Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 138/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 138/2008
Ședința publică de la 26 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Doina Hârceagă
JUDECĂTOR 3: Eugenia Florescu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA în calitate de lichidator judiciar al D împotriva Sentinței nr. 369/F din 8 noiembrie 2007 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în Dosar nr- (nr. vechi 7785/2001).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurenta Casa de Insolvență Transilvania prin practician în insolvență, lipsind intimata creditoare Banca Comercială Română - Sucursala
Procedura de citare este îndeplinită.
Se constată depusă la dosar din partea intimatei creditoare SA întâmpinare.
Reprezentantul lichidatorului judiciar depune la dosar mandat de reprezentare și declară că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul lichidatorului judiciar solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței pronunțate de Tribunalul Hunedoara, ca netemeinică și nelegală, în sensul admiterii Planului de distribuire nr. 2/17.01.2006 astfel cum a fost întocmit de către lichidatorul judiciar, pentru motivele expuse în scris. Depune la dosar cererea de recurs în original.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține;
Prin Sentința 369/F din 8 noiembrie 2007 judecătorul sindic desemnat în procedura falimentului SC SRL Daa dmis contestația creditoarei Banca Comercială Română SA Sucursala Județeană H la planul de distribuire nr. 203 din 17 ianuarie 2006 veniturilor și încasărilor debitoarei SC SRL D întocmit de lichidatorul judiciar Casa de Insolvență Transilvania C N pe care l-a modificat, în sensul că suma de 18.381,02 lei propusă de lichidatorul judiciar creditorilor drept retribuție lichidator și impozit teren și construcții să fie distribuită în favoarea creditoarei Banca Comercială Română SA prin Sucursala Județeană
Pentru a hotărî în acest mod judecătorul sindic a reținut și motivat în esență că prin Sentința comercială 175/2006 judecătorul sindic desemnat în dosar - al Tribunalului Hunedoaraa respins contestația creditoarei Banca Comercială Română SA prin Sucursala H împotriva planului de distribuire nr. 2 întocmit de lichidatorul judiciar SC SRL D însă Curtea de APEL ALBA IULIA - Secția comercială prin Decizia 1170 admis recursul creditoarei Banca Comercială Română SA D, a casat Sentința 175/2006 reținând că Banca Comercială Română SA are o creanță garantată cu un drept de ipotecă pentru suma de 5.000.000. lei (ROL) asupra imobilului aparținând debitoarei SC SRL D conform extrasului de CF ce însoțește declarația de creanță astfel că această creditoare este îndreptățită să-i fie distribuite fondurile obținute din vânzarea bunurilor la valoarea creanței garantate cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările și penalitățile de orice fel precum și cheltuielile, ordinea stabilită pentru impozitul pe teren și construcții fiind cea prevăzută de art. 122 pct. 4 din Legea 64/1995.
Judecătorul sindic a concluzionat că potrivit planului de distribuire 203/2006 lichidatorul judiciar a cuprins la plăți suma de 11914,79 lei în favoarea creditorilor dar această sumă nu poate fi distribuită creditorilor deoarece excede sumei de 11876,79 lei, care se distribuie din valoarea de valorificare a garanției imobiliare a BCR, iar diferența trebuie distribuită acestei creditoare în calitatea sa de creditor garantat.
Cât privește includerea taxei pe valoarea adăugată, aceasta nu-și găsește justificare legală, concluzionează același judecător sindic, iar referitor la suma de 13033 lei propusă de lichidator să fie distribuită ca impozit pe teren și construcții a concluzionat că se impune a fi distribuită în favoarea creditoarei BCR SA Sucursala D în temeiul art. 120 alin. 3 din Legea 64/1995 conform căruia creditorul cu o creanță garantată este îndreptățit să participe la orice distribuire de sumă făcută înaintea vânzării bunului supus garanției lui astfel că, în mod greșit lichidatorul judiciar a cuprins această sumă în planul de distribuție în favoarea creditorilor cu titlu de retribuție proprie sau în favoarea bugetului local.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen motivat și timbrat Casa de Insolvență Transilvania solicitând modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii planului de distribuire nr. 2 din 17 ianuarie 2006 astfel cum acesta a fost întocmit de către lichidatorul judiciar.
