Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1292/2009. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA COMERCIALĂ

DECIZIE Nr. 1292

Ședința publică de la 16 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Geta Sandu

JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană

JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu

Grefier - -

Pe rol pronunțarea în recursul formulat de creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I împotriva sentinței comerciale nr. 235/S din 5 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:

- la termenul de judecată din 9 2009 instanța a constatat recursul în stare de judecată și a rămas în pronunțare;

- din lipsă de timp pentru deliberări, pronunțarea s-a amînat pentru azi, 16 2009, cînd

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de față;

Prin sentința comercială nr. 235/C/5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic- s-a respins ca neîntemeiată contestația împotriva raportului asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe si planul de distribuire, formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului

S-a aprobat raportul asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe si planul de distribuire pentru debitorul, înregistrat sub nr. 413/25.02.2009, propus de lichidator judiciar LICHIDATOR

S-a încuviințat distribuirea fondurilor obținute din lichidarea averii debitorului SC în conformitate cu planul propus de către lichidatorul judiciar LICHIDATOR

Distribuirea efectiva a fondurilor se va face numai după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.

Pentru pronunța această sentință, tribunalul reține:

La 02.03.2009 s-a înregistrat la grefa tribunalului d e către lichidatorul desemnat in cauză Raportul asupra fondurilor obținute din lichidare si planul de distribuție între creditori, copii ale acestora fiind afișate la ușa tribunalului.

De asemenea, cu dovada nr. 21127 din 04.03.2009 (fila 24 vol. XXII), se certifică faptul ca cele doua documente procesuale au fost publicate in Buletinul Procedurilor de Insolventă -

Mai mult, lichidatorul a convocat adunarea creditorilor pentru data de 10.03.2009 in vederea prezentării raportului asupra fondurilor obținute din lichidare si a planului de distribuire.

1. cu privire la includerea in cadrul raportului asupra fondurilor a cheltuielilor de procedură in suma de 15.937,30 lei, reprezentând 1,5 % din totalul sumei obținute ca urmare a valorificării activelor

Conform art. 4 alin 6 lit. c si alin 9 din Legea 85/2006, va fi inclusă în categoria cheltuieli aferente procedurii, urmând a fi considerate cheltuieli de lichidare in conformitate cu art. 121 si art. 123 pct. 1 din lege, procentul reprezentând 1,5 % din sumele recuperate, urmând ca acestea să fie înscrise în planul de distribuire prevăzut la art. 122 alin.

Cu excepția cazului in care actul normativ prevede contrariul, dispozițiile legale sunt de imediată aplicare,astfel încât in mod legal lichidatorul a reținut din sumele obținute procentul de 1,5 % reprezentând cheltuieli de procedură și a înscris această sumă în planul de distribuție, neavând relevanță sub acest aspect momentul la care au fost obținute sumele recuperate in procedura lichidării, ci momentul întocmirii planului.

2. cu privire la lipsa mențiunilor referitoare la TVA -ul aplicat sumei de 1.046.843, 17 lei, obținut în urma valorificării activelor

Analizând sumele propuse a fi distribuite, judecătorul sindic reține că acestea provin din valorificarea de construcții, cu privire la care operează măsurile simplificate privind taxarea inversă, instituite prin art. 160 ind. 1 din OG 83/2003, astfel încât pentru aceste bunuri nu se datorează TVA.

În privința TVA-ului aferent bunurilor mobile pentru care nu au operat măsurile simplificate privind taxarea inversă valorificate în perioada 2006-2007, reținut instanța ca sumele datorate au fost provizionate si urmează a fi stabilite si virate către bugetul de stat la următorul plan de distribuire, după compensarea cu TVA ul din facturile emise de către SOCIETATEA TEHNICI si EXPERT LICHIDATOR

3. cu privire la neindicarea cuantumului dobânzilor aferente sumei de 1.046.843,17 lei

La punctul 5 al raportului asupra fondurilor obținute din lichidare se precizează faptul ca suma de 72925,25 lei reprezintă diferența între dobânzi si comisioane bancare, astfel încât si sub acest, judecătorul sindic apreciază ca neîntemeiată critica contestatorului, in întâmpinarea depusă de lichidator fiind detaliata modalitatea in care s-a ajuns la suma anterior menționată.

