Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 285/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 285/
Ședința publică din 24 martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- - Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de, domiciliat în M, C, str. - M, bloc 22,.B,.15, județul H, împotriva Deciziei nr.1310/04 decembrie 2007 Curții de Apel Târgu -
În lipsa părților.
Contestatorul a depus la dosar un set de "acte doveditoare" (filele 131 - 152).
dezbaterilor și susținerile părții prezente s-au consemnat în Încheierea ședinței din 17 martie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi, 24 martie 2009.
CURTEA,
Prin contestația în anulare, formulată de petentul, acesta a solicitat ca prin admiterea contestației în anulare a deciziei nr. 1310/04.12.2007 pronunțată de Curtea de Apel Tg. M, să se dispună rejudecarea cauzei sub toate aspectele și, ca atare, să se dispună declinarea soluționării cauzei la completul unei instanțe civile având în vedere natura cauzei. În drept, contestatorul își întemeiază cererea atât pe dispozițiile art. 317, cât și pe dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă.
În fapt, contestatorul a arătat, în motivele contestației, că prin sentința nr. 1468/2007 dată de Tribunalul Harghita, judecătorul sindic a admis în mod greșit acțiunea în anulare formulată de lichidatorul judiciar, privind imobilele privind contractul de vânzare - cumpărare încheiat între persoanele fizice și și privind imobilul înscris în CF comuna, jud. Contestatorul arată că acest imobil nu s-a aflat în circuitul comercial, ci in cel civil, fiind astfel exclus de la acte și fapte de comerț astfel cum prevede art. 3 și următoarele Cod comercial. Contestatorul arată că sumele de bani cu care a achiziționat imobilul sunt proprietatea sa privată și nu au legătură cu datoriile comerciale ce sunt supuse procedurii insolvenței, dreptul de proprietate nefăcând parte din actele și faptele de comerț. Totodată, precizează că actele și înscrisurile cu dată certă din 24.12.2002 și 14.03.2003 atestă că imobilul era supus regimului matrimonial neputând să se susțină că ar exista o sustragere a debitoarei. În plus, contestatorul relevă că nu a avut niciodată vreo legătură cu societatea debitoare, nu a deținut părți sociale la aceasta, astfel că nu este legat în niciun fel de promisiunile făcute pentru trecerea imobilului către "" de către familia, cu atât mai mult cu cât, ca dovadă, în anul 2003 imobilul a făcut obiectul unui partaj între soții. Or, în anul 2002 imobilul nu putea ajunge în proprietatea "" cât timp partajul a avut loc în anul 2003. Se mai arată că actul de cumpărare, în formă autentică, a fost încheiat în anul 2006. nu în ultimul rând, arată că este creditor al debitoarei pentru suma de 65.000 euro în cazul în care s-ar aprecia că imobilul aparține debitoarei.
Debitoarea "" RL. prin lichidatorul judiciar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca netemeinică și nefondată. În esență se arată că este corectă decizia nr. 1310/R/04.12.2007 atacată de contestator, fiind reluate argumentele prezentate în fața judecătorului sindic ca și în fața instanței de recurs a cărei hotărâre a fost atacată de contestator.
Contestatorul a depus la dosar acte și înscrisuri, respectiv copie CF 7145/C/XV ( 113 - 118), acțiunea în evacuare formulată de lichidatorul judiciar ( 119) ca și alte acte și înscrisuri depuse în dosarul în care a fost formulată acțiunea în evacuare ( 120 - 125), plângere împotriva înscrierii în CF a dreptului de proprietate al debitoarei ( 126 - 127), alte înscrisuri ce au fost depuse și la judecătorul sindic, în dosarul de insolvență ( 136 - 151).
Analizând actele de la dosar, instanța reține următoarele:
Prin decizia nr. 1310/R/04.12.2007 pronunțată de Curtea de Apel Tg. M, instanța a respins recursul declarat de și, revizuentul din prezenta cauză.
În considerentele hotărârii, atacate cu prezenta cale de atac extraordinară, se arată că fundamentul juridic cererii inițiale privind anularea contractului de vânzare - cumpărare a imobilului în cauză îl constituie art. 25 lit. c din Legea 85/2006, și anume pe fundamentul primei teze a acestui articol de lege, având în vedere considerentul că pârâta intimată, administrator statutar și asociat al societății debitoare, ca și prin actul juridic încheiat de recurenta, asociat la aceeași societate debitoare, fiind și în grad de rudenie cu administratorul statutar, acestea ar fi acționat fraudulos, în sensul în care actele juridice au fost considerate frauduloase, în dauna creditorilor.
