Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 133/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 133/
Ședința publică din 02 februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de, cu domiciliul în Aleșd,-/A, județul B, împotriva sentinței nr. 1493/12 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
La apelul nominal se prezintă recurentul prin av., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În baza disp. art. 98 ind. 2 alin. 8 din, pentru lipsa justificată din instanță a domnului judecător, s-a încheiat procesul verbal nr.1/01.02.2010, procedându-se la înlocuirea acestuia cu doamna judecător.
Recursul este declarat și motivat în termenele legale, și este legal timbrat fiind achitată taxa de timbru de 20.00 lei prin chitanțele CEC depusă la filele 15 dosar și s-a anulat timbru judiciar de 0,15 lei.
Se constată că a sosit dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș, în care s-a pronunțat hotărârea atacată și s-au depus la dosar, prin registratura instanței:
- la data de 18 noiembrie 2009 cerere din partea avocatului ales al recurentului, pentru eliberarea unui certificat de grefă;
- la data de 13 ianuarie 2010 concluzii scrise din partea lichidatorului, din care un exemplar se înmânează reprezentantului recurentului;
- la data de 19 ianuarie 2010 taxa de timbru datorată de recurent.
Nemaifiind ale cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentantul recurentului pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost declarat și motivat în scris, în principal modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de angajare a răspunderii personale a pârâtului și exonerarea acestuia de obligația de a acoperi pasivul debitoarei SC SRL; iar în subsidiar, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul diminuării sumei pentru care pârâtului recurent i s-a angajat răspunderea personală. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Față de actele dosarului, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1493/12.06.2009, pronunțată de judecătorul sindic în dos. nr-, judecătorul sindic a admis cererea promovată de lichidatorul judiciar împotriva pârâtului și a dispus angajarea răspunderii personale a pârâtului pentru datoriile debitoarei falite " " până la concurența sumei de 86.139 lei și a cheltuielilor aferente procedurii de faliment a debitoarei.
De asemenea, a obligat pârâtul să aducă la masa credală a debitoarei falite suma anterior menționată, ce urmează a intra în averea debitoarei și să fie destinată plății datoriilor.
Pentru a pronunța în acest sens, judecătorul sindic a reținut următoarele:
La data de 28.01.2009, se arată în considerentele hotărârii atacate, lichidatorul judiciar a solicitat judecătorului sindic angajarea răspunderii personale a fostului administrator statutar al debitoarei " " pentru datoriile debitoarei, până la concurența sumei ce reprezintă întregul pasiv al acesteia, plus cheltuielile ocazionate cu procedura de faliment a debitoarei, motivând că sunt incidente dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 pentru că pârâtul nu a asigurat recuperarea creanțelor debitoarei în cuantum de 72.432,45 lei, iar la inventar, efectuat în prezența pârâtului, s-a constatat o lipsă în gestiune în contravaloarea sumei de 11.517,95 lei, bunuri lipsă pentru care pârâtul nu a putut prezenta dovezi privind ieșirea mărfurilor din gestiune.
Judecătorul sindic relevă faptul că pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii lichidatorului judiciar, pârâtul susținând că din 01.06.2005 nu a mai avut nicio legătură cu activitatea debitoarei, lucru pe care a înțeles să-l dovedească cu procura 1880/2005 al Asociați, procură prin care a tins să dovedească că numita cu această dată a reprezentat interesele debitoarei cu puteri depline, putând încheia orice acte și să reprezinte interesele, precum și să încheie orice acte și operațiuni necesare pentru realizarea obiectului societății, fapt precedat de adoptarea Hotărârii 2/2005 de către asociații debitoarei ce au hotărât în acest sens. Pârâtul susține că pasivitatea, cu privire la recuperarea acestor datorii, trebuie imputată altor persoane, respectiv numitei. Mai arată că toți debitorii societății aflate în insolvență erau entități componente ale aceleiași societăți mamă, fiind de notorietate faptul că toate societățile acestui grup economic au intrat în incapacitate de plată în aceeași perioadă, astfel că orice demersuri pentru recuperarea creanțelor ar fi dus la aceeași situație, de imposibilitate a recuperării pasivelor. Cu privire la inventar, pârâtul a susținut, în considerentele întâmpinării relevate de judecătorul sindic, că bunurile considerate lipsă de lichidatorul judiciar există în materialitatea lor și corespund din punct de vedere calitativ și cantitativ cu marfa constatată lipsă, astfel că potrivit art. 1909 cod civil operează prezumția de proprietate a debitoarei asupra acestor bunuri.
În fapt, reține judecătorul sindic, conform raportului privind cauzele și motivele care au determinat starea de insolvență, întocmit de lichidatorul judiciar, aceste cauze s-au datorat începând cu anul 2005 tocmai neîncasării creanțelor proprii ale debitoarei, motivele constând în faptul că pârâtul, în calitate de administrator statutar, nu a întreprins măsurile necesare pentru recuperarea acestor creanțe, născute în perioada 2003 - 2005, de la societăți care, toate, actualmente se află, de asemenea, în stare de insolvență.
