Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 137/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 137/
Ședința publică din 13 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
Judecător
Grefier
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de, cu domiciliul în T M,-, jud. M, împotriva sentinței nr. 1348/24 septembrie 2007 Tribunalului Comercial Mureș - Biroul judecătorului sindic.
În lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
dezbaterilor și susținerile asupra recursului declarat sunt cuprinse în încheierea de ședință din data de 5 februarie 2008, dată la care s-a amânat pronunțarea inițial pentru data de 12 februarie 2008, apoi pentru termenul de azi, 13 februarie 2008, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea,
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr. 1438/24 septembrie 2007 Tribunalului Comercial Mureș - Biroul judecătorului sindic, s-a admis acțiunea în anulare promovată și precizată de lichidatorul general T M, împotriva pârâților, și, dispunându-se anularea contractului de cesiune încheiat între SC SRL și, la data de 11.02.2005, având ca obiect cesiunea a 49 părți sociale deținute la SC SRL, precum și anularea contractului de cesiune din 12.09.2006, având ca obiect cesionarea acelorași părți sociale, încheiat între și. S-a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii contractelor de cesiune, și restituirea prestațiilor efectuate în baza acestora, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare la Registrul Comerțului.
S-a reținut că prin contractul din 11.02.2005 debitoarea falită a cesionat 49 părți sociale, reprezentând 98 % din capitalul social al societății SC SRL în favoarea administratorului falitei, pârâtul, valoarea părților sociale nefiind determinată și neindicându-se că cesiunea s-a efectuat la valoarea nominală a acestor părți sociale.
În consecință, s-a apreciat că pentru părțile sociale achiziționate, pârâtul nu a achitat valoarea de piață, astfel că, prestația debitoarei a depășit în mod vădit pe cea primită, actul fiind așadar încheiat în dauna intereselor creditorilor, întrucât s-a micșorat activul societății.
Referitor la operațiunea de cesiune a părților sociale de către pârâtul cu pârâtul, s-a reținut că aceasta a fost încheiată după promovarea acțiunii în anulare, nefăcându-se dovada că pârâtul a achitat valoarea părților sociale; și s-a apreciat că acesta trebuia să cunoască împrejurarea că primul transfer de părți sociale este susceptibil de anulare.
S-a mai arătat că, cesiunea dintre pârâta și pârâtul nu intră sub incidența art. 79 din Legea nr. 85/2006, întrucât aceste părți sociale nu au fost deținute de falită, chemarea în judecată a pârâtei fiind făcută doar pentru opozabilitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul, care a criticat hotărârea atacată ca nelegală, susținând în esență incidența disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, arătând că în mod greșit s-a reținut că ar fi aplicabile prev. art. 80 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006, întrucât instanța nu a administrat probe din care să rezulte că valoarea prestației primite de falită, este sub valoarea de piață a părților sociale cesionate. S-a mai arătat că, instanța nu a indicat criteriul potrivit căruia a stabilit că cesiunea a avut loc la o valoare inferioară celei existente în piață, și că, referitor la al doilea contract, pârâtul nu avea posibilitatea să ia cunoștință despre prima acțiune în anulare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma acestor motive, precum și din oficiu, potrivit art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Potrivit primului contract de cesiune, încheiat la data de 11.02.2005, pârâtul și au dobândit 49, respectiv 1 parte socială din capitalul social al SC SRL (fostă SC SRL), de la cedenții și SC SRL. Potrivit celui de-al doilea contract de cesiune, încheiat la data de 12.09.2006, și, în calitate de cedenți, cesionează către cele 50 părți sociale, acesta devenind unic acționar al SC SRL.
Prin acțiunea în anulare, introdusă la 2 august 2006, lichidatorul judiciar al falitei SC CONSTRUCȚII SRL T M, a solicitat anularea primului contract de cesiune, acțiunea fiind întemeiată pe disp. art. 180 alin. 1 lit. b și c și art. 80 alin. 2 lit. a din Legea nr. 85/2006.
