Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 956/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 956
Ședința publică de la 27 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 3: Anca Ghideanu
Grefier - -
La ordine fiind pronunțarea în recursul declarat de pîrîtul împotriva sentinței civile nr. 502/F din 12.12.2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui - Judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- dezbaterile în recurs au avut loc în ședința publică din 13 aprilie 2009, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărîre;
- din lipsă de timp pentru deliberări, Curtea a amînat pronunțarea la data de 21 aprilie 2009 cînd, din același motiv, a amînat pronunțarea pentru azi, 27 aprilie 2009.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința civilă nr. 502/F din 12 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic - s- admis acțiunea civilă promovată de lichidatorul judiciar al debitoarei Grup împotriva pârâtului, pârâtul fiind obligat să achite debitorului suma de 51.016 lei, reprezentând pasivul societății falite.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță reținut următoarele:
Administratorul judiciar al debitorului GRUP, Vac hemat în judecată pe pârâtul pentru a fi obligat, în temeiul articolului 138, litera d si e din 85/2006 să suporte pasivul debitorului în valoare de 51.016 lei.
Pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii cu motivarea că nu este responsabil de stare de insolvență a debitorului, că a predat toate actele contabile administratorului judiciar și că până în 2003 fost coasociat cu numitul.
Acțiunea administratorului judiciar este întemeiată.
Potrivit art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006, în cazul în care raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoanele cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății,precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din faptele prevăzute la lit. a-
În speță:
Pârâtul, în calitate de asociat unic și administrator statutar al debitorului din anul 2003, încălcat prevederile legii contabilității, neîntocmind registrul de casă, registrul jurnal, registrul inventar, Cartea M, balanțe lunare, note contabile sau dacă le-a întocmit nu a atașat documente justificative.
Pârâtul nu a respectat disciplina financiară în privința circuitului lichidităților respectiv a casieriei unității.
Nu a luat măsuri pentru ca evidența contabilă să fie întocmită potrivit prevederilor legale inventarierile patrimoniale faptice, obligatorii pentru fiecare sfârșit de exercițiu financiar nu au fost întocmite neexistând un registru inventar.
Societatea prin pârâtul nu întocmește registrele obligatorii pentru organizarea evidenței contabile, cum sunt: Registrul de cumpărări,Registrul de vânzări, Registrul jurnal de operațiuni.
Lipsa acestor jurnale a făcut imposibilă verificarea rezultatelor financiar contabile rezultate în balanța de verificare.
Fapta pârâtului este prevăzută la art. 138, lit. d din Legea nr. 85/2006.
La data de 30.12.2006, data ultimei situații centralizate depusă de reprezentanții falitei SC GRUP SRL V, înregistrează în evidențele contabile mijloace fixe, mărfuri și alte valori în sumă de 86.948lei.
Lichidatorul judiciar nu a identificat nici un fel de bunuri în patrimoniul societății, care să poată fi valorificate, suma de 86.948 lei reprezentând lipsă în gestiune datorită actelor justificative care să permită identificarea debitorilor și a creanței pentru fiecare debitor în parte.
În consecință, instanța a admis cererea și l-a obligat la plata debitorului.
Împotriva aceste sentințe a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivare:
În ceea ce privește nelegalitatea hotărârii se observă că judecătorul - sindic nu face altceva decât să reia faptele prevăzute de lichidatorul - judiciar în cererea sa fără nici o motivare. După ce enumeră aceste fapte, concluzionează că cererea lichidatorului - judiciar va fi admisă.
Nu se face nici o referire la argumentele sau probele pe care se sprijină acuzele lichidatorului - judiciar. De altfel, în afara de raportul cauzal în care se prezintă situația economico-financiară a firmei de la înființare până în anul 2003 când debitoarea și-a încetat activitatea, lichidatorul - judiciar nu produce nici o probă în susținerea faptelor care i-au fost imputate.
Nu sunt prezentate argumentele în baza cărora judecătorul sindic își formează convingerea că acțiunea lichidatorului - judiciar este întemeiată. Și aceasta pentru că se atribuie valoare de adevăr absolut raportului cauzal în detrimentul probelor care s-ar fi putut produce pro și contra.
Un alt aspect pe care instanța de fond funciar îl va observa este și acela că judecătorul - sindic nu face nici o trimitere la probele administrate de recurent în apărarea sa. Le ignoră pur și simplu.
Soluția pe care instanța o pronunță trebuie să fie chintesența analizei probelor pro și contra. În această cauză nu există o asemenea analiză și nu sunt prezentate argumentele în baza cărora judecătorul - sindic își formează convingerea că acțiunea cu a cărei judecare a fost învestit este întemeiată sau nu.
Consideră că elementele punctate conturează nelegalitatea hotărârii judecătorului sindic circumstanțiată prevederilor art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă (nemotivarea hotărârii).
Sub aspectul soluției pronunțate, hotărârea judecătorului - sindic este și netemeinică.
Astfel arată recurentul că rezumându-se la a enumera faptele de care a fost acuzat în raportul cauzal al lichidatorului, judecătorul sindic concluzionează că acțiunea va fi admisă.
Soluția pronunțată este una greșită din cel puțin următoarele argumente:
Nu s-a făcut dovada de către lichidatorul - judiciar a celor patru condiții necesare pentru antrenarea răspunderii sale civile (săvârșirea uneia dintre faptele ilicite enumerate de lege; existența unui prejudiciu; existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui care răspunde).
În continuarea motivării recursului, recurentul detaliază argumentele pe susținerea criticii sale vizând netemeinicia hotărârii.
Analizând motivele de recurs formulate și raportându-le la actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul comercial d e față este fondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Deși prima instanță a admis acțiunea în răspundere personală a administratorului recurent, în cuprinsul considerentelor hotărârii nu se regăsește motivarea acestei soluții, judecătorul de primă instanță rezumându-se doar la aprecieri generale referitoare la îndeplinirea condițiilor răspunderii membrilor organelor de conducere prevăzute la art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Obligația de a motiva hotărârea este esențială, încălcarea acesteia fiind sancționată cu nulitatea hotărârii, potrivit art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Totodată, obligația de a motiva hotărârea este prevăzută și pentru a face posibilă exercitarea controlului judiciar în căile de atac.
Așa fiind, nemotivarea hotărârii pune instanța de recurs în imposibilitatea de a putea analiza legal justețea soluției adoptate, ceea ce pentru recurentul - pârât constituie vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului avându-se în vedere și faptul că legalitatea și temeinicia hotărârii atacate se analizează în funcție de motivele de fapt și de drept reținute de instanța de fond în darea soluției.
Prin urmare nemotivarea hotărârii pronunțate, avându-se în vedere actele și probele existente în dosar, atrage incidența în speță a motivului de casare prevăzut de art. 304 art. 7 Cod procedură civilă, așa încât, Curtea va admite recursul și va casa hotărârea recurată, cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 502/F din 12 decembrie 2008 Tribunalului Vaslui - judecătorul sindic, hotărâre pe care o casează.
Dispune trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
07.06.2009
Tribunalul Vaslui
Jud. sindic
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu, Liliana Palihovici, Anca Ghideanu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