În dezvoltarea motivelor de recurs susține că soluția judecătorului sindic este criticabilă în ce privește distribuirea sumei de 18381,02 lei către creditoarea contestatoare.
Sub acest aspect, arată că valoarea totală a încasărilor ca urmare a valorificării bunurilor din patrimoniul debitoarei se ridică la suma de -,88 lei, valoare ce nu include TVA, astfel că retribuția lichidatorului aprobată de 10 % este de 36201,28 lei, valoare ce nu include TVA, instanța fiind în eroare atunci când a reținut că cifra reprezentând retribuția lichidatorului s-a ridicat la suma de 43079,53 lei în loc de 36201,28 lei. Suma de 5310 lei nu constituie retribuție cuvenită lichidatorului judiciar ci reprezintă TVA care revine bugetului de stat, lichidatorul având obligația de aoc olecta și vira la 25 lunii următoare momentul în care aceasta devine exigibilă. Dacă se reține motivarea contestatoarei vizând plata retribuției lichidatorului, acesta pentru activitatea desfășurată ar primi doar 8,7 % din valoarea bunurilor valorificate fără TVA și nu de 10 % așa cum însăși creditoarea contestatoare recunoaște că a fost aprobată de către creditori, arată recurentul.
Cu privire la suma de 38 lei prevăzută de lichidatorul judiciar în planul de distribuire nr. 2/2006 ca reprezentând distribuiri către creditori conform Legii 64/1995, arată că această sumă reprezintă comisioanele bancare aferente distribuirilor făcute de către lichidatorul judiciar prin planul de distribuire nr. 1 pentru efectuarea viramentelor conform acestui plan de distribuire, fapt demonstrat și cu balanța de încasări și plăți în perioada 15 noiembrie 2004 - 31 decembrie 2005 unde aceste sume au fost cuprinse cumulat și nu distinct. De altfel, suma în discuție nu a fost achitată niciunuia dintre creditorii debitoarei astfel cum aceștia figurează în tabelul definitiv consolidat al creanțelor, ci instituției bancare unde debitoarea are deschis contul unic al lichidării, susține recurentul.
Cu privire la rubricile impozit pe teren și construcții ale planului de distribuire nr. 2/2006 referitor la care judecătorul sindic prin soluția dată a dispus distribuirea acestora creditoarei contestatoare arată că potrivit doctrinei cât și practicii judiciare aceste cheltuieli reprezintă cheltuieli de conservare și administrare a bunului la fel ca și plata asigurării imobilului și potrivit reglementărilor Legii 64/1995 art. 120 prioritatea la plată revine creditorilor garantați din prețul încasat ca urmare a valorificării garanției aduse.
Judecătorul sindic reținând corect acest aspect a apreciat greșit că plata impozitelor pe teren și construcții nu poate fi inclusă în categoria cheltuielilor prevăzute la pct. 1 al aceluiași text și că aceasta s-ar încadra la pct. 4 al art. 122 din același act normativ, anume în categoria creanțelor bugetare.
În drept au fost invocate prevederile art. 8, 120 și 122 din Legea 64/1995, art. 125, 145, 149 Cod fiscal, art. 304 indice 1 Cpc.
Intimata contestatoare Banca Comercială Română SA a depus întâmpinare, fila 11-13, prin care solicită păstrarea hotărârii atacate și respingerea recursului promovat de lichidator ca nefondat.
Invocă temeinicia și legalitatea sentinței recurate în raport de prevederile art. 120, 122 din Legea 64/1995 cum și art. 125 Cod fiscal.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, în raport de dispozițiile art. 304, 306 Cpc se constată că recursul declarat este fondat urmând a fi admis potrivit considerentelor ce se vor expune.
