Alte cereri. Decizia 701/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 701
Ședința publică din data de 5 mai 2009
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Preda
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții -, domiciliată în C, str. -, -1,.12, jud. D și, domiciliat în C,-, jud. D, împotriva sentinței nr. 1071 din data de 3 octombrie 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu debitoarea SC Instalații SA, cu sediul în C,-,.1, jud. D, prin lichidator C, cu sediul în C, Calea, nr.1,.2,.6, jud. D și pârâtul, domiciliat în C,-,.1, jud.
Recursul formulat de pârâtul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 19,50 lei, potrivit chitanței nr. -/24.03.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei, acestea fiind anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
Recursul formulat de pârâta - este netimbrat.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-pârât, reprezentat de avocat și avocat din cadrul Baroului B, care depun împuternicirea avocațială nr. 92165, lipsind recurenta-pârâtă -, intimata-debitoare SC Instalații SA, prin lichidator C și intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că prin serviciul registratură intimatul a depus întâmpinare, iar lichidatorul judiciar a depus note scrise însoțite de înscrisuri, în cuprinsul cărora a invocat excepția lipsei de interes în soluționarea recursului.
Se învederează, totodată, că recurenta-pârâtă - nu s-a prezentat pentru a semna recursul și nici nu a achitat taxa judiciară de timbru, astfel cum i s-a pus în vedere prin citație, după care,
Curtea, din oficiu, invocă excepția netimbrării recursului declarat de pârâta -.
Recurentul-pârât, reprezentat de avocat, solicită acordarea unui termen foarte scurt pentru a putea verifica înscrisurile depuse de lichidatorul judiciar. Arată că susținerile acestuia, în sensul că pasivul debitoarei ar fi fost achitat, astfel că recurentul nu ar mai avea interes în soluționarea recursului, sunt nefondate deoarece pasivul a fost acoperit cu sume provenite din vânzarea unor bunuri asupra cărora există mai multe litigii între recurent și lichidator.
Arată că trebuie verificate atent aceste aspecte pentru a vedea dacă actele de înstrăinare sunt susceptibile de a fi anulate în litigiile aflate pe rol.
Acest motiv de amânare este, totodată, completat și de depunerea întâmpinării, care este scrisă de mână și necesită timp pentru lecturare.
Cu privire la excepția lipsei de interes invocată de lichidator se arată că aceasta nu este întemeiată, deoarece recurentul-pârât își justifică interesul prin simplul fapt al existenței unei sentințe definitive de atragere a răspunderii sale patrimoniale.
Sub acest există o confuzie generală, deoarece se consideră că administratorul unei societăți debitoare trebuie să răspundă pentru întreg pasivul rămas neacoperit. Instanța de fond ar fi trebuit să analizeze fapta cauzatoare de prejudiciu, să stabilească răspunderea în funcție de legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Pe de altă parte, nu trebuie să se confunde patrimoniul societății cu cel al administratorului.
Chiar dacă se susține că pasivul a fost acoperit, din acest pasiv face parte și dreptul rezidual al acționarilor, care, în virtutea sentinței de atragere a răspunderii, va trebui să fie suportat tot de către recurentul-pârât.
Ambii apărători ai recurentului-pârât, avocat și avocat, solicită respingerea excepției lipsei de interes în soluționarea recursului.
Curtea, deliberând, respinge ca neîntemeiată excepția lipsei de interes a pârâtului în soluționarea recursului, invocată de lichidatorul judiciar C, întrucât recurentul-pârât își justifică interesul, răspunderea patrimonială a acestuia fiind atrasă prin sentința recurată.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul-pârât, reprezentat de avocat, arată că pronunțând sentința recurată instanța de fond a nesocotit toate regulile privind răspunderea civilă contractuală, neanalizând fapta imputată și legătura de cauzalitate între presupusa faptă a pârâtului și starea de insolvență a debitoarei.
Judecătorul fondul a ignorat probele administrate și s-a mulțumit să copieze concluziile unui raport de expertiză contabilă efectuat la momentul deschiderii procedurii, deci un raport extrajudiciar dacă se raportează strict la cererea de atragere a răspunderii. Expertul care a efectuat acea expertiză a săvârșit grave nereguli, a indicat în mod părtinitor cine se face vinovat de insolvența debitoarei, aceste abateri constituind obiectul unor cercetări care au condus la sancționarea sa. în dovedirea acestei susțineri se depune copia hotărârii nr. 1/28.03.2007 a Filiala D, prin care expertul contabil a fost sancționat cu "mustrare".
