Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1099/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1099
Ședința publică de la 06 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 2: Claudia Susanu
JUDECĂTOR 3: Liliana Palihovici
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de împotriva sentinței comerciale nr. 31/S/ 27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar, prin doamna, lipsă fiind recurentul și intimatul-debitor SC " "SRL
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la al 2-lea termen de judecată.
La data de 02 iunie 2009 s-a depus prin serviciul de registratură precizări scrise din partea lichidatorului judiciar.
Instanța pune în discuție tardivitatea declarării recursului promovat de împotriva sentinței comerciale nr. 31/S/ 27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
Reprezentanta lichidatorului judiciar, prin doamna solicită respingerea recursului ca fiind tardiv introdus.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului promovat de conform precizărilor depuse la dosarul cauzei.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului de față.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față:
Prin sentința comercială nr.31/S/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, judecător sindic, în temeiul dispozițiilor art.138 din Legea privind procedura insolvenței, a fost admisă acțiunea formulată de către lichidatorul judiciar Lichidator 2003, cu sediul în municipiul I,-, - scara A,. 1, parter, județul I, cod de identificare fiscală RO -, număr de ordine în 201, număr de înregistrare în Registrul societăților profesionale - 0057, privind stabilirea răspunderii personale a pârâtului, cu domiciliul în municipiul I,-, bloc 968, scara D, etaj 5,. 17, județul I, în calitate de asociat unic și administrator al debitorului SC SRL
A fost stabilită răspunderea personală a pârâtului pentru pasivul debitorului falit SC SRL I în sensul că a fost obligat pârâtul să acopere întreg pasivul rămas neacoperit al debitoarei, în cuantum de 132.710 lei, potrivit tabelului definitiv consolidat al creanțelor întocmit de către lichidatorul judiciar.
În temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței,
S-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL, cu sediul declarat în municipiul I,-, bloc 968, scara D, etaj 5,. 17, județul I, cod de identificare fiscală - și număr de ordine în registrul comerțului J-.
S-a dispus radierea debitorului din evidențele Oficiului Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași și cele ale
În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței,
Descarcă pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art. 4 alin. 4 din Legea privind procedura insolvenței,
A fost aprobat decontul de cheltuieli prezentat de lichidatorul judiciar Lichidator 2003 și s-a dispus plata către acesta a sumei de 6.495 lei pentru ambele etape ale procedurii, din fondul de lichidare (2.470 cheltuieli materiale și 4.025 lei remunerație).
În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței,
S-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului I, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
În temeiul dispozițiilor art. 142 din Legea privind procedura insolvenței, executarea silită a prezentei sentințe se va efectua în condițiile art. 142 alin. 2 la cererea creditorilor, de către executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv modificat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator, conform Codului d e procedura civilă.
Pentru a se pronunța în acest sens tribunalul a reținut că în fapt, potrivit informațiilor furnizate de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași (fila 99, vol. I), societatea debitoare s-a înmatriculat la data de 25.04.1994, având ca unic asociat și administrator unic cu puteri depline pe, cu domiciliul în municipiul I,-, bloc 968, scara D, etaj 5,. 17, județul I, născut la data de 29.05.1955 în județul
Notificat de către administratorul judiciar, cu privire la deschiderea procedurii insolvenței și obligației de predare a actelor contabile (fila 121-122, vol. I) la data de 23.11.2007, la cererea de creanță a creditorului bugetar și tabelul creanțelor întocmit (fila 2, vol. II), pârâtul s-a prezentat la sediul administratorului judiciar la data de 10.12.2007 și a predat o copie a CI, însă nu a dat curs demersurilor lichidatorului judiciar pentru predarea actelor și gestiunii.
Din analiza documentației atașate cererii de creanță a creditorului unic bugetar, efectuată de către lichidatorul judiciar, a rezultat că datoriile debitoarei reprezintă în totalitate creanțe fiscale (impozitul pe veniturile din salarii, taxa pe valoare adăugată, taxe de comercializare, contribuții la fondurile speciale de șomaj, asigurări sociale, asigurări de sănătate) care au generat obligații fiscale accesorii, de la data de 30.05.2007 nemaifiind achitate obligații fiscale, fapte ce au determinat ajungerea debitoarei în stare de insolvență, în situația neachitării creanței la bugetul consolidat, ceea ce a determinat declanșarea prezentei proceduri.
