Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1266/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr. 1266/2008
Ședința publică din data de 27.05.2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Adriana Iluț
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia Pușcașu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de CABINET INDIVIDUAL DE PRACTICIAN ÎN INOLVENȚĂ și de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C împotriva încheierii comerciale nr. 662 din 25.03.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul cu nr. unic -, în contradictoriu cu intimații: - SRL C, - SRL C, având ca obiect procedura insolvenței angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare s-a realizat în conformitate cu disp. art. 8 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență nr.1858/15.05.2008.
Ambele recurente sunt scutite de plata taxelor judiciare, lichidatorul potrivit art. 77 din legea specială, iar creditoarea DGFP conform prevederilor art. 17 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, coroborat cu prevederile art. 197 Cod procedură fiscală.
S-a prezentat referatul cauzei, după care instanța constată că recurenții au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit disp. art. 242 alin. 2. civ.
Curtea, în lipsa vreunei cereri prealabile a părților, constată că recursurile se află în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 662 din 25 martie 2008 pronunțată în dosarul nr. - al Tribunalului Comercial Cluj s-a respins cererea formulată de lichidatorul judiciar CABINETUL INDIVIDUAL DE PRACTICIAN ÎN INSOLVENȚĂ- privind atragerea răspunderii personale a fostului administrator al debitoarei - SRL, pârâtul.
Pentru a dispune astfel, judecătorul sindic a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferința unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
Răspunderea civilă delictuală specială instituită prin dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 în sarcina administratorilor societății supusă procedurii falimentului, presupune săvârșirea uneia sau mai multora din faptele din textul legal menționat, un pasiv al societății, prejudiciu și raportul de cauzalitate dintre acestea.
Dispozițiile legale enunțate stabilesc însă existența unei condiții, respectiv este necesar ca membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, administratori, directori, cenzori sau orice altă persoană, prin faptele lor să fi contribuit la ajungerea debitorului în această situație.
Faptele pentru care poate fi antrenată răspunderea administratorului statutar sau altor membrii ai organelor de supraveghere sau de conducere trebuie să fie săvârșite anterior deschiderii procedurii, astfel că cuantumul prejudiciului stabilit în condițiile răspunderii civile delictuale nu poate fi altul decât cel ce poate fi determinat la momentul săvârșirii faptei, faptă care nu poate fi reținută decât în sarcina persoanei responsabile identificată.
Din probele administrate în cauză nu rezultă în nici un fel că fostul administrator ar fi încălcat vreuna din prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, dimpotrivă a avut relații comerciale pentru sume considerabile de bani, pe care nu le-a putut încasa și astfel a ajuns într-un colaps financiar.
Faptul că un comerciant încearcă orice variante pentru bunul mers al societății comerciale pe care o administrează, cât și faptul că ajunge la un impas financiar nu conduce automat la faptul că acesta ar fi săvârșit fapte și acte juridice intenționate care să ducă la falimentul acesteia.
Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs lichidatorul judiciar și creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Primul recurent, solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate iar pe fond solicită admiterea cererii formulate cu obligarea paratului la suportarea întregului pasiv al societății ajuns în încetare de plăți, în cuantum de 707.464,10 lei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată că, debitoarea în calitate de contribuabil nu a depus la organul fiscal teritorial C-N declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat al statului precum și deconturile de TVA, faptă care de altfel a și fost sancționată de organele de control.
Potrivit evidenței contabile a societății, reiese că au fost ridicate de către administratorul statutar spre decontare avansuri în cuantum de 13.949 lei, pentru care nu prezentat documente justificative cu privire la modul în care a folosit aceste sume de bani.
Cea de-a doua recurentă, solicită admiterea recursului cu consecința admiterii cererii de antrenare a răspunderii personale a intimatului.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că, este real că fostul administrator al debitoarei în urma relațiilor comerciale la care a participat în calitate de reprezentant al debitoarei urma să încaseze bani, dar nu a efectuat nici un demers pentru recuperarea acestora, arătând un dezinteres total în administrarea societății.
