Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1287/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1287
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Claudia Susanu
Grefier: - -
S-au luat în examinare cererile de recurs comercial formulate de pârâții și împotriva sentinței comerciale nr. 21/S din 17 ianuarie 2007 Tribunalului Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 02 2009, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și din lipsă de timp pentru deliberare, văzând dispozițiile art. 260 Cod procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, când:
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor comerciale de față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 21 S din 17 ianuarie 2007, Tribunalul Iași - judecător sindic a constatat lipsa calității procesuale active și - în consecință - a respins cererea formulată de creditorul-reclamant Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, privind stabilirea răspunderii personale a administratorilor-pârâți, și, pentru pasivul debitorului falit.
S-a admis cererea formulată de, în calitate de lichidator judiciar, și s-a stabilit răspunderea personală a administratorilor-pârâți și, pentru pasivul debitorului falit SRL I, în sensul că au fost obligați în solidar să plătească creditorilor următoarele sume:
-68.088,60 lei creditorului Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I;
-15.950,00 lei creditorului SC Leasing România SRL.
În temeiul disp. art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, s-a închis procedura insolvenței declanșată împotriva debitorului SC SRL cu sediul în I,-,. 5,.3, parter, județul S-a dispus radierea debitorului falit din evidențele ORC I și DGFPJ S-a dispus notificarea sentinței, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență, creditorilor, debitorului, administratorilor-pârâți, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași și Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului I, pentru efectuarea mențiunilor privind radierea.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut că prin sentința civilă nr. 178/COM/28.10.2004, pronunțată în dosarul nr. 104/2004/COM al Tribunalului Iași, s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului împotriva debitorului SRL Pasivul debitorului a fost stabilit la suma de 84.038,60 lei, concretizat în două creanțe nerecuperate, respectiv creanța SC Leasing România SRL, în cuantum de 15.950 lei și creanța a municipiului I, în cuantum de 68.088,60 lei.
La data de 30.01.2006, lichidatorul judiciar desemnat în cauză a prezentat raportul final, cuprinzând propunerea de închidere procedurii, motivată de faptul că toate bunurile debitorului au fost lichidate și fondurile obținute au fost distribuite.
Au fost trimise comunicările la care se referă art. 129 din Legea nr. 85/2006, pentru a se soluționa eventualele obiecțiuni și a se lua în discuție închiderea procedurii. Părțile interesate nu au formulat obiecțiuni, dar creditorul a Municipiului Ias olicitat stabilirea răspunderii personale a pârâților, și, în calitatea lor de administratori și asociați ai societății falite, pentru pasivul ce nu a putut fi acoperit din valorificarea activului, iar lichidatorul judiciar a formulat o astfel de cerere numai împotriva administratorilor-pârâți și.
Ca urmare a lipsei calității procesuale active au fost respinse cererile formulate de creditor. Judecătorul sindic a reținut că la data introducerii cererii era în vigoare Legea nr. 64/1995, act normativ care a fost abrogat în totalitate prin Legea nr. 85/2006, intrată în vigoare la data de 21.07.2006 și care - în articolul 138 - limitează sfera titularilor cererii în stabilirea răspunderii personale numai la administratorul sau lichidatorul judiciar și - în condiții speciale - la comitetul creditorilor.
Având în vedere noul cadru procesual al acțiunii în răspundere personală, reglementat de Legea nr. 85/2006, s-a constatat lipsa calității procesuale active a creditorului reclamant, cu consecința respingerii cererii formulate de acesta.
Analizându-se cererea formulată de lichidatorul judiciar prin prisma probelor administrate în cauză, aceasta s-a dovedit a fi întemeiată și a fost admisă ca atare. Judecătorul sindic a constatat că - potrivit art. 138 din Legea 85/2006 - judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică să fie suportată de membrii organelor de conducere (administratori, directori, cenzori) care au contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prin una din faptele explicit enumerate la lit. a) - g) ale acestei dispoziții legale. Or, din analiza probelor administrate în cauză, respectiv rapoartele lichidatorului judiciar și actele de control financiar, se constată că administratorii - pârâți nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, faptă prevăzută la litera d) a articolului sus menționat.
S-a constatat, de asemenea, neîndeplinirea de administratorii-pârâți a obligației prevăzute de art. 32 din Legea 64/1995, sub imperiul căreia a fost deschisă procedura, (preluată de art. 27 din actuala lege) și anume de a introduce la tribunal cerere pentru ca societatea să fie supusă prezentei proceduri, ceea ce a dus la mărirea pasivului, prin curgerea penalităților și majorărilor de întârziere, faptă prevăzută de dispozițiile art. 138 lit. c).
Au fost înlăturate apărările pârâților, ca fiind neîntemeiate, deoarece starea de insolvență este contemporană cu perioada în care și-au exercitat mandatul și nu au făcut în nici un fel dovada că s-ar fi opus la actele și faptele care au cauzat insolvența.
Ca efect al admiterii cererii, pârâții-administratori au fost obligați, în solidar, potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 4, teza I din lege, să suporte din averea proprie pasivul firmei falite, în cuantumul arătat mai sus.