Judecătorul sindic arată că a luat interogatoriu pârâtului, care a susținut în fața sa că începând cu data de 01.06.2005 nu a mai efectuat niciun act de administrare și nici control cu privire la modul în care numita își îndeplinește atribuțiile.
Starea de insolvență, motivează judecătorul sindic, a apărut însă în perioada în care administrator era pârâtul, acesta fiind și asociat la debitoare, situația patrimonială necunoscând schimbări după anul 2005, cu excepția creșterii accesoriilor datoriilor bugetare. Or, pretinde judecătorul sindic, pârâtul era obligat în cursul anului 2005, având în vedere situația financiară gravă a debitoarei, să ceară intrarea în insolvență, valoarea activului net depășind valoarea pasivului. Totodată, bunurile prezentate de pârât ca fiind lipsă în gestiune nu corespund, ca și caracteristici, cu bunurile înscrise în gestiune. Nu în ultimul rând, chiar dacă în cursul anului 2005 mandat o altă persoană pentru conducerea societății, pârâtul nu a verificat, ulterior, modul în care a fost îndeplinit mandatul dat acestei persoane. Toate acestea ținând cont de faptul că starea de insolvență a fost anterioară acestui moment, judecătorul sindic respingând apărarea pârâtului privind neefectuarea niciunui act de administrare sau conducere după 01.06.2005 din această perspectivă, creanțele rămase nerecuperate născându-se în perioada anterioară, respectiv perioada în care funcția de administrator a fost îndeplinită de pârât, acesta din urmă având obligația de a efectua toate demersurile necesare pentru recuperarea acestor creanțe.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs pârâtul, solicitând ca, prin admiterea recursului, instanța să dispună modificarea în tot a hotărârii atacate și exonerarea pârâtului recurent de obligația de a acoperi pasivul debitoarei până la concurența sumei de 86.139 lei; în subsidiar a solicitat diminuarea sumei pentru care a fost obligat, la 40.709 lei. În motive recurentul reia apărările promovate în fața judecătorului sindic, în sensul în care din 01.06.2005 nu a mai îndeplinit funcția de administrator al debitoarei; de asemenea, arată că administrator al debitoarei și până la această dată a fost o persoană juridică, "", la această societate fiind administrator pârâtul; de altfel, se arată în continuare în motivele recursului, această societate - administrator a hotărât prin Hotărârea 2/15.04.2005 mandatarea numitei în funcția de administrator al "" începând cu data de 15.04.2005, procură autentificată prin încheierea nr. 1880/01.06.2005 de Asociați. Recurentul susține că pasivul debitoarei s-a diminuat prin vânzarea unor bunuri, ce au fost considerate inițial lipsă la inventar (ulei de motor), în valoare de 13.706 lei. În ce privește solicitarea în subsidiar, recurentul arată că suma de 31.723,26 lei reprezintă facturi emise de debitoare în perioada octombrie 2004 - martie 2005, contravaloarea serviciilor de pază efectuate în beneficiul " " pe perioada derulării procedurii insolvenței acestei din urmă societăți, ce ar constitui obligație de plată, respectiv o creanță a debitoarei pentru care nu se poate pune problema lipsei de diligență a pârâtului recurent în recuperarea acesteia.
Lichidatorul judiciar a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului, în motivele concluziilor reluând apărările prezentate și judecătorului sindic și reținute de acesta în considerentele hotărârii atacate.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate de lichidatorul judiciar prin concluziile scrise, dar și în virtutea rolului devolutiv conform art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind insolvența prevede o formă specială de răspundere delictuală pentru fapta proprie, respectiv pentru una din faptele limitativ prevăzute de acest text de lege.
Din acest punct de vedere, este îndeobște admis, atât de către practica judiciară, cât și de către teoreticienii în materia insolvenței, că pentru a dispune angajarea răspunderii uneia din persoanele enumerate de textul de lege anterior menționat trebuie să fie întrunite condițiile generale privind răspunderea delictuală, și anume existența prejudiciului, existența faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și, în fine, culpa, greșeala sau vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
La aceste condiții generale se adaugă și două condiții special prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, acestea fiind starea de insolvență a persoanei juridice supuse procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 și, ca a doua condiție, insolvența să se fi datorate uneia (sau mai multor) din persoanele prevăzute în acest text de lege, prin una sau mai multe din faptele enumerate limitativ de legiuitor.
În raport de cererea de recurs, dar în raport și de actele de la dosar, instanța urmează să analizeze dacă sunt îndeplinite condițiile generale și cele speciale pentru antrenarea angajarea răspunderii personale a recurentului.
Astfel, conform listingului depus la dosar de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Mureș ( 6 - 8, vol. II al Trib. Comercial Mureș ), rezultă că printre cei doi asociați ai debitoarei se numără și pârâtul - recurent, iar administratorul statutar al debitoarei era "" Tg. M, la această din urmă persoană juridică fiind administrator statutar același pârât recurent.
