Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 932/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 932
Ședința publică de la 13 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 3: Anca Ghideanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent... PU- JUD. I - ADM.. PU-ȘI și pe intimat " GRUP ", lichidator COMPANIA LICHIDATORI - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU. DEBITOARE " GRUP ", intimat " RO ", intimat " " B, intimat " " B, având ca obiect procedura insolvenței, împotriva sentinței comerciale numărul 784/S din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la prim termen, declarat și motivat în termen;
- prin cererea de recurs se solicită judecarea pricinii în lipsă;
- administratorul judiciar desemnat debitorului GRUP Iaf ormulat și depus la dosar întîmpinare al cărei duplicat a fost comunicat recurentului creditor, după care
Verificînd actele și lucrările dosarului, Curtea constată recursul în stare de judecată și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr.784/S din 11 decembrie 2008 Tribunalului Iași - judecătorul sindic, s- respins cererea vizând autorizarea introducerii acțiunii prevăzute de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 formulată de creditorul Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I și s-a aprobat raportul final întocmit de administratorul judiciar Compania Lichidatori și,în consecință,
În temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței s-a ispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC Grup SRL, cu sediul social declarat în I,-, - 2,. B,.2,.1, având număr de ordine în registrul comerțului J- și cod unic de înregistrare R -. S-a dispus radierea debitorului SC Grup SRL I din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași și cele ale În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, tribunalul a escărcat pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități. În temeiul art.4 alin.4 din Legea privind procedura insolvenței, instanța a aprobat decontul prezentat de administratorul judiciar Compania Lichidatori I și a dispus plata către acesta, din fondul de lichidare, a sumei de 4141,23 lei, din care suma de 1811,23 lei cheltuieli de procedură și suma de 2.330 lei onorariu. În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului I, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul-sindic a reținut că prin sentința comercială nr.95/S/22.02.2007 s-a deschis procedura generală a insolvenței împotriva debitorului SC Grup SRL I, fiind desemnată în calitate de administrator judiciar Compania Lichidatori
În exercitarea atribuțiilor conferite de lege, administratorul judiciar a emis notificările prevăzute de art.61 din Legea nr.85/2006 și a procedat la întocmirea tabelului creanțelor asupra averii debitorului, tabel care a fost definitivat prin încheierea nr.301/31.05.2007 și cuprinde pe creditorii SC RO SRL B cu o creanță în sumă de 62.193,08 lei, SC SRL O cu o creanță în sumă de 16.824,53 lei, SC SA B cu o creanță în sumă de 2.099,51 lei și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I cu o creanță în sumă de 6.968 lei.
Dat fiind faptul că demersurile sale pentru a intra în posesia actelor contabile au rămas fără rezultat - chiar și în urma plângerii penale promovate împotriva administratorilor statutari ai debitorului, finalizată cu soluția de scoatere de sub urmărire penală a administratorului și neînceperea urmăririi penală față de administratorul - iar din informațiile furnizate de organele fiscale rezultă că în patrimoniul debitorului nu există bunuri care să poată fi supuse operațiunilor de valorificare, pentru plata creditorilor, la data de 17.07.2008 administratorul judiciar a înregistrat raportul cu propunere de închidere a procedurii, pe temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, precizând totodată că - nefiind în posesia documentelor contabile ale debitorului - nu are elemente pentru a aprecia asupra cauzelor și împrejurărilor care au generat insolvența și asupra persoanelor responsabile pentru aceasta.
Luând act de depunerea raportului final, prin cererea înregistrată în dosar la data de 29.07.2008 creditorul Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iaf ormulat cerere pentru a fi autorizat comitetul creditorilor în vederea introducerii acțiunii în răspundere împotriva persoanelor responsabile pentru insolvența societății, cu solicitarea de a i se acorda termen în acest sens, apreciind că se impune un astfel de demers întrucât - deși debitorul înregistra datorii atât la bugetul de stat cât și față de ceilalți parteneri - nu a declarat insolvența societății, omisiune care a condus la majorarea nejustificată a pasivului societății.
La solicitarea judecătorului-sindic de a prezenta hotărârea adunării creditorilor, de desemnare a comitetului creditorilor și - respectiv - decizia comitetului creditorilor de a se acționa în sensul disp.art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, creditorul Administrația Finanțelor publice a Municipiului Iaf ormulat precizări, susținând că în ședința adunării creditorilor din 21.07.2008 s-a constituit comitetul creditorilor, de către administratorul judiciar
Tribunalul a reținut că cererea de autorizare nu poate fi admisă, în primul rând pentru că nu întrunește condițiile impuse de prevederile art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, prevederi care consacră într-adevăr dreptul de a promova acțiune în angajarea răspunderii administratorilor pe seama comitetului creditorilor, dar care și instituie anumite restrângeri în exercitarea lui.