Toate operațiunile pentru recuperarea sumelor datorate debitoarei au fost întreprinse, după demararea acestei proceduri de către lichidatorul judiciar.
Lichidatorul judiciar a constatat că bunurile înregistrate la imobilizări necorporale în cuantum de 2437 lei, bunurile corporale în cuantum de 5.305 și mărfuri în valoare de 18.928 lei nu mai există, putându-se astfel concluziona că acestea au fost valorificate fără a se face înregistrarea acestora în contabilitate iar, sumele obținute din vânzarea acestora fiind folosite în interes personal și nu în interesul societății.
Analizând recursurile formulate, Curtea de Apel constată următoarele:
Referitor la recursul formulat de lichidatorul judiciar constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 261 alin 1 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității mențiunile prevăzute la pct 1-8 din textul sus citat. Astfel, motivarea hotărârii judecătorești nu poate fi implicită ci ea trebuie să se refere la toate criticile în concret formulate de părți și la argumentele de fapt și de drept pentru care acestea nu au putut fi primite.
În speță, judecătorul sindic a fost învestit cu o cerere formulată de lichidatorul judiciar privind angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere și supraveghere a debitoarei - SRL însă hotărârea judecătorească nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței precum și cele care au fost înlăturate așa cum impun prevederile art. 261 pct 5 Cod procedură civilă iar nerespectarea acestora face ca hotărârea să fie nelegală urmând a fi desființată.
Simpla enumerare a unor texte legale fără a aduce argumente în sprijinul motivelor care au determinat instanța să pronunțe o hotărâre de respingere a unei cereri, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.
În același sens, sunt și prevederile art. 304 pct 7 Cod procedură civilă în sensul că motivarea sumară și confuză a unei hotărâri judecătorești echivalează cu o nemotivare a acesteia, ce trebuie desființată, instanța de recurs nefiind în măsură să exercite controlul judiciar împotriva unei atare hotărâri.
În speță, hotărârea judecătorului sindic nu cuprinde motivele pe care se sprijină, acesta limitându-se la a reține în susținerea soluției pronunțate, doar concluziile părților fără a exista motivarea instanței.
Din această perspectivă, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin 5 Cod procedură civilă Curtea urmează a admite recursul declarat de lichidatorul judiciar, iar hotărârea judecătorului sindic va fi casată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând a se analiza și motiva în detaliu faptele prevăzute de art. 138 din legea insolvenței invocate de lichidatorul judiciar în formularea cererii de angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere a debitorului.
În ceea ce privește recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 138 alin 1 din Legea insolvenței judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică ajunsă în insolvență să fie suportată de membrii organelor de conducere, odată sesizat cu o astfel de cerere de către administratorul judiciar sau lichidator. Deopotrivă alin 3 al art. 138 îi conferă legitimitate procesuală activă și comitetului creditorului în introducerea acțiunii prevăzute la alin 1, în ipoteza în care administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență, ori dacă a omis să formuleze o atare acțiune.
Nici una din cele două ipoteze ale textului legal nu sunt susținute în cauză în ceea ce-l privește pe creditorul DGFP deoarece acțiunea în răspundere a membrilor organelor de conducere a fost formulată de lichidatorul judiciar, iar acest creditor în fața primei instanțe nu avea legitimitate procesuală activă în formularea acestei cereri.
Drept urmare, acesta nu este îndreptățit la declararea recursului împotriva hotărârii judecătorului sindic, așa încât în temeiul dispozițiilor art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, recursul declarat de creditorul DGFP urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de lichidatorul judiciar împotriva încheierii comerciale nr. 662 din 25.03.2008, pronunțată în dosarul nr. - al Tribunalului Comercial Cluj pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Respinge recursul declarat de creditorul DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./29.05.2008
Jud.fond.-
Președinte:Adriana IluțJudecători:Adriana Iluț, Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu
| ← Alte cereri. Decizia 632/2008. Curtea de Apel Cluj | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