Ambii apărători ai recurentului-pârât, avocat și avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate și respingerea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale ca fiind neprobată și nefondată.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21.06.2006 în cadrul dosarului de faliment nr.101/F//30/1999 privind pe debitoarea SC Instalații SA C, lichidatorul judiciar SC - filiala C în temeiul dispozițiilor art.137 din Legea 64/1995 a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor speciali ai debitoarei, respectiv, - și.
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că pârâții se fac vinovați de săvârșirea faptelor prev.de art.137 lit.a, c și e din Legea 64/1995, motiv pentru care urmează să suporte pasivul societății în sumă de 5.359.373.627 lei vechi rămas neacoperit după prima distribuție parțială. Astfel, s-a arătat că potrivit certificatului constatator nr.36971/15.06.2005 eliberat de Oficiul registrului comerțului, pârâții și - au deținut anterior deschiderii procedurii calitatea de administratori ai debitoarei, iar pârâtul a deținut funcția de director general executiv, iar pârâții se fac vinovați de săvârșirea faptelor prevăzute de art. 137 lit.a, c și e din Legea 64/1995, aspecte ce rezultă din expertiza contabilă judiciară, încuviințată de judecătorul sindic prin încheierea de ședință din data de 29 august 2002.
Potrivit raportului de expertiză, cei trei pârâți au efectuat personal - în calitatea pe care o dețineau de administratori, directori - acte materiale și juridice prin care au înstrăinat toate bunurile societății în frauda creditorilor, au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente și au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice, fiind responsabili de falimentul societății.
În conformitate cu dispozițiile art.115 Cod pr.civilă, pârâții au formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii privind instituirea răspunderii ca neîntemeiată.
Prin încheierea ședință din data de 8 martie 2007, Tribunalul Dolj văzând încheierea nr.992/06.03.2007 pronunțată de referitoare la strămutarea dosarului ce face obiectul cauzei la ribunalul Prahova, a dispus scoaterea acesteia de pe rolul Tribunalului Dolj și înaintarea la ribunalul Prahova.
Pe rolul Tribunalului Prahova cauza a fost înregistrată sub nr-, iar la data de 6.06.2007 pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat efectuarea unei contraexpertize. La același termen de judecată, pârâtul a formulat și el întâmpinare, solicitând, de asemenea, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În cauză s-au acordat mai multe termene de judecată având în vedere cererile de strămutare formulate de pârâții din prezenta cauză, și deși legal citați aceștia nu s-au mai prezentat în fața instanței și nu au stăruit în efectuarea unei contraexpertize.
La termenul de judecată din 26.09.2008, pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova, susținând că cererea având ca obiect instituirea răspunderii patrimoniale întemeiată pe dispozițiile art.138 din Legea 85/2006 este de competența tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul debitorul, având în vedere că astfel de cerere se soluționează în cadrul
dosarelor de insolvență. În măsura în care instanța va aprecia că cererea cu care a fost investită este o acțiune de răspundere civilă delictuală întemeiată pe dispozițiile art.998-999 Cod civilă, același pârât a considerat că se impune, de asemenea, declinarea competenței în favoarea instanței de drept comun, o astfel de cerere având caracterul unei acțiuni civile, fiind de notorietate faptul că transferurile dreptului de proprietate asupra mobilelor nu au niciodată un caracter comercial, acțiunile care tind spre realizarea unui drept și pentru care se achită taxa de timbru calculată în funcție de cuantumul pretențiilor reclamantului.
Prin sentința nr. 1071 din data de 3 octombrie 2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova ca neîntemeiată, a admis acțiunea formulata de reclamantul C, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC Instalații SA în contradictoriu cu pârâții, - și a dispus instituirea răspunderii patrimoniale a paraților pentru pasivul neacoperit al societății debitoare - suma de 5.359.373.627 lei ROL.
Pentru a pronunța această sentință, JUDECĂTOR 2: Stan Aida Liliana Preda l-sindic a reținut că potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006 (care a preluat dispozițiile art.137 din Legea nr.64/1995) la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică ajunsă în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin una dintre faptele enumerate limitativ la lit.a - g, printre care și acelea de a folosi bunurile sau creditele persoanelor juridice în folosul propriu sau în cel al unei altei persoane (lit.a); de a dispune în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți (lit.c); respectiv au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia (lit.e).