Conform art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 "Comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin.1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul o omis să indice, în raportul asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin.1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin.1 amenință să se prescrie".
Rezultă - din aceste prevederi legale - că acțiunea în răspundere nu poate fi promovată în orice condiții de comitetul creditorilor, ci numai atunci când administratorul sau lichidatorul judiciar omit să indice - în rapoartele lor asupra cauzelor insolvenței - persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică sau omit să formuleze o astfel de acțiune, iar răspunderea persoanelor culpabile este pe cale să se prescrie.
În cauză nu există omisiuni, în sensul dispozițiilor art.138 alin. 3 din Legea nr.85/2006, care să îndreptățească autorizarea comitetului creditorilor pentru promovarea acțiunii în răspundere personală.
Sub acest aspect, s-a reținut de tribunal că în toate rapoartele întocmite în cursul procedurii cât și în raportul final, administratorul judiciar a precizat că nu i-au fost accesibile documentele contabile întrucât debitorul nu s-a conformat obligației de a le prezenta, astfel încât nu a avut posibilitatea de a examina situația economică și financiară acestuia și de a determina în concret cauzele insolvenței și identifica persoanele responsabile de această stare a societății.
În al doilea rând, autorizarea solicitată nu poate fi încuviințată pentru că cererea formulată în acest sens nu aparține unui comitet al creditorilor care să fi fost desemnat în vreuna din modalitățile prevăzute de art.16 din Legea nr.85/2006 respectiv fie prin hotărârea judecătorului sindic după întocmirea tabelului creanțelor fie prin hotărârea adunării creditorilor, în cadrul primei ședințe și nici nu are la bază o decizie care să fi fost adoptată în condițiile statornicite prin art.17 alin.2-4 din menționata lege.
Este real că interesele creditorilor trebuie apărate prin constituirea unui comitet al creditorilor care să reprezinte interesul concursual al adunării creditorilor în procedură, însă, în cauză, nu se poate reține alegerea unui astfel de comitet de către adunarea creditorilor, fiind vorba doar despre o propunere a administratorului judiciar, formulată de acesta în condițiile în care la cele trei adunări ale creditorilor, convocate pentru data de 04.06.2007, 24.07.2007 și 21.07.2008, printre altele și pentru alegerea comitetului creditorilor, nu a fost prezent nici un creditor.
Întrucât atribuția desemnării comitetului creditorilor aparține, potrivit art.16 din Legea nr.85/2006, judecătorului-sindic sau adunării creditorilor, este fără relevanță împrejurarea că propunerea de comitet al creditorilor formulată de administratorul judiciar nu a fost contestată atât timp cât administratorul judiciar nu este abilitat legal pentru un astfel de demers, după cum, fără efecte este și exprimarea de către creditorul bugetar a disponibilității de a face parte din comitetul creditorilor în afara cadrului adunării creditorilor.
La adoptarea soluției de respingere a cererii de autorizare, judecătorul-sindic a avut în vedere și faptul că de la data deschiderii procedurii - 22.02.2007- și până la prezentarea raportului final - 17.07.2008 -, creditorii inclusiv creditorul Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I au avut suficient timp pentru a-și manifesta și apăra interesele numai că, așa cum rezultă din actele dosarului, în toată această perioadă nu s-au implicat activ în derularea procedurii în sensul că nu au dat curs convocărilor pentru cele trei adunări ale creditorilor ținute la data de 04.06.2007, 24.07.2007 și 21.07.2008, și care pe ordinea de zi au avut, printre altele, și desemnarea comitetului creditorilor iar în cursul procedurii, nu au formulat nici o contestație la actele și măsurile întreprinse de administratorul judiciar inclusiv asupra propunerii de închidere a procedurii.
Prin termenele acordate pe parcursul procedurii s-a acordat răgaz creditorilor să se întrunească și să decidă cu privire la oportunitate promovării acțiunii în răspunderea organelor de conducere ale debitorului și dacă creditorul Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I avea date despre existența unor fapte de natura celor prevăzute de art.138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr.85/2006 și a identificat pe autorii acestor fapte, nimic nu l-a împiedicat ca pe parcursul procedurii să solicite convocarea adunării creditorilor pentru desemnarea comitetului creditorilor care apoi să sesizeze, în condițiile art.138 alin. 3 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic pentru a fi autorizat să promoveze o acțiune în antrenarea persoanelor responsabile de insolvența debitorului.
Demersul creditorului bugetar, în sensul autorizării, motivat pe existența creanței fiscale, pe managementul defectuos al administrației și pe omisiunea declarării insolvenței, nu poate crea premisele necesare antrenării răspunderii personale, atât timp cât nu se coroborează cu alte probe, care să conducă la concluzia că sumele destinate plății pasivului social au fost folosite în alte scopuri sau că omisiunea declarării insolvenței a cauzat starea de insolvență.
