temeiniciei acestuia înseamnă că procedura este neechitabilă și au fost încălcate dispozițiile legale privind prezumția de nevinovăție.

Hotărârea judecătorească irevocabilă constituie titlul executor și poate fi executată

dacă a fost investită cu formulă executorie și s-a încuviințat executarea ei pentru motivele

prevăzute în hotărâre și nu pentru cele prevăzute în procesul-verbal de contravenție sau

avute în vedere de agentul constatator sau judecător încât instanța soluționând altceva decât s-a cerut prin sesizare a pronunțat o hotărâre nelegală care nu poate fi avută în vedere la stabilirea autorității de lucra judecat. _

8) Excepția inadmisibilității contestației la creanță este neîntemeiată deoarece în conformitate cu dispozițiile art.75 alin 1 din Legea nr.85/2006 "după expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art.73 alin 2 și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau unui drept de preferință în tabel definitiv de creanță în cazul descoperirii unui fals, doi sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute".

SC SRL Iac ontestat creanța Administrației Financiare a Municipiului I deoarece are la bază procesul-verbal seria D nr.-/21.03.2003 încheiat eronat de un organ care și-a depășit atribuțiile de serviciu aplicând sancțiuni care nu corespund faptei și domeniului de activitate pe care-l desfășoară societatea și pe care le expune mai jos.

1) Societatea își desfășoară activitatea de intermediere numai în baza contractului nr.8840/29.05.2002 încheiat cu Direcția Generală pentru Protecția Drepturilor Copilului
I ( I), plata se făcea numai prin Trezoreria I cont nr. - (a se,
vedea procesul-verbal seria D nr.-/21.03.2003 și anexa 1).

2) Produsele livrate aveau acte de proveniență(a se vedea nota de constatare rândul 12, 13 întocmită de ).

3) Societatea nu avea datorii față de bugetul de stat fapt dovedit cu certificate fiscale existente la dosar emise de pretinsul creditor-justificat fiind și de DC nr.23/E/08.01.2004 dosar nr. 14080/2003 al Tribunalului Iași prin care se confirmă că societate, și-a achitat obligațiile față de buget (anexez DC nr.23/S/2004).

Din cele relatate mai rezultă fără dubiu că societatea avea o activitate perfect legală.

Actul de comerț se realiza între societate și I în baza contractului obținut prin licitație publică. Societatea și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în contract.

Nu există nici un document din care să rezulte că societatea a încălcat prevederile contractuale care să fi dus la rezilierea contractului și pierderea garanției de bună execuție de 70 mil. ROL prevăzută în contract. Facem dovada că societatea și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în contract prin adresa nr.9238/03.09.2003 prin care se comunică societății să se prezinte pentru încheierea unui nou contract cu I, pe care o anexăm.

Aplicarea sancțiunilor prevăzute de legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva mea nu este justificată întrucât societatea nu a desfășurat o activitate comercială ilicită și nici nu putea să desfășoare o activitate ilicită în condițiile contractului societatea care-și desfășoară activitatea de intermediere pe bază de contract, atunci când produsele au acte de proveniență și când se face dovada că societatea nu are datorii față de buget cu certificatele fiscale și cu DC nr.23/E/08.01.2001 din care rezultă că societatea și-a achitat obligațiile față de buget nu a efectuat o activitate ilicită.

Pe de altă parte Garda Financiară, personalul acesteia era împuternicit potrivit legii nr.30/1990 art.17 lit. e) să confiște în condițiile legii obiectele sau produsele, corpuri delicte sustrase de la impozitare și taxe sau a căror fabricație și desfacere este interzisă.

Atât timp cât instanța de control prin DC nr. 23/E/08.01.2004 reține că societatea și-a achitat obligațiile față de buget - procesul-verbal încheiat de Garda Financiară rămâne fără obiect, iar sancțiunile din Legea nr. 12/1990 sunt abuzive date cu încălcarea legii și constituia un fals în acte publice încadrându-se în art.75 din Legea nr.85/2006.

Instanța în 168/S/19.03.2009 a omis contractul cu I și certificatele fiscale din care rezultă că, societatea nu avea debite fată de buget,șia respins contestația la creanță, în mod nejustificat. Aceste probe justifică legalitatea activității și face inadmisibilă aplicarea sancțiunilor din Legea 1/1990.