Constatându-se că debitorul nu mai deține bunuri, care să justifice continuarea procedurii, a fost admisă propunerea administratorului judiciar și în temeiul disp. art. 132 alin. 2 din Legea nr.85/2006 s-a dispus închiderea procedurii, cu consecința radierii debitorului din registrele persoanelor juridice.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții și.
1. arată - în motivarea recursului său - că împreună cu și au hotărât, printr-un act numit "proces-verbal", să acorde drept de semnătură și de reprezentare a societății lui, cel din urmă gestionând și administrând firma ca un bun proprietar.
Recurentul susține că, la aproape doi ani de la începutul activității societății, nu a mai dorit să colaboreze cu el și ceilalți doi asociați și la 1 septembrie 2003 încetat contractul de muncă al lui, prin acordul părților. Învederează recurentul că există două perioade distincte în administrarea debitoarei: prima, între septembrie 2001 și septembrie 2003, în care a fost administrator delegat și cea de-a doua, după septembrie 2003, când societatea nu a mai desfășurat nici o activitate, fiind unic administrator.
Pârâtul pretinde că - față de refuzul lui de a mai colabora cu el - a solicitat un control financiar al firmei. Din raportul de inspecție fiscală din 15 decembrie 2004, efectuat de Direcția Finanțelor Publice Locale, învederează recurentul că rezultă operațiuni ilicite ale lui, concretizate în lipsă materiale în gestiune, lipsă materiale din inventar, lipsă utilaje și dotări, emitere de avize de însoțire a mărfurilor către diverși clienți, fără întocmirea de facturi corespunzătoare.
arată că a utilizat în scop personal bunurile, veniturile și profitul societății și că tribunalul trebuia să stabilească - în concret - proporția în care fiecare dintre ei va trebui să suporte pasivul societății.
Recurentul susține că în perioada în care a administrat exclusiv debitoarea a acționat cu intenție vădită de fraudare, inclusiv împotriva celorlalți asociați, fiind dovedit raportul de cauzalitate între faptele acestuia și prejudiciul produs. Învederează că în lipsa actelor frauduloase ale copârâtului (ce au condus la un prejudiciu de aproximativ 600 milioane lei vechi) societatea și-ar fi continuat activitatea, motiv pentru care este necesară precizarea cuantumului răspunderii personale a fiecărui pârât în parte.
2. În ce îl privește, pârâtul arată - în motivarea recursului - că greșit a fost admisă cererea lichidatorului judiciar, formulată abia după apariția Legii 85/2006, anterior acesta nesolicitând răspunderea personală. susține că nu s-a motivat neantrenarea răspunderii lui și, deși aceștia au încasat dividende de câte 18.000 lei fiecare, în condițiile în care datoria societății era de numai 15.000 lei.
Recurentul învederează că starea de insolvență nu este contemporană cu perioada în care el a administrat firma și pretinde că în luna august 2003 firma avea activul mai mare decât pasivul. El susține că familia administrează și " SD" SRL, care datorează " " suma de 30.000 lei, iar debitul de 15.950 lei către SC " LEASING ROMÂNIA" SRL s-a născut la 13 luni de la plecarea lui din firmă, prin neachitarea ratelor de leasing la autoturismul pe care tot familia l-a folosit.
Recurentul a formulat și precizări la motivele de recurs, arătând că cererea de stabilire a răspunderii personale a administratorilor - asociați ai debitoarei rămâne valabilă și după intrarea în vigoare a Legii nr.85/2006, potrivit art. 725 alineat 4 din Codul d e procedură civilă.
Intimata Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iaf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului lui
învederează că prin raportul de inspecție fiscală încheiat în data de 15.12.2004 de către Direcția Controlului Fiscal I, în urma verificărilor evidențelor contabile ale debitoarei, s-au constatat deficiențe în ceea ce privește întocmirea contabilității firmei: se deduce eronat TVA de pe factura emisă de "Metro Cash & România" SRL, pe numele unei persoane fizice care nu face parte din firmă, diminuându-se astfel TVA-ul datorat bugetului de stat; s-a dedus TVA de pe o factură care nu conține adresa și codul fiscal al furnizorului, încălcându-se normele legale și diminuându-se totodată aferentă lunii octombrie 2002. De asemenea, s-a constatat că - faptic - societatea nu mai deținea stocuri la data efectuării controlului fiscal însă - scriptic - în evidențele contabile figurează cu sold în sumă de 178.701.471 lei. În perioada 1.03.2002-31.10.2002, " " SRL a emis avize de însoțire a mărfurilor către diverși clienți, fără a întocmi facturi fiscale. În perioada supusă controlului, debitoarea a repartizat și plătit dividende asociaților, pentru care însă nu a virat impozitul aferent.
