Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 129/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 129/
Ședința publică din 02 Februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea, cu sediul în Târgu M,--3, jud. M, împotriva sentinței nr. 1680/20.08.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
În baza disp. art. 98 ind. 2 alin. 8 din, pentru lipsa justificată din instanță a domnului judecător, s-a încheiat procesul verbal nr.1/01.02.2010, procedându-se la înlocuirea acestuia cu doamna judecător.
Se constată faptul că recursul este declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din legea nr. 146/1997. De asemenea se constată că a sosit dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș, în care s-a pronunțat hotărârea atacată; și s-a depus la dosar, prin fax, p la data de 1 februarie 2010 întâmpinare din partea lichidatorului judiciar CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA CNp entru debitoarea SC COM SRL.
Față de actele dosarului, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 1680 din 20 august 2009, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-, a respins excepția tardivității invocată de lichidatorul Casa de Insolvență Transilvania, privind obiecțiunile creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice M împotriva raportului final și a respins aceste obiecțiuni, admițând cererea formulată de lichidatorul judiciar, privind închiderea procedurii falimentului debitoarei Lotus Com SRL Tg. S-a dispus închiderea procedurii falimentului în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 republicată cu toate consecințele juridice, judecătorul sindic reținând în considerente că, la data deschiderii procedurii insolvenței nu au fost identificate bunuri în patrimoniul debitoarei falite iar lichidatorul judiciar nu a identificat cauze care au determinat ajungerea societății în starea de insolvență și care să poată fi imputabile fostului administrator al societății.
În ceea ce privește obiecțiunile creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice M, s-a precizat că din moment ce debitoarea se află în situația reglementată de art. 131 din Legea nr. 85/2006 republicată, este evident că scopul procedurii, acela de acoperire a pasivului, nu se realizează integral și pe raționamentul creditoarei, nu s-ar putea închide nici una din procedurile de insolvență.
Totodată s-a apreciat că obiecțiunile creditoarei sunt inadmisibile în raport de incidența prevederilor art. 131 din lege, deoarece obiecțiunile vizează raportul final întocmit în condițiile art. 129 din Legea nr. 85/2006 republicată, or, art. 131 nu prevede o asemenea cale de atac, iar prevederile art. 132 alin. 2 sunt inaplicabile în cazul dedus judecății.
Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de către creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M care a solicitat modificarea în sensul de a se dispune continuarea procedurii falimentului.
În motivarea recursului s-a arătat că, închiderea procedurii este prematură și nejustificată, având în vedere că nu au fost aduse nici un fel de probe sau dovezi concrete privind averea debitoarei.
Recurenta consideră că lichidatorul judiciar nu a prezentat suficiente date cu privire la transferurile care au fost efectuate, motiv pentru care solicită întocmirea raportului final în vederea clarificării situației și continuarea procedurii până la acoperirea cel puțin parțială a prejudiciului, invocând și faptul că nu a fost realizat scopul procedurii.
Lichidatorul judiciar al debitoarei a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, învederându-se faptul că în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri care să asigure continuarea procedurii, nu a avut la dispoziție nici actele contabile ale debitoarei pentru a putea identifica unele active, acestea fiind furate, iar autorul furtului nefiind identificat potrivit adresei primită de la. De asemenea, s-a precizat că lipsa bunurilor și disponibilului au fost aduse la cunoștința creditorilor, aceștia fiind notificați inclusiv cu privire la posibilitatea de avansare a sumelor corespunzătoare pentru continuarea procedurii și creditoarea Banca Transilvania SA reprezentând 48,93% din masa credală a făcut cunoscut faptul că nu este dispusă să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii. Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice M nu și-a manifestat nicio poziție oficială cu privire la acest aspect, deși a fost notificată.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
Creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Maf ormulat "obiecții la raportul final întocmit de lichidatorul judiciar", considerând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 republicată, societatea având datorii mari față de bugetul statului și nu este îndeplinit scopul procedurii.
Recurenta creditoare omite însă faptul că închiderea procedurii a fost întemeiată pe prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2006 republicată, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de acest text legal, așa cum rezultă din actele dosarului.
Obligația de întocmire a raportului final, prevăzută de art. 129 din Legea nr. 85/2006 subzistă în situația în care se solicită închiderea procedurii în temeiul art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 republicată, or, în cazul dedus judecății acest text legal nu își are aplicabilitate, așa cum corect a reținut judecătorul sindic. În plus, în alin. 2 din art. 131 se prevede în mod expres că în cazul prevăzut la alin.1 nu sunt aplicabile prevederile art. 129, astfel că, soluția pronunțată de judecătorul sindic cu privire la obiecțiunile creditoarei, este legală.
În ceea ce privește scopul procedurii, ca de altfel întreaga motivare a recursului, instanța nu poate decela argumente însoțite de probe concrete care să justifice continuarea procedurii și care să ducă la concluzia că ar exista bunuri în patrimoniul firmei care să poată fi supuse procedurii de lichidare.
Față de starea de fapt corect reținută de judecătorul sindic, nu se mai justifică, din motive obiective, continuarea procedurii, care nu ar face decât să crească în mod nejustificat cheltuielile de lichidare, lipsind posibilitatea de recuperare.
Față de cele ce preced, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Tîrgu-M, str. -. -, nr. 1-3, județul M, împotriva sentinței nr. 1680 din 20 august 2009, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/10ex
jud.fond:F-
-3.03.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