Creanța de 2.026,195.498 lei ROL la care se referă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I în întâmpinare reprezintă o însumare a unor facturi emise legal în baza unui contract. Este un act de comerț licit și în mod eronat și cu totul nejustificat considerat de Garda Financiară ca un act de comerț ilicit. Acest aspect reprezintă o eroare esențială în sensul textului art.75 alin 1 din Legea nr.85/2006.

În procesul-verbal de contravenție la punct 6 se precizează că sumele confiscate sunt în proprietatea SC SRL, lucru complet neadevărat deoarece prin raportul de expertiză întocmit de expert în dosarul nr- se menționează că societatea avea în proprietate suma de 17.049.113 ROL (pct. 2 din expertiză)

Acest lucru rezultă și din punctul 1 din expertiză referitor la rulaj debitor și rulaj
creditor - la 31.03.2003 rezultând o diferență de 40 milioane ROL. Deci suma de peste 2 miliarde ROL reprezintă o eroare esențială.

Pretinsa creanță reprezintă venituri brute realizate legal în perioada controlată, iar

sancțiunea confiscării aplicată prin procesul-verbal nu privește un beneficiu realizat de societate.

Din bilanțul de la 30.06.2003(la finele perioadei controlate) rezultă un beneficiu de 285.481 000 ROL.

Din bilanțul la 31.12.2003 rezultă un beneficiu de 80.599.000 ROL.

Din bilanțul la 31.12.2004 rezultă un beneficiu de 80.599.000 ROL.

Toate aceste date erau comunicate DGFP Se pune întrebarea de ce DGFP lași nu a pretins creanța niciodată? De ce nu a întocmit acel proces-verbal în funcție de datele existente în bilanțuri? De ce a întocmit procesul-verbal prin estimare.

Expertiza contabilă-judiciară efectuată în dosar 20696/245/07 al Judecătoriei Iași reține în concluzii următoarele:

1* Sumele intrate și ieșite din societate în perioada 21.09.2002 - 21.03.2003 conform balanțelor de verificare prezintă la încasări valoarea de 2.812.948.106 ROL, iar la plăți suma de 2.813.689.715 ROL.

2* Conform extraselor de cont și registrului de casă, suma totală existentă în proprietatea societății la data de 21.03.2003 este de 17.049.113 ROL.

3* Suma menționată în procesul-verbal de contravenție a fost confiscată eronat de către organul de control pentru următoarele motive:

a)Mărfurile comercializate de SC SRL are documente de proveniență, dovedind că societatea nu a efectuat activități comerciale ilicite.

b)Facturile emise sunt înregistrate în jurnalul de vânzări al societății.

c)Din mărfurile facturate în sumă de 2.026.195.498 ROL în perioada controlată numai 39 de facturi în valoare de 142.383.020 ROL au fost facturate din greșeală pe adresa din-,

d) Organul de control a aplicat numai parțial Legea nr.26/1990 încadrând fapta la art.2123 pentru nedeclararea punctului de lucru în-, fără aplicarea sancțiunii prevăzute la art.44 amendă și nu confiscarea mărfii.

e) Conform prevederilor art. 160 alin 1 din Codul fiscal 2003 documentele întocmite în mod eronat de către beneficiar trebuie să fie corectate prin întocmirea de noi facturi.

Ca urmare a aspectelor prezentate, expertul concluzionează:

- contravaloarea facturilor în valoare de 2.026.195.498 ROL a fost confiscată de către organul de control nejustificat.

- suma de 142.383.020 ROL facturată în mod eronat pentru punctul de lucru din- conform prevederilor legale trebuia corectată prin refacturare;

- pentru nedeclararea punctului de lucru din- I, organul de control trebuia să aplice prevederile art.44 din Legea nr.26/90 unde se prevede amenda și nu confiscarea mărfurilor.

4* Sumele cu care a fost creditată societatea în perioada 26.03.2003 - 31.12.2006 de către asociați conform balanțelor de verificare sunt în valoare totală de 1.620.461.100 ROL.

SC SRL a plătit în întregime impozitele, taxele și contribuțiile către Administrația Financiară a Municipiului I și deci nu din acest motiv a înscris pe facturi o altă adresă decât cea unde-și avea societatea sediul.

Nu există fapte de comerț ilicit pentru că însăși contractul de furnizare așa cum a fost încheiat nu permitea un comerț ilicit și încălcarea legii nr. 12/1990.

Prin certificatul de atestare fiscală pentru impozite, taxe locale și alte venituri nr. -/13.02.2007 Direcția Economică și de Finanțe Publice Locale atestă că SC SRL nu figurează în evidențele bugetului fiscal cu sume de plată către bugetul local.