4. cu privire la rezervele destinate să acopere cheltuielile ocazionate de administrarea procedurii;

Conform disp art. 127 pct. 4 din legea 85/2006, cu ocazia distribuirilor parțiale, vor fi provizionate sumele destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului.

Prin încheierea judecătorului sindic pronunțată in cauza la 13.01.2009, s-a dispus provizionarea, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 127 pct.4 din lege, a sumei de 230.000 lei, destinată perfectării contractului de depozitare a arhivei debitorului cu SC SRL I. In condițiile in care contestatorul nu a înțeles să promoveze calea de atac împotriva acestei încheieri si nici a celei ulterioare, prin care s-a autorizat încheierea contractului de depozit, critica raportului asupra fondurilor si a planului de distribuție sub aspectul provizionului statuat de judecătorul sindic, se dovedește a fi neîntemeiată.

Justificat se dovedește si provizionul in suma de 137.199,89 lei (compus din suma de 117.199,89 lei reprezentând cheltuieli viitoare cu administrarea procedurii si 20.000 lei pentru achitarea drepturilor salariale ale persoanelor angajate in vederea eliberării adeverințelor foștilor salariați). Instanța a avut în vedere atât împrejurarea ca urmează a fi valorificate doua imobile, precum si faptul ca in suma provizionată este inclus si TVA ul corespunzător bunurilor mobile valorificate, ce urmează a fi cuantificat după compensarea cu TVA ul din facturile emise de către SOCIETATEA TEHNICI si EXPERT LICHIDATOR.

Verificând respectarea dispozițiilor art. 122 precum si ordinea de preferință stabilită de dispozițiile art. 121 și art. 123 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, judecătorul sindic apreciază că se impune respingerea contestației si admiterea raportului asupra fondurilor obținute din lichidare si a planului de distribuție intre creditori astfel cum au fost întocmite.

Creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice I declarat recurs împotriva sentinței comerciale nr. 235/S/2009 invocând următoarele motive:

1. Cu privire la includerea în cadrul raportului asupra fondurilor a cheltuielilor de procedură în sumă de 15.937,30 lei, reprezentând 1,5% din totalul sumei obținute ca urmare a valorificării activelor.

Având în vedere că dispozițiile art. 4 alin. 6 lit. c din Legea nr. 85/2006 ce prevăd că "preluarea a 1,5 % din sumele recuperate în cadrul procedurilor de insolvență, inclusiv din fondurile obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, sumă care va fi inclusă în categoria cheltuielilor aferente procedurii" au fost introduse în cadrul procedurii începând cu data de 26.11.2008, urmare a apariției OUG 173 în MO nr. 792, iar venitul in cuantum de 1.046.843,17 lei ce face obiectul planului de distribuire a fost obținut în intervalul 31.07.2006 - - se apreciază că procentul de 1,5 % din totalul sumei obținute urmare a valorificării activelor, respectiv 15.973,30 lei nu poate fi inclus și distribuit ca o cheltuială de procedură întrucât acesta este legiferat ulterior valorificării bunurilor, începând cu data de 26.11.2008, iar valorificarea activelor s-a realizat în intervalul - 31.08.2008 astfel încât nu se poate aplica retroactiv aceste prevederi legale doar pentru simplul motiv că suma este distribuită în anul 2009.

Apoi, faptul că venitul în cuantum de 1.043.843,17 lei este distribuit la un interval de 1 an și J de la valorificarea bunurilor în condițiile în care dispozițiile art. 122 alin. 1 din Legea 85/2006 reglementează un termen de 3 luni pentru distribuirea sumelor realizate in urma valorificării bunurilor, nu este culpa creditorilor si o motivație pentru diminuarea sumei ce urmează a fi distribuită către aceștia, mai mult având în vedere ca suma nu este nicidecum una insignifiantă.

Pentru toate aceste considerente recurenta apreciază că suma de 15.937,30 lei inclusă la capitolul cheltuieli de procedură și reprezentând 1,5% din totalul sumei obținute ca urmare a valorificării activelor in suma de 1.046.843,77 lei, trebuie sa fie inclusa la suma de distribuit către creditori si nu ca o cheltuială aferenta procedurii.

2. Un alt motiv al cererii de recurs îl reprezintă lipsa mențiunilor referitoare la TVA-ul aplicat sumei de 1.046.843,17 lei obținut in urma valorificării activelor.

Judecătorul sindic, în motivarea soluției date, a apreciat că, fiind valorificate o serie de construcții ale debitoarei SC SA, pentru acestea nu se datorează TVA, aplicabile fiind dispozițiile art. 160 ind. l din OG83/2003.

În primul rând temeiul de drept invocat de judecătorul sindic respective art. 160 indice 1 din OG 83/2003 este unul eronat, corect fiind art. 160 indice 1 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal.

Apoi, potrivit art. 160 indice 1 din legea 571/2003 pentru aplicarea masurilor simplificate privind deductibilitatea taxei pe valoare adăugată aferenta vânzării unor clădiri este necesar ca atât furnizorul (lichidatorul) cât și beneficiarul să fie înregistrați ca plătitori de taxă pe valoare adăugată, iar pe facturile emise pentru vânzarea clădirilor furnizorii să înscrie în mod obligatoriu mențiunea "taxare inversă".

Ori, judecătorul sindic fără a avea aceste dovezi a făcut aplicarea greșita a dispozițiilor art. 160 indice 1 din Legea nr. 571/2003 fapt pentru care se impune ca suma de 198.900,32 să fie virată către bugetul de stat, aceasta reprezentând taxa pe valoare adăugată aferentă sumei de 1.046.843,17 lei obținută din valorificarea bunurilor imobile ( construcții ) si mobile ale debitoarei SC SA.

3. Un alt aspect îl reprezintă neindicarea in raport a cuantumului dobânzilor aferente sumei de 1.-,17 lei obținute în perioada 31.07.2008 - 04.03.2009.

Potrivit art. 122 alin. l indice 1 lit. c din Legea nr.85/2006, raportul asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe va cuprinde și "cuantumul dobânzilor sau al altor venituri de care beneficiază averea debitorului ca urmare a păstrării în conturi bancare a sumelor nedistribuite sau prin administrarea bunurilor existente in averea debitorului ".

Simpla precizare a lichidatorului că suma de 72.925,25 lei reprezintă diferența între dobânzi si comisioane, aspecte reținute inclusiv de judecătorul sindic, nu este de natură a menționa care este acest cuantum. Din mențiunea lichidatorului nu se știe care a fost cuantumul dobânzilor, pe ce perioada au fost calculate, respectiv cuantumul comisioanelor percepute de unitățile bancare.

Ori, judecătorul sindic fără a ține cont de toate aceste aspecte, consideră ca neîntemeiate susținerile, recurentei fapt ce determina să critice sentința comercială nr. 235-05.05.2009 si din punctul de vedere al neindicării in raport a cuantumului dobânzilor aferente sumei de 1.-,17 lei, așa cum prevăd dispozițiile art. 122 alin. 1 indice 1 lit. c din Legea 85/2006.

4. În ceea ce privește rezervele destinate să acopere cheltuielile ocazionate de administrarea procedurii, se susțin următoarele:

Cu privire la provizionul de 230.000 lei constituit in vederea încheierii contractului de depozitare arhivare si eliberare adeverințe de vechime in muncă cu SRL, consideră ca lichidatorul judiciar ar fi trebuit sa depună toate demersurile necesare către Arhivele Naționale in vederea predării acesteia, întrucât numai această instituție este abilitată conform legii să emită adeverințe privind cotizațiile salariaților, iar în cazul unui refuz al acestei instituții să formuleze o acțiune in contradictoriu cu aceasta, in sensul de aoo bliga să preia arhiva SA

Mai mult decât atât suma cerută de către SRL, în cuantum de 230.000 lei nu se justifică în condițiile in care prelucrarea arhivistică a documentelor ce alcătuiesc arhiva a fost realizată de către Document SRL, pentru suma de 64.000 lei, iar această societate nu face altceva decât să depoziteze aceste documente care sunt deja arhivate. Mai mult lichidatorul a provizionat suma de 20.000 lei pentru angajarea unor persoane în vederea eliberării de adeverințe de vechime pentru foștii angajați ai debitoarei. În aceste condiții in care lichidatorul înțelege să angajeze personal pentru eliberarea de adeverințe, se naște întrebarea pentru ce se mai plătește firmei SC SRL suma de 230.000 lei, doar pentru simpla depozitare? Oare aceste lucru nu l-ar putea îndeplini Arhivele Naționale, instituție publică despre care nu se poate pune problema dispariției acesteia și la niște costuri rezonabile? În altă ordine de idei contractul comercial d e prestare de servicii de arhivare încheiat între societatea falită prin lichidator judiciar si societatea de arhivare va înceta de drept odată cu radierea societății debitoare din registrul comerțului deoarece aceasta și-a pierdut personalitatea juridică, iar lichidatorul judiciar va fi descărcat de orice obligație. Altfel spus înainte de radiere se află in fața unui contract comercial cu executare succesiva in timp, achitat integral in avans, dar care odată cu radierea firmei nu mai exista nici o posibilitatea din partea lichidatorului ( urmare a descărcării de îndatoriri) să verifice modalitatea de îndeplinire a acestuia.

În aceste condiții provizionarea sumei de 230.000 lei pentru perfectarea contractului de depozitare a arhivei cu SC SRL o consideră nejustificată, de natură să diminueze în mod semnificativ sumele datorate creditorilor.

Pentru aceste critici creditoarea a solicitat admiterea recursului și admiterea contestației așa cum a fost formulată.

Lichidatorul judiciar Lichidator Laf ormulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.

Susține lichidatorul judiciar că procentul de 1,5 % se aplică prin raportate la data intrării în vigoare a nr.OUG 173/2008 că facturile au mențiunea "taxare inversă", că suma de 21.075,67lei reprezintă salariile unor foști salariați (, ) și că diferența dintre dobânzi și comisioanele bancare sunt aferente anilor 2006 - 2009.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale în materie, instanța de recurs constată următoarele:

1. Cu privire la primul motiv de recurs, curtea constată că dispoziția referitoare la preluarea unui procent de 1,5 % din sumele recuperate în cheltuielile aferente procedurii a fost introdusă prin art. I din nr.OUG 173/19.11.2008 pentru modificarea li completarea Legii nr. 85/2006.

Este adevărat că valorificarea activelor debitoarei Aaa vut loc în perioada 31.07.2006 - 31 august 2007 (când nu era în vigoare nr.OUG 173/2008), însă distribuirea fondurilor obținute din lichidare și distribuirea acestora între creditori s-a făcut ulterior apariției legii noi, lege de imediată aplicare.

Din acest motiv, în mod legal reținut tribunalul relevanța întocmirii raportului prevăzut de art. 122 alin. 1, înlăturând momentul recuperării sumelor în procedura insolvenței.

2. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, prin actele depuse la dosarul cauzei în recurs și comunicate recurentei, lichidatorul judiciar a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 160 ind. 1 din OG nr. 83/2004, pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal în sensul mențiunii "taxare inversă" pe facturile fiscale emise (filele 31 - 35 dosar recurs).

3. Referitor la critica privind cuantumul dobânzilor aferente sumei de 1.046.843,17 lei, prin întâmpinarea depusă față de motivele de recurs, lichidatorul judiciar a făcut precizări, atât în ceea ce privește cuantumul dobânzilor, cât și comisionul perceput de către societățile bancare.

Cum recurenta nu a făcut precizări cu privire la aspectele cuprinse în întâmpinare față de acest motiv de recurs, instanța apreciază că aceasta a achiesat la conținutul raportului contestat sub acest aspect.

4. Nefondată este și critica referitoare la cuantumul contractului de depozitare a arhivei debitoarei cu din moment ce recurenta din prezenta cauză nu a exercitat calea de atac împotriva încheierii pronunțate la data de 13.01.2009 de judecătorul sindic prin care lichidatorul judiciar era autorizat de judecătorul sindic să negociere cu ofertanții (la acel moment fiind înscris doar ) condițiile încheierii contractului de preluare a arhivei debitoarei, proiect supus apoi aprobării Comitetului creditorilor.

Raportat acestor considerente, Curtea constată că sentința recurată este temeinică și legală urmând ca, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, să respingă recursul declarat de P

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice I împotriva sentinței comerciale nr. 235/S/5.05.2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, sentință pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 16 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

- - - - - - - -

Red.

Tehnored.

02 ex. - 16.12.2009

Tribunalul Iași

jud. sindic

Președinte:Geta Sandu
Judecători:Geta Sandu, Cipriana Poiană, Camelia Gheorghiu

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1292/2009. Curtea de Apel Iasi