De asemenea, potrivit indicatorilor financiari publicați pe site-ul MEF, pe baza declarațiilor reprezentantului debitoarei, la data de 31.12.2006 debitorul SC SRL I figura cu indisponibilizări corporale de 36.331 lei, stocuri de marfă în sumă de 82.190 lei, creanțe de 54.888 lei și disponibilități bănești în cuantum de 7.668 lei, pentru care fostul administrator statutar nu a prezentat nicio justificare.
În drept, instanța reține că în reglementarea art.138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, răspunderea membrilor organelor de conducere devine operantă în toate cazurile când pasivul social nu poate fi acoperit din culpa lor, când aceștia au cauzat starea de insolvență a societății prin săvârșirea vreuneia dintre faptele expres și limitativ enumerate la lit. a - g ale articolului menționat iar prejudiciul a rezultat direct din fapta culpabilă săvârșită.
Rezultă așadar că pentru instituirea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere este necesar ca aceștia să aibă calitatea de autori ai faptelor limitativ enumerate de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, săvârșirea acestor fapte să se fi produs în mandatul lor, iar aceste fapte să fi cauzat prejudiciul care a determinat starea de insolvență a debitoarei falite.
Răspunderea persoanelor enumerate în alin. 1 al art. 138 este condiționată, printre altele, de existența legăturii de cauzalitate între faptele expuse și starea de insolvență, această formă specială de răspundere fiind instituită exclusiv în favoarea debitorului falit, care se vede nevoit în această etapă, prin reprezentantul său care în procedura de față este administratorul judiciar, să readucă în patrimoniul său contravaloarea prejudiciilor care i-au determinat starea de insolvență.
Astfel, față de situația de fapt astfel reținută, instanța apreciază că activitatea pârâtului se încadrează în dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a, referitoare la folosirea bunurilor sau creditelor societății în folosul său, în condițiile în care s-a dovedit că debitoarea figura la data de 31.12.2006 cu indisponibilizări corporale de 36.331 lei, stocuri de marfă în sumă de 82.190 lei, creanțe de 54.888 lei și disponibilități bănești în cuantum de 7.668 lei, sume care ar fi putut acoperi integral pasivul determinat în procedura insolvenței, cu privire la care însă pârâtul nu a prezentat justificări nici de ordin scriptic nici faptic, fapte ce au determinat debitoarea să ajungă în incapacitatea plății creanței fiscale.
Judecătorul-sindic nu poate reține din faptul negativ al nepredării actelor prevăzute de art. 28 din lege că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea sau susținerile administratorului judiciar referitoare la pasivitatea acestuia, întrucât acestea din urmă nu sunt de natură a reține în sarcina acestuia că a "dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți" (art. 138 alin. 1 lit. c), în condițiile în care textul normativ impune o acțiune din partea subiectului activ, de continuare a unei anumite activități, fără a declara starea de insolvență, iar cerința esențială este ca acea activitate să fie continuată în interesul său personal.
Ceea ce i se poate imputa administratorului pârât este nedeclararea stării de insolvență în termen, faptă ce ar putea constitui, în condițiile art. 143 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, infracțiunea de bancrută simplă, însă nu se încadrează în situațiile limitativ enumerate la alin. 1 al art. 138, și nici nu poate constitui o premisă a ajungerii în stare de insolvență, condiție cumulativă, în condițiile în care starea de insolvență ar fi preexistentă.
Însă, apreciind că sunt întrunite toate cerințele răspunderii civile speciale prevăzute pentru administratorii societății falite de textul dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a), întrucât pârâtul nu a răsturnat proba produsă împotriva sa cu privire la folosirea sumelor identificate ( cu indisponibilizări corporale de 36.331 lei, stocuri de marfă în sumă de 82.190 lei, creanțe de 54.888 lei și disponibilități bănești în cuantum de 7.668 lei), față de aceste considerente, instanța apreciază că se impune ca în temeiul dispozițiilor art.138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, să fie admisă acțiunea formulată de către lichidatorul judiciar privind stabilirea răspunderii personale a pârâtului, în calitate de fost administrator al debitorului SC SRL I și să stabilească răspunderea personală a pârâtului-administrator în sensul că îl va obliga să acopere întreg pasivul rămas neacoperit al debitoarei, în cuantum de 132.710 lei, potrivit tabelului definitiv consolidat al creanțelor întocmit de către lichidatorul judiciar.