In consecință, contestația formulată este admisibilă în sensul legii nr.85/2006.

9) Hotărârea este nelegală întrucât instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale deoarece judecătorul și-a spus părerea în această pricină nu numai ca judecător sindic, dar și în soluționarea recursului împotriva sentinței civile nr.8747/08.09.2003 a Judecătoriei Iași prin care s-a respins plângerea făcută de împotriva procesului verbal de contravenție pe care creditorul bugetar își întemeiază creanța reclamată în procedura de insolvență. Aceeași judecătoare prin decizia comercială nr.23/E/08.01.2004 a Tribunalului Iași mi-a înrăutățit situația în propria cale de atac, prin schimbarea încadrării juridice a faptei de la art.6 alin 2 la art.6 alin 1 din Legea nr. 12/1990 creând posibilitatea menținerii confiscării unei sume inexistente în proprietatea societății și anume suma de 2.026.195.498 lei ROL. Contestatorul nu a investit instanța să schimbe încadrarea juridică a faptei, ci doar să se pronunțe asupra legalității sentinței de menținere a procesului-verbal de contravenție. Judecătorul trebuia să analizeze temeinicia și legalitate^ sentinței prin care s-a menținut hotărârea Judecătoriei Iași și nu avea dreptul să schimbe încadrarea juridică a faptei.

Judecător a pronunțat și sentința civilă nr.379/S/30.01.2006 a Tribunalului Iași, judecător sindic prin care s-a admis cererea pentru deschiderea procedurii insolvenței, a constatat definitiv tabelul preliminar cuprinzând creanțele asupra averii debitorului și a dispus ca administratorul judiciar să înregistreze la Tribunal și să afișeze la ușa acestei instanțe tabelul definitiv al creanțelor.

În consecință, chiar dacă art.12 alin 2 din legea nr. 85/2006 prevede că dispozițiile arl.24 alin 1 Cod procedură civilă privind incompatibilitatea nu suni aplicabile judecătorului sindic care pronunță succesiv hotărâri în același dosar, aceste dispoziții sunt aplicabile când judecătorul s-a pronunțat în dosare diferite asupra pricinei(creanței) ce face obiectul judecății, cum este cazul în speță.

Este evident că judecătorul care s-a pronunțat asupra fondului procesului nu poate fi imparțial în cauza aflată în fața judecătorului sindic pentru că imparțialitatea nu este asigurată atunci când justițiabilul poate să se teamă în mod legitim că judecătorul în raport cu hotărârea pronunțată anterior îi va soluționa nefavorabil cererea.

În consecință, vă solicit să constatați că instanța nu a fost alcătuită potrivit legii deoarece jucătorul sindic este incompatibil în sensul art.6 alin 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și art.25,27 pct. 7 Cod procedură civilă.

10) Hotărârea este nelegală întrucât instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și a interpretat greșit dispozițiile legii, motiv de casare prev. de art.304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.

Instanța considerând că procedura civilă cuprinde reglementări speciale neaplicabile în procedura de insolvență, că administratorul judiciar este numai administratorul procedurii de insolvență în rol de supraveghetor al debitorului, nu și administrator și reprezentant al debitorului în fața justiției și că scopul legii este doar acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și mi-a respins fără temei cererile formulate.

Codul d e procedură civilă este compatibil cu legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței și constituie dreptul comun și nu o lege specială, fapt ce rezultă din dispozițiile art.149 din lege.

Procedura civilă cuprinde normele de drept comun întrucât este aplicabilă în toate
cazurile, în măsura compatibilității lor, în care nu se aplică dispozițiile legii
nr.85/2006.Prioritare sunt însă normele prevăzute de Legea nr.85/2006. Administratorul judiciar este nu numai administratorul procedurii insolvenței, dar și administratorul judiciar propus de creditor și numit de judecătorul sindic ca administrator și reprezentant al debitorului în care scop își exercită atribuțiile prevăzute de lege.

Scopul legii nu este doar acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, ci în funcție de calitatea participanților scopul poate avea obiective diferite. Astfel pentru debitor scopul este atins atunci când a reușit redresarea economică, stingerea datoriilor către creditori și continuarea activității normale.

