Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 126/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 126/
Ședința publică din 03 Februarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâta, domiciliată în Reghin,-, jud.M, împotriva Sentinței nr. 2018 din o3 decembrie 2008, pronunțată de tribunalul Comercial Mureș - Falimente - în dosarul nr-.
La apelul nominal răspunde pentru pârâta-recurentă, avocat, cu delegație la dosar (14), lipsă celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 20,oo lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Cauza fiind în stare de judecată, instanța, acordă cuvântul în fond părții prezente.
Reprezentantul pârâtei - recurente solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, rejudecând cauza în fond, a dispune respingerea acțiunii ca nefondată, pentru motivele expuse în cuprinsul cererii aflată la dosar. și în instanță motivele de recurs, învederând că instanța de fond a adus o hotărârea greșită în cauză; în sensul că dispozițiile art.138 alin.1, lit.e din Legea nr.85/2006 nu pot fi aplicabile pârâtei - recurente, care a depozitat o cantitate de brânzeturi într-un depozit frigorific al ""SRL din Reghin, fără să fi încheiat un contract în formă scrisă. Aceasta nu se face vinovată pentru distrugerea stocului de marfă în valoare de 112.000 lei care s-a depreciat din cauza neglijenței depozitarului și nu a societății deponente.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința nr. 2018 pronunțată la data de 03.12.2008 de tribunalul Comercial Mureș în dosarul de faliment privind debitoarea SC. Com SRL, s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar, împotriva pârâtei, având ca obiect angajarea răspunderii personale și în consecință, în baza art. 138 alin. 1 lit. e și alin. 4 din Legea nr. 85/2006 pârâta a fost obligată să acopere parțial pasivul debitoarei Com SRL, prin plata sumei de 112.000 lei; s-a dispus ca în baza art. 142 din Legea nr. 85/2006 executarea silită să se efectueze de executorul judecătoresc potrivit dispozițiilor Codului d procedură civilă, urmând ca sumele astfel încasate să intre în averea debitoarei și să fie destinate acoperirii pasivului.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic a reținut că administratoarea debitoarei, pârâta se face vinovată de săvârșirea faptei prevăzută de art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006, respectiv, a deturnat o parte importantă a activului patrimonial al debitoarei, neglijența sa ducând la o diminuare considerabilă a activului patrimonial. În concret, pârâtei i se impută faptul că în lunile iulie-august 2004 depozitat cantitatea de 14 tone de brânzeturi în valoare de 112.000 lei într-un spațiu frigorific al SC. SA Reghin fără a încheia un contract de depozit. În luna august, timp de 3 săptămâni pârâta nu a verificat starea în care se afla marfa și cum electricianul societății depozitare decuplase spațiul de la sistemul electric, întreaga marfă s-a deteriorat. Neglijența gravă de care a dat dovadă pârâta s-a manifestat prin atitudinea de nepăsare, știind că respectiva marfă este perisabilă, nu a luat toate măsurile necesare pentru depozitarea acesteia în condiții corespunzătoare. Apărarea pârâtei în sensul că societatea depozitară este responsabilă pentru prejudiciul creat a fost îndepărtată de judecătorul sindic cu motivarea că pârâta era singura care avea acces la acel spațiu și în calitatea ei de administrator, îi revenea sarcina de a verifica condițiile de depozitare a bunurilor societății. În privința încadrării faptei pârâtei în noțiunea de "deturnare", s-a arătat că în această modalitate de săvârșire a faptei se includ toate acțiunile sau inacțiunile prin care activele societății sunt deturnate de la destinația lor legală, și anume aceea de a constitui gajul general al creditorilor pentru a le garanta acestora recuperarea creanțelor lor.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâta arătând că, deși nu a fost încheiat un contract de depozit în formă scrisă, răspunderea pentru producerea prejudiciului revine în întregime societății depozitare. Forma scrisă a contractului este cerută doar pentru dovada contractului nu și pentru validitatea acestuia. Mai arată că forma vinovăției cerută de art. 138 lit. e din Legea nr. 86/2006 este cea a intenției însă, judecătorul sindic a reținut ca formă a vinovăției sale, neglijența gravă. Consideră că judecătorul sindic nu a dovedit în vreun fel cel puțin trei elemente ale răspunderii: fapta ilicită, raportul de cauzalitate și vinovăția.
Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu în raport de dispozițiile art.3041pr. civ. instanța consideră că acesta este nefondat.
Astfel, în primul rând trebuie observat că răspunderea instituită de art. 138 din Legea nr. 86/2006 este o formă specifică a răspunderii civile delictuale prevăzută de art. 998-999. civil.
Vinovăția, ca o condiție obligatorie pentru angajarea răspunderii, constă în atitudinea psihică a făptuitorului - sub raportul conștiinței și voinței sale - față de materialitatea faptei săvârșite ( acțiune sau inacțiune, prejudiciu, raport de cauzalitate). În concret, stabilirea atitudinii psihice a făptuitorului față de rezultat este foarte importantă pentru angajarea răspunderii. Coroborând dispozițiile art. 998-999. civil cu cele ale alin. 3 din art. 138 care vorbește de "persoane culpabile", este evident că formele de vinovăție în cadrul acestei forme de răspundere civilă delictuală pot îmbrăca atât forma intenției cât și a culpei.
În speță, judecătorul sindic a stabilit corect starea de fapt, însă, în raport și de susținerile recurentei referitoare la caracterul real al contractului de depozit, trebuie remarcat faptul că, și după producerea prejudiciului pârâta a continuat în aceeași atitudine psihică de nepăsare în sensul că nu a făcut nici un demers legal în vederea recuperării acestuia de la societatea depozitară, ceea ce a dus la mărirea fictivă a pasivului debitoarei. Nu se poate reține nici împrejurarea că era dincolo de orice prevedere a sa faptul că electricianul societății depozitare va decupla spațiul frigorific de la sistemul electric la plecarea sa în concediu. Într-adevăr, așa cum susține recurenta, nu există nici o lege care să o oblige să respecte o anumită frecvență a vizitelor la depozit, însă, așa cum a menționat și judecătorul sindic, pârâta cunoștea faptul că marfa era perisabilă și trebuie asigurate condiții corespunzătoare de depozitare pentru a nu se degrada. Având în vedere cantitatea mare de marfă și valoarea acesteia, pârâta trebuia să ia toate măsurile pentru a proteja activul societății, inclusiv prin încheierea unui contract de depozit în formă scrisă care să prevadă toate obligațiile părților și condițiile de răspundere în caz de nerespectare a acestora. De asemenea, neverificarea periodică a stării mărfii ține tot de neglijența vădită de care a dat dovadă pârâta. În calitatea sa de administrator al debitoarei, legea instituie în sarcina acesteia anumite obligații ce țin de buna administrării a activității debitoarei, de protejare a intereselor acesteia.
Față de toate acestea, Curtea consideră că în mod legal și temeinic judecătorul sindic a reținut ca formă a vinovăției ce atrage răspunderea neglijența gravă a pârâtei față de patrimoniul debitoarei.
Cât privește celelalte condiții ale răspunderii, contrar susținerilor recurentei, judecătorul sindic le-a analizat, constatând îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii personale a pârâtei.
Așa fiind, recursul pârâtei fiind apreciat ca nefondat, urmează ca, în baza art. 312 Cod procedură civilă, să-l respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de, domiciliată în Reghin,-, județul M, împotriva Sentinței nr. 2018 din 3 decembrie 2008, pronunțată de tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Irevocabil.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-10.03.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