În raport de temeiurile juridice invocate, Curtea constată următoarele:
Referitor la art. 80 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006, este de observat că lichidatorul judiciar are la îndemână acțiunea în anulare în condițiile în care operațiunile comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită. Cerința legală a termenului de 3 ani anteriori deschiderii procedurii, este realizată în cauză, astfel că, singura condiție ce se impune a fi verificată cea a văditei inegalități dintre prestația debitorului, și cea primită de acesta. Astfel, este de observat că din conținutul acestui contract, nu rezultă valoarea de cesiune a părților sociale și de asemenea, nici instanța de fond nu a efectuat în cercetarea judecătorească vreun demers care să conducă la concluzia existenței acestei inegalități, sau diferență dintre prestații, astfel că nu se poate susține cu suficient temei realizarea acestei condiții cerută de textul legal.
În ceea ce privește celălalt temei invocat, respectiv art. 80 alin. 2 lit. a din lege, acest contract de cesiune, operațiune, în înțelesul legii, trebuie să îndeplinească, de asemenea, condiția legală a vătămării creditorilor ("dacă sunt în dauna creditorilor"); or, nu s-a dovedit din materialul probator administrat în cauză, nici existența acestei vătămări, și nici întinderea acesteia.
Pe de altă parte, de asemenea nu a fost probat în cauză intenția comună a părților contractante de fraudare a intereselor creditorilor, astfel că soluția care se impune în această cauză este respingerea aceste acțiuni ca nefondată, dată fiind neîndeplinirea cerințelor legale prescrise de legea nr. 85/2006.
Referitor la cea de-a doua acțiune formulată la 10 mai 2007, prin care s-a solicitat anularea celei de-a doua cesiuni, de către cedenții și, către cesionarul, este de observat că această acțiune a fost întemeiată pe aceleași temeiuri legale ca și prima acțiune în anulare, respectiv art. 80 alin. 1 lit. c și art. 80 alin. 2 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Întrucât argumentele invocate mai sus sunt aplicabile și în ceea ce privește această acțiune, instanța nu va reveni asupra acestora, întrucât și în acest contract valoarea prestațiilor nu este cunoscută, și de asemenea nu a fost evaluată în vreun mod; nu s-a dovedit intenția frauduloasă în dauna creditorilor și de asemenea, nu a fost probată vreo vătămare a intereselor creditorilor.
Ceea ce trebuie remarcat este faptul că, în ipoteza în care s-ar accepta că subdobânditorul nu ar fi plătit valoarea corespunzătoare a bunului (părțile sociale achiziționate), și ar fi cunoscut, sau trebuia să cunoască faptul că transferul inițial este susceptibil de a fi anulat, după cum s-a susținut în considerentele hotărârii atacate; lichidatorul judiciar ar avea la dispoziție eventual disp. art. 84 alin. 1 din lege, respectiv ar putea promova o acțiune în recuperarea bunului, sau a valorii acestuia. Deci, legea conferă legitimitate procesuală activă lichidatorului, strict pentru a promova acțiune în recuperarea bunului, și nicidecum pentru anularea actului prin care s-a realizat transferul, caz în care însă prin prisma acestui temei de drept, acțiunea se impune a fi respinsă ca inadmisibilă, în raport de petitul acesteia.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că recursul promovat în prezenta cauză este întemeiat, urmând ca potrivit art. 312 alin. 1,3 Cod procedură civilă, să-l admită ca atare, să modifice integral hotărârea atacată, și pe cale de consecință, în rejudecarea cauzei, să respingă ambele acțiuni în anulare, așa cum au fost formulate, ca nefondate. De asemenea, instanța dispune și efectuarea cuvenitelor rectificări, în raport de această soluție, la Registrul Comerțului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul pârâtului, cu domiciliul în T M,-, jud. M, formulat împotriva sentinței nr. 1348/24 septembrie 2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
Modifică integral hotărârea atacată, și în rejudecare respinge acțiunea în anulare, astfel cum a fost formulată și precizată de SC SRL prin lichidatorul judiciar GENERAL, privind contractul de cesiune încheiat între SC SRL și, la data de 11.02.2005, precum și a contractului de cesiune încheiat între și la data de 12.09.2006.
Dispune efectuarea cuvenitelor modificări în Registrul Comerțului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2008.
Președinte, | Judecător, - | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Dact. Sz.
5 martie 2008
Jud.fond
3 exemplare
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