În cauză, acțiunea privind instituirea răspunderii patrimoniale a pârâților - în calitate administrator și de președinte al consiliului de administrație, a pârâtei - - în calitate de administrator și director economic, cât și a pârâtului - în calitate de director, s-a întemeiat pe raportul de expertiză judiciară specialitate contabilitate întocmit în cadrul dosarului de faliment privind pe debitoarea SC Instalații SA C. Instanța de fond a cenzurat susținerea pârâților, în sensul că nefiind convocați la efectuarea expertizei și neavând cunoștință de existența acesteia, nu le este opozabilă, întrucât raportul de expertiză a fost încuviințat și administrat în cadrul dosarului de insolvență, pârâții având posibilitatea și dreptul de a formula obiecțiuni.
Mai mult, instanța a reținut că prin întâmpinare pârâții au apreciat că s-ar impune efectuarea unei contraexpertize, însă de-a lungul termenelor acordate în cauză aceștia nu s-au mai prezentat în fața instanță și nici nu au stăruit în administrarea acesteia. Astfel, din expertiza depusă la dosarul cauzei, instanța a reținut că în perioada 1 februarie 1999 - 14 decembrie 2000, administrarea societății debitoare a fost asigurată de - președinte al consiliului de administrație, - vicepreședinte, - - membru, G - membru, - membru, dar că în realitate începând cu luna ianuarie 1998 societatea a fost condusă efectiv de către, în calitate de
președinte și -, în calitate de contabil șef - director economic, ceilalți membri fiind înlăturați din consiliul de administrație.
S-a mai reținut, totodată, că valoarea lucrărilor efectuate în baza contractului nr.10384/13 noiembrie 1998 încheiat cu SC B în calitate de beneficiar, de către SC Instalații SA C în calitate de antreprenor general au fost încasate de către debitoare sub diverse forme, folosindu-se procedeul de compensare, prin intermediul societăților SC SRL C, SC Com SRL și SC SRL, firme ce au fost administrate de către pârâții și -, că între antreprenorul general și SC nu exista un contract de subantrepriză în baza căruia să se execute lucrările în zona liberă C Sud, ceea ce a făcut ca rezultatele financiare ale debitoarei să fie influențate negativ pe anii 1997-1998, în final debitoarea fiind fraudată cu suma de 7.382.061.627 lei, sumele fiind înregistrate pe costuri fără documente legale, lipsind situațiile de plată confirmate de beneficiari, veniturile fiind înregistrate în evidența contabilă a SC SRL, creându-se în mod fictiv posibilitatea de a intra în circuitul de decontare prin "compensare plătindu-și fictiv astfel materialele aprovizionate cu facturi de la SC B".
Din același raport de expertiză a rezultat că în perioada celor 3 ani anteriori deschiderii procedurii au avut loc înstrăinări de bunuri din patrimoniul societății către SC SRL, SC Com SRL, SC SRL, societăți aparținând pârâților și - în calitate de asociați/administratori, că toate înstrăinările făcute au avut ca scop sustragerea bunurilor din patrimoniul debitoarei, iar emiterea de facturi fără să se menționeze data emiterii, fără documente legale care să dovedească livrarea efectivă, revenirea asupra operațiunilor prin stornare fără să se calculeze facturile emise au creat erori în contabilitate. Spre exemplu, în legătură cu transferurile patrimoniale efectuate de către debitoare către SC Com SRL, societate administrată de către pârâtul, din sentința nr.307/23 aprilie 2008 pronunțată în dosar nr- a Tribunalului Argeș, instanța a reținut că după deschiderea procedurii insolvenței SC - SA, ulterior anulării acestora de către judecătorul sindic, SC Com SRL prin același administrator a procedat la revânzarea acestora către o terță persoană, operațiune care de altfel prin sentința menționată a fost anulată. Aceste aspecte, în opinia instanței de fond, nu denotă decât intenția administratorului de a atrage falimentul debitoarei SC Instalații SA, cauzând prin fapta sa starea de insolvență (lit.a, c, e din Legea 85/2006).
În privința pârâtei -, care participând la conducerea societății debitoare alături de pârâtul și nu doar în calitate de contabil, funcție în care de altfel a întocmit facturi pentru bunurile înstrăinate, instanța a reținut că în caz de pluralitate, răspunderea persoanelor care a cauzat starea de insolvență a debitorului este solidară, aceasta nefăcând dovada că organele de conducere ale debitoarei s-au opus la actele sau faptele care au cauzat insolvența, astfel că sunt incidente dispozițiile art.138 lit.a, c și e din lege.