Ca atare, față de împrejurarea că în averea debitorului, după cum s-a constatat, nu există bunuri sau creanțe care prin valorificare să asigure stingerea pasivului și acoperirea cheltuielilor administrative pe care le presupune prezenta procedură și că - în aceste condiții - derularea în continuare a procedurii nu ar avea alt efect decât acela de a genera cheltuieli suplimentare, ce ar greva nejustificat fondul de lichidare, cererea de autorizare formulată de creditorul Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iaf ost respinsă și, în baza disp.art.131 din Legea nr.85/2006, admisă propunerea administratorului judiciar privind închiderea procedurii,cu toate consecințele prevăzute de lege pentru aceasta.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I - Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, susținând că din actele dosarului rezultă vinovăția persoanelor care au condus debitoarea în incapacitate de plată.
Recurenta învederează că aspectele evidențiate în raportul final al administratorului judiciar conduc la concluzia că administratorii statutari și-au însușit sumele existente în casă și în bănci, precum și veniturile obținute din valorificarea stocului de marfă (pe care l-au predat administratorului judiciar) și, mai mult decât atât, nu i-au pus la dispoziție evidențele contabile ale societății, ceea ce presupune că acestea nici nu au fost întocmite. Nu au fost prezentate documentele din care să rezulte raporturile juridice cu creditorii, tocmai pentru a pune în imposibilitate administratorul judiciar de a proceda la recuperarea creanțelor, prin formularea acțiunilor specifice.
Recurenta pretinde că instanța de fond nu a interpretat corect documentele depuse la dosarul cauzei și nici nu a observat încălcarea dispozițiilor legii în materie economico-financiară, care ar putea avea legătură cu intrarea Grup în incapacitate de plată. Creditoarea susține că potrivit de Constatare întocmite de organul fiscal se poate observa că debitoarea nu și-a îndeplinit obligația de a achita creanțele înregistrate la bugetul de stat încă din anul 2004, ceea ce justifică incidența dispozițiilor art.138 alin.1 lit. c, respectiv continuarea activității în interes propriu, deși aceasta conducea în mod evident la încetare de plăți.
Acestea reprezintă doar câteva aspecte care rezultă foarte clar din interpretarea actelor dosarului - pretinde recurenta - însă instanța le-a interpretat într-un mod prezumțios, ba mai mult a considerat oportun să critice așa-zisa atitudine a creditorului bugetar, motivat de faptul că reprezentantul instituției sale nu a avut posibilitatea asigurării prezenței la sediul lichidatorului - prezență care nu este obligatoriu impusă de lege, atâta vreme cât se acceptă și votarea prin corespondență, ceea ce s-a și realizat, așa cum demonstrează și corespondența purtată și depusă la dosar.
DGFP I - Administrația Finanțelor Publice a municipiului I susține că creditorul bugetar deține în prezenta procedură 7,92% din totalul creanțelor, ceea ce, conform prevederilor art.13 din Legea 85/2006, înseamnă că ședințele creditorilor la care ar fi fost asigurată doar prezența instituției sale nu erau statutare. Instanța a urmărit, de fapt, prin soluția pronunțată, criticarea creditorului bugetar - prezent în proporție de 99% în cauzele de insolvență, și mai puțin rezolvarea fondului problemei, respectiv acela de a fi acordată posibilitatea de a demonstra săvârșirea faptelor prevăzute de Legea 85/2006, de organele de conducere și, ceea ce a condus și la îngrădirea dreptului instituției sale de a se îndrepta împotriva organelor de conducere, pentru recuperarea creanței anunțate, mai arată recurenta.
Pe de altă parte, soluția instanței de fond este de neînțeles, susține DGFP - I, căci așa cum s-ar interpreta motivarea s-ar presupune că, în situația în care creditorul bugetar ar fi formulat contestație (obiecții) la raportul final al administratorului judiciar, aceasta ar fi primit soluție de admitere, ceea ce este total nerealist, întrucât după cum demonstrează statisticile realizate pentru ultimii 2 ani și comunicate Ministerului Finanțelor Publice, instanța de fond a respins 98% dintre acțiunile creditorului bugetar, oricum s-ar fi concretizat acestea: contestații la tabele (neincluderea creanțelor suplimentare), contestații la distribuirile de fonduri, cereri de autorizare, cereri de antrenare a răspunderii materiale, obiecții la închiderea de procedură, etc. aspecte ce conduc la concluzia că de cele mai multe ori se caută soluțiile de respingere și nicidecum de admitere pentru recuperarea creanțelor datorate bugetului de stat.