Principiile Băncii Mondiale privind procedurile de insolvență consideră scopul acestor proceduri poate fi atins numai dacă:

- asigură maximizarea valorii averii debitorului prin șansa reorganizării;

- menține in echilibru corect între reorganizare și lichidare falimentară;

- conferă procedurii insolvenței transparență și previzibilitale;

Administratorul judiciar, în calitate de reprezentant al debitorului potrivit art.20 din Legea nr.85/2006, preluând atribuțiile debitorului trebuie să se ocupe de acoperirea pasivului nu numai prin plata sumelor datorate dar și prin alte mijloace inclusiv contestarea unor sume greșit stabilite.

In speță administratorul judiciar al SC SRL I se găsește în una din
situațiile de incompatibilitate prev. de art.27 pct. 1, 7 și 9 încât atribuțiile sale pot fi
suspendate temporar sau administratorul judiciar poate fi înlocuit, conform art.22 din Legea nr.85/2006 prin încheierea judecătorului sindic de înlocuire sau prin încheierea de admitere a cererii de recuzare.

Administratorul judiciar " 2003" I reprezentat prin

ing. prin activitatea care a desfășurat-o de la numire a dovedit că și-a depășit atribuțiile, s-a pronunțat asupra unor cereri ale SC SRL în contradicție cu interesele legale ale acesteia. Astfel, la termenul de 27.03.2008 formulând contestație la creanță conform art.75 alin 1 din Legea nr.85/2006 întrucât s-au descoperit erori esențiale, motiv pentru care am solicitat să se amâne judecarea cauzei de față până la soluționarea plângerii în dosar nr- a Judecătoriei Iași care privea chiar existența creanței ce a dus la procedura insolvenței, administratorul judiciar s-a pronunțat în sensul că plângerea mea în acel dosar nu este întemeiată deoarece nu există o eroare esențială. Ori în acel dosar am făcut dovada cu înscrisuri și expertiză că s-a săvârșit o eroare esențială prin care SC SRL a fost încărcată cu un debit de peste 2 miliarde lei ROL (a se vedea adresa nr. 1554/27.05.2008 a administratorului judiciar).Prin cererea depusă sub nr.422/21.02.2007 administratorul judiciar a solicitat respingerea contestației mele față de tabelul preliminar al creanțelor deși contestația sa era întemeiată cel puțin pentru creanța anunțată de creditorul BRD Generale Sucursala I admisă prin sentința comercială nr.l48/S/22.03.2007.

Prin cererea din 31.05.2007 administratorul judiciar a invocat excepția calității de
reprezentant legal al doamnei și a cerut respingerea cererii mele ca
neîntemeiată.

Situația este reală în ce privește calitatea lui de reprezentant legal al societății deoarece reprezentantul legal este. Administratorul judiciar nu-și mai menține același punct de vedere în ce privește recursul formulat împotriva sentinței civile nr.379/S/30.11.2006 a judecătorului sindic și în ce privește plângerea în procesul-verbal de contravenție încheiat de Garda Financiară ce face obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Iași. Astfel, în afară de faptul că plângerea SC SRL împotriva procesului-verbal de contravenție din care rezultă creanța pe care creditorul bugetar își întemeiază cererea în procedura de insolvență, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, iar Curtea de APEL IAȘIa suspendat judecarea recursului împotriva sentinței civile nr.379/30.11.2006 prin care s-a deschis procedura insolvenței până la soluționarea plângerii menționate.

Administratorul judiciar însă este potrivnic intereselor legale ale SC SRL și s-a manifestat în fața instanțelor judecătorești în acest sens.

Prin cererea depusă la 12.06.2008 administratorul judiciar apreciază că chiar dacă judecarea sentinței civile nr.379/S/2006 a fost suspendată în recurs de Curtea de APEL IAȘI executarea silită trebuie să continue dat fiind caracterul continuu al mandatului administratorului judiciar.

De altfel în dosarul nr- al Curții de APEL IAȘI și dosarul - al Tribunalului Iași judecător sindic, administratorul judiciar s-a situat împotriva cererilor și intereselor legale ale SC SRL, blocând orice încercare de clarificare, lămurire și redresare a situației societății.

Administratorul judiciar și-a depășit atribuțiile cu rea credință deoarece a sesizat procurorul că societatea și administratorul său statutar a refuzat sa-i pună la dispoziție documente și informațiile prev. de art.28 alin 1 lit. f din Legea nr.85/2006, dar din verificări - a stabilit că adresa administratorului judiciar nu s-a comunicat celui în cauză, ci unei persoane necunoscute.

Acțiunile sale par a fi îndreptate exclusiv spre lichidarea societății, profil pe care administratorul judiciar este specializat, după cum arată și denumirea administratorului judiciar.