Consecința directă a acestor abateri de la normele financiar-contabile a fost denaturarea rezultatelor financiare și diminuarea cuantumului impozitelor și taxelor datorate bugetului consolidat al statului. Potrivit raportului final al lichidatorului judiciar desemnat, gestiunea patrimoniului societății a fost condusă și administrată, în perioada 25.04.2001-30.09.2003, de, când din cauza unor neînțelegeri cu ceilalți administratori, a părăsit societatea, fără a preda gestiunea și actele financiar-contabile, pe bază de inventar, așa supă cum dispune Legea nr. 82/1991 a contabilității. Temeinică este și motivarea instanței conform căreia "starea de insolvență este contemporană cu perioada în care și-au exercitat mandatul și nu au făcut în nici un fel dovada că s-ar fi opus la actele și faptele care au cauzat insolvența".
În acest sens sunt și susținerile lichidatorului judiciar, potrivit cărora cauza intrării debitoarei în faliment constă în neînțelegerile dintre administratorul, care nu a predat gestiunea societății și actele financiar-contabile pe bază de inventar și cu plata obligațiilor către stat, și administratorul, care nu a urmărit achitarea obligațiilor financiare.
Intimata creditoare arată că se face vinovat de intrarea debitoarei în faliment. Așa după cum rezultă din rapoartele de inspecție fiscală depuse la dosar, datoriile firmei provin din anul 2001. În calitate de administrator cu puteri depline, recurentul avea cunoștință de aceste obligații, însă nu le-a achitat la termen, cu toate că societatea avea capacitate de plată, lăsând să se acumuleze dobânzi și penalități, astfel că pasivul debitoarei a ajuns la 73.439,60 RON la data intrării în faliment. Prin această atitudine pasivă și dând dovadă de rea-credință administratorul nu s-a conformat dispozițiilor art.32 din Legea 64/1995, în vigoare la acea dată, potrivit cărora debitorul aflat în insolvență avea obligația de a introduce la tribunal o cerere de deschidere a procedurii, în maxim 30 de zile de la apariția stării de incapacitate de plată. Lipsa bunurilor din patrimoniul debitoarei demonstrează, de asemenea, o administrare în detrimentul societății și în folosul personal al reprezentantului acesteia.
În recurs părțile au depus acte, potrivit art. 305 Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Ambele recursuri se încadrează în punctul 9 al articolului 304 Cod procedură civilă, dar acest motiv de modificare a hotărârii nu este aplicabil în speță, atât timp cât judecătorul-sindic a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale relevante și - în primul rând - articolul 138 alineat(1) din Legea nr. 85/2006. Criticile prezentate de pârâți, care exced cadrului articolului 304 Cod procedură civilă și care se examinează conform articolului 304 indice 1 Cod procedură civilă, se vădesc nefondate, în măsura în care tribunalul a stabilit corect situația de fapt, care își află pe deplin corespondent în dovezile administrate.
Curtea de apel constată că nu are calitatea procesuală de a formula recurs împotriva părții din sentință care privește respingerea cererii formulate de creditoarea în contradictoriu cu și, pentru lipsa calității procesuale active. El nu are nici interes în promovarea căii de atac deoarece - în condițiile răspunderii solidare - obligarea celor doi asociați s-ar produce în solidar cu dânsul și.
Instanța de recurs reține - referitor la criticile pârâtului - că judicios s-a stabilit răspunderea solidară a pârâților, potrivit articolului 138(4) din Legea nr. 185/2006, câtă vreme nu a dovedit că se află în situația la care face referite partea finală a textului menționat: "persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate dacă - în organele colegiale de conducere ale persoanei juridice - s-au opus la actele sau faptele care au cauzat insolvența sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvența și au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziția lor la aceste decizii.").
Curtea constată că procesul-verbal de care se prevalează recurentul, din 30 aprilie 2001, nu are putere doveditoare și nu-i este opozabil lui, care nu l-a semnat și - de altfel - nu îl recunoaște. În ce privește îndeplinirea condițiilor răspunderii personale a lui, curtea constată că acesta, care recunoaște că a administrat societatea debitoare după luna septembrie 2003, nu a preluat gestiunea - pe bază de inventar - și nu a urmărit plata datoriilor, omițând să formuleze cerere de intrare în insolvență, determinând astfel mărirea datoriilor, prin acumularea penalităților și majorărilor de întârziere, ceea ce se încadrează în art. 138 alin. (1) litera c) din Legea insolvenței.
În ce-l privește pe pârâtul, instanța de recurs constată că - în pofida susținerilor contrare ale recurentului - starea de insolvență a fost generată de modul în care a gestionat SC " " SRL până în septembrie 2003, neținând contabilitatea în conformitate cu legea - în sensul literei d) a art. 138 alineat 1 - după cum se reține și în raportul de inspecție fiscală din 15 decembrie 2004. Și referitor la pârâtul sunt îndeplinite cumulativ exigențele articolului 138 alineat (1) din Legea insolvenței, pentru atragerea răspunderii patrimoniale.
Raportat considerentelor expuse și în aplicarea art. 312 alineat 1 teza a II-a Cod procedură civilă curtea va respinge ambele recursuri, menținând sentința Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE M OTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de pârâții și împotriva sentinței comerciale nr. 21/S din 17 ianuarie 2007 Tribunalului Iași - judecător sindic, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
02.12.2009
Tribunalul Iași:
- B
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Anca Ghideanu, Claudia Susanu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 203/2009.... → |
|---|
