Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1356/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1356
Ședința publică de la 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 2: Geta Sandu
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent, recurent și pe intimat SC. -SRL N, lichidator MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE -I- - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU SOCIETATEA DEBITOARE SC. -SRL N, având ca obiect procedura insolvenței atragere răspundere patrimonială, recurs declarat împotriva sentinței nr. 139/F din 18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de av., lipsă fiind recurenta și reprezentanții legali ai intimatei și lichidatorului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul sr află la al 6 lea termen de judecată, după care:
Av. depune înscrisuri (o expertiză contabilă extrajudiciară și prima pagină a raportului lichidatorului. În continuare, precizează că există un plan de reorganizare semnat de către lichidator și arată instanței originalul acestuia.
Interpelat de instanță, av. precizează că nu are alte cereri de formulat.
Instanța acordă cuvântul cu privire la recurs.
Av. pentru recurentul precizează că din raportul de expertiză contabilă depus la acest termen rezultă că sunt greșite atât calculul sumelor cât și persoanele îndreptățite să primească respectivele sume. Consideră că fiind respinsă cererea formulată de către cetățenii italieni, aceștia nu trebuiau să mai figureze ca și creditori. Consideră că suma datorată calculată de către lichidator este de aproximativ 12 ori mai mare decât cea reală. Învederează instanței că prin sentința recurată s-a dispus atragerea răspunderii personale a recurenților pentru suma de aproximativ 6 miliarde lei vechi, în baza dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. a) și c) din Lg. 85/2006. Precizează că nu a fost îndeplinită condiția prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. a) din Lg. 85/2006, lichidatorul neaducând nici o dovadă, la fila 2 alin. 1 din cererea de atragere a răspunderii personale fiind precizat că nu s-a prezentat situația stocurilor, deși cu 2 rânduri mai jos se afirmă că sau fost prezentate. Referitor la art. 138 alin. 1 lit. c) din Lg. 85/2006, consideră că lichidatorul a făcut o eroare faptică. Învederează instanței că la data de 14.09.2005 s-a încheiat contractul de asociere în participațiune cu cetățenii italieni și că lichidatorul nu a făcut dovada că societatea se afla în imposibilitate de plată în momentul respectiv iar pe baza planului de organizare care a fost prezentat lichidatorului, societatea și-a continuat activitatea. Consideră că, practic, cetățenii italieni au cauzat falimentul societății, depunând anumite sume de bani dar luând marfă în schimbul acestora. Arată că, în cel mai rău caz, ar putea fi atrasă răspunderea personală dar pentru o sumă de aproximativ 50.000 lei și nu 600.000 lei, deși atât timp cât nu s-a dovedit culpa, nu poate fi atrasă răspunderea patrimonială. Solicită admiterea recursului și desființarea hotărârii primei instanțe.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 139/F din 18 martie 2009 Tribunalului Vaslui, Secția civilă, judecătorul sindic a admis cererea lichidatorului judiciar împotriva pârâților și și i-a obligat pe aceștia, în solidar, să plătească pasivul debitorului PANIFICAȚIE SRL, în sumă totală de 624.073,01 lei.
Pentru a dispune astfel judecătorul sindic a reținut următoarele:
Potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu art. 59 al. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolență a debitorului, la cererea administratorului sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridică, ajunsă în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și /sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din faptele prevăzute la lit. a-
In speță, din rapoartele lichidatorului judiciar, rapoarte ce constituie probe, potrivit art. 138 al.1 din Legea nr. 85/2006, rezultă că pârâții în calitate de administratori ai societății debitoare au săvârșit următoarele fapte:
1. Au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu.
Astfel potrivit bilanțului din 31 2005, debitorul deținea imobil corp de 435.638 lei, stocuri de 53. 626 lei, creanțe de 26.949 lei și numerar 887 lei.
Administratorii nu au prezentat lichidatorului judiciar situația stocurilor, creanțelor și a numerarului în perioada reorganizării judiciare.
In schimb, potrivit anunțului din 6 ianuarie 2006, debitorul vindea en gross și en detaill făină albă, la prețuri avantajoase.