Art. 120 alin. 1 pct. 1 și art. 122 din Legea 64/1995 incident speței, funcție de data deschiderii procedurii, stabilește expres ordinea distribuirii sumelor obținute din încasarea creanțelor.
În speță, adunarea creditorilor a aprobat pentru lichidator un procent de 10 % din încasări, creditoarea contestatoare Banca Comercială Română prin Sucursala H făcând parte din acel comitet al creditorilor.
Valoarea totală a încasărilor ca urmare a valorificării bunurilor din patrimoniul debitoarei se ridică la suma de -,88 lei, valoare ce nu include TVA astfel că retribuția lichidatorului se ridică la suma de 36201,28 lei.
Suma de 5310 lei nu constituie retribuție cuvenită lichidatorului judiciar ci TVA care se cuvine bugetului de stat, acesta constituind un impozit indirect datorat bugetului statului și care este colectat potrivit art. 125 Cod fiscal.
Prin urmare, în mod greșit judecătorul sindic a reținut că suma de 5310 lei reprezintă retribuția lichidatorului judiciar și care trebuie distribuită către creditoarea contestatoare. Aceeași greșeală se constată și în ceea ce privește sumele incluse la rubricile impozit pe teren și construcții ale planului de distribuire nr. 2/17 ianuarie 2006 cu privire la care judecătorul sindic a reținut că trebuie distribuită în favoarea creditoarei Banca Comercială Română SA Sucursala D în baza art.120 alin. 3 din Legea 64/1995.
În realitate, sumele datorate cu acest titlu nu reprezintă altceva decât cheltuieli de administrare și conservare a bunurilor.
Aceste cheltuieli vizând plata TVA, impozit, sunt obligații izvorâte din lege și au ca efect conservarea bunului respectiv și ca atare, în conformitate cu prevederile art. 120 pct. 1 alin. 1 din Legea 64/1995 trebuiesc distribuite alături de cheltuielile de lichidare cu prioritate, și nu în modalitatea reținută de către judecătorul sindic, ca urmare a interpretării eronate a dispozițiilor legale incidente.
În fine, în mod greșit judecătorul sindic a făcut aprecieri și cu referire la suma de 38 lei prevăzută de lichidatorul judiciar în planul de distribuiri nr. 2/2006 întrucât această sumă nu reprezintă distribuiri făcute creditorilor conform Legii 64/1995 ci reprezintă comisioane bancare aferente distribuirilor făcute de către lichidatorul judiciar prin planul de distribuire nr. 1, comisioane achitate băncii pentru efectuarea viramentelor conform planului de distribuire nr. 1.
În raport de cele ce preced, sentința atacată se dovedește netemeinică și nelegală, supusă modificării pentru temeiul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cpc.
Așa fiind, recursul lichidatorului judiciar Casa de Insolvență Transilvania C N se va admite ca întemeiat în baza art. 312 Cpc și ca o consecință sentința atacată va fi modificată în sensul că se va respinge contestația credit BCR la planul de distribuire nr. 203 din 17 ianuarie 2006 și înlătură mențiunea referitoare la modificarea planului de distribuție nr. 203 din 17 ianuarie 2006 și a dispoziției privind distribuirea sumei de - lei către BCR SA Sucursala
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul Casei de Insolvență "Transilvania" CNp rin, lichidator al societății " " SRL D, împotriva Sentinței nr. 369/8 nov.2007 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara.
Modifică sentința atacată în sensul că respinge contestația creditoarei Banca Comercială Română D la planul de distribuție nr. 203/17 ian. 2006.
Înlătură mențiunea referitoare la modificarea planului de distribuție nr. 203/17 ian 2006 și a dispoziției privind distribuirea sumei de 18.381,02 lei către SA Sucursala
Irevocabilă.
Pronunțată azi 26 martie 2008 în ședință publică.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
Ex.2/03.06.2008
Jud fond -
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Doina Hârceagă, Eugenia Florescu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
