Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1288/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1288
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Claudia Susanu
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de " " împotriva sentinței comerciale nr. 257/S din 06 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, cauza a rămas în pronunțare la data de 02 2009, când părțile în acea ședință nu s-au prezentat și din lipsă de timp pentru deliberare, văzând dispozițiile art. 260 Cod procedură civilă, instanța amână pronunțarea cauzei la data de astăzi, când:
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față;
Prin sentința comercială nr. 257/S/06.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iașis -a respins cererea formulată de creditorul " pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului " & " reținându-se că suma ce rezultă din facturile recunoscute de debitor este de 9.812 lei, sub valoarea prag impusă de Legea nr. 85/2006.
Totodată, instanța a reținut că diferența în sumă de 14.976,62 lei nu este certă întrucât facturile emise de "E-ON M FURNIZARE" sunt pe numele creditoarei-reclamante, iar facturile nr. -,- din 2008 nu îndeplinesc condiția acceptării impusă de art. 46 Cod comercial.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta susținând că cererea sa de deschidere a procedurii este admisibilă și întemeiată, îndeplinind toate condițiile de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 85/2006.
A susținut recurenta că în cauză este vorba de o creanță certă, lichidă și exigibilă, respectiv între părți există contract semnat și ștampilat, facturile emise către societatea debitoare sunt acceptate la plată de către aceasta prin semnătură, obligația de plată este scadentă de mai mult de 30 de zile, iar debitul nu este achitat nici până la această dată.
În mod greșit instanța de fond a apreciat că certitudinea creanței este discutabilă, întrucât diferența de sumă de la 9.812 lei până la 14.976,62 lei, reprezintă contravaloarea utilităților pe care chiriașul s-a obligat să le achite pe perioada desfășurării contractului de închiriere nr. 30/14.09.2007, conform art. 4 din respectivul contract care stipulează că: "prețul închirierii - chiria - pentru folosința obiectului închirierii este de 2500 ron + TVA, la care se adaugă cheltuieli energie electrică, gaz, apă". Facturile de utilități emise de "E-ON M FURNIZARE", sunt pe numele creditoarei-reclamante, întrucât aceasta este proprietara spațiului ce face obiectul contractului de închiriere nr. 30/14.09.2007, însă plata acestora cade în sarcina debitorului, conform art. 4 la care a făcut referire mai sus. În ceea ce privește facturile nr. -, - din 2008, instanța apreciază în mod greșit aplicarea art. 46 din Codul comercial, întrucât potrivit acestui articol: "Obligațiunile comerciale și liberațiunile se probează prin orice alte mijloace de probă admise de legea civilă". Prin urmare, legea comercială nu limitează proba obligațiilor comerciale la facturi acceptate, cu atât mai mult cu cât între părți există încheiat un contract prin care s-a reglementat în mod amănunțit modul în care se va face plata. Din moment ce contractul de închiriere este acceptat de debitor prin semnarea și ștampilarea acestuia, se prezumă că au fost acceptate și facturile emise în baza contractului respectiv. Luând în considerare cele arătate mai sus apreciază recurenta că a fost îndeplinită condiția impusă de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006.
Creanța de care se prevalează societatea debitoare îndeplinește cerințele art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă: "Creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul". Desigur, deținerea de către un creditor a unei creanțe îndeplinind aceste condiții, împotriva debitorului și neplătită de către cel din urmă, prezuma iuris tantum (legal, simplu) starea de insolvență în care se află,conform dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006. în opinia recurentei ar fi trebuit să ia în considerare faptul că debitoarea
Nu a formulat contestație împotriva cererii introductive la momentul când dosarul se afla pe rolul Tribunalului Iași - secția falimente.
Mai mult decât atât, un creditor poate să introducă cerere la tribunal împotriva unui debitor care este prezumat în insolvență din cauza încetării plăților față de acesta (art. 31 din Legea nr. 85/2006), și nu neapărat față de toți creditorii societății debitoare. Iar, această condiție este îndeplinită în cazul recurentei " & ", încetând plățile față de creditoarea " " de mai mult de 30 de zile.
Alăturat cererii, recurenta a depus la dosar înscrisuri.
Deși legal citată, intimata nu a depus întâmpinare și nici nu a asigurat prezența unui reprezentant în instanță.
Recursul este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, în redactarea în vigoare la data introducerii cererii, valoarea-prag a creanței cerută de lege pentru introducerea cererii este de 10.000 lei.
Curtea reține că instanța de fond a constatat neîndeplinirea acestei condiții prin înlăturarea facturilor emise de "E-ON M FURNIZARE" și a facturilor nr. - și - din 2008, constatând că valoarea rezultată din facturile acceptate de debitor este de 9.812 lei, deci sub valoarea-prag de 10.000 lei.
Verificând facturile emise de "E-ON M FURNIZARE", Curtea constată că în mod greșit instanța de fond a procedat la înlăturarea lor cu motivarea că sunt emise pe numele creditoarei.
Așa cum rezultă din contractul de închiriere încheiat de părți la 14.09.2007 și din copiile facturilor depuse la filele 11-15 din dosar, creditoarea a închiriat către " " spațiul comercial situat în - --, nr. 2-A în suprafață de 38. spațiu cu privire la care "E-ON M FURNIZARE" a facturat utilitățile pentru energie electrică.
Prin urmare, era firesc ca aceste facturi să fie emise pe numele proprietarului spațiului închiriat.
Având în vedere însă mențiunile din aceste facturi privitoare la spațiul pentru care s-au facturat utilitățile, valoarea acestor facturi (123,52 lei, 614,86 lei, 132,54 lei, 177,05 lei) precum și valoarea de 9.812 lei reținută de instanța de fond din celelalte facturi și necontestată în recurs, instanța constată că totalul acestor facturi depășește valoarea-prag de 10.000 lei, cerința legală (dispozițiile art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006) fiind astfel îndeplinită.
Constatând recursul întemeiat, instanța îl va admite urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă să îl admită și să caseze hotărârea recurată.
Totodată instanța va trimite cauza judecătorului-sindic în vederea deschiderii procedurii insolvenței debitoarei " & " la cererea creditoarei-recurente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de creditoarea " " împotriva sentinței comerciale nr. 257/S din 06 mai 2009 Tribunalului Iași - judecător sindic, hotărâre pe care o casează.
Dispune trimiterea cauzei judecătorului sindic, pentru deschiderea procedurii insolvenței debitoarei " and ", la cererea creditoarei " "
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași - judecător sindic:
04.12.2009
2 ex.
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Anca Ghideanu, Claudia Susanu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