Vânzarea s-a făcut fără acordul lichidatorului judiciar, iar veniturile realizate nu au fost folosite pentru plata lichidării, nefiind justificate de administratori la 23 martie 2007, când s-au inventariat bunurile debitorului, a declarat pe propria răspundere că societatea are în proprietate un autoturism, nr. Vs-03- din 1997, dar pe care nu l-a predat in trei zile așa cum s-a obligat.
De asemenea, deși valoarea netă activelor imobilizate constant, cu 22.894 lei în 2005 si cu 95.007 până la 31.12.2005, în bilanț nu se regăsesc cheltuielile cu amortizarea sau venituri și cheltuieli aferente privind cedarea de imobilizări.
Administratorul a explicat că și-a retras utilajele aport propriu adus în societate.
2. Pârâții au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plați.
Pârâții aveau obligația, potrivit art.27 din Legea nr. 85/2006 să solicite deschiderea procedurii de insolvență in 30 de zile de la apariția stării de insolvență sau iminentei insolvenței.
Pârâții nu au respectat aceste obligații, continuând activitatea, deși aceasta ducea în mod vădit la insolvență.
Prin faptele lor pârâții au produs un prejudiciu societății debitoare de 624.073,01 lei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs și solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și respingerea cererii lichidatorului privind antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenții arată:
Lichidatorul i-a acuzat pe nedrept de încălcarea prevederilor art. 138 alin. 1 lit. "a,c și d" din Legea 85/2006.
Astfel, în ceea ce privește faptul că ar fi încălcat prevederile art. 138 alin. 1 lit. a, respectiv că ar fi folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, lichidatorul se încurcă în propriile-i acuzații. În cererea privind antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere, cererea adresată instanței, la fila nr. 2 primul alineat lichidatorul afirmă în două propoziții consecutive că "nu am prezentatsituația stocurilor, a creanțelor și a numerarului" și respectiv că "la data de 14.12.2005 administratorului judiciar i s-au prezentat stocurile", iar în ceea ce privește situația creanțelor și a numerarului acestea sunt exact cuantificat la începutul aceluiași alineat. Celelalte afirmații în continuarea primului alineat sunt pentru a dovedi cele reținute anterior fără a aduce însă nici o probă în dovedirea lor.
În ceea ce privește faptul că ar fi încălcat prevederile art. 138 alin. 1 lit. c, respectiv că ar fi dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți lichidatorul a ascuns faptul că în baza unui "Contract de Asociere în " înregistrat sub nr. 7353/14.09.2005 erau obligați să continue activitatea întrucât scopul asocierii era relansarea și dezvoltarea afacerilor în domeniul morărit, panificație și comerț. În acest sens au acționat pentru continuarea afacerile însă relansarea activității a fost stopată datorită culpei exclusive a asociaților care nu și-au respectat obligațiile contractuale fapt ce este relevat în anumite balanțe contabile ce n u au fost puse la dispoziția instanței de către lichidator. Dovadă în acest sens este lipsa balanțelor contabile pentru 10 luni ale anului 2005, pentru 10 luni ale anului 2006 dar și din anii anteriori, respectiv 6 luni pentru 2002, 4 luni pentru 2003 și 11 luni pentru 2004.
În ceea ce privește faptul că ar fi încălcat prevederile art. 138 alin. 1 lit. d, respectiv că ar fi ținut o contabilitate fictivă, ar fi făcut să dispară unele documente contabile sau nu ar fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea, lichidatorul nu a făcut referire decât la cea din urmă și anume că "nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea". Acest fapt, lichidatorul încearcă să-l motiveze pe considerentul că a păstrat stocuri în valoare de 53.626 lei și nu a recuperat creanțele atunci când a fost numit (de către instanță) administrator în locul lor. Astfel, parafrazând din cererea privind antrenarea răspunderii recurenților, cererea adresată instanței de către lichidator, la fila nr. 3 ultimul alineat al argumentației privind încălcarea prevederilor art. 138 alin. 1 lit. d, afirmă că "această inacțiune reprezintă un comportament, o "acțiune" împotriva legii, de natură a angaja răspunderea autorului său" respectiv răspunderea lichidatorului. Susțin că vina pentru nevalorificarea stocului și că nerespectarea creanțelor este exclusiv în sarcina lichidatorului întrucât el avea această atri8buție stabilită de lege și instanță, pe când ei se aflau într-o activitate comercială care se desfășoară în prezența existenței unui stoc de marfă (mai mare sau mai mic) și în prezența unor creanțe (sau debite). Tocmai existența acestor elemente ca stoc de marfă și creanțe de încasat atestă faptul că sunt în derulare tranzacții comerciale fiind de esența acestora.