Pe parcursul soluționării cererii de angajare a răspunderii personale, formulate de lichidatorul judiciar, recurentul a depus la dosar procesul verbal și hotărârea Adunării Generale a Asociaților "" prin care a fost împuternicită de către această persoană juridică numita de a prelua și exercita dreptul de reprezentare legală pentru debitoare, dar doar atunci când administratorul, adică recurentul, este absent și, din acest motiv, nu poate să-și exercite mandatul și dreptul de semnătură și specimenul de semnătură în bancă ( 233, vol. II, dos.Trib. Comercial Mureș ). Prin procura specială încheiată în fața notarului public, împuternicirea are ca și conținut "să reprezinte cu puteri depline în fața persoanelor fizice și juridice, în fața oricăror autorități, instituții, inclusiv instituții bancare, încheind orice acte li efectuând orice operațiuni necesare pentru realizarea obiectului societății, inclusiv operațiuni bancare".
Rezultă, din lectura acestor acte depuse de recurent la judecătorul sindic, că între cele două acte relevante, procura are un conținut extins față de mandatul special acordat de Adunarea Generală a Asociaților ""
În cazul de față, evident că relevanță are raportul juridic între administratorul statutar al debitoarei, "", și însăși debitoare, la aceasta din urmă fiind asociat recurentul, recurentul având și calitatea de administrator statutar al "" Așadar, rezultă cu claritate că recurentul, ca și debitoarea (ținând cont de calitatea de asociat majoritar al recurentului la debitoare, ca și la "", precum și calitatea de administrator statutar al acesteia din urmă), cunoșteau faptul că numita avea un mandat limitat, în sensul în care urma să reprezinte debitoarea pentru administratorul statutar al acesteia doar în măsura în care recurentul nu putea să-și exercite atribuțiile de administrator statutar al "" Evident că ținând cont de această stare de fapt, conținutul concret al mandatului special este dat de voința Adunării Generale a Asociaților administratorului statutar al debitoarei, respectiv "", și nicidecum de procura autentificată la notar, care, eventual, ar fi avut efect față de terți - caz în care nu se află recurentul, el neputând fi considerat terț în raport cu actul notarial și cu cel adoptat de AGA.
Din acest punct de vedere, afirmațiile recurentului potrivit cărora de la data de 01.06.2005 nu ar mai fi avut nicio legătură cu administratorul statutar "" nu pot fi primite, în primul rând pentru că nu există la dosar nicio dovadă că nu ar fi putut să-și exercite atribuțiile de administrator statutar al acestei societăți, motiv pentru care administrarea să fi fost exercitată de numita. În al doilea rând, atribuțiile de control, ca și administrator statutar al "", după perioada în care, eventual, nu și-ar fi exercitat atribuțiile, îi incumbau, conform dispozițiilor Legii 31/1990 rep. având în vedere tocmai mandatul special limitat acordat de AGA a ""
În ce privește celelalte apărări, instanța de recurs reține ca fiind corecte argumentele judecătorului sindic, în sensul în care, pe de-o parte, creanțele la care face referire lichidatorul judiciar în cererea de angajare a răspunderii personale își au originea în anii 2003 - 2004, perioadă în care nu exista mandatul de reprezentare limitat dat numitei, și, pe de altă parte, că recurentul nu a făcut nicio diligență în vederea recuperării creanțelor. Faptul că firmele datoare aparțineau unui așa zis grup economic, nu au nicio relevanță în recuperarea creanțelor, cu atât mai mult cu cât în calitate de reprezentant al administratorului statutar al debitoarei din prezenta cauză, avea îndatorirea de a clarifica aceste creanțe, de a notifica debitorii pentru a plăti.
În fine, cu privire la bunurile constatate lipsă la inventar, în valoare de 13.706,36 lei, inițial, după cum rezultă din procesul verbal încheiat la data de 22.09.2008 în prezența recurentului de către lichidatorul judiciar, recurentul - pârât a declarat că au fost furate (fără să facă vreo dovadă că ar fi anunțat organele de poliție), ca, ulterior, să prezinte bunuri despre care a pretins că sunt cele indicate în inventarul făcut de lichidatorul judiciar. Or, cum s-a și demonstrat, aceste bunuri prezentate de recurent nu corespund sortimentelor din gestiunea debitoarei, fiind cu totul alte bunuri, prezentarea acestora fiind făcută de recurent cu intenția de a acoperi lipsa din inventar, motiv pentru care instanța nu va reține nici această apărare a recurentului.
Pentru toate aceste motive, alături de argumentele reținute just de judecătorul sindic, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile generale și speciale pentru atragerea răspunderii personale a recurentului - pârât, în acord cu dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, tocmai pentru că prin lipsa de diligență, în calitatea lui de reprezentant al administratorului statutar al debitoarei, ca și prin lipsa din gestiune a unor bunuri, a folosit bunurile sau creditele debitoarei in folosul debitorilor acesteia, precum și in interes propriu.
Așadar, instanța va respinge ca nefondat și netemeinic recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul pârâtului, cu domiciliul în Aleșd,-/A, județul B, formulat împotriva sentinței comerciale nr. 1493/12 iunie 2009, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- a Tribunalului Comercial Mureș.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02 februarie 2010.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./08.03.2010
Jud.fond. -
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
