Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 133/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr.133/2009
Ședința publică de la 20 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Andrei Axente
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 2157/25.09.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații: - -, CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA, având ca obiect procedura insolvenței- deschiderea procedurii.
La apelul nominal se prezintă pentru administratorul judiciar Casa de Insolvență Transilvania și avocat pentru recurenta-debitoare.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin achitarea sumei de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a prezentat referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea creditoarei - -. Se comunică un exemplar din întâmpinare cu părțile.
Instanța pune în discuție excepția tardivității recursului, raportat la faptul că sentința atacată a fost comunicată recurentei la data de 23.10.2008 iar recursul a fost declarat la data de 05.11.2008, ultima zi pentru declararea recursului în termen fiind data de 3 noiembrie 2008.
Reprezentanta recurentei învederează instanței că la data depunerii cererii pentru eliberarea copiilor după sentința civilă, la data de 29.10.2008 (filele 37 și 38), fila de comunicare nu exista la dosarul de fond. Nu au existat la dosar actele de procedură pentru a calcula termenul de recurs. Data la care a luat cunoștință de existența sentinței a fost 29.10.2008. Arată că nu a formulat cerere de repunere în termen și solicită respingerea excepției.
Reprezentantul administratorului judiciar lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la excepție.
Instanța, având în vedere dubiile care planează asupra luării la cunoștință a hotărârii atacată cu recurs și comunicarea hotărârii și a neregularităților privind lipsa ștampilei și data poștei, apreciază ca fiind neîntemeiată excepția tardivității recursului, respinge excepția tardivității și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, în principal casarea hotărârii atacate cu prezentul recurs și trimiterea spre rejudecare. În subsidiar, solicită modificarea hotărârii și respingerea cererii de deschidere a procedurii, pentru motivele arătate în cuprinsul cereri de recurs, motivul principal fiind nelegala citare în fața instanței de fond, apreciind că afișarea nu reprezintă procedură îndeplinită, iar în această situație consideră că societatea a fost împiedicată să-și folosească drepturile procedurale.
Cu privire la creanța creditoarei care stă la baza formulării cererii introductive, apreciază că aceasta nu este certă, lichidă și exigibilă, iar în ceea ce privește situația financiară a societății, arată că aceasta nu se află în incapacitate de plată. Susține că, prima creanță este prescrisă și invocă disp. art. 4 din Legea nr.193/2000.
Reprezentantul administratorului judiciar depune al dosar poziția scrisă pe care o reiterează oral solicitând în concluziile formulate respingerea recursului ca nefondat. În ceea ce privește critica ce vizează nerespectarea procedurii de citare, aceasta a fost legal îndeplinită iar referitor la existenta creanței și inexistența stării de insolvență, arată că prevederile legale invocate nu sunt aplicabile, penalitățile nu sunt abuzive și administratorul societății a recunoscut starea de insolvență.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 2157/25.09.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr-, s-a admis cererea formulată de creditoarea - - B prin mandatar, pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - SRL C-
S-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei - SRL, J-.
A fost desemnat administrator judiciar CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA care a îndeplinit atribuțiile prev. de art. 20 din lege.
S-a stabilit în sarcina debitoarei obligația de a depune la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art. 28 alin.1 din Legea nr. 85/2006, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii.
S-a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitoarei.
S-a dispus desemnarea administratorului special.
S-a stabilit în sarcina administratorului judiciar obligația de a depune la dosar un raport asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă conform prev. art. 59 din Legea nr. 85/2006.
S-a dispus comunicarea prezentei instanțelor judecătorești în a căror jurisdicție se află sediul debitoarei.
S-a dispus indisponibilizarea părților sociale în registrul special de evidență.
S-a stabilit în sarcina debitoarei obligația de a pune la dispoziția administratorului judiciar, toate informațiile cerute cu privire la activitatea debitoarei precum și lista cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.
În motivare se arată că, prin cererea înregistrată la data de 27 august 2008, creditoarea - - a solicitat instanței să dispună deschiderea procedurii insolvenței debitoarei - SRL, apreciind că se află în stare de insolvență și nu mai poate face față obligațiilor sale comerciale și deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 14.819,15 lei.