Faptul că lichidatorul nu face referire la celelalte aspecte ale art. 138 alin. 1 lit. d, respectiv că ar fi ținut o contabilitate fictivă și că ar fi făcut să dispară unele documente contabile deși de la dosarul cauzei lipsesc majoritatea balanțelor contabile, îi duce cu gândul că lichidatorul a ascuns în mod deliberat aceste balanțe pentru a-i prejudicia și pentru a ascunde instanței adevărații vinovați de starea de insolvabilitate la care a ajuns firma lor.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
răspunderii membrilor organelor de supraveghere sau conducere a debitorului persoana juridică sau a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin fapte expres și limitativ prevăzute, presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta ilicită a membrilor organelor de conducere/supraveghere sau a oricărei alte persoane vinovate de producerea stării de insolvență, faptă care să se încadreze în cel puțin unul dintre cazurile prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a,g raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata de către debitorul insolvent a datoriilor exigibile și culpa persoanelor a căror răspundere se solicită.
În speță, faptele imputate pârâților sunt cele prevăzute de art. 138 lit. și c din Legea nr. 85/2006 care presupune că aceștia au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane și au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți.
În mod corect a reținut instanța de fond că aceste fapte pot fi reținute în sarcina pârâților deoarece potrivit bilanțului din 31.12.2005, debitorul deține imobil corp de 435.638 lei, stocuri de 53.626 lei,creanțe de 26.949 lei și numerar de 887 lei.
Administratorii nu au prezentat lichidatorului judiciar situația stocurilor, creanțelor și a numerarului în perioada reorganizării judiciare și au vândut en gross și en detaill făină albă, potrivit anunțului din 6 ianuarie 2006, fără acordul lichidatorului judiciar, veniturile realizate nefiind folosite pentru plata lichidării așa cum prevede legea și nefiind justificate.
Mai mult, în momentul în care s-au inventariat bunurile debitorului, recurentul a declarat pe proprie răspundere că societatea are în proprietate un autoturism, nr. VS.03. din 1997 bun pe care nu l-a predat în trei zile așa cum s-a obligat.
De asemenea, în bilanț nu se regăsesc cheltuielile cu amortizarea sau venituri și cheltuieli aferente privind cedarea de imobilizări.
Toate acestea duc la concluzia că pârâții au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu.
În ceea ce privește fapta de la litera c, din actele și lucrările dosarului rezultă că pârâții au continuat activitatea deși aceasta ducea în mod vădit la insolvență nerespectând obligația de a solicita deschiderea procedurii de insolvență în 30 de zile de la apariția stării de insolvență sau a iminentei insolvențe și cauzând societății debitoare un prejudiciu de 624.073,01 lei.
Constatând îndeplinite condițiile răspunderii prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, respectiv existența prejudiciului creditorilor, a faptelor ilicite de la literele "a și c" a raportului de cauzalitate dintre faptele ilicite și insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata de către debitorul insolvent a datoriilor exigibile precum și culpa persoanelor a căror răspundere se solicită, Curtea apreciază că în mod întemeiat judecătorul sindic a admis cererea lichidatorului judiciar împotriva pârâților și așa încât, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă recursul declarat de către aceștia urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții și împotriva sentinței civile nr. 139/F din 18.03.2009 a Tribunalului Vaslui, Secția civilă, judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, XII.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
-
Red.
Tehnored.
2 ex.
08.01.2010
Tribunalul Vaslui:
-
Președinte:Cipriana PoianăJudecători:Cipriana Poiană, Geta Sandu, Camelia Gheorghiu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