Și în privința pârâtului, având în vedere calitatea sa de director, funcție de execuție în cadrul debitoarei, participând la conducerea activității acesteia și nefăcând dovada opoziției la actele și faptele care au cauzat
insolvența sau absența de la luarea deciziilor care au cauzat insolvența, opoziția sa la luarea unor astfel de decizii, instanța a reținut incidența dispozițiilor art.138 lit.a, c și e din lege.
Întrucât între faptele enumerate și prejudiciul constând în pasivul neacoperit al societății debitoare există un raport de cauzalitate, în sensul că insolvența a fost determinată de faptele ilicite ale membrilor organelor de conducere care au acționat cu vinovăție (culpă), în temeiul art.998 și art.999 Cod civil, art.138 alin.1 lit.a, c și e și alin.4 din Legea 85/2006 judecătorul-sindic a admis acțiunea și a instituit răspunderea patrimonială a pârâților pentru pasivul neacoperit al debitoarei, respectiv suma de 5.359.373.627 lei, reprezentând creanțele creditorilor.
Împotriva sentinței pronunțate de judecatorul-sindic au declarat recurs pârâții - și, ambii criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului declarat de pârâtul s-a arătat că instanța a ignorat complet regimul juridic al răspunderii civile și, pe cale de consecință, a ignorat condițiile antrenării răspunderii civile, neexistând nicio dovadă a vreuneia din faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Nici cererea cu care a fost investită instanța și nici sentința atacată nu stabilesc modul în care a fost stabilit prejudiciul, raportat la faptele reținute și la persoanele responsabile.
Nu a fost adusă în discuție legătura de cauzalitate necesară antrenării răspunderii în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006, instanța, ca și lichidatorul, preluând fără rezerve concluziile unui raport de expertiză întocmit.
De asemenea, același recurent invocă dispozițiile art. 304 pct.7 Cod pr.civilă în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, făcând imposibilă examinarea validității soluției de către instanța de control judiciar.
Examinând recursurile formulate, Curtea constată că recursul formulat de pârâtul este fondat, potrivit considerentelor ce urmează:
În ședința publică din data de 5.05.2009 s-a depus la dosarul cauzei de către C - lichidatorul judiciar al debitoarei SC Instalații SA, o cerere din care a rezultat că pasivul a fost acoperit integral, iar recurenții nu mai riscă să fie urmăriți în baza sentinței date în primă instanță.
S-au depus în acest sens planul de distribuire final și ordinele de plată din care rezultă dovada achitării creanțelor.
În aceste condiții, dat fiind achitarea în integralitate a creanțelor, conform planului de distribuire final, urmează a se constata că cererea privind atragerea răspunderii administratorilor în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006 a rămas fără obiect, motiv pentru care, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin.2 Cod pr.civilă, va admite recursul pârâtului, va modifica în tot sentința și pe fond va respinge cererea administratorului judiciar formulată în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006 ca rămasă fără obiect.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâta -, la termenul de judecată din data de 7.04.2009 Curtea a constatat că acest recurs nu este semnat, dar nici timbrat.
Având în vedere că recurenta-pârâtă - nu a achitat taxa de timbru în cuantum de 19,5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, deși a fost citată cu
această mențiune așa cum reiese din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare de la filele 40 și 52 din dosar, Curtea va dispune anularea recursului ca netimbrat, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr.146/1997 și art. 9 din nr.OG 32/1995 cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora instanțele judecătorești nu se pot pronunța asupra cererilor înainte de a fi îndeplinit timbrajul.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta -, domiciliată în C, str. -, -1,.12, jud. D împotriva sentinței nr. 1071 din data de 3 octombrie 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova.
Admite recursul declarat de pârâtul, domiciliat în C,-, jud. D împotriva sentinței nr. 1071 din data de 3 octombrie 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu debitoarea SC Instalații SA, cu sediul în C,-,.1, jud. D, prin lichidator C, cu sediul în C, Calea, nr.1,.2,.6, jud. D și pârâtul, domiciliat în C,-,.1, jud.
Modifică în tot sentința și pe fond respinge cererea administratorului judiciar formulată în temeiul art. 138 din lege, ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2009.
Președinte Judecători
- - - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 3 ex./4.06.2009
Dosar fond -- Tribunalul Prahova
Jud. fond.
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Preda
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