În susținerea cererii creditoarea a arătat că între părți s-a încheiat la data de 28.05.2004 contractul de abonament la serviciul seria G nr.05155, debitoarei atribuindu-i-se contul de client -. În baza acestui contract creditoarea s-a obligat să presteze servicii de telecomunicații, iar debitoarea s-a obligat să achite contravaloarea acestora la scadență. Ca urmare a îndeplinirii obligației de prestare a serviciilor menționate, creditoarea a emis mai multe facturi fiscale, anexate în copie cererii, facturi care nu au fost achitate de către debitoare la scadență, starea de insolvență fiind vădită la această dată. Întrucât debitoarea datorează suma de 14.819,15 lei, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă, creditoarea a formulat prezenta cerere pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
Cererea creditoarei a fost comunicată debitoarei în condițiile art. 33 al.1 din Legea nr. 85/2006, dar debitoarea nu a depus contestație.
Analizând cererea formulată de creditoare, judecătorul sindic a constatat că aceasta întrunește cerințele formale prev. de art.31 alin. 1 din Legea nr.85/2006, precum și cele de fond prev. de art.3 pct.1 lit.a, pct.6 și pct.12 din același act normativ.
Creditoarea a făcut dovada faptului că deține împotriva debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, iar această creanță depășește valoarea prag, respectiv cuantumul minim de 10.000 RON prevăzut de lege, potrivit considerentelor ce au fost expune.
Împotriva sentinței a formulat recurs - SRL, solicitând admiterea recursului, în principal casarea hotărârii, cu consecința retrimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului Cluj, iar în secundar, admiterea recursului, desființarea hotărârii, cu consecința respingerii cererii formulată de creditoare.
În motivarea recursului se arată că recurenta nu a fost legal citată, ceea ce dus la imposibilitatea ei de uza de drepturile procedurale prevăzute de Legea nr. 85/2006. Procedura cu recurenta fost îndeplinită prin afișare, fiind fiind viciată și contrară disp. art.92 alin.1 indice 1 Cod proc.civ.
Pe fond, creanța creditoarei nu este certă, lichidă și exigibilă. Astfel creditoarea acordat un termen până la care debitoarea avea posibilitatea să achite sumele apreciate ca datorate.
Termenul se împlinea la data de 30.08.2008, ulterior datei la care creditoarea a înțeles să formuleze cererea de deschidere procedurii insolvenței, care este aceea de 27.08.2008.
de 10.000 lei necesar deschiderii procedurii este depășit doar datorită penalităților.
Deși este accesorie obligației principale, clauza penală trebuie să întrunească toate condițiile cerute pentru valabilitatea oricărei convenții. Conform prev.art.4 din Legea nr. 193/2000 " O clauză contractuală care nu fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv". Recurenta este în prezența unui astfel de contract, standard, ce nu i-a dat posibilitatea, în calitate de beneficiar al produsului respectiv să negocieze clauzele contractuale. Dacă instanța va aprecia că aceste penalități nu se datorează, apreciind clauza penală inserată în contract sub forma penalităților de întârziere ca o clauză abuzivă, cererea de deschiderea procedurii insolvenței apare ca inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.
Un al doilea aspect invocat de recurentă este cel al situației financiare a acesteia care nu se află în incapacitate de plată, așa cum se încearcă să se acrediteze ideea de către creditoare. În ce privește aceste susțineri, recurenta a arătat că va depune acte din care să rezulte aceste aspecte.
Creditoarea prin întâmpinare solicitat respingerea recursului debitoarei, aceasta fiind legal citată, iar creanța pe care o are față de recurentă este certă, lichidă și exigibilă, debitoarea fiind în insolvență.
Concluzii de respingere recursului au fost puse prin întâmpinare și de administratorul judiciar desemnat în cauză Casa de Insolvență Transilvania, nici unul din motivele de recurs nefiind întemeiate.