În condițiile în care debitorul aflat în insolvență, după cum s-a constatat, nu deține bunuri sau elemente de patrimoniu care să asigure acoperirea creanțelor și nici nu are disponibil în conturi bancare, procedura este lipsită de obiect, astfel încât se va dispune potrivit art.131 din Legea nr.85/2006 închiderea procedurii și radierea debitorului din evidențele registrului comerțului și cele fiscale, continuarea sa neavând ca finalitate decât majorarea nejustificată a cheltuielilor de procedură.
Totodată, pentru activitatea desfășurată de lichidatorul judiciar, se vor încuviința deconturile depuse de acesta, plata urmând să se facă din fondul de lichidare, lipsind disponibilitățile bănești în contul debitorului.
În temeiul dispozițiilor art. 142 din Legea privind procedura insolvenței, executarea silită a prezentei sentințe se va efectua în condițiile art. 142 alin. 2 la cererea creditorului, de către executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator, conform Codului d e procedura civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul criticând-o pentru nelegalitate, susținând că nu sunt dovedite aspectele pe care instanța de fond și-a întemeiat soluția.
În recurs nu au fost administrate alte probe.
La termenul din 06.07.2009, instanța a pus din oficiu în discuția părților excepția vizând tardivitatea declarării recursului promovat de.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă, în ședința publică din 06.07.2009, verificându-și legala sesizare, Curtea a pus în dezbatere, din oficiu, excepția tardivității recursului formulat de, potrivit dispozițiilor art.301 Cod procedură civilă.
În acest sens, față de dispozițiile procedurale arătate, Curtea va analiza prioritar excepțiile de procedură cu caracter peremptoriu asupra cărora a rămas în deliberare.
Asupra excepției tardivității recursului declarat de recurentul, Curtea expune următoarele considerente:
Conform art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, text conținând o normă de procedură și art. 301 din Codul d e procedură civilă termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii, art. 7 alin. 1 al legii generale a insolvenței arătând că în această materie, comunicarea actelor de procedură este realizată, față de toți participanții, prin publicarea lor în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
De la această regulă legea a instituit trei excepții; respectiv comunicarea citațiilor, a convocărilor și notificărilor față de participanții la proces, al căror sediu, domiciliu sau reședință se află în străinătate, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii și notificarea deschiderii procedurii precum și prima comunicare a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acțiune, în temeiul dispozițiilor prezentei legi, ulterior deschiderii procedurii insolvenței, care sunt supuse dispozițiilor Codului d e procedură civilă.
În materia acțiunilor fundamentate pe dispozițiile art. 138 din Legea 85/06 comunicarea hotărârii se realizează conform Codului d e procedură civilă, ceea ce s-a realizat în pricina pendinte la data de 10.04.2009.
În aceste condiții, Curtea retine că, potrivit dovezii de comunicare a hotărârii pronunțate de către instanța de fond în condițiile impuse de lege, dovada consemnată la dosarul instanței de fond, fila 133, sentința a fost comunicată recurentului la data de 10.04.2009. Curtea arată că prin nicio susținere a recurentului sau probă a cauzei nu se infirmă realitatea efectuării acestei proceduri.
În acesta condiții, evocând dispozițiile art. 101 alin. 1 si art. 102 Cod procedură civilă, termenul de recurs și-a început cursul la 10.04.2009, fiind împlinit la 21.04.2009, astfel că recursul declarat de numitul și înregistrat la grefa Tribunalului la 27.04.2009, apare declarat în afara termenului legal și peremptoriu prevăzut pentru efectuarea actului de procedură al părții.
Astfel, conform art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, în lipsa unei dispoziții contrare, Curtea subliniind că nicio dispoziție legală nu înlătură în această materie sancțiunea cu caracter general conținută de textul evocat, sancțiune care operează imperativ.
În aceste condiții, dând efect dispozițiilor citate, Curtea va admite excepția de procedură invocată din oficiu și, având în vedere caracterul său dirimant, va respinge recursul declarat de numitul ca tardiv declarat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de împotriva sentinței comerciale nr.31/S/27.01.2009 a Tribunalului Iași - judecătorul sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
- -
14.VII.2009.-
2 ex.-
Președinte:Anca GhideanuJudecători:Anca Ghideanu, Claudia Susanu, Liliana Palihovici
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