În aceleași considerente se reține starea de fapt, și anume că prin încheierea notarului public, act autentic cu nr. 1961/24.12.2002 soții promiteau vânzarea imobilului societății debitoare pentru aceasta primind suma de 90.000 lei; că prin sentința civilă nr. 392/14.03.2003 în acțiunea de partaj dintre foștii soți imobilul revenea în lotul intimatei, administratorul statutar al debitoarei; că la data de 16.11. 2005 prin actul sub semnătură privată societatea debitoare, prin aceeași intimată, înțelege să "revoce promisiunea de vânzare - cumpărare" a imobilului, urmând să primească suma de 90.000 lei și că la data de 16.06.2006 a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare, în formă autentică sub nr. 836, între societatea debitoare, prin intimata în calitate de administrator statutar și soții. Cu privire la aceste aspecte, instanța de recurs a reținut că acest din urmă contract, cu nr. 863/16.06.2006, în fapt este o vânzare frauduloasă în detrimentul creditorilor falitei, în sensul în care intimata era nu numai asociat al debitoarei falite, dar și sora intimatei, astfel că se prezumă faptul că avea cunoștință de situația exactă a actelor succesive încheiate în ce privește imobilul; de asemenea, se mai arată că acest contract a fost încheiat la scurt timp după actul de "revocare" a promisiunii de vânzare - cumpărare inițiale și, mai ales, că nu a fost restituită suma de 90.000 lei. În final, instanța de recurs a reținut că cele două asociate au urmărit scoaterea bunului imobil din proprietatea debitoarei și, astfel, să invalideze o viitoare urmărire silită a bunului aparținând debitoarei.
Așa cum s-a precizat anterior, contestatorul invocă ca motiv de drept textul art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, susținând că în ce-l privește pe contestator litigiul nu este de natură comercială, special în competența de soluționare de către judecătorul sindic, ci în competența instanței de drept comun, a celei civile având în vedere regimul matrimonial atât în ce privește pe administratorul statutar al debitoarei, care l-a dobândit în urma partajului, cât și în ce privește soții.
Or, cum se reține și în hotărârea dată în recurs, în fapt litigiul poartă asupra unui act considerat a fi fraudulos și care, în drept, se înscrie în dispozițiile art. 25 alin. 1 lit. c și art. 80 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006 ca fiind atribuție a lichidatorului judiciar. Cum, potrivit art. 11 alin. 1 lit. h din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic este investit cu judecarea acțiunilor introduse de lichidatorul judiciar pentru anularea unor acte frauduloase sau transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii, evident că în cazul de față acțiunea în anulare a fost soluționată în mod corect, sub aspectul competenței de atribuțiune, de către judecătorul sindic iar, din aceleași rațiuni, în mod corect calea de atac extraordinară a recursului a fost soluționată de către secția comercială a Curții de Apel Tg.
Așadar, din punctul de vedere al primului temei juridic invocat de contestator, cel prevăzut de art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, contestația în anulare este neîntemeiată și nefondată urmând a fi respinsă ca atare.
Al doilea temei juridic, prevăzut de art. 318 Cod procedură civilă, și care a fost invocat de contestator, este legat de faptul că, din aceeași perspectivă a regimului matrimonial al modului de dobândire a imobilului, instanța a omis să cerceteze acest motiv de recurs, în sensul în care imobilul achiziționat de soții nu avea nimic în comun cu datoriile comerciale ale debitoarei falite.
Trebuie observat, din actele depuse la dosar, acte care au fost depuse și cercetate ca atare atât de judecătorul sindic, cât și de instanța de recurs (ele fiind depuse în apărare încă la prima instanță de contestator și soția acestuia), rezultă evident că atât intimata, cât și contestatorul cunoșteau situația reală a imobilului, ca și promisiunea de vânzare făcută de soții către debitoarea falită încă dinainte de încheierea contractului autentic din iunie 2006. În acest sens, chiar dovezile depuse încă la judecătorul sindic, referitoare la plata datoriilor acumulate de debitoare, arată că inclusiv contestatorul avea cunoștință despre situația reală a imobilului din moment ce a achitat datoriile debitoarei falite, față de care de altfel era înscrisă ipoteca în cartea funciară ( 138 - 139). Mai mult, unul din garanții ipotecari ai unui împrumut a fost chiar soția contestatorului ( 146 - 148). Or, situația de carte funciară detaliată ( 190 - 194 vol. I dos. Trib. H, nr. 1788/2006) demonstrează fără putință de tăgadă că la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, fictiv, cu intimata, soții cunoșteau situația reală a imobilului, aspect ce se coroborează și cu listingul plăților făcute de soții pentru datoriile bancare ale debitoarei falite continuate și după data încheierii actului autentic fictiv, respectiv după data de 16.06.2006 (a se vedea 139 - 140). De altfel, imobilul a fost "preluat" de soții cu sarcină, respectiv cu ipoteca constituită pentru datorii bancare ale debitoarei falite, aceste ipoteci fiind radiate, ca urmare a plăților făcute de soții după data de 16.06.2006 ( 193, vol. I al dos. nr. 1788/2006).
Așadar, nu rezultă vreo greșeală materială sau vreo omisiune privind vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 304 sau modificare, astfel încât nici din perspectiva art. 318 Cod procedură civilă instanța nu găsește fondată contestația în anulare formulată în cauză.
Pe cale de consecință, instanța va respinge contestația în anulare formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de, domiciliat în M, C, str. - M, bloc 22,.B,.15, județul H, împotriva Deciziei nr.1310/04 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Târgu - M în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 martie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./26.05.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