In aceste condiții, cererea de suspendare a atribuțiilor administratorului judiciar până la soluționarea cauzei ce face obiectul dosarului nr.208/2004 al Tribunalului Iași în care s-a pronunțat sentința comercială nr.379/S/30.11.2006 și cauzei ce face obiectul dosarului nr- în care s-a pronunțat sentința din 09.06.2008 a Judecătoriei Iași este întemeiată.

Dispozițiile art.22 alin 2 din Legea nr.85/2006 prevede de altfel că în orice stadiu al procedurii judecătorul sindic din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor îl poate înlocui pe administratorul judiciar prin încheiere motivată, pentru motive temeinice.

11) Hotărârea este nelegală întrucât administratorul judiciar SC 2003 nu are calitate procesuală activă și pasivă și nici calitatea de reprezentant al societății pentru ca să participe la judecată în recurs, societatea fund reprezentată prin administratorul statutar, motiv de casare prev. de art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, 304¹Cod procedură civilă.

În recurs ca și în apel nu pot apare părți noi deoarece potrivit

Art.294 - (1) In apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Excepțiile de procedură și alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi.

Art.302¹.-(1) Cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni: a) numele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice denumirea și sediul lor, precum și, după caz numărul de înmatriculare în Registrul Comerțului sau de înscriere în Registrul Persoanelor Juridice, codul unic de înregistrare, sau după caz, Codul Fiscal și contul bancar. Dacă recurentul locuiește în străinătate va arăta și domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul.

Examinarea textelor legale ne arată că nu este posibilă apariția unui intimat care nu figurat ca parte în proces la fond.

Societatea recurentă nu poate să fie în același timp și societate intimată deoarece un subiect de drept nu poate fi în proces cu sine însuși.

Legea nr.85/2006 consacră procedura comună a recursului care va fi judecai de Curtea de APEL IAȘI conform art. 8 de complete specializate.

In raport cu aceste considerente se impune admiterea celor două excepții și

înlăturarea administratorului judiciar în recurs.

În consecință, hotărârea este nelegală și pentru acest motiv, solicitându-vă să-1 admiteți și să modificați hotărârea în sensul respingerii cererii de numire a administratorului judiciar și de deschidere a procedurii de insolvență a debitorului.

12) Hotărârea este nelegală întrucât Administrația Financiară a Municipiului I nu are calitate procesuală pasivă, așa cum s-a stabilit prin decizia civilă nr.474/11.04.2006 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr.246/2005.în acel dosar s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice a Municipiului I - DGFP I cu consecința respingerii cererii față de această intimată.

În consecință, vă solicităm să constatați că sentința nr.379/2006 a Tribunalului Iași judecător sindic este nelegală și sub acest aspect.

13) Hotărârea este nelegală întrucât instanța nu a soluționat excepția prescripției executării silite a sumei reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate, motiv de casare prev. de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.

Art. 14 din OG nr.2/2001 prevede prescripția executării sancțiunii amenzii contravenționale dacă procesul-verbal de contravenție nu a fost comunicat contravenientului în termen de 1 lună de la aplicarea sancțiunii.

În ce privește măsura confiscării bunurilor care au servit la contravenție art.5, 24 și 31 alin 2 din OG nr.2/2001 dă posibilitate introducerii plângerii și împotriva confiscării în termen de 15 zile de la data când petentul a luat cunoștință de actul contestat.

Dar măsura confiscării poate fi contestată de către contravenient odată cu sancțiunea principală a amenzii, cu atât mai mult cu cât în procesul-verbal de contravenție s-a consemnat că mărfurile confiscate aparțin contravenientului.(în acest sens, a se vedea Trib. B, secția a-8-a dec. civilă nr.216/06.02.2006 în S - Răspunderea contravențională, practică judiciară, Ed. 2007, pag.63 și urm.).Ori eu luând cunoștință de procesul-verbal de contravenție numai la data de 08.10.2007 când am introdus plângerea, cererea mea este întemeiată.

În consecință, solicită să se constate că măsura confiscării bunurilor a fost în mod corect contestată și că instanța de fond nerezolvându-mi această cerere a comis o denegare de dreptate în sensul art.3 Cod civil. Ori judecătorul nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede este neclară, sau neîndestulătoare, ci art.4 alin 2 din Legea nr.303/2004 impune judecătorului de a se pronunța. Art.129 alin ultim Cod procedură civilă impune, de asemenea, ca judecătorii să hotărască asupra obiectului cererii deduse judecății și nu trimită la formularea unei alte acțiuni, acest fapt constituind un exces de putere în sensul art.304 pct. 4 Cod procedură civilă.