Examinând recursul, instanța constată că este nefondat din următoarele considerente:
Potrivit art.7 alin.3 din Legea nr. 85/2006, " prin excepție de la prevederile alin.1 se va realiza conform Codului d e procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare procedurii și notificarea deschiderii procedurii", iar potrivit art. 921Cod proc.civ. "comunicarea citației și a altor acte de procedură nu se pot realiza prin afișare în cazul persoanelor juridice, precum și al asociațiilor sau societăților care, potrivit legii, pot sta în judecată cu excepția cazurilor în care se refuză primirea, sau dacă se constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora". Deci, în lipsa persoanei care să semneze de primire, se consideră legal realizată citarea prin afișare.
Conform procesului verbal de comunicare citației pentru termenul din 25.09.2008 agentul procedural a consemnat faptul că prezentându-se la sediul social al recurentei, nu a găsit nici o persoană la sediul acesteia, motiv pentru care realizat procedura de comunicare citației prin afișare la ușa principală recurentei. Raportat la dispozițiile legale arătate, procedura de citare este legal îndeplinită.
Potrivit art.31 (1) din Legea nr. 85/2006, "orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzută de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere".
Articolul sus citat reglementează condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea creditorilor pentru declanșarea procedurii de insolvență și principalele mențiuni pe care trebuie să le conțină.
Din analiza textului rezultă că pentru promovarea cererii creditorilor sunt necesare două condiții: prima, titularul cererii să aibă calitatea de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței, iar cea de-a doua, debitorul împotriva căruia este formulată cererea să se afle în stare de insolvență prezumată.
Creditorul îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței este creditorul cărei creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă mai mult de 30 de zile.
Creanțele care justifică aplicarea procedurii insolvenței trebuie să îndeplinească aceleași condiții cu cele pentru care se poate începe o executare silită asupra bunurilor mobile sau imobile ale debitorului în temeiul Codului d e procedură civilă.
Potrivit art.379 Cod proc.civ. creanța certă este creanța cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute de acesta.
Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă și cu ajutorul actului de creanță și este exigibilă când a ajuns la scadență.
În speță, creanța recurentei este dovedită prin înscrisurile depuse la dosar, reprezentând cereri de abonament la serviciul, condițiile generale, facturi și anexa cu calculul penalităților.
Insolvența se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile și este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul după 30 de zile de la scadență nu a plătit datoria față de unul sau mai mulți creditori.
Așadar, starea de insolvență presupune încetarea plăților timp de 30 de zile ca urmare lipsei fondurilor bănești din averea debitoarei, situația de insolvență nefiind răsturnată de debitoare.
Recurenta invocă și prevederile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate către comercianți și consumator. Recurenta susține că clauza prevăzută de art.9.1 din contractul de servicii încheiat cu intimata creditoare, clauză ce dă dreptul creditoarei la calcularea de către aceasta din urmă a penalităților de întârziere de 1%, contravine prevederilor art.4 din Legea nr. 193/2000.
Actul normativ invocat de recurentă definește noțiunea de consumator în cuprinsul art.2. Astfel, prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații. Actul normativ invocat de către recurentă reglementează doar raporturile juridice dintre comercianți și consumatori, nicidecum raporturile juridice ce se desfășoară între comercianți.
În cauza dedusă judecății nu ne aflăm în fața unui raport juridic care să se circumscrie sferei de reglementare Legii nr. 193/2000, nefiind un raport juridic între un comerciant și un consumator în sensul legii anterior menționate, ci în fața unui raport juridic desfășurat între comercianți.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1) pr.civ, va respinge ca nefondat recursul, fiind incidente prevederile Legii nr. 85/2006, inclusiv sub aspectul cuantumului creanței datorate care depășește valoarea prag prevăzută de art.3 alin.1 pct.12 din Legea nr. 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către debitoarea - SRL împotriva sentinței civile nr. 2157 din 25.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER - - - - -
Red. dact. GC
2 ex/19.02.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Andrei Axente
| ← Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 122/2010.... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