Recurenta învederează că la adoptarea soluției de respingere instanța ar fi trebuit să aibă în vedere că administratorul judiciar desemnat de instanță este persoana care are obligația de a lucra în interesul creditorilor, astfel încât este irelevant că, în toată perioada de la deschiderea procedurii și până la depunerea raportului final, creditorul bugetar a avut timp suficient pentru a-și manifesta și apăra interesele, atâta vreme cât instituția sa a purtat corespondență cu administratorul judiciar desemnat și a urmărit activitatea acestuia, astfel încât nu existau motive pentru a-i fi atacate rapoartele de activitate, în contextul în care s-a formulat și plângerea penală, finalizată cu soluția de neîncepere a urmăririi penale. Prin urmare, administratorul judiciar considerând finalizate demersurile și atribuțiile specifice, a depus raportul final, în care a consemnat că nu deține dovezi pentru formularea unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art.138 din Legea 85/2006.
Având în vedere împrejurarea că, odată cu depunerea raportului final, și inspectorii de specialitate au analizat ultimele documente de evidență contabilă ale debitorului și s-a constatat că datoriile au fost acumulate de asociații și, instanța, prin criticile aduse demersurilor creditorului și prin soluția de respingere a cererii de autorizare, a favorizat pe cei care figurează - de altfel - și în alte firme aduse în aceeași stare, cum ar fi: Compania SRL, SRL, Grup SRL etc.
Recurenta conchide, susținând că simpla analiză a înscrisurilor din dosar, a contractelor cu ceilalți creditori și a faptului că asociații au refuzat punerea la dispoziție a evidenței contabile, tocmai pentru a ascunde tranzacțiile și veniturile însușite, este suficientă pentru a conduce la concluzia că există premisele angajării răspunderii personale.
În drept, se invocă dispozițiile articolului 304 Cod procedură civilă și articolele 8 și 138 alineatele 1-3 din Legea nr.85/2006.
Administratorul judiciar al debitoarei SC " Grup" SRL, Compania Lichidatori I formulează întâmpinare, invocând tardivitatea recursului, față de dispozițiile articolului 8 alineat 2 din Legea nr.85/2006.
Intimatul arată că recursul este și nefondat, articolul 138 din Legea insolvenței fiind corect aplicat de tribunal.
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea constată că recursul este formulat în termen, dar că este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
Excepția tardivității, ce se analizează cu prioritate, conform dispozițiilor articolului 137 alineat (1) Cod procedură civilă, nu este întemeiată, sentința tribunalului fiind comunicată recurentei la data de 2 martie 2009 (conform dovezii de la fila 122 dosarului judecătorului-sindic) și recursul fiind expediat la data de 10 martie 2009, cu scrisoare recomandată, dispozițiile articolului 104 Cod procedură civilă aflându-și incidența. Ca urmare, excepția tardivității recursului va fi respinsă.
În ce privește fondul pricinii, curtea de apel constată că criticile prezentate de recurentă se încadrează în punctul 9 al articolului 304 Cod procedură civilă, dar instanța de recurs reține că - respingând cererea vizând autorizarea introducerii acțiunii prevăzute de articolul 138 alineat 1 din Legea nr.85/2006 - tribunalul a interpretat și aplicat judicios dispozițiile relevante din Legea privind procedura insolvenței, nr.85/2006.
Curtea de apel consideră că este pe deplin judicioasă interpretarea dată de tribunal alineatului (3) al articolului 138, în sensul necesității întrunirii tuturor condițiilor enunțate de acest text legal, pentru a se autoriza comitetul creditorilor să introducă acțiunea reglementată de alineatul (1) al articolului 138. În speță, instanța de recurs reține că raportul administratorului judiciar nu conține omisiuni dintre acelea arătate în art.138(3), situație în care cererea de autorizare nu poate fi admisă.
Susținerile creditoarei, vizând elementele de fapt care ar justifica angajarea răspunderii personale a celor din conducerea debitoarei, și care se examinează în recursul de față potrivit articolului 304 indice 1 Cod procedură civilă, nu sunt pertinente în actuala fază a procedurii, în care nu se stabilește în concret răspunderea, ci se autorizează, sau nu, formularea acțiunii, după cum sunt sau nu respectate cerințele art.138 alineat (3) din Legea nr.85/2006. Față de cele ce preced curtea de apel reține că dispozițiile art.138(3) din legea privind procedura insolvenței au fost corect aplicate în speță și în baza art.312 alineat 1 teza a II-a Cod procedură civilă urmează a se respinge recursul și a se menține sentința Tribunalului Iași, care este legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
1.Respinge excepția tardivității recursului.
2.Respinge recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I împotriva sentinței nr.784/S din 11.11.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
12.2009
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu, Liliana Palihovici, Anca Ghideanu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