14) Referitor la sentința civilă nr. 379/S/30.11,2006 prin care s-a deschis procedura insolvenței privind pe debitorul SC SRL I invocă lipsa de procedură cu debitorul care nu a fost citat legal la judecarea cauzei Sentința a fost găsită pe Internet de avocat și am formulat recurs în termen care se află pe rolul Curții de APEL IAȘI, dosar nr- suspendat până la soluționarea dosarului nr- al Judecătoriei Iași.

Consideră că sentința civilă nr. 379/S/30.01.2006 pune în discuție incompatibilitatea judecătorului deoarece judecătorul care a judecat cauza s-a pronunțat și în dosar nr. 14080/2003 al Tribunalului Iași, iar prin dec.com.nr23 E/08.01.2004 a Tribunalului Iașis -a legalizat o eroare făcută de instanța de judecată în dosarul nr.8100/2003 al Judecătoriei Iași deoarece în mod greșit a schimbat încadrarea juridică a sancționării faptei de ia art.6 alin 2 la art.6 alin l din Legea nr. 12/1990 în recursul meu creându-i o situație mai grea. Legal era ca fapta încadrată în dispozițiile art.21-23 din Legea nr.26/1990 să fie sancționată conform art.44 din aceeași lege care prevede numai amendă civilă și nicidecum amendă și confiscarea unor sume inexistente în proprietatea societății.

Menționează că judecătorul trebuia să analizeze temeinicia și legalitatea procesului- verbal de contravenție și apoi să se pronunțe asupra admiterii sau respingerii contestației.

Contestatorul nu a investit instanța să schimbe încadrarea sancționării faptei, ci doar să se pronunțe asupra legalității procesului-verbal de contravenție. Dar atât timp cât instanța a schimbat încadrarea juridică a sancționării faptei aceasta dovedește că procesul-verbal de contravenție nu a fost temeinic întocmit, iar contestația nu a fost judecată contradictoriu niciodată suprimându-i dreptul de apărare.

În consecință,se solicită să se constate că recursul este întemeiat urmând a fi admis, casată sentința recurată cu trimitere spre rejudecare pentru motivele invocate.

În ședința din 28 septembrie 2008 instanța de control judiciar a invocat excepția privind tardivitatea recursului declarat de " " SRL.

Excepția este fondată.

Potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 "Termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel".

Sentința recurată a fost comunicată debitoarei prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de publicare nr. 60359/17.06.2009 (fila 145 dosar recurs).

Comunicarea actelor de procedură s-a făcut în mod legal prin față de obiectul cererii - contestației la tabelul definitiv al creanțelor și dispozițiilor art.7 alin. 9 din Legea 85/2006.

Faptul că debitoarea a intrat în posesia hotărârii judecătorești la o dată ulterioară nu are relevanță din moment ce termenul de recurs se calculează de la data comunicării hotărârii conform dispozițiilor legale.

În concluziile depuse la data de 20 oct. 2009 debitoarea a susținut că deși în contestație a indicat drept sediu: I, str. -, nr. 19, -.5, tr.4,.3,. 7, comunicarea sentinței s-a făcut în I, Bd. - cel M nr. 3, -.1-1,. A,.6,. 21.

Curtea va înlătura apărările debitoarei ca nefondate, comunicarea sentinței prin s-a făcut la sediul indicat de debitoare în contestația formulată (sediu ce figurează înregistrat la.) și anume: I,-, -.5, tr.4. 3, p. 7.

Cum sentința recurată a fost legal comunicată debitoarei la data de 17.06.2009, iar recursul a fost depus și înregistrat la data de 8.07.2009, curtea constată tardivitatea declarării acestuia față de dispozițiile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, aspectele criticate de către debitoare nemaifiind analizate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de, reprezentată prin, în calitate contestatoare-debitoare împotriva sentinței comerciale nr. 168/S/19.03.2009, pronunțată de Tribunalul Iași, Comercial Faliment, judecător sindic, sentință pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 26.10.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

Grefier

-

Red.

Tehnored.

2 ex.

19.11.2009

Tribunalul Iași:

-

Președinte:Cipriana Poiană
Judecători:Cipriana Poiană, Geta Sandu, Camelia Gheorghiu

← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată ....		Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță