Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1293/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR.1293/COM
Ședința publică de la 12 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului comercial d eclarat de recurenta BANCA ROMÂNEASCĂ MEMBRĂ A GRUPULUI NAȚIONAL BANK OF B, cu sediul în B,-, - sector 3, reprezentată prin SUCURSALA, cu sediul în C,-, -L1, împotriva încheierii nr.4960/COM din 18.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL C prin lichidator judiciar L C, cu sediul în C,-, -.A,.2, județul C, intimat OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI C, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect procedura insolvenței.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12 octombrie 2009 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.10.2009.
CURTEA:
Asupra recursului comercial d e față:
, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC D & V SRL, a solicitat judecătorului sindic încuviințarea deschiderii unui cont distinct, pe numele averii debitoarei.
Tribunalul Constanța prin Încheierea nr.4960 din 18.12.2008 a admis cererea formulată de, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei ; a încuviințat ca lichidatorul judiciar să deschidă un cont distinct la BANCA ROMÂNEASCĂ - Sucursala C, destinat să suporte cheltuielile aferente procedurii, în temeiul art. 4 alin. 2 din lege plățile urmând a se face din contul deschis pe numele averii debitorului, pe bază de dispoziție emisă de către lichidatorul judiciar.
Toate operațiunile contabile dispuse asupra acestui cont urmau a fi evidențiate în rapoartele întocmite de administratorul judiciar și justificate prin depunerea la dosar a documentelor de plată și a extraselor de cont.
Pentru a dispune astfel prima instanță a reținută că prin încheierea nr.3383/com/23.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, judecătorul sindic deschis procedura simplificată a insolvenței reglementată de Legea nr.85/2006 față de debitoarea SC D &V SRL și desemnat în calitate de lichidator judiciar.
Art. 4 alin.1 din Legea nr.85/2006 prevede ca toate cheltuielile aferente procedurii instituire prin acest act normativ vor fi suportate din averea debitorului.
Potrivit normelor metodologice de aplicare a art.4 din Legea nr.85/2006, în termen de două zile de la primirea notificării prevăzută de art.61, debitorul va trebui să deschidă, la banca la care are contul pentru operațiunile sale curente, un cont distinct, pe numele averii sale, destinat să suporte toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin această lege (pct.1).
Daca debitorul nu se conformează îndatoririi prevăzute la pct.1, contul va fi deschis de către administratorul judiciar, in exercitarea atribuției prevăzute de art. 20 lit.
Față de nesocotirea de către debitoarea SC D & V SRL, a obligației instituită prin textul de lege enunțat mai sus, instanța a constatat întemeiată cererea formulată de administratorul judiciar.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs creditoarea Banca Românească SA Membră a Grupului Național Bank Of, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut recurenta, în esență, că Banca Românească SA - Sucursala C nu este parte în proces și nici nu i-a fost solicitat acordul pentru deschiderea unui cont pe numele averii debitorului aflat în insolvență, astfel că, prin măsura dispusă de deschidere a unui cont bancar la recurentă a fost încălcat principiul libertății contractuale. Contul bancar este un contract ce reprezintă acordul de voință al solicitantului cererii de deschidere a contului bancar și al societății bancare, acord prin care părțile convin asupra drepturilor și obligațiilor ce decurg prin încheierea acestui contract.
În cauză, deși, Banca Românească SA Sucursala C nu figurează parte în acest litigiu, iar deschiderea unui cont bancar implică acordul de voință al părților, instanța de fond a dispus cu încălcarea principiului libertății contractuale deschiderea la recurentă a unui cont distinct pe numele debitoarei SC SRL C SRL, reținând ca temei prevederile art. 4 alin.1 și 2 din Legea nr. 85/2006 coroborate cu art. 30 lit.f din aceeași lege.
A mai arătat recurenta că dispozițiilor art.4 alin.2 și ale art.20 lit.f din Legea nr.85/2006 nu impun nominalizarea societății bancare la care urmează a se deschide contul pe numele debitorului aflat în insolvență.
În temeiul dispozițiilor art. 300 Cod procedură civilă, recurenta a solicitat să se dispună, până la soluționarea prezentului recurs, suspendarea executării încheierii recurate.
A motivat această cerere arătând că punerea în executare a încheierii recurate contravine principiului libertății contractuale, recurenta fiind obligată la o relație comercială în baza unui titlu executoriu, ce nu îi este opozabil, suportând costurile, creându-se astfel o situație injustă urmată de un prejudiciu direct, imposibil de recuperat, cât și o practică foarte periculoasă ca ar putea afecta activitatea instituției.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 și următoarele din Codul d e procedură civilă și prevederile Legii nr.85/2006.
Lichidatorul judiciar, prin întâmpinare, a invocat excepția inadmisibilității recursului, arătând că încheierea recurată este o încheiere premergătoare prin care judecătorul sindic a încuviințat o măsură pentru continuarea procedurii insolvenței, încheiere care însă poate fi atacată numai odată cu fondul întrucât nu s-a întrerupt cursul judecății.
Se arată că în legea insolvenței nu se face nicio precizare la dreptul de a ataca hotărâri ale judecătorului sindic separat cu recurs, fiind inserată dispoziția generică după care hotărârile sunt atacate cu recurs, legiuitorul prin termenul "hotărâre" având în vedere sentințele și încheierile enumerate de art.11 din Legea nr.85/2006.
În concluzie, recursul este inadmisibil fiind formulat împotriva unei încheieri premergătoare care nu poate fi atacată separat cu recurs, ci numai odată cu fondul (art.299 coroborat cu art.282 al.2 Cod procedură civilă)
Pe fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menționând că procedura reglementată de Legea nr.85/2006 nu prevede citarea băncii și implicit acordul acesteia, pentru a încuviința deschiderea contului prevăzut de art.4 alin.2. S-a mai arătat că motivele recurentei sunt nefondate întrucât, în esență, privesc suspendarea executării încheierii atacate și nu nelegalitatea ori netemeinicia acesteia.
Cu privire la capătul de cerere privind suspendarea executării, solicită respingerea întrucât a rămas fără obiect întrucât recurenta a dat curs executării, sens în care a depus la dosar adresa nr.1429/14.04.2009 emisă de recurentă.
Potrivit disp. art.137 Cod de procedură civilă, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilității recursului, excepție care face de prisos cercetarea pe fond a acestuia.
Astfel, din dispozițiile art.11 alin.2 din Legea nr.85/2006 rezultă că judecătorul sindic are două categorii de atribuții în cadrul procedurii insolvenței, respectiv atribuții jurisdicționale, prevăzute în mod expres și limitativ de art.11 alin.1 din lege, și atribuții de control judiciar asupra activității administratorului judiciar și a lichidatorului judiciar. Din această ultimă categorie face parte și încheierea recurată, încheiere prin care judecătorul sindic a aprobat, în procedură
necontencioasă, o măsură solicitată de lichidatorul judiciar, respectiv aceea de deschidere a unui cont unic pe numele averii debitoarei, în conformitate cu disp. art.20 lit.f.
Ori, art.12 alin.1 din Legea nr.85/2006 prevede că "Hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive și executorii. Ele pot fi atacate separat cu recurs", fără ca textul legal să distingă între hotărârile date de judecătorul sindic în materie contencioasă și cele date în materie necontencioasă. Prin urmare, calea de atac a recursului nu poate fi limitată doar la acele hotărâri pronunțate de judecătorul sindic în temeiul art.11, având în vedere și disp. art.7 alin.2 teza a II-a care stabilesc că "În toate celelalte cazuri ( care nu sunt contencioase) se aplică dispozițiile dinCodul d e procedură civilăreferitoare la procedura necontencioasă, în măsura în care nu contravin unor dispoziții exprese prevăzute de prezenta lege."
Nu poate fi reținută susținerea lichidatorului judiciar potrivit cu care încheierea în discuție poate fi atacată doar odată cu fondul întrucât nu întrerupe cursul judecății.
Este evident că dispozițiile Legii nr.85/2006 sunt dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun, și se aplică cu prioritate în raport cu acesta. Ori, atâta timp cât dispozițiile legale enunțate prevăd o cale de atac separată pentru fiecare hotărâre pronunțată de judecătorul sindic, fie că e dată în procedura contencioasă, fie că privește doar atribuțiile de control judiciar, fiind dată în procedura necontencioasă, excepția inadmisibilității recursului întemeiată pe norme de drept comun apare ca vădit nefondată.
Pe fond, Curtea reține că, potrivit art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.85/2006, toate cheltuielile aferente procedurii se suportă din averea debitorului, iar plățile urmează a se face dintr-un cont deschis la o unitate a unei bănci, pe bază de dispoziții emise de debitor sau, după caz de administratorul judiciar, iar în cursul falimentului de lichidator.
În speță, judecătorul sindic a dispus deschiderea contului la Banca Românească la solicitarea lichidatorului judiciar, care a indicat această bancă în considerarea relațiilor anterioare de colaborare avute cu banca.
Este adevărat că raporturile comerciale dintre bănci și clienții acestora sunt guvernate de principiul libertății contractuale, dar nu trebuie omis faptul că lichidatorul judiciar nu intră în astfel de relații cu băncile în numele său propriu, ci în exercitarea unor atribuții legale imperative. Din această perspectivă, se poate considera că, în situația dată, principiul libertății contractuale este restrâns prin dispozițiile Legii nr.85/2006 care impun, oricare ar fi starea societății falite, deschiderea unui cont bancar la dispoziția ei, cont necesar pentru derularea operațiunilor bănești ale procedurii.
De aceea, Curtea consideră că recurenta nu are dreptul să refuze deschiderea unui cont bancar pe seama societății falite atâta timp cât nu justifică vreun prejudiciu pe care l-ar suporta din cauza unei astfel de măsuri.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.132 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității ca nefondată.
Respinge recursul comercial d eclarat de recurenta BANCA ROMÂNEASCĂ MEMBRĂ A GRUPULUI NAȚIONAL BANK OF B, cu sediul în B,-, - sector 3, reprezentată prin SUCURSALA, cu sediul în C,-, -L1, împotriva încheierii nr.4960/COM din 18.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL C prin lichidator judiciar L C, cu sediul în C,-, -.A,.2, județul C, intimat OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI C, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect procedura insolvenței, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:
Tehnored.jud.-
2 ex./19.11.2009
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Monica Costea, Adriana Gherasim
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